TERORISMUL INTERNAȚIONAL

Termenul de terorism provine din latinescul "terror" care înseamnă violenţă

fizică, spaimă, teroare provocate deliberat prin acte de violenţă publică, folosirea
cu intenţie a unor mijloace capabile să ducă la un pericol comun. 

Caracteristicile terorii sunt: violenţa şi ameninţarea cu violenţă, folosirea

sistematică şi persistentă a violenţei, intimidare şi sensibilizare prin agresivitate şi
ura. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finanţare şi echipamente de
ultimă oră precum şi subiecţi umani, selectaţi şi pregătiţi pentru realizarea
acţiunilor concrete de atac. 

Există o varietate de concepte care definesc terorismul. Instituţiile antitero,

politice, sociale, psihologice, guvernamentale şi de securitate au încercat o definire
a fenomenului. În volumul "Terorismul politic" sunt citate 109 definiţii cu privire
la terorism, autorii obtinându-le de la diverse academii militare şi universităţi care
studiază şi cercetează terorismul. Acestea constituie o statistică, care arată criteriile
de definire a terorismului.

Ele sunt :

• violenţa, forţa (apar in 83,5% din definiţii);

• politic (65%);

• frica accentuată, teroarea (51 %);

• ameninţare (47%);

• efecte psihologice şi anticiparea reacţiilor (41,5%);

• discrepanţa între ţinte şi victime (civili), (37,5%);

Prin alegerea ţintelor, care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentru
naţiunea vizată, teroriştii încearcă să creeze un impact puternic asupra publicului
inamic prin acte de violenţă, în ciuda puţinelor resurse materiale de care dispun.
Prin aceasta ei speră să demonstreze mai multe, astfel încât guvernul sau guvernele
vizate să nu poată să-şi protejeze cetăţenii; sau, prin asasinarea unei anumite
victime, pot da o lecţie publicului în general.

Tipurile de terorism

Tipologia grupărilor teroriste scoate în evidenţă descrierea detaliată a

profilurilor şi aplicaţiilor teroriste pe glob, formele sinucigaşe şi psihologia actelor
criminale din rândul grupărilor teroriste. Fiecare grupare teroristă este unică în
felul ei, de legitimare prin violenţă şi teroare, iar în spatele actelor criminale,
grupările teroriste deţin o doctrină sincretistă politico-religioasă fundamentată la
rang divin, bine întipărită în minţile lor, luptând până la atingerea acestora. După
ideologie, grupările teroriste se clasifică conform următoarelor patru tipologii:

- naţionalist-separatiste;
- fundamentalist;
- religioase;
- social -revoluţionare.;

După amploarea geografică a activităţii grupărilor teroriste, terorismul se

imparte în : terorism internaţional şi terorism intern.Transformarea terorismului
intern în internaţional (transnaţional) s-a datorat în primul rând succeselor
înregistrate de amestecul între mişcările de gherilă şi mişcările teroriste (cucerirea
puterii de către comunişti în China şi Cuba, precum şi Victoria Vietcong pe întreg
teritoriul vietnamez).

A. Terorismul național sau intern

În contextul unei tipologii lărgite, este de arătat că terorismul poate fi privit

şi din punct de vedere al spaţiului în care se practică şi al întinderii efectelor sale.
În activitatea sa delictuală autorul actului de teroare internă aduce atingere şi unor
bunuri materiale, dar această distrugere este săvârşită tot cu mijloace de natură să
provoace un pericol general. Sunt mijloace a căror folosire poate provoca pagube
nebănuite şi atinge chiar uneori obiective care nu intrau poate în atenţia autorului.
Simpla folosire a unor asemenea mijloace este, fără îndoială în stare să provoace,
pe plan intern, climatul de îngrijorare şi teroare urmărit de autor. La nivel mondial,
în perioada 2002-2006 au avut loc peste 15.000 atacuri atribuite terorismului intern
soldate cu peste 25.000 de victime.
 B. Terorismul internațional

Terorismul internaţional constituie infracţiune sui generis, adică un tip

special de infraţiune, caracterizată printr-un element de extraneitate: pregătirea şi
executarea acestei infracţiunii, subiectele pasive şi active, mobilul, mijloacele de
înfăptuire ale autorului, interesează mai multe state.

Ansamblul de crime si delicte care constituie terorismul îmbracă, în anumite

circumstanţe, un caracter internaţional, fie pentru că săvârşirea sau efectul lor se
prelungeşte pe teritoriul mai multor state, fie prin faptul că aduc atingere unor
bunuri juridice de mare valoare, a căror protecţie constituie o condiţie esenţială
pentru menţinerea raporturilor de bună inţelegere între state şi în consecinţă a păcii
internaţionale. Într-o încercare de analiză efectuată pe această cale e necesar să
avem în vedere aspectul formal şi aspectul material al infracţiunii de drept
internaţional.

Caracterul internațional al terorismului

Din punct de vedere al aplicării în spaţiu a regulilor de drept penal, pentru

infracţiunile de terorism, toate statele ar trebui să accepte principiul universalităţii.
Pentru aceste infractiuni ar trebui deci, să se aplice legile penale ale fiecărui stat,
indiferent de locul unde actele de teroare au fost comise şi independent de
naţionalitatea autorului. În ultimii cinci ani au avut loc peste 1400 de atacuri
teroriste cu caracter internaţional cauzând peste 2700 de victime. Terorismul
internaţional a devenit principalul inamic al statelor civilizate şi a determinat o
schimbare dramatică a securităţii mondiale.

După prăbuşirea „Turnurilor gemene” din SUA de la 11 septembrie 2001;

„trenurile morţii”de la Madrid (11 martie 2004, în care Spania şi alte 11 naţiuni au
plătit un greu tribut de sânge barbarei teroriste: 200 de morţi şi circa 1400 de
răniţi.) - fiind cel de-al doilea atentat de amploare în Europa după cel de la
Lockerbie (21 decembrie 1988), când au murit 270 de oameni, acesta fiind
revendicat de Al-Qaeda.,„metrourile şi autobuzele morţii” de la Londra (7 iulie
2005) şi celelalte acţiuni teroriste care au continuat să ţină planeta sub o continuă
teroare, comunitatea internaţională este pusă în faţa unui val de consecinţe tot mai
greu de gestionat, în condiţiile unei societăţi globalizate în care ameninţările la
adresa securităţii au căpătat caracteristici transnaţionale, iar teatrul operaţiunilor
teroriste acoperă întreaga lume.

Strategia națională de prevenire și combatere a terorismului

În ultima perioadă şi-au făcut apariţia şi în România actele de terorism,

constatându-se o intensificare a situaţiilor de alarmare a publicului sau a
autorităţilor publice prin semnele false de pericol, de natură să provoace stare de
panică ori de groază şi să impună autorităţilor intervenţia la faţa locului, prin
dislocarea forţelor din sectoarele în care au misiunile principale.

Poziţia geostrategică a României a constituit, începând cu anul 1990, un

punct de atracţie pentru diverşi cetăţeni străini, mai ales de când Iugoslavia a
devenit ,,butoiul cu pulbere al Europei”, iar tranzitarea Est-Vest se face prin ţara
noastră, folosită ca placă turnantă pentru diferite afaceri periculoase.

Organizaţii de traficanţi folosesc România ca un cap de pod între Orient şi

Occident, având în vedere faptul ca situaţia din fosta Iugoslavie a mutat centrul de
greutate al traficului rutei balcanice, care include acum România.

În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, care a adus în atentie

ameninţarea reprezentată de terorism la adresa securităţii naţionale şi globale,
România a elaborat Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului.

Strategia își propune obiective majore:

- identificarea, monitorizarea şi evaluarea constantă a tuturor riscurilor şi

ameninţărilor, respectiv a vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale,
care pot contribui la apariţia şi dezvoltarea terorismului;
- protejarea teritoriului naţional, a populaţiei şi a obiectivelor româneşti din
interior şi exterior de activităţile asociate terorismului;
- prevenirea implicării cetăţenilor români şi rezidenţilor străini din
România în activităţi subsumate terorismului internaţional;

Principalele misiuni pentru combaterea terorismului sunt:

- activităţi informativ-operative, derulate în interiorul şi exteriorul

teritoriului naţional;
- activităţi împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane, financiare,
logistice şi informaţionale a organizaţiilor teroriste;
- activităţi de pază, protecţie şi alte forme speciale de descurajare pentru
asigurarea securităţii principalelor categorii de factori umani şi de
obiective autohtone şi străine de pe teritoriul naţional, precum şi a
principalelor obiective româneşti din străinătate, potenţial vizate de
acţiuni teroriste;
- activităţi de pregătire a intervenţiei în urgenţe civile generate de acţiuni
teroriste cu diverse mijloace specifice, în vederea limitării/combaterii
efectelor acestora;
- activităţi de informare şi relaţii publice vizând cetăţenii români din ţară şi
străinatate;
- activităţi de instruire şi perfectionare profesională a specialiştilor
instituţiilor din componenţa sistemului, implicaţi în misiunile de
prevenire şi combatere a terorismului;
- activităţi destinate optimizării continue a cadrului legislativ privind
acţiunile teroriste

TUDOSESCU ADRIANA-ELENA

Anul 2, Grupa 2, F.R.