Terorismul cancerul mileniului III

Terorismul international a devenit plaga cea mai dureroasa a lumii contemporane. Intalnit sub multiple forme, acesta provoaca destabilizare si teama. Teroristii sunt persoane care isi indreapta ura impotriva celor nevinovati, motivatia care precede actul terorist corelandu-se cu idealuri abstracte si valori absolute. Sentimentul vinovatiei fata de victima este inlocuit cu cel al implinirii unei datorii de credinta". Teroristul se considera un instrument al justitiei si, in numele acesteia, ucide. Terorismul nu are chip. El este pretutindeni si nicaieri. Oricine poate fi victima unui atac terorist. De aceea, lupta impotriva terorismului este, de fapt, o responsabilitate a tuturor.

Ce este terorismul ?
Cuvantul terorism" a fost mentionat in urma cu peste 200 ani (1798), in suplimentul Dictionarului Academiei Franceze. Intr-o carte consacrata acestui fenomen, Walter Laqueur, istoric si comentator de politica externa american, aprecia ca intre 1936 si 1981 au fost date peste 100 de definitii ale terorismului, dar nici una nu este suficient de cuprinzatoare. Britanicii printre primii care au reactionat fata de recrudescenta fenomenului terorist, in a doua jumatate a secolului trecut il defineau intr-o lege din 1974, astfel: Folosirea violentei in scopuri politice, incluzand orice recurgere la violenta in scopul de a plasa publicul sau orice sectiune a publicului intr-o stare de teama". Nici aceasta definitie nu este suficient de riguroasa, caci demonstratiile de strada violente, de exemplu, nu pot fi considerate acte de terorism. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta. Mijloacele folosite sunt extrem de variate (rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate, a instalatiilor industriale sau a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei, raspandirea unor boli contagioase, bombardamente etc). La metodele traditionale" s-au adaugat altele noi, cum ar fi atentatele asupra sefilor de state, atacurile asupra misiunilor diplomatice si a diplomatilor, asupra personalitatilor politice sau asupra unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a. Una din formele de terorism care se detaseaza prin frecventa si mai cu seama prin consecintele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul politic. Potrivit informatiilor vehiculate prin mass-media, in prezent, in lume actioneaza peste 500 de organizatii si grupari teroriste de diferite orientari. Dar, dincolo de statistici, realitatea este mult mai dureroasa. Atentatele de la 11 septembrie 2001, asupra Statelor Unite, au aratat punctele slabe ale actualului concept de securitate. Terorismul a aparut ca o modalitate de actiune a celor slabi impotriva celor puternici. Aceste actiuni au demonstrat ca principalul pericol la adresa noii ordini mondiale, create dupa incetarea Razboiului Rece, nu este potentialul militar al asa-numitelor tari recuzate" (Coreea de Nord, Irak, Libia, Iran etc.), ci terorismul. Prin urmare, securitatea antiterorista nu poate fi privita prin numarul de tancuri, avioane, nave militare sau rachete. Atacurile teroriste vizeaza in special securitatea populatiei, ca mijloc de presiune asupra statelor. In configurarea atacurilor nu este nevoie de un PIB de 6 trilioane (6000 de miliarde de dolari) sau de inalte performante in tehnologiile militare si spatiale. Principalii factori care conteaza sunt factorul uman si efectele psihologice. Activitatile teroriste pot fi

puse in aplicare de orice persoana, fara a avea cunostinte speciale aprofundate. O bomba poate fi confectionata din materiale care pot fi procurate cu usurinta. Aceste actiuni sunt posibile oriunde. Terorismul poate imbraca diverse forme (atacuri chimice, atacuri cu bombe, otraviri in masa etc). De cele mai multe ori, actiunile teroriste nu lovesc in forta militara a unui stat, ci in societatea civila. Scopul lor este implicarea emotionala a populatiei. Aceasta face ca presiunea psihologica asupra statului sa fie mult mai puternica decat in cazul unui conflict militar clasic. Principalul obiectiv al actiunilor de acest gen este raspandirea fricii. Cu cit frica este mai mare, cu atat mai mare este si presiunea asupra statului. Reactia emotionala a populatiei fata de consecintele atacurilor teroriste este fireasca. Teama ca data viitoare s-ar putea sa fii o victima este pe cat se poate de reala. Un razboi dus in afara hotarelor propriei tari, chiar daca se soldeaza cu pierderi mari, nu poate avea acelasi efect pe care il produce terorismul, din simplul motiv ca aceste razboaie sunt straine pentru marea majoritatea a oamenilor care nu traiesc direct experienta campului de lupta. Fiind o activitate ascunsa, terorismul poate fi contracarat in mod eficient de serviciile secrete si de structuri special pregatite. In cazul unui dusman invizibil, rachetele si bombele nu sunt de folos. Informatiile sunt principalul mijloc de prevenire a actiunilor teroriste. Multe asemenea organizatii se bucura chiar de sprijinul deschis al unor state, pe teritoriul carora sunt plasate cartierele lor generale si sunt desfasurate taberele de antrenament. In Afghanistan, regimul taliban a adapostit intreaga conducere a organizatiei teroriste Al Qaeda.

Ce-i determina pe oameni sa comita acte teroriste ?

Istoria a dovedit ca se poate negocia orice. Pe aceasta constatare se bazeaza teroristii in special cand se pune problema luarii de ostateci. In astfel de cazuri miza este obtinerea unor concesii, care nu pot fi primite prin actiuni legale sau diplomatice (spre exemplu, schimbul de prizonieri, eliberarea unor persoane arestate, retragerea fortelor straine de pe teritoriul unei tari etc). Acest tip de negociere este un atentat de tip vitrina", care prin luarea de ostateci, focalizeaza atentia opiniei publice pentru o perioada mai lunga decat in cazul unui simplu atentat si care inregistreaza un puternic impact mediatic. Actorii unei asemenea situatii sunt: de o parte, teroristii, de cealalta, autoritatile, ostatecii fiind moneda de schimb. Analiza cauzelor care stau la baza actelor teroriste evidentiaza o retorica uniforma, o psihologie particulara si o logica aparte. Este o retorica polarizata si absolutista, axata pe ideea noi contra lor". Noi, cei angajati in lupta pentru libertate, si ei, ca materializare a raului. Prin urmare, teroristul se autodefineste ca victima, ca sacrificat in numele unor cauze sau idealuri nobile, ca luptator pentru libertate si justitiar social, etnic sau economic.

Ce anume determina o persoana rationala sa recurga la un act de violenta terorist ?

Probabil, o nevoie care determina tendinta de dizolvare a identitatii proprii in cea a grupului, conducand la o logica sau gandire de grup. Este posibil ca amploarea si coeziunea grupului sa sensibilizeze individul fata de implicatiile neparticiparii si, dimpotriva, participarea sa ii confere avantaje psihice si multumirea de a fi contribuit personal la infaptuirea binelui public".

Un studiu interdisciplinar, asupra a 250 de teroristi din Germania (227 cu orientare de stanga si 23 cu orientare de dreapta) a reliefat urmatoarele aspecte: 25% dintre teroristii de stanga pierdusera unul din parinti inainte de a implini 14 ani, (in general, pierderea tatalui este corelata cu tulburari psihice grave), 79% din cei investigati avusesera relatii conflictuale cu parintii; 33% si-au descris tatii in termeni ostili; una din trei persoane vizate a fost anterior condamnata de un tribunal pentru minori. Studiul a aratat ca teroristii sunt inclinati spre esec, iar alegerea unei asemenea cariere poate fi considerata punctul final intr-o serie de incercari de adaptare nereusite" (Katzman, 2001). Teroristul omul disperat sau omul manipulat, adus in stare de disperare sau de razbunare, dar si omul demiurg", omul razbunator, omul-calau, care se considera destinat si predestinat a indeplini o misiune suprema, a se sacrifica sau a sacrifica pe oricine pentru a duce la bun sfarsit o sarcina dictata dintr-un spatiu sacru", intr-o lume care, in viziunea sa, il domina si pe care trebuie sa o distruga. Justitiar, mesianic si, in acelasi timp, punitiv, teroristul este, dincolo de mize si justificari, exclusiv, unilateral si ireconciliant. Nu infruntare sau confruntare, ci anormalitate, ura, inteligenta criminala si patologie sociala. La 1 mai 1998, Departamentul de Stat al S.U.A. a dat publicitatii raportul anual privind terorismul ca problema globala. El constata ca, in 1997, 33% dintre actiunile teroriste comise pe glob au avut loc in Columbia. Dar, din 304 acte de terorism international, 33% au tintit Statele Unite, unde au pierit 221 de oameni (fata de 314, in 1996).

Bombele sexi femeile kamikaze

A doua conflagratie mondiala a consacrat termenul kamikaze", astfel fiind numiti pilotii japonezi care intrau, cu avion cu tot, in tintele inamice. Mai cunoastem cazuri in care infanteristi ai armatei sovietice se asezau, cu grenada la piept, in calea tancurilor germane. Kamikaze pot fi considerati si unii luptatori ai Rezistentei, ori copiii din Hitlerjugend"... Desigur printre luptatorii-sinucigasi s-au aflat, de fiecare data, recunoscut fiind curajul (sau ... nebunia) lor, femeile. La nici o jumatate de veac de la terminarea ultimei mari conflagratii mondiale, in 1983, atacurile kamikaze au reaparut oficial", pe timp de pace, fiind indreptate asupra ambasadei americane din Beirut, cu efecte dezastruoase si, cum avea sa se constate, cu bataie lunga". Dupa atatia ani de razboi, luptatorii kamikaze (care se fabrica, se perfectioneaza, se comercializeaza si se utilizeaza ca orice arma) au devenit inlocuitorii eficienti ai tancurilor si rachetelor. Din 1983 incoace, atentatele-kamikaze au intrat in cutuma fundamentalistilor musulmani care, in numele Jihadului islamic, au transformat o practica, pana atunci sporadica, accidentala, in tactica permanenta de lupta. In prezent, in Orientul Mijlociu, dar si in practica formatiunilor cecene, terorismul sinucigas este apanajul gruparilor islamice. Daca ne raportam la traditia societatii musulmane, in mod obisnuit, rolul femeii este vegheat cu strictete de rudele sale de sex masculin. Pe de alta parte, activitatea in interiorul organizatiilor teroriste este strict secreta: admiterea, antrenamentul si misiunile martirilor nu sunt dezvaluite nimanui inainte de indeplinire, nici macar familiei. Simpla antrenare a unei femei intr-o astfel de actiune atata vreme cat ea trebuie sa ceara voie pentru orice deplasare in afara caminului constituie, dupa legea musulmana, o insulta la adresa barbatilor din familie. Paradoxal, femeile kamikaze sunt tot mai mult angajate in cursa mortii liber consimtite. La prima vedere, s-ar putea crede ca avem de-a face cu fiinte primare, inculte, indobitocite

sau drogate, folosite drept carne de tun", ca ultima solutie, disperata, de catre rudele lor masculine. Nimic mai fals! Sa luam un exemplu notoriu, care nu constituie exceptie de la regula: palestiniana Hanadi Darajat era studenta la Drept, visa la un birou propriu de avocatura si avea 28 de ani. In octombrie 2003, cu o zi inainte de sarbatoarea evreiasca Yom Kippur, a detonat cele 15 kilograme de explozibil, cu care isi infasurase trupul, intr-un vestit restaurant din Haifa. Decizia ei a insemnat moartea a 19 civili si ranirea altor 30. Care au fost elementele din culisele acestui gest disperat ? Familia ei este saraca, refugiata din Israel in Cisiordania, la Jenin orasul mortii violente, al martirilor, incercuit de puncte militare de control; tancurile patruleaza pe strazi, restrictiile de circulatie sunt permanente, nu mai exista magazine. Tatal lui Hanadi era invalid si suferea de hepatita cronica. Fratele mai mare, Fardi, despre care vorbim la trecut, a fost cel care, pana la 23 de ani, a intretinut familia (parintii, cinci surori si un frate mai mic) vanzand legume si fructe, si i-a oferit posibilitatea de a urma o facultate. Cu cateva zile inainte de a se insura, el si un var al lor au fost ucisi de un comando israelian. Cu bratele incarcate de daruri pentru fericitul eveniment, Hanadi a fost cea chemata sa-l identifice la morga. Desi mama sa sustine ca Fardi nu facea parte dintre militanti, fotografia lui si cea a varului au aparut in posterele cu martiri pe care Jihadul islamic le afiseaza pe peretii Jeninului. Pe posterul ei de martir este inscris, conform traditiei, numarul victimelor: 19 si numaratoarea continua"! Ce poate determina o femeie sa se incinga cu o centura de dinamita, pe care sa o detoneze intr-un loc aglomerat ? Ce o poate face sa priveasca in ochi cativa copii pe care ea n-o sa-i aiba niciodata sau pe care se pregateste sa-i paraseasca ? Sa priveasca alte femei, batrani ? Sa declanseze iadul ?... Doar speranta ca dincolo e raiul"? Jurnalistul Ciprian Stoianovici, care semneaza un excelent reportaj pe aceasta tema in revista Elle", incearca sa gaseasca raspunsul patrunzand in lumea tenebroasa a sufletului acestor Eve" defeminizate. Raisa Ganiev este o vaduva neagra" din Cecenia, sora celor doua femei care au facut parte din comandoul sinucigas anihilat de trupele antitero in atacul din octombrie 2002 asupra unui teatru din Moscova. In familia Ganiev au fost zece frati si surori. Acum mai sunt in viata doar patru. Trei dintre cei morti sunt victimele celei de-a doua campanii rusesti in Cecenia. In august 2003, dupa aproape un an de cand surorile ei au fost omorate impreuna cu tot comandoul cecen si aproape 130 de oameni care venisera sa vada o piesa de teatru in capitala rusa, Raisa se afla la Moscova, in fata cladirii FSB-ului (Serviciul secret rusesc), privind catre cei care i-au decimat familia. Decizia ei a fost una neobisnuita: s-a predat FSB-ului! Autoritatile militare rusesti i-au promis protectie fata de luptatorii ceceni si, mai ales, fata de fratele sau, Rustam, subordonat direct al lui Samil Bassaiev, cel care isi adusese surorile in gruparea Vaduvelor negre". Pretul acestei protectii este usor de dedus. Familia a mai pierdut doi copii, morti unul pentru celalalt si amandoi pentru restul lumii. Unul este terorist, celalalt este... tradator. Alternativa nu exista, constata, cu durere, comentatorul terifiantului fenomen. Daca in alte zone sociale emanciparea femeilor ramane un simplu deziderat (mai ales in aceste regiuni ale lumii), in mod stupid, ea tinde sa devina realitate pe front: tot mai mult, femeile si barbatii au drept egal la moarte".

Un personaj fara drept la glorie

Asa cum remarca lt.col.(r) Teodor Filip, inainte de a fi mituri, terorismul si antiterorismul sunt lucruri extrem de importante, cat se poate de concrete. Dar cel mai persistent si actual mit al modernitatii tine de o dimensiune ascunsa a activitatilor umane (totdeauna ceea ce este ascuns e si fascinant) serviciile secrete, spionii si contra-spionii, teroristii si antiteroristii, actiunile de comando. Nici nu mai stii ce e adevar si ce e fabulatie, din moment ce mai mult de jumatate din filmele de actiune au ca subiect scenarii sau actiuni recoltate din aceasta zona a realitatii. Filmul de actiune e una, realitatea e, de cele mai multe ori, alta. Teroristii si cei care sunt pusi sa-i anihileze au intrat demult in imaginarul colectiv. Serviciile specializate cauta solutii pentru a contracara la timp actiunile unor insi pentru care obsesiile tin loc de ratiune, iar prejudecatile, de idei politice. Este o profesie a regulilor stricte, a reactiilor avute in fractiuni de secunda, a rationamentelor-fulger. Poti gresi doar o data, cu riscuri fatale uriase. Nu ai timp nici macar pentru pareri de rau. Antrenamente de o severitate si o duritate de neinchipuit, un stil de viata auster si, mai ales, acceptarea situatiei de a fi, la o adica, un erou anonim, cu viata oferita pe tava, insa fara a fi beneficiarul recunostintei publice, iata biografiastandard a unui luptator de elita antitero. Daruiti meseriei lor, oamenii cu cagule nu sunt, cum s-ar crede, niste automate programate pentru a ucide. Sunt oameni care isi exerseaza, zi de zi, calitatile morale, fizice, intelectuale. Se pregatesc continuu pentru ca e posibil ca o data, candva, ora H sa vina si pentru ei. Momentul in care nu ai dreptul sa mori degeaba! Clipa in care trebuie sa-ti motivezi statutul si sa-ti platesti pretul. Antiteroristul nu e un actor, nu e un model, nu e un om de succes. El e cel mai disimulat ins din lume. Discret, invizibil, atent. Personajul fara drept la glorie! Nimeni nu-i va inchina poeme, nimeni nu-i va da medalii, putini vor avea timp sa-i multumeasca.

Costurile economice ale terorismului sunt extrem de ridicate.

Doar Washingtonul cheltuie anual peste 5 miliarde de dolari pentru a lupta contra acestui flagel, atat in interiorul Statelor Unite, cat si in alte regiuni ale lumii. Pretul este probabil dublat de costurile personale pentru protectia oamenilor de afaceri si a firmelor americane. Terorismul loveste serios in bazele economice ale unor state: Egipt, Israel, Turcia sau Cipru, tari cu venituri mari din turism, care, in anumite perioade, sunt practic scoase din circuitul acestei industrii. Pe plan international, el a fost resimtit de opinia publica mondiala din ce in ce mai mult la inceputul mileniului III, adica pe masura ce presa, radioul si televiziunea au distribuit rapid si pe scara larga informatii despre actele de terorism. Se poate spune ca terorismul este un factor perturbator al relatiilor interstatale si interetnice si un parazit al lumii contemporane.