Mocanu Alex-Trifan

SSL 2

Terorismul

Terorismul nu a apărut recent. Este foarte vechi - a precedat strategia terorii exercitată de
legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia - și s-a manifestat
în toate formele posibile de-a lungul timpului, de la terorismul peșterii la terorismul cibernetic.
Depinde de scenă. Prin urmare, civilizația la care ajung ființele umane prin mijloacele sale de
unică folosință este aproape peste tot în lume. Mijloacele sunt întotdeauna diferite, dar esența
este aceeași: frică, distrugere, crimă. Din păcate, într-o oarecare măsură, terorismul este ca
războiul. El face parte din negarea, ura și distrugerea arsenalului său din lume, crezând că se
purifică.
Timp de secole, terorismul a fost același. În atacul terorist asupra Statelor Unite ale Americii
din 11 septembrie 2001, imaginile teribile transmise pe scenă (cum ar fi imaginea Revoluției
Române din decembrie 1989) nu au facut altceva decât să schimbe viziunea asupra omenirii și a
tuturor, amintind ca: undeva, departe, există un monstru care poate ucide oricând și oriunde.
Acesta poate fi obiectivul central al atacului din 11 septembrie: crearea unui coșmar universal,
anunțați lumea, nu uitați că puteti fii loviti și ucisi în orice mod oricând, oriunde.
Nu există o definiție unanim1 acceptată a terorismului. Dificultatea definiției provine atât din
complexitatea ei, cât și din faptul că pozițiile indivizilor, organizațiilor sau țărilor implicate în
lupta împotriva terorismului variază foarte mult, cea mai simplă definiție fiind „scop și metodă”:
Terorismul este o strategie neconvențională de luptă utilizată pentru atingerea obiectivelor
politice. Se bazează pe acte spectaculoase de violență împotriva persoanelor care nu sunt
implicate direct în conflict, dar pot exercita presiuni asupra conducerii, iar uneori conducerea
comite acte teroriste împotriva oamenilor (state, organizații, grupuri sociale sau împotriva unui
grup de civili). În sensul de a produce panică și intimidare în efectele psihologice generale și de a
le folosi prin mijloace manipulative pentru a atinge obiective dificil de atins prin mijloace
democratice sau convenționale.

Terorismul poate fi:

 un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat de pe poziții inferioare de
forță (militară, politică sau economică),
 Sau purtate de un stat, grup de state, organizații de stat, organizații extraparlamentare sau
organizații inter-statale, într-o formă de război nedeclarată, neconvențională, ignorând
regulile stabilite de Convenția de la Geneva.
În multe cazuri, terorismul este echivalat în mod eronat cu insurgența, fanatismul, războiul
psihologic, crimele de război și atrocitățile efectuate de forțele armate convenționale sau

1
Este o strategie politică al cărei principiu se bazează pe utilizarea sistematică a unor acte de violenţă în scopul
propagării insecurităţii

1
Mocanu Alex-Trifan
SSL 2

operațiunile sub acoperire. Uneori, acest haos este menținut în mod deliberat din motive de
propagandă.
Definiții ale terorsimului:
Dificultatea în definirea terorismului constă în înțelegerea culturală, politică și socială a
violenței și a obiectivelor politice urmărite de terorism.

Deși obiectivele pot fi diferite:

Cucerește opinia publică prin manipularea mass-media (în majoritatea cazurilor, poziția mass-
media se bazează pe comunitatea de interese. Terorismul și-a mărit ratingul. Statutul teroriștilor
manipulant a devenit cel mai important rol în triunghiul conflictului terorist-populație-
conducere.);
Acte de „pedepsire” și razbunare împotriva faptelor nedrepte adevărate sau neadevarate;
Atingerea obiectivelor politice: schimbarea conducerii, schimbarea sistemului guvernamental,
impunerea altor comportamente, religie, politică, moralitate, economie, cucerire teritorială etc.

Metoda va fi - prin definiție - violentă și spectaculară aplicată asupra unei populații civile,
neangajate direct în conflict, dar cu potențial de a influența conducerea-țintă.
În studiul terorismului, Alex Schmid a analizat conținutul a 109 definiții ale terorismului și a
găsit următoarele frecvență a conceptelor folosită:
 Violență și forță (apar în 83,5% dintre definiții)
 Motivații politice (65%)
 Frică, accent pe teroare (51%)
 Amenințare (47%)
 Efecte psihologice și reacții anticipate (41,5%)
 Discrepanță între obiective și victime (37,5%)
 Acțiuni intenționate, planificate, organizate și sistematice (32%)
 Metodă de luptă, strategie și tactică (30,5%)
Cauzele terorismului:
O înțelegere corectă a cauzelor terorismului este esențială pentru adoptarea strategiilor de
combatere a acestui fenomen și reducerea numărului de victime și a impactului negativ social,
politic sau economic.

2
Mocanu Alex-Trifan
SSL 2

Eforturile de a analiza și de a înțelege corect și complet aceste cauze nu trebuie confundate

niciodată cu eforturile de justificare a actelor teroriste. 'Nu poate exista nici un fel de
justificare morală pentru actele teroriste, indiferent de legitimitatea cauzelor invocate.'
În plus, înțelegerea cauzelor profunde ale terorismului nu are nicio legătură cu atitudinile de
predare și satisfacția necondiționată a obiectivelor grupurilor teroriste.
Mass-media oferă de obicei explicații emoționale și simpliste, interpretând terorismul ca pe o
anomalie și descriindu-i pe teroriști ca fiind persoane frustrate care au suferit traume în copilărie
și tinerețe, chiar daca unii provin din familii înstarite. Giangiacomo Feltrinelli este un exemplu,
provine dintr-o familie foarte bogată, dar a crescut sub îngrijirea unor guvernanțe germane și a
fost întotdeauna tratat cu răceala.
Majoritatea analiștilor spun că terorismul are motive politice stricte. Orice mișcare teroristă care
obține suficientă putere politică pentru a-și atinge obiectivele va lua inițiativa de a abandona
terorismul.
Cauzele specifice ale terorismului pot varia, dar cele mai frecvente sunt:
-Obținere de bani și avantaje
Una dintre cele mai îngrijorate situații din țările occidentale gestionate de industria de la
Hollywood este achiziționarea de arme neconvenționale (chimice, biologice, nucleare) de către
grupuri nestatale, țări instabile sau țări interesate de comerț. Scenariul clasic este următorul:
entitatea are 2 bombe nucleare. Dacă o sumă mare de bani nu este transferată entității, guvernul
SUA se va confrunta cu amenințarea de a distruge orașul. Americanii nu iau în serios prima
amenințare. De asemenea, entitatea a emis o listă de amenințări și ținte și a detonat prima bombă
nucleară. Guvernul SUA plătește această sumă și încearcă să-i găsească pe teroriști. Entitatea a
folosit o parte din banii primiți pentru a cumpăra alte bombe și a amenințat că le va detona dacă
vor încerca să îi captureze. Aceștia își pot aplica acțiunile uriașe de șantaj religiei, anti-
globalizării, anti-occidentale sau oricăror alte concepte de circulație pentru a confunda opinia
publică.
-Dorința de a raspândi un mesaj
Actele violente vizează doar atragerea atenției oamenilor asupra situației, transmiterea de
informații sau aducerea unor idei în dezbaterea publică. Teroriștii sunt mai preocupați de
cantitatea și calitatea „timpului de convorbire” decât de a provoca un număr mare de victime.
-Terorismul „justițiar”
Terorismul judiciar este numit astfel deoarece scopul și scuza acestuia sunt de a riposta și
pedepsi teroriștii nedrepți pentru acțiunile luate în considerare, este foarte rar și este de obicei
vinovatul asasinatelor politice.
Exemple:
1. Asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari ca „pedeapsă pentru rolul jucat de
acesta în asasinarea lui Coreneliu Zelea Codreanu

3
Mocanu Alex-Trifan
SSL 2

2. Asasinarea primului ministru indian, Indira Gandhi, de către un soldat sikh (aparținând

unui grup terorist religios-etnic sikh) din garda personală de pază, pentru
responsabilitatea sa în masacrul sikhilor comis de armata indiană la asaltul Templului de
Aur din Punjab.
3. Asasinarea primului ministru israelian, Ithak Rabin de către Igal Amir, secondat de
fratele său (o grupare teroristă formată din două persoane), extremiști de dreapta, pentru
semnarea Acordului de la Oslo, considerat de ei ca un act de trădare națională.
4. Atentatul împotriva clădirii FBI din Oklahoma, comis de un grup terorist izolat ca
pedeapsă pentru operațiunea FBI împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.
-Fanatismul religios
Fanatismul religios poate fi un teren fertil, o bază de sprijin pentru grupuri sau organizații
teroriste, deși adesea manipulează acest fanatism în beneficiul lor. Motivația reală a terorismului
al-Qaida există încă, dar propaganda organizației folosește inteligent fanatismul islamic pentru a
justifica politicile teroriste și a extinde impactul actelor teroriste.
Exemple:
1. Atentatul cu serină comis de secta apocaliptică Aum Shinrikyo în metroul din Tokyo în
1995 soldat cu 12 morți și câteva mii de spitalizați. Anchetatorii poliției japoneze au
considerat că scopul atacului nu a fost pentru a grăbi un final apocaliptic al lumii, ci
pentru a distrage atenția poliției de la o anchetă criminală asupra liderului sectei.
2. Atentatele comise de teroriști izolați sau de către grupuri izolate, împotriva unor medici și
clinici unde se practicau avorturi în SUA.
3. Asasinarea de către extremiști islamici a traducătorului japonez (în 1993) și rănirea gravă
a editorului norvegian (în 1995) al cărții „Versetele Satanice”, cartea scriitorului britanic
anatemizat  Salman Rushdie, considerată o blasfemie criminală la adresa
Profetului Mohamed.
-Subminarea autorității de stat
Deși multe organizații teroriste consideră distrugerea puterii de stat ca un obiectiv secundar,
acesta este motivul principal al activităților teroriste doar din cauza mișcărilor anarhiste.
-Lupta pentru eliberare, emancipare și obținerea puterii politice
Unii oameni spun că rebeliunea este strategia celor săraci, iar terorismul este strategia celor
săraci disperați. Multe organizații teroriste sunt motivate de idealuri legitime care nu pot fi
realizate prin mijloace politice, militare sau economice:
Lupta împotriva Apartheidului - UmKhonto we Sizwe (MK) grup terorist afiliat Congresului
Național African

4
Mocanu Alex-Trifan
SSL 2

Lupta pentru independență sau autonomie - Mișcarea separatistă bască ETA, Armata
Republicană Irlandeză (IRA), Frontul de Eliberare al Quebecului (FLQ), Organizația Tigrii
Tamili (ELAM)
Lupta pentru emancipare economică și politică: Mișcarea Zapatistă și mișcările comuniste și
anarhiste de insurgență și terorism.
În undele cazuri, idealurile legitime care au fost motivele inițiale, pe parcursul alunecării pe
toboganul violenței se pervertesc și se transformă într-un amestec demagogic numai pentru a
justifica o continuare a violenței.

BIBLIOGRAFIE:
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/security/20180703STO07127/terorismul-
jihadist-in-ue-din-2015
https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism