REFERAT

Organizaţia Internaţională a Poliției criminale – INTERPOL

Realizat de: Elev Trandafir Nelu-Alin

1. Rolul INTERPOL-ului în lupta cu crima organizată

De câte ori este nevoie, având în vedere scopurile şi obiectivele prevăzute de

Statutul O.I.P.C. Interpol, Organizaţia stabileşte relaţii şi colaborează cu alte
organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale.
Prevederile generale privind relaţiile cu organizaţiile internaţionale
guvernamentale şi neguvernamentale vor fi valabile numai după aprobarea lor de
către Adunarea Generală.
Organizaţia poate, în legătură cu toate problemele în care este competentă,
să ceară concursul organizaţiilor internaţionale nonguvernamentale,
guvernamentale naţionale şi nonguvernamentale naţionale.
Cu aprobarea Adunării Generale, pot accepta sarcini în limita activităţii şi
competenţei lor atât de la alte instituţii sau organizaţii internaţionale, cât şi în
aplicarea Convenţiilor internaţionale.
La 8 iulie 1997 este semnată Convenţia privind cooperarea dintre Interpol şi
Organizaţia Naţiunilor Unite, în baza căreia sunt stabilite domeniile de cooperare
comună a ambelor organizaţii, condiţiile schimbului de informaţii şi documentaţie,
modalităţile de cooperare tehnică şi acţiuni comune, cât şi asistenţa reciprocă la
întâlnirile petrecute de fiecare organizaţie.
Cele mai importante domenii de cooperare ale ONU, specializate în aceste
domenii, cu care Interpolul conlucrează, ţin de:
• Problemele legate de droguri:
• Comisia stupefiantelor, înfiinţată prin rezoluţia E/9/1 din 16 februarie
1946 a Consiliului Economic şi Social;
 • Consiliul Internaţional de control al stupefiantelor (INCB), creat prin
Convenţia din 1961, succesorul Comitetului Central Permanent al cărui
origine datează de la Convenţia din 1925 şi al organului de control al
stupefiantelor provenit din Convenţia din 1931 ;
• Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru controlul asupra abuzului de
droguri (UNFDAC), creat la propunerea Comisiei stupefiantelor, prin
rezoluţia 2002 a Consiliului Economic şi Social;
• Programul Internaţional al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Controlul
asupra Drogurilor (UNDCP).
• Problemele legate de drepturile omului:
• Centrul pentru Drepturile Omului (toate problemele ce ţin de discriminare,
robie, tortură etc.)
• Problemele dreptului penal:
• Secţia pentru preîntâmpinarea infracţiunilor şi dreptului penal.
• Problemele legate de mediul înconjurător:
• Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), Secretariatul
CITES.
• Este bine a menţiona că din sistemul ONU Interpolul mai colaborează
cu următoarele instituţii specializate:
• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
(UNESCO) pe problemele legate de apărarea patrimoniului naţional,
cultural, de artă şi preîntâmpinarea furtului operelor de artă;
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pe problemele ce ţin de
abuzul substanţelor psihotrope;
• Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) privind siguranţa
aviaţiei civile, a terorismului, în special a formei de piraterie aeriană, a
preîntâmpinării şi curmării acţiunilor ilegale asupra aviaţiei civile ;
 • Agenţia Naţiunilor Unite pentru Energia Atomică (AIEA), pe
problemele legate de transportul substanţelor atomice şi radioactive;
• Organizaţia maritimă consultativă interguvernamentală (IMO).
Amploarea şi impactul deosebit al fenomenului criminalităţii pe plan
internaţional a provocat îngrijorarea unor foruri statale şi suprastatale,
printre care şi Interpolul, acesta manifestându-şi interesul pentru
elaborarea instrumentelor juridice necesare contracarării crimei
internaţionale.
Înţelegerea de cooperare între Interpol şi Consiliul Europei din 9 februarie
1960 instituie un şir de condiţii ce prevăd schimbul de informaţii dintre aceste
două organizaţii, consultaţii comune, participarea reprezentanţilor Interpolului la
toate întâlnirile Comisiilor de experţi, convocate de Consiliul Europei şi
cooperarea în domeniul tehnic.
La fel, s-a stabilit ca persoanele cu funcţii de răspundere din Interpol să fie
invitate în calitate de observatori la toate întâlnirile Comisiei Europene în
problemele infracţionalităţii (ECCP).
În componenţa subdiviziunilor specializate, create de către ECCP, sunt
incluse:
• Comisia de experţi în respectarea articolului 17 al Regulamentului
Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva comerţului ilegal de substanţe
narcotice;
• Comisia de experţi în aplicarea legislaţiei penale asupra actelor teroriste;
• Comisia de experţi în problemele legislaţiei procesual-penale, legate de
tehnologiile informaţionale;
• Comisia de experţi în acţiunea Convenţiei Europene în domeniile pedepsite
penal.
 De Interpol sunt menţinute relaţii destul de strânse cu grupul Pompidu, de
competenţa căruia ţine studierea din diferite puncte de vedere a tuturor
problemelor legate de narcomanie şi comerţul ilegal cu substanţe narcotice.
La fel, Interpolul cooperează cu grupul multiramural pe corupţie (MGC),
atribuţiile căruia ţin de alcătuirea proiectelor convenţiilor legate de corupţie.
Din rândul organizaţiilor internaţionale cu care Interpolul menţine relaţii de
cooperare fac parte:
• Organizaţia Mondială Vamală (WCO), cu care se cooperează în domeniul
infracţiunilor vamale, felurile de contrabandă şi traficul de substanţe
narcotice etc;
• Comisia Interamericană asupra controlului abuzului de substanţe narcotice,
în problemele legate de preîntâmpinarea şi controlul asupra abuzului de
substanţe narcotice;
• Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) în problemele ce ţin de
falsificarea mărfurilor industriale.
Modalitatea de cooperare cu organizaţiile internaţionale neguvernamentale
se realizează prin participarea observatorilor din cadrul Interpolului la diferite
întâlniri ale acestor organisme.
Interesul deosebit al Interpolului se manifestă faţă de activitatea
următoarelor organizaţii internaţionale neguvernamentale:
• Asociaţia Internaţională a conducătorilor organelor de poliţie (IACP) în
problemele generale ale activităţii poliţiei;
• Consiliul miniştrilor afacerilor interne al ţărilor arabe;
• Consiliul miniştrilor afacerilor interne al ţărilor din CSI;
• Asociaţia Internaţională pe legislaţia penală (IAPL) pe problemele ce ţin de
elaborarea şi aplicarea legislaţiei penale;
 • Asociaţia Internaţională a transportului aerian (IATA) în problemele legate
de activităţile ilegale săvîrşite împotriva aviaţiei civile;
• Consiliul International al Aeroporturilor în problemele securităţii
transportului aerian;
• Contracararea prostituţiei copiilor în turismul asiatic (ECPAT) în problemele
prostituţiei copiilor;
• Federaţia Internaţională a aboliţioniştilor în problemele ce ţin de prostituţie;
• Asociaţia Internaţională a Securităţii Bancare (IBSA) în problemele
delictelor săvârşite împotriva instituţiilor financiare şi bancare;
• Organizaţia Regională Sud-Africană a cooperării conducătorilor organelor
de poliţie (SARPCCO);
• Societatea Internaţională a Criminologiior care ţine de cercetarea
fenomenului infracţional pentru preîntâmpinarea infracţionalităţii.
Europolul este organul de urmărire penală a Uniunii Europene care se ocupă
de domeniul criminalităţii. Misiunea sa este de a îmbunătăţi eficienţa şi cooperarea
dintre autorităţile competente ale statelor membre în prevenirea şi combaterea
formelor grave ale criminalităţii organizate internaţionale, Misiunea Europolului
este aducerea unei importante contribuţii la măsurile de urmărire penală ale
Uniunii Europene împotriva criminalităţii organizate şi, mai ales, împotriva
organizaţiilor criminale participante.
Înainte de înfiinţarea tratatului de la Maastricht, în Uniunea Europeană nu
exista organ special care s-ar fi ocupat de criminalitate, dar exista o cooperare
neformală poliţienească dintre ţările membre, care a început să activeze începând
cu anul 1976 sub denumirea de grupul TREVI. Ulterior, acest grup a fost substituit
cu Comitetul K4.
Înfiinţarea Europolului a fost decisă prin Tratatul de la Maastricht referitor la
Uniunea Europeană în data de 7 februarie 1992. Îşi are sediul la Haga, Olanda şi
şi-a demarat activitatea provizorie pe data de 3 ianuarie 1994 ca Unitate de Droguri
Europol (UDE) care lupta iniţial numai pentru combaterea drogurilor. Treptat au
fost adăugate din ce în ce mai multe domenii importante ale criminalităţii.
Convenţia Europol a fost ratificată de către toate statele membre şi a intrat în
vigoare la 1 octombrie 1998. Ca urmare a unui număr de documente legale,
rezultate din Convenţie, Europol şi-a început activitatea deplină la 1 iulie 1999.
În anul 1998, Europolul a fost însărcinat şi cu alte direcţii de activitate :
obţinerea şi analiza informaţiilor, informarea ţărilor membre despre pregătirea unor
crime, stabilirea unei reţele de comunicare prin poşta electronică în scopul
schimbului de informaţii de ordin criminal şi, nu în ultimul rând, combaterea
spălării banilor şi a traficului de devize.
În baza hotărârii Consiliului din 6 decembrie 2001, domeniul de activitate al
Europolului a fost extins, începând cu 1 ianuarie 2002, pe alte forme grave ale
criminalităţii internaţionale, enumerate în anexa Convenţiei Europol, cum ar fi:
delicte grave împotriva mediului, tâlhărie organizată, comerţ ilicit cu bunuri
culturale, piraterie de produs.
Din Europol fac parte la ora actuală 703 de persoane din toate statele
membre, reprezentând 98 de naționalități diferite, dintre care numărul de femei
angajați alcătuiesc 42 la suta din personal. Dintre aceştia, 71 sunt ofiţeri de
legătură (ELO), reprezentanţi ai diferitelor organe de urmărire penală (poliţie,
vamă, jandarmerie, servicii de imigrare etc). Împreună cu personalul Europol, cu
anchetatori şi cu alţi specialişti, ofiţerii de legătură asigură timp de 24 de ore un
serviciu eficient, rapid şi de încredere multilingv şi multidisciplinar. După atacurile
teroriste asupra SUA, în septembrie 2001, a fost constituit din rândurile
personalului un Europol Taskforce pentru combaterea terorismului.
 După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a avut loc o şedinţă
extraordinară a Consiliului „Justiţie şi afaceri interne”, în cadrul căreia s-au tras
concluzii din evenimentele petrecute, printre care:
• Pentru Europol este important ca organele poliţiei şi Serviciile de Informaţii
ale statelor membre să transmită numaidecît, in conformitate cu Convenţia
Europol, informaţiile legate de terorism.
• Constituirea la Europol a unui grup de specialişti în combaterea terorismului
pentru o perioadă de şase luni, prelungibilă. Iată de ce s-a cerut statelor membre să
desemneze, indiferent de legislaţia în vigoare, ofiţeri de legătură din cadrul poliţiei
şi Serviciilor de Informaţii, specializaţi în combaterea terorismului. Domeniul lor
de activitate cuprinde următoarele puncte:
• colectarea din timp a tuturor informaţiilor şi a cunoştinţelor Serviciilor de
Informaţii, referitoare la o primejduire actuală;
• evaluarea informaţiilor colectate şi efectuarea analizei operative şi strategice
necesare;
• elaborarea, în baza informaţiilor primite, a unui raport de apreciere a
primejduirii.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică a avut ca efect benefic şi punerea la dispoziţia
tuturor a unor mijloace rapide şi sofisticate de comunicare şi de deplasare. De
aceste mijloace beneficiază însă şi traficanţii, în majoritatea cazurilor, în mai mare
măsură decât cei abilitaţi să prevină şi să combată acest fenomen extrem de nociv.
Astfel, traficanţii de droguri pot lua legătura foarte uşor, se pot întâlni rapid în
orice punct al planetei - scăpaţi de sub supravegherea autorităţilor - şi tot atât de
uşor pot să dispară de la locul infracţiunii înainte de intervenţia poliţienească.
În faţa acestui adevăr de necontestat, organele şi organismele specializate ale
statelor lumii au devenit conştiente de faptul că traficul de droguri, ca de altfel şi
celelalte componente ale crimei organizate, nu poate fi prevenit şi combătut decât
prin asigurarea unui cadru organizatoric eficient, coordonat de un organism
specializat şi în care colaborarea poliţienească joacă un rol de prim ordin. Astfel,
în întreaga lor activitate, organele de urmărire penală desfăşoară o susţinută
activitate menită să prevină săvârşirea unor asemenea fapte, deosebit de
periculoase pe teritoriul naţional.
Cunoaşterea şi aplicarea cu fermitate a legilor constituie suportul eradicării
manifestărilor antisociale comise în acest domeniu.
În activitatea de prevenire şi combatere fermă a nerespectării legii la regimul
instituit cu privire la produsele şi substanţele stupefiante sau toxice, organele de
urmărire penală ale poliţiei colaborează cu alte organe ce au atribuţii pe această
linie.
De comun acord, aceste organe întreprind controale în locurile şi obiectivele
pretabile săvârşirii de infracţiuni.
De asemenea, luarea măsurilor pentru popularizarea legislaţiei în vigoare,
educarea cetăţenilor în vederea prevenirii toxicomaniei, dezintoxicarea şi
reintegrarea socială a toxicomanilor, cunoaşterea celor predispuşi să încalce
dispoziţiile legale şi determinarea lor să renunţe la comiterea de fapte antisociale
sau depistarea acestora în faza pregătitoare ori imediat după săvârşirea infracţiunii,
reprezintă activităţi ce au drept scop final lichidarea fenomenului infracţional.
Măsurile întreprinse au determinat, aşa cum s-a arătat, că Republica
Moldova să nu se înregistreze cu probleme majore pe linie de trafic ilicit de
stupefiante pe plan naţional, deşi creşterea fenomenului infracţional a cunoscut o
escaladare fără precedent în ultimii ani.
Având în vedere că ponderea o deţin cetăţenii străini - atât cei aflaţi pe
teritoriul ţării din diverse motive, cât şi cei în tranzit - pentru prevenirea
introducerii în ţară de produse ori substanţe stupefiante, organele de urmărire
penală colaborează intens cu organele vamale şi poliţia de frontieră.
 Schimbul de informaţii reciproce privind particularităţile traficului de
stupefiante, locurile şi metodele de descoperire a traficanţilor şi consumatorilor
etc, este menit să contracareze orice încercare de a introduce în ţara noastră a unor
astfel de produse ori substanţe.
Din aceleaşi considerente, Republica Moldova desfăşoară o largă cooperare
internaţională. Lupta împotriva traficului cu stupefiante reclamă, de multe ori,
acţiuni întreprinse în cooperare, cu una sau mai multe ţări, având drept scop
depistarea traficanţilor, confiscarea stupefiantelor, activităţi ce sunt reglementate
prin tratate bilaterale sau convenţii internaţionale.
Pentru sprijinirea ţărilor care se ocupă de combaterea traficului de droguri şi
a consumului ilegal de stupefiante, Secretariatul general al O.I.P.C. Interpol
expediază tuturor ţărilor afiliate următoarele documente:
• fişele (notiţele) unor traficanţi daţi în urmărire, pentru a fi supravegheaţi sau
arestaţi;
• adrese prin care sunt semnalate autoturismele, navele şi aeronavele suspectate
de trafic de stupefiante;
• situaţii recapitulative lunare în care sunt prezentate pe continente şi ţări toate
cazurile de descoperire a stupefiantelor, cu indicarea datei, locului, actelor de
stare civilă ale persoanelor implicate, a modului de operare, tipului şi
cantităţii stupefiantelor, locui de achiziţie şi destinaţie, a mijlocului de
transport folosit;
• circulare de informare referitoare la unele moduri de operare noi şi la locurile
de ascundere, sortimentele noi de stupefiante puse în circulaţie pe piaţă ilicit
ş.a.;
• rapoartele anuale privind ansamblul traficului internaţional;
• volumul confiscărilor pe tipuri de stupefiante, numărul de confiscări pe
continente şi ţări, numărul persoanelor implicate pe naţionalităţi, categoriile
 de mijloace de transport folosite, numărul laboratoarelor şi culturilor
clandestine, concluziile desprinse şi recomandările adresate ţârilor membre.
Prin Biroul Naţional Interpol se pot solicita şi obţine de la Secretariatul
general al O.I.P.C. Interpol sau de la alte birouri naţionale Interpol o serie de date
cum ar fi:
• informaţii în legătură cu persoanele arestate, implicate sau suspectate de
trafic ilicit cu stupefiante;
• verificări suplimentare ori informaţii despre traficanţi, cauze, mijloace de
transport, moduri de operare, amprente digitale, fotografii etc.
La rândul său, Biroul Naţional Interpol transmite Secretariatului general
O.I.P.C. Interpol statistici privind cantităţii de stupefiante confiscate şi date despre
persoanele implicate, conform ordinelor şi instrucţiunilor în vigoare, aprobate de
conducerea Ministerului de Interne.
Organele de urmărire penală ale poliţiei colaborează cu autorităţile similare
ale ţărilor afiliate la O.I.P.C. Interpol prin schimburi de experienţă privind practica
pozitivă şi rezultatele obţinute în lupta împotriva acestui flagel al umanităţii.
Schimburi de informaţii se realizează şi cu specialişti din cadrul Diviziei de
stupefiante a O.N.U., denumită şi Diviziunea drogurilor. Acest organ specializat
contribuie la punerea în acţiune a programelor Organizaţiei Naţiunilor Unite
referitoare la prevenirea traficului ilicit de droguri, formarea specialiştilor,
folosirea metodelor de control chimic de specialitate, care sunt utilizate pe plan
mondiai în identificarea şi analiza drogurilor.
Divizia de stupefiante aduce contribuţii substanţiale pe plan internaţional
prin publicarea „Buletinului Stupefiantelor” cu apariţie trimestrială şi prin scrisori
de informare, instrumente care pun la curent guvernele, cercurile de specialitate cu
probleme noi în materie. S-a realizat o bogată colecţie de filme, materiale
documentare, puse la dispoziţia guvernelor; au fost iniţiate studii şi măsuri privind
tratamentul şi readaptarea toxicomanilor, în cooperare cu O.N.U., precum şi
acţiuni de ordin educativ, în cooperare cu U.N.E.S.C.O.
Cooperarea se realizează şi cu unele state neafiliate la O.I.P.C. Interpol, cu
ocazia unor simpozioane sau reuniuni internaţionale privind prevenirea şi
combaterea traficului de stupefiante.
În acţiunile întreprinse, organismele interne şi internaţionale, abilitate în
prevenirea şi reprimarea traficului ilicit şi consumului de stupefiante, folosesc o
gamă variată de forme şi metode, cum ar fi: iniţierea unor convenţii internaţionale,
organizarea de conferinţe, colocvii, seminare, servicii de experţi, promovarea unor
studii de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

2. Biroului National INTERPOL - Romania

Una dintre structurile Poliției Române, cele mai de interes în aceste zile, este
Biroul Național INTERPOL. Deși cu toții ați auzit de INTERPOL, probabil foarte
puțini știți atribuțiile acestei structuri și cum funcționează ea.

Biroul Național INTERPOL sau INTERPOL România a fost constituit la 10

ianuarie 1973, la București, deși țara noastră a fost unul dintre membrii fondatori ai
Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală – C.I.P.C., înființată în 1923, la
Viena. Transformată, în 1956, în Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală –
INTERPOL, aceasta a fost creată ca reacţie la dezvoltarea criminalităţii
internaţionale. În perioada interbelică, România are contribuţii importante la viaţa
organizaţiei, prin reprezentanţi ca Eugen Bianu şi Vespasian V. Pella.

Printre scopurile O.I.P.C.- INTERPOL se numără asigurarea şi dezvoltarea

asistenţei reciproce cât mai largi a tuturor autorităţilor de poliţie criminală, în
cadrul legilor existente în diferite ţări şi în spiritul Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului.

Revenind în prezent, trebuie spus că INTERPOL România este structura ce

asigură comunicarea, schimbul de date şi informaţii operative cu Poliţiile Naţionale
de pe teritoriul celorlalte state membre ale Organizaţiei.

O preocupare constantă o constituite și alimentarea bazelor de date operative

ale OIPC – INTERPOL şi punerea la dispoziţia poliţiştilor operativi români a
tuturor instrumentelor dezvoltate de organizaţie.

Astfel, în contextul cooperării poliţieneşti prin INTERPOL, Poliţia Română

a contribuit la plasarea ţării noastre ca al treilea mare utilizator din UE al bazelor
de date INTERPOL, accesând informaţii poliţieneşti de peste 20 de milioane de
ori. De asemenea, România ocupă locul 7 în rândul utilizatorilor din regiunea
europeană şi este al 4-lea contribuitor al bazelor de date dintre cele 190 de ţări
membre INTERPOL, ceea ce demonstrează activitatea şi volumul de muncă depus
de poliţişti pentru controlul criminalităţii.

Din analiza fluxului de informaţii vehiculat prin canalul INTERPOL, prin

sistemul mondial securizat de comunicații I-24/7, rezultă faptul că, anul trecut, au
fost primite și procesate 141.567 de mesaje.

Trebuie precizat că, OIPC – INTERPOL are propriul sistem de reguli și

standarde, pe care orice membru trebuie să le respecte, inclusiv în activitatea de
urmărire internațională a persoanelor și obiectelor.
 Pe parcursul anului 2016, prin intermediul Biroului Național Interpol din
cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională al Poliţiei Române a
fost dispusă urmărirea internaţională pentru 1.898 de persoane, dintre care 200 de
persoane cu mandate de arestare preventivă, 1.486 de persoane cu mandate de
executare a pedepsei închisorii, 122 de persoane erau declarate dispărute, iar 90
aveau emise sentințe de internare.

În această perioadă, au fost arestate 1.114 persoane urmărite internaţional de

autorităţile române şi 86 de persoane au fost localizate în străinătate, în vederea
extrădării, dintre care 63 de persoane arestate sau localizate în afara spațiului
Schengen (Republica Moldova – 13, Ucraina – 10, Irlanda – 7, Cipru și Turcia –
câte 6, Federația Rusă, Serbia și SUA – câte 4, Emiratele Arabe Unite – 3, Croația
și Tunisia – câte 2, Argentina, Israel, Liban și Georgia – câte 1).

De asemenea, s-a reuşit identificarea a 6 autoturisme furate - descoperite în

România și 20 de autoturisme furate - descoperite în străinătate.

Prin intermediul Biroului Național Interpol, cu sprijinul Institutului Național

de Criminalistică, a fost stabilită identitatea pentru 1.493 de persoane, din 3.467 de
impresiuni papilare transmise. De asemenea, s-a continuat schimbul de informaţii,
cu partenerii externi, pe linia verificării profilurilor ADN realizate în urma
cercetării la faţa locului, mai ales în diferite cazuri de furt calificat şi omor, precum
şi în cazul identificării cadavrelor sau persoanelor cu identitate necunoscută,
transmiţându-se spre verificare Institutului Naţional de Criminalistică 620 de
profiluri ADN.
 În urma verificării cetăţenilor români care şi-au declarat identităţi false,
semnalaţi de omologii străini ca suspecţi/autori de infracţiuni, s-a stabilit
identitatea reală pentru 42 de persoane și pentru 22 de cadavre cu identitatea
necunoscută.

Totodată, INTERPOL România a asigurat suportul tehnic și a pus la

dispoziția Poliției Române și Poliției de Frontieră ultima versiune a aplicației
FIND, de căutare automată și simultană atât în bazele de date naționale cât și în ale
O.I.P.C. INTERPOL, fapt ce a condus la eficientizarea utilizării sistemelor
informaționale, prin scăderea timpului de răspuns la căutările efectuate în bazele de
date și a implementat aplicația și baza de date INTERPOL Facial Recognition
Programme, pusă la dispoziția țărilor membre de către organizație, cu sprijinul
căreia se pot realiza identificări judiciare pe baza fotografiilor.

În anul 2016, prin intermediul Biroului Naţional Interpol, au fost derulate în

parteneriat cu agențiile de aplicare a legii din România o serie de operațiuni și
proiecte care au vizat combaterea criminalității transfrontaliere.

• Operațiunea BONOMO - inițiată de autoritățile spaniole, privind abuzuri

sexuale asupra minorilor. Pe baza schimbului intens de informații au fost
identificați 8 cetățeni români bănuiți de astfel de fapte.

• Operațiunea SIGNAL România inițiată de autoritățile britanice, privind

identificarea mai multor cetățeni români bănuiți de comiterea de furturi de
buzunare pe teritoriul UE.
 • Operațiunea HYDRA, care vizează persoanele urmărite la nivel
internațional pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți sau alte acțiuni
conexe acestora. Biroul Național INTERPOL București participând activ atât în
faza de pregătire cât și în faza operațională a acestei activități. La cea din urmă fază
a operațiunii a fost prezent în cadrul Centrului de Comandă și Coordonare de la
Lyon un ofițer din cadrul Biroului Urmăriri Internaționale și Extrădări, fapt ce a
înlesnit și intensificat colaborarea dintre statele participante. Operațiunea este în
plină desfășurare, schimbul de mesaje operative desfășurându-se la un ritm ridicat.
Mai multe persoane au fost localizate în țările europene, procedura de preluare în
țară fiind în plină desfășurare.

• Operațiunea NEMIROFF care a constat în verificarea mai multor

autovehicule de lux traficate ilegal din Italia.

• Proiectul PIE - (Prisoner Intelligence Exchange) privind schimbul operativ

de informații în legătură cu activitatea infracțională a cetățenilor români încarcerați
în Marea Britanie pentru diferite infracțiuni. S-au avut în vedere în special
infracțiuni de natură sexuală, constituirea de grupuri infracționale, infracțiuni
săvârășite prin folosirea violenței sau a armelor de foc. Au fost transmise mesaje
către SIC-urile de domiciliu ale persoanelor arestate precum și către MJ-Directia
Națională de Probațiune, în vederea verificării și transmiterii de informații
operative în legătură cu aceste persoane. Au fost primite 269 de solicitări din
partea Interpol Manchester, fiind depistate 8 persoane urmărite internațional de
către autoritățile din România, fiind transmise în acest sens solicitări pentru luarea
măsurilor legale.
 • Proiectul Foreign Terrorist Fighter al INTERPOL a continuat, schimbul
de date si informatii pe acest subiect cunoscând o creștere semnificativă, având în
vedere creșterea recentă a numărului de FTF și diversificarea modurilor de acțiune
a grupărilor teroriste. România, prin agențiile de aplicare a legii cu atribuții în
domeniu și cu sprijinul BNI, participă în mod activ la combaterea acestui fenomen,
prin monitorizare permanentă a informațiilor referitoare la FTF, implementarea
acestora în bazele de date, precum și participarea la activitățile inițiate și organizate
de INTERPOL.

3. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională(C.C.P.I.)

Fiind organizată ca direcţie în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei

Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.) constituie
autoritatea naţională centrală în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale
fiind specializată în schimbul de informaţii operative în domeniul combaterii
criminalităţii la nivel internaţional şi potrivit legii, asigură schimbul de informaţii
operative în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere, precum şi
gestionarea fluxului informaţional de interes operativ aferent cooperării
internaţionale derulată de structurile specializate ale Ministerului Afacerilor
Interne.

C.C.P.I. reuneşte următoarele canalele de cooperare poliţienească

internaţională: INTERPOL, EUROPOL, Sistemul Informatic Schengen/SIRENE,
legătura operaţională cu Centrul SELEC(Sud-Est European de Aplicare a Legii),
precum şi cu ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură, atât români acreditaţi
în străinătate, cât şi străini acreditaţi în România.
Atribuții:
a. primirea şi transmiterea cererilor de asistenta, care privesc:
• organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative
desfăşurat între autorităţile competente romane şi structurile similare din
străinătate, precum şi cu organisme ori instituţii internaţionale;
• realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe
segmentul schimbului de date şi informaţii, cu respectarea regulilor de
confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a
legislaţiei în domeniu;
• informarea autorităţilor competente romane şi străine cu privire la
infracţiunile de terorism şi a faptelor conexe acestora, traficul de droguri,
falsificarea de moneda şi alte titluri de valoare române sau străine, furturile de
obiecte de artă şi autovehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi
internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii
intrării/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute
de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se impun în domeniul
prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter transfrontalier;
• alte forme de cooperare şi asistenta poliţienească şi judiciară ce derivă
din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare ori
potrivit legislaţiei interne;

b. alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească şi judiciară ce derivă din tratate

la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare ori potrivit
legislaţiei interne;
c. dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii şi
coordonarea activităţii ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură români
acreditaţi în străinătate, în domeniul schimbului de date şi informaţii operative;

d. coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile competente

române şi străine, în scopul desfăşurării unor acţiuni comune care necesită
realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor state;

e. sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătura români la Centrul SELEC;

f. asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate.