UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
ECONOMICE ȘI DREPT

Do
ctrine
-- Nazismul--
politice
Studenți:-Fieroiu Ana-Maria
-Grigorescu Laurentiu-
Adrian

Anul I , Semestrul II

Pitești, 2021

1
 Nazismul sau național-socialismul a fost ideologia și politica totalitară
naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care au
fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și
1945. Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui național-
socialism .1

1
Nationalsozialismus, prescurtat în germană Nazi.
2
Imagine preluată din https://ro.historylapse.org/germania-nazista accesat la data de 11.04.2021

2
In 1921 Hitler a adoptat emblema oficiala, un steag conținând un câmp roșu
in centrul căruia se afla un cerc alb conținând o swastika neagră. Utilizarea de
către naziști a acestei embleme derivă de la mișcarea naționalistă germană
timpurie völkisch, pentru care svastica era un simbol al identității "ariane",
concept pe care teoreticieni ca Alfred Rosenberg l-au echivalat cu rasa
nordică, "rasa dominantă", cu originea în Europa de nord. Svastica a rămas până
în zilele noastre un simbol de bază al grupărilor neo-naziste și este afișată de grupări
radicale pentru a demonstra un comportament presupus nazist față de organizații și
persoane rivale.3

În momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea svasticii sunt interzise prin
lege, dar mai există grupări și chiar partide neonaziste, unele ilegale. Folosirea
simbolurilor naziste, inclusiv a svasticii, nu este permisă în Germania decât în cazuri
excepționale. După sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial utilizarea svasticii a fost
interzisă în majoritatea statelor occidentale, inclusiv in Germania. În România se
pedepsește cu până la 6 ani de închisoare acest lucru.

3
A.D.Xenopol, Istoria partidelor politice în România, Librăria Stănciulescu, Bucureşti, 1920
4
Imagine preluată din https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania_Nazist%C4%83 accesat la data de 09.04.2021

3
 Adolf Hitler
Lider Politic

Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus Germania drept cancelar (=
prim-ministru) între 30 ianuarie 1933 și până ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945. El a
împins Germania în Al Doilea Război Mondial și a fost responsabil pentru moartea a
peste 20 de milioane de oameni precum și pentru holocaust. În timpul lui Hitler
naționalismul și rasismul au fost combinate într-o ideologie și politică militaristă de stat
exaltată și extremă, care servea propriilor sale țeluri.

Evenimente semnificative în viața lui

Adolf Hitler

Primul Război Mondial

Tratatul De La Versailles
Partidul nazist format
Beer Hall Putsch
Mein Kampf Publicat

4
 Hitler a fost numit Cancelar al Germaniei
Legea din Nuremberg
Kristallnacht ("Noaptea de sticlă spartă")
Germania invadează Polonia
Al doilea război mondial
Pactul Molotov-Ribbentrop
Bătălia de la Stalingrad
Hitler se sinucide

Ideologia economică
Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se îmbine
și cu concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

eliminarea șomajului

eliminarea inflației devastatoare
extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul (nivelul) de
viață al claselor de mijloc și jos.

Toate aceste obiective ținteau spre îmbunătățirea situației Republicii de la Weimar și

întărirea partidului. În ceea ce privește evoluția economică, partidul a avut mare succes.
Între 1933 și 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, în timp ce
industria luată singură a crescut în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos
Germania din criza economică în care se afla după primul război și a redus drastic
șomajul în mai puțin de patru ani. Consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar
consumul particular cu 3,6 %. O mare parte din această producție a fost îndreptată însă
către mașina de război. De aceea, odată cu începerea războiului a început să se simtă din
nou o presiune economică, dar nu atât de acută ca în timpul Republicii de la Weimar. Se

5
pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a
fost de acord cu războiul.

Politica rasială a Germaniei naziste

Politica rasială a Germaniei Naziste a fost un set de politici și legi implementate în
Germania Nazistă (1933-1945) și fundamentate pe o doctrină rasistă care susținea
superioritatea rasei ariane. Doctrina era formată din programe eugenice prin care se
urmărea igienizarea rasială și exterminarea celor considerați untermenschen (în română
subumani).

Politicile naziste îi considerau pe locuitorii teritoriilor germane de altă etnie decât cea
germană - precum evreii (popoarele semite de origini levantine în teoria rasială nazistă),
romii (cunoscuți și sub denumirea de țigani, un popor „indo-arian” cu origini în
Subcontinentul Indian), majoritatea slavilor (cu precădere polonezi, sârbi, ruși etc.) și
majoritatea indivizilor de altă origine decât cea europeană - drept subumani în baza unei
ierarhii rasiale care clasifica Herrenvolk-ul (în română rasa superioară) în vârful acesteia. 5

Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele totalitare, de ură
rasială și opresiune, folosind toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt:

 Naționalism etnic, inclusiv definiția germanilor drept „rasă stăpână” (Herrenvolk)

 Rasismul și antisemitismul

 Anticomunismul

 Anticlericalismul

 Eugenía (omorârea raselor „sclave” și a celor „parazitare” pentru a purifica „rasa

stăpână”

Fundamentele politicilor naziste și construirea rasei

superioare ariane.
Rasa Superioară Ariană formată de către naziști este fundamentată pe o scală de
gradare a purității rasiale, i.e. de la arian la nonarian (subuman).6 În vârful ierarhiei erau
popoarele ariane pure (germanii și popoarele germanice, inclusiv neerlandezi, scandinavii
și englezii). Latinii erau considerați oarecum inferiori, însă tolerați. Italienii și francezii, din
punctul de vedere al teoriei naziste, erau considerați ca având într-o oarecare măsură
sânge germanic.7

Ideea că germanii erau așa-numita Herrenvolk a fost răspândită în societatea germană

și printre oficialii naziști prin intermediul propagandei. Erich Kock, reichskomisarul

5
Operation Barbarossa: Ideology and Ethics against Human Dignity, by André Mineau, (Rodopi, 2004) page 180
6
Davies 2006, p. 167
7
Davies 2006, p. 44

6
Ucrainei, afirma că: “Suntem o rasă superioară care trebuie să rețină că cel mai slab muncitor
german este din punct de vedere rasial și biologic de o mie de ori mai valoros decât populațiile
acestei zone [Ucraina]”. - 5 martie 19438

Naziștii caracterizau popoarele slave drept Untermenschen (în română subumane) care ar
trebui să fie subjugate și exterminate de către germani. 9 Popoarele slave - precum ucrainenii,
cehii, slovacii, bulgarii și croații - care au colaborat cu Germania Nazistă erau în continuare
considerați rasial insuficient de „puri” încât să poată atinge statutul popoarelor germanice, însă
au ajuns să fie considerați mai buni din punct de vedere etnic decât ceilalți slavi, în mare parte
datorită teoriilor pseudoștiințifice în baza cărora s-a stabilit că aceste națiuni au sânge german.
În țările lor baștină existau, conform naziștilor, mici grupuri de indivizi de origine germană. 10
Aceștia au fost testați cu scopul de a stabili dacă sunt sau nu „valoroși rasial”; dacă erau, atunci
treceau printr-un proces de regermanizare și erau luați din familiile. 11 Acest plan secret intitulat
Generalplan Ost avea ca scop expulzarea, subjugarea și exterminarea majorității popoarelor
slave.

Politica nazistă a suferit însă modificări pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial pe
premise pragmatice: numărul insuficient al soldaților germani pe frontul de est i-a forțat pe
aceștia să le permită unor - cu anumite excepții - să servească statul german. 12 Conform
propagandei naziste, popoarele est-europene cu trăsături faciale asiatice sunt rezultatul
amestecului dintre slavi și rasele asiatice; aceștia erau descriși drept subumani aflați sub
conducerea evreilor care își impuneau voința cu ajutorul bolșevismului. 13 La baza scalei de
gradare erau evreii, etnicii polonezi, etnicii sârbi și alte popoare slave, romii și persoanele de
culoare.

Naziștii aveau în plan să elibereze statul german de populațiile de evrei și romi prin
procese de deportare (și mai târziu de exterminare), iar persoanele de culoare să fie segregate și
treptat eliminate prin sterilizare obligatorie.

8
The Rise and Fall of the Third Reich. William Shirer. p. 939.
9
The Politics of Fertility in Twentieth-Century Berlin - Page 118 Annette F. Timm - 2010 The Nazis'
singleminded desire to "purify" the German race through the elimination of non-Aryans (particularly Jews,
Gypsies, and Slavs)
10
Gumkowski, Janusz; Leszczynski, Kazimierz; Robert, Edward (translator) (1961). Hitler's Plans for Eastern
Europe. Poland Under Nazi Occupation (First ed.). Polonia Pub. House. p. 219.
11
Bendersky, Joseph W. (11 July 2013). A Concise History of Nazi Germany. Rowman & Littlefield. p. 180.
12
Davies 2006, pp. 167
13
Longerich 2010, p. 241.

7
 Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei
germane 15 septembrie 1935

Complet convins de știința că puritatea germană sângele este esențial pentru existența în
continuare a poporului german și animat de voința inflexibilă de a-l proteja pe german națiune
pentru întregul viitor, Reichstag a decis asupra urmând legea în unanimitate, care este
promulgată prin prezenta:

SECTIUNEA 1
1. Căsătoriile între evrei și cetățeni germani sau rude sângele este interzis. Căsătoriile încheiate în sfidarea acestei legisunt
nule, chiar dacă, în scopul sustragerii acestei legi, sunt ncheiat în străinătate.
2. Procedurile de anulare pot fi inițiate numai de către Procuror.

SECTIUNEA 2

Relația în afara căsătoriei între evrei și cetățeni pentru germană

sau sângele rudelor sunt interzise.

SECȚIUNEA 3
Evreilor nu li se va permite să angajeze femei de naționalitate germană
sau sânge înrudit în gospodăriile lor.

SECȚIUNEA 4
1. Evreilor li se interzice să arate Reichul și steagul național și să prezinte culorile Reichului
2. Pe de altă parte, li se permite să prezinte evreii culori. Exercițiul acestei autorități este protejat de Stat.
.

SECȚIUNEA 5
1. O persoană care acționează contrar interdicției secțiunii va fi pedepsit cu muncă grea.
2. O persoană care acționează contrar interdicției secțiunii va fi pedepsit cu închisoare sau cu muncă grea.
3. O persoană care acționează contrar dispozițiilor secțiunii sau vor fi pedepsiți cu închisoare de până la un an și cu oamendă sau cu una dintre
aceste sancțiuni.

8
 Ideologia internațională

14

Din punct de vedere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a
fost creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. Capul acestei conspirații era
considerat a fi un grup de evrei, ceea ce motiva o dată în plus distrugerea acestei etnii în timpul
holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea vreme și se știa că
puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor. Influența lor nu se
limita la statele mici, precum stătulețele germane care au precedat unificarea germană din anii '70
ai secolului al XIX-lea, ci putea privi chiar și marile puteri europene începând cu secolul al XVI-lea.
De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XVI-XIX (Dutch East India Company,
de exemplu) au fost create special pentru a se angaja în războaie în locul guvernelor, și nu invers.

Se poate spune că partidul nazist era împotriva puterii companiilor multinaționale în raport
cu statul națiune. Această opinie era comună cu cea a partidelor politice de centru-stânga și chiar
cu grupurile politice anarhiste din partea opusă a spectrului politic.

Partidul nazist avea o concepție foarte limitată despre economia internațională. După cum
spune și numele „național-socialist”, partidul dorea să încorporeze resursele companiilor
internaționale în Reich cu forța, și nu prin comerț. În loc ca statul să ceară companiilor bunuri din
producția industrială și să aloce materiile prime necesare la producția lor (ca în sistemul
comunist/socialist), statul plătea pentru aceste bunuri. Aceasta permitea prețului să joace un rol
esențial în ceea ce privește informația în legătură cu lipsa de bunuri sau necesarul de capital în
tehnologie sau munca pentru a produce bunuri.

De asemenea, în companii era prezentă o structură sindicalistă superficială - atât partidul

fascist german cât și cel italian au început lupta politică fiind mișcări sindicale ale muncitorilor, dar
devenind dictaturi (în cazul german, regim totalitar). Ideea s-a păstrat în timp, anume se dorește
uneori un control al statului pentru eliminarea conflictelor potențiale din relațiile dintre patronat
și muncitori.

Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la

sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritate rasială. Astfel, teoria
evolutiei a lui Darwin a oferit „baza științifica” pentru propriile sale teorii rasiste.

14
Afiș austriac din 1919 în care sunt învinuiți evreii pentru înfrângerea trupelor germane din primul
război mondial. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazism

9
 Hitler s-a inspirat si el din conceptul lui Darwin de „lupta pentru existenta”. Numele faimoasei
sale cărți „Mein Kampf” („Lupta mea”) ,  era o expresie clara a concepțiilor sale darwiniste. Intr-
adevăr, Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decât maimuțe
evoluate si a adăugat : „Luați germanii nordici si nu va rămâne nimic mai mult decât un dans al
maimuțelor.”

Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar
viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior,
parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele
inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept
un cancer care distrugea trupul Germaniei.

VII Etapele politicii antisemite

Ø  Aprilie 1933 primul val de boicoturi al magazinelor evreiești, fără a le închide totuși, pentru că
erau conștienți ca evreii dețin o putere economica ce trebuie preluata treptat. In localitățile mici,
chiar si naziștii inculcau bicotul.
Tot acum a început îndepărtarea evreilor din serviciul administrativ si sistemul educațional, chiar
daca aici s-a așteptat sfârșitul anului școlar pentru aplicare definitiva.

Ø  Vara 1933-s-au manifestat primele inițiative individuale de vandalizare a evreilor si chiar

asasinate locale.

Ø  15 septembrie 1935 – au fost adoptate Legile de la Nürnberg sau Legile rasiale de la Nürnberg ,

cu ocazia celui de-al șaptelea congres al partidului NSDAP. Prin aceste legi a fost conferită o bază
juridică pentru ideologia rasistă și antisemită a statului germanCele trei legi adoptate în pachetul
legislativ de la Nürnberg au fost:

1. "Legea pentru protecția sângelui" (în germană Blutschutzgesetz), care interzicea căsătoriile

și raporturile sexuale între evrei și neevrei,
2. "Legea cetățeniei Reichului" (în germ. Reichsbürgergesetz) și
3. "Legea stindardului Reichului" (în germ. Reichsflaggengesetz).

Ø  Septembrie 1935 a marcat un punct crucial după Legile de la Nurnberg. Începând de acum si
pana in 1939, evreii au fost sistematic 'extirpați' din societatea germana, nu fizic ci legal, sinchisi in
'ghetouri spirituale'. Totuși au rămas 350.000 care vor fi supuși violentelor.

Ø  'Kristallnacht'-după ce un tânăr evreu a omorât un diplomat german de la ambasada Germaniei

din Paris, la 11 noiembrie 1938 au fost devastate sinagogile, magazinele, casele evreilor, dirijarea
antievreiasca a violentei fiind făcuta de către eșaloanele superioare naziste.

Marele paradox este ca evrei emigrați din Germania au întemeiat așezări in zona Haifa si a
Muntelui Carmel, păstrând limba si modul de viața german, dovedind astfel atașamentul fata de
cultura germana in ciuda Holocaustului

10
În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câștigând controlul asupra
principalelor teritorii din Europa, unei mari părți a URSS și nordului Africii. În 1941 naziștii au pus
în aplicație Holocaustul ca politică de stat de ucidere în masă, bazată pe argumente și pretexte
rasiste, a milioane de evrei și alte naționalități. Între 1942-1943 balanța în război s-a schimbat,
succesele trecând de partea Aliaților împotriva Germaniei, printre care URSS, Marea
Britanie și Statele Unite ale Americii. 

Ideologia „socialismului național” (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a

poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul
nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor
considerați de naziști drept „nedemni de a trăi” (lebensunwertes Leben), între
care evreii,țiganii, homosexualii, Martorii lui Iehova, socialiștii, comuniștii precum și cei
cu handicap mental, fizic sau afecțiuni genetice, criminalii de drept comun, prostituatele și alte
persoane considerate de ideologia nazistă a fi „asociale”. Aplicarea acestei concepții ideologice a
însemnat (în special în anii războiului, 1939 - 1945) asasinarea în masă, prin diverse metode de
exterminare, a peste unsprezece milioane de oameni în genocidul
numit holocaust (în elină „ardere completă”, în cadrul unor ceremonii religioase antice de
sacrificare).

„Postulatul” nazist despre „spațiului vital”, (în germană Lebensraum), la care s-a adăugat ideea
esențială a nazismului de creare a „Marii Germanii” (Großdeutschland) din 1938 și a „Marelelui
Reich German” (Großdeutsches Reich) din 1943, a fost una din cauzele majore ale celui de-al
Doilea Război Mondial, care a dus la moartea a peste 60.000.000 de oameni (care au putut fi
cuantificați), căzuți pe câmpurile de luptă sau ca victime directe sau colaterale ale războiului.

 În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat
în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc
German (Deutsche Arbeiterpartei,, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, de extremă
dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind după
câteva zile membru al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler,
alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A
fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-

11
Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviatNSDAP), uzual numit partid
nazist. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.

Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să ajungă în
fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas in istorie sub
numele de "Puciul de la berărie", din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale planul
în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat) a fost inspirat de „Marșul asupra Romei”,
reușit de Benito Mussolini în Italia (octombrie 1922). Arestat (împreuna cu alți complici) la 11
noiembrie 1923, Hitler a fost judecat pentru trădare și condamnat la cinci ani detențiune, dintre
care a executat însă numai nouă luni în închisoarea din Landsberg am Lech, Bavaria. Aici a scris
celebra sa carte "Mein Kampf".

Miscarea a fost folosita in stabilirea celui de-al treilea Reich, statul German totalitar condus de
dictatorul Adolf Hitler din 1933 pana in 1945.

Bibliografie

N.Barbu, F.Stan, Politologie, Editura Carminis, Piteşti, 2006,p.75

Davies, Norman (2006). Europe at War: 1939-1945 : No Simple Victory. Macmillan. ISBN 978-0-333-
69285-1.

Longerich, Peter (2010). Holocaust: The Nazi Persecution and Murder of the Jews. Oxford; New
York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-280436-5.

A.P.Iliescu, Doctrine politice contemporane, Universitatea creştină,,D.Cantemir”Bucureşti, 2003

*** Doctrinele partidelor politice, Colecţia Etos şi Logos, Editura Garamond, Bucureşti, 1997 104

*** Dicţionar de scrieri politice fundamentale, Coordonator Laurenţiu

Ştefan Scalat, Editura Humanitas,Bucureţti,1997,p158

T.Ball, R.Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, ediţia a II-a,

Editura Polirom, Iaşi, 2000.

Daniel Barbu, Şapte teme de politică românească, Editura Antet, Bucureşti, 1997, p.23

A.D.Xenopol, Istoria partidelor politice în România, Librăria Stănciulescu, Bucureşti, 1920

12
https://ro.historylapse.org/germania-nazista

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania_Nazist%C4%83

Davies 2006, p. 44
The Rise and Fall of the Third Reich. William Shirer. p. 939.
The Politics of Fertility in Twentieth-Century Berlin - Page 118 Annette F. Timm - 2010 The Nazis'
singleminded desire to "purify" the German race through the elimination of non-Aryans (particularly
Jews, Gypsies, and Slavs)

Gumkowski, Janusz; Leszczynski, Kazimierz; Robert, Edward (translator) (1961). Hitler's Plans for
Eastern Europe. Poland Under Nazi Occupation (First ed.). Polonia Pub. House. p. 219.
Bendersky, Joseph W. (11 July 2013). A Concise History of Nazi Germany. Rowman & Littlefield. p.
180.
Davies 2006, pp. 167
Longerich 2010, p. 241.
Operation Barbarossa: Ideology and Ethics against Human Dignity, by André Mineau,
(Rodopi, 2004) page 180
Davies 2006, p. 167

13