Dreptul la viaa

Protecia drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor

drepturi n prevederi legale, a devenit un imperativ al comunitii internaionale dup al
doilea rzboi mondial, n urma dezvluirii atrocitilor comise de naziti, iar mai trziu, i ca
urmare a perpeturii practicii nclcrii drepturilor omului n statele cu regimuri totalitare.
Aceast necesitate s-a concretizat n reglementri cu caracter universal sau regional ce au
urmat semnrii Cartei O.N.U.(26 iunie 1945).
Astfel, Declaraia Universal a Drepturilor Omului, proclamat i adoptat de
Adunarea General a O.N.U. la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocaie
universal n acest domeniu i stabilete o concepie unitar a comunitii internaionale
despre drepturile i libertile omului, deschiznd calea spre un sistem de protecie
internaional a drepturilor omului. Dup 1948, Adunarea General a O.N.U. a adoptat n
acest domeniu peste 60 de convenii i declaraii prin care s-a avut n vedere i instituirea
unor mecanisme specifice de protecie a acestor drepturi.
Sistemul european de protectie a drepturilor omului a fost stabilit de catre Consiliul
Europei, al crui statut, semnat la Londra la 5 mai 1949, prevede in art.3 ca: fiecare
membru al Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si principiul in
virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si
libertatile fundamentale ale omului.
Principalul document, in baza caruia s-au instituit mecanismele si institutiile necesare
punerii in aplicare a acestor drepturi si libertati, este Conventia pentru Apararea Drepturilor
Omului si Libertatilor Fundamentale, semnata la 4 noiembrie 1950, la Roma, de catre
reprezentantii a 13 guverne, si care intra in vigoare la 3 septembrie 1953, odata cu
depunerea celui de-al doilea document de ratificare. Completata sau modificata, pana in
prezent, de 11 protocoale aditionale, Conventia reuneste toate statele membre ale
Consiliului Europei, printre care si Romania (7 octombrie 1993).
Drepturile garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Elementul de garantie al drepturilor si libertatilor proclamate de Conventie rezulta
din art.1 al acesteia, care prevede ca inaltele Parti contractante recunosc oricarei persoane
de sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul 1 al prezentei Conventii.
Drepturile si libertatile inscrise in Conventie si in Protocoalele aditionale 1, 4, 6 si 7 pot fi
grupate dupa cum urmeaza:
a) drepturi si libertati privind persoana fizica: dreptul la viata (art.2), interdictia
torturii si tratamentelor inumane si degradante (art.3), interdictia sclaviei, a
muncii fortate (art.4), dreptul la libertate si siguranta (art.5), libertatea de
circulatie (Protocol 4), abolirea pedepsei cu moartea (Protocol 6) ;
b) dreptul la respect pentru viata privata si de familie, domiciliu si corespondenta
(art.8);
c) dreptul la un proces public echitabil, desfasurat intr-un timp rezonabil, in fata unui
tribunal independent si impartial, stabilit conform legii (art.6), libertatea de recurs
(Protocol 7);
d) libertatea de gandire, constiinta si religie (art.9);
e) protectia activitatii sociale si politice: libertatea de reuniune pasnica si de asociere
(art.11), drepturile la alegeri libere prin vot secret si la educatie (Protocol 1);
1

f) dreptul la proprietate (Protocol 1);

g) nediscriminarea in exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute in Constitutie
(art.14).
Convenia este un tratat internaional prin care numeroase state europene au czut
de acord s protejeze anumite drepturi fundamentale ale cetenilor. Aceste drepturi sunt
prevzute n Conventia nsi, precum i n protocoalele nr. 1, 4, 6, 7 si 13, la care o parte
dintre state au subscris.
Pe scurt, drepturile prevzute de Convenie sunt:

dreptul la via;
dreptul la un proces echitabil n materie civil sau penal;
dreptul de a respecta viaa privat i de familie;
libertatea de exprimare;
libertatea de gndire, contiin i religie;
dreptul la un recurs efectiv;
dreptul de a se respecta bunurile proprii;
dreptul la vot i dreptul de a se prezenta la alegeri.

Dreptul la viaa privat este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, aa cum
au fost ele statuate prin convenii internaionale, n special prin Declaraia Universal a
Drepturilor Omului din 1948. Conceptul a fost explicat mai nti ca dreptul de a fi lsat n
pace, nsa el a evoluat pn n zilele noastre ntr-un concept mai larg, care ar putea fi definit
prozaic ca dreptul unei persoane fizice de a decide ct informaie personal s divulge, cui
i pentru ce anume.
n legislaia fiecrei ri membre a Uniunii Europene, dreptul la viaa privat i
gsete aplicarea n special n dispoziii constituionale, legislaia privind protecia datelor cu
caracter personal i, uneori, i n alte acte specifice unui domeniu.
Constituia Romniei recunoate i garanteaz "libera dezvoltare a personalitii
umane", stipuleaz inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenei sau ocrotirea vieii
private.
Prelund principiile consacrate prin art. 12 din Declaraia Drepturilor Omului i prin
art. 17 din Pactul Internaional cu privire la Drepturile Civile i Politice, Constituia Romniei
din 1991 a prevzut n mod distinct, dreptul la via intim, familial i privat, n art. 26 :
ARTICOLUL 26 Viaa intim, familial i privat
(1) Autoritile publice respect i ocrotesc viata intim, familial i privat.
(2) Persoana fizic are dreptul s dispun de ea nsi, dac nu ncalc drepturile i
libertile altora, ordinea public sau bunele moravuri.
n momentul n care a fost adoptat o nou constituie democratic n anul 1991,
sfera drepturilor i a libertilor fundamentale garantate de aceasta s-a lrgit, adaptndu-se
cerinelor statului de drept, dar i reglementrilor internaionale la care Romnia era parte
sau la care urma s adere.

Dar, noua Constituie revizuit prin Legea nr. 429/2003, aprobat prin Referendumul
din 18-19 octombrie 2003 i republicat, a pstrat neschimbat aceast reglementare.
Doctrina romneasc de drept constituional a considerat acest drept ca fcnd parte din
categoria inviolabilitilor, fiind totodat considerat i un drept al omului, sub aspectul su
de drept la intimitate sau la respectul vieii personale.
n consecin, putem spune c, dreptul la via intim, familial i privat face parte
din clasa acelor drepturi i liberti care asigur, prin coninutul lor, viaa, posibilitatea de
micare liber, sigurana fizic i psihic, precum i sigurana domiciliului persoanei fizice,
motiv pentru care inviolabilitile reglementate de Constituia Romniei sunt urmtoarele:
dreptul la via (art. 22), dreptul la integritate fizic (art. 22), dreptul la integritate psihic
(art. 22), libertatea individual (art. 23), dreptul la aprare (art. 24), dreptul la libera
circulaie (art. 25), dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private (art. 26) i
inviolabilitatea domiciliului (art. 27).
Coninutul dreptului la via intim, familial i privat cuprinde dreptul persoanei de
a-i fi respectat i ocrotit familia, dreptul de a dispune de ea nsi, dreptul la identitate,
precum i dreptul la propria imagine. Selectnd dreptul la identitate i dreptul la propria
imagine, putem da o definiie acestora, ca fiind dreptul persoanei de a nu i se dezvlui, fr
consimmntul su numele adevrat, adresa, vrsta, situaia familial, modul de folosire a
timpului liber, obiceiurile etc..
Avnd la baz dezvoltarea acquis-ului comunitar, exigenele impuse de negocierile
demarate de Romnia n vederea aderrii la Uniunea European, dar i jurisprudena Curii
Europene a Drepturilor Omului, cadrul legislativ intern s-a perfecionat semnificativ n
domeniul protejrii drepturilor omului, inclusiv a dreptului la via intim, familial i privat.
n cursul anului 2001 au fost adoptate o serie de acte normative de o deosebit
importan n aceast materie. Astfel, au fost adoptate i promulgate Legea nr. 676/2001
privind prelucrarea datelor cu caracter personal i protecia vieii private n sectorul
telecomunicaiilor, Legea nr. 677/2001 pentru protecia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal i libera circulaie a acestor date i Legea nr. 682/2001 privind
ratificarea Conveniei pentru protejarea persoanelor fa de prelucrarea automatizat a
datelor cu caracter personal, adoptat la Strasbourg.
Odat adoptat Legea nr. 677/2001, s-a implementat o parte important a acquisului comunitar reprezentat de Directiva 95/46/EC, n domeniul proteciei asigurate, la nivelul
Uniunii Europene, dreptului la via intim, familial i privat, n contextul prelucrrilor de
date cu caracter personal.
Pe lng actele normative enumerate mai sus, legislaia din Romnia i-a adaptat
reglementrile din diverse sectoare de activitate la principiile existente n Legea nr.
677/2001, legea-cadru. n acest sens amintim Legea nr. 365/2002 privind comerul electronic, ce conine anumite dispoziii importante n privina respectrii dreptului la via
intim.
Curtea European a Drepturilor Omului a admis n mai multe cazuri nclcarea
dreptului la viaa privat i a impus statelor membre respectarea acestui drept.
3

Exista de asemenea si legislatie nationala pentru protectia datelor cu caracter

personal si o autoritate cu atributii pentru aplicarea acestei legislatii cu scopul de garantare
si protejare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a
dreptului la viata intima, familiala si privata, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal.
Sigurana n tratamentul datelor cu caracter personal i protecia acestora constituie
un subiect de mare actualitate, fapt datorat conexrii acestei tematici la cea privind
protecia libertilor i principiilor democratice, pe care se bazeaz normele juridice
europene. Acest interes a crescut considerabil n ultimii zece ani, n consens cu progresele
tehnologice ale vremii.
n societatea actual, denumit i societate a comunicrii, datele cu caracter
personal au o valoare determinant. Dezvoltarea de tehnologii care permit accesul la aceste
informaii, ori cu privire la pstrarea sau transmiterea lor, n cantitate i cu vitez tot mai
sporit, impune necesitatea de a proteja viaa privat a persoanei i dreptul su la intimitate.
Pe de o parte, este necesar s se permit utilizarea datelor cu caracter personal, pe de alt
parte este ns oportun s se pun interdicii, atunci cnd este vorba de scopuri sau activiti
care se dovedesc a fi duntoare pentru demnitatea persoanei.
ntr-o astfel de optic, dreptul la intimitate, la via privat, este definit ca dreptul de
a-i construi n mod liber i de a-i apra propria sa sfer privat, precum i de a-i alege
propriul su stil de via, fr interferene i ingerine din partea terilor. Protejarea vieii
private nseamn, deci, a i se permite individului s decid el nsui cadrul n care datele sale
cu caracter personal, care dezvluie identitatea i sfera sa intim, pot fi aduse la cunotina
terilor i s controleze dac modul n care sunt tratate asemenea date respect cerinele
societii n care triete.
Viaa privat i conceptul de via privat sunt termeni de uz comun. Adoptarea unui
act normativ special n materie a contribuit la crearea unei culturi n domeniul vieii private,
care, cu puin mai mult de un deceniu n urm, nu avea dimensiunile actuale. Noiunea de
via privat constituie un concept i, prin urmare, un drept, susceptibil de evoluie: este
vorba despre o noiune neuniform care a reprezentat i reprezint nevoi resimite n istorie
i colectivitate. Contrastul dintre ceea ce este public i ceea ce este privat nu a fost perceput
n toate epocile. Sectorul privat este neles ca loc de reculegere, de odihn, n care fiecare i
poate abandona armele sale de aparare, la loc sigur fa de ingerinele externe, care sunt
ns specifice spaiului public. Spaiul privat este considerat drept ceea ce avem mai de pre
i care ne aparine n exclusivitate numai nou.
Privacy: de la dreptul de a fi lsat n pace la dreptul la autodeterminare informativ
Astzi ne gsim ntr-un context istoric i social ce dobndete caracteristici deosebit
de diverse. Relaiile nu se mai bazeaz pe un simplu contact cu vecinii ci pe raporturi
construite pe comunicare i schimb de informaii la nivel mondial. Prelucrarea datelor i
transmiterea acestora sunt supuse solicitrii continue a dezvoltrii tehnologice; toate
acestea comport o difuzare rapid a datelor i un amestec ulterior nedorit n viaa privat,
fr ca interesatul s-i dea efectiv seama. De fapt, exist bnci de date legate ntre ele care
consimt s schieze profilul unei persoane, prin conexarea diferitor informaii.
4

n acest scenariu, dreptul tradiional nu mai este n msur s protejeze subiecii de

divulgarea unor tiri private, el fiind depit de modele de protecie mai ample, care permit
individului s cunoasc micarea datelor care l privesc, s autorizeze elaborarea acestora
sau s cear blocarea prelucrrii lor. Dreptul la intimitate este adesea nsoit i de alte
drepturi strns legate de acesta, precum dreptul la identitate personal, la imagine, la
integritate psiho-fizic i alte drepturi fundamentale.
Dreptul la intimitate
Dreptul la intimitate reprezint acea expectativ a fiecrui individ de a-i vedea
protejat propria sfer intim, personal i familial de priviri indiscrete i de a putea decide
dac i cnd s fac cunoscute terilor informaiile referitoare la propriul mod de via i la
manifestarea propriei sale personaliti.
Dreptul la intimitate se deosebete fa de discreie n privina interzicerii difuzrii
publice; dreptul la discreie interzice, n schimb, cunoaterea abuziv a vieii private a
altcuiva i comunicarea ctre teri a sferei sale intime. Interesul care se vrea protejat din
punct de vedere juridic e deosebit de cel al reputaiei i nu necesit nici un secret.
Reputaia reprezint stima de care se bucur individul n colectivitate i gradul de
respectabilitate n viaa relaional; interesul pentru intimitate reflect, n schimb, dorina
individului de a pstra acea linite interioar pe care o publicitate nedorit ar tulbura-o; n
acest cadru, nu se accept ideea ca individul s se arate indiferent de faptul c se vorbete
despre el, pentru simplul motiv c nu se aduce vreo ofens la adresa demnitii sau onoarei
sale: violarea prudenei nu depinde de aprecierea mai mult sau mai puin favorabil a
faptelor divulgate.
Teza care n timp a adunat cele mai multe consensuri postuleaz existena unui drept
unic la personalitate, care nu consider individul ntr-o serie de acte separate, ce i gsete
fundamentul n articolul 2 al Constituiei europene. n acest articol se vorbete despre
protecia integral a vieii persoanei n orice form necesar, pentru a-i asigura libera sa
dezvoltare. Articolul 2 al Constituiei garanteaz drepturile inviolabile ale omului, fie ca
persoan izolat, fie ca membru al unei formaiuni sociale n care se dezvolt personalitatea
sa, fiind recunoscut ntr-o serie de acte internainale, printre care Convenia drepturilor
omului i ale libertilor fundamentale, semnat la Roma, la 4 noiembrie 1950 i pus n
aplicare prin Legea nr. 848/1955.
Articolul 8 din acest act prevede c orice persoan are dreptul la respectarea vieii
sale private i de familie, a domiciliului i a corespondenei sale.
Dreptul la protecia datelor
Existnd o profund legtur ntre libertate, egalitate, democraie, demnitate i viaa
privat, fapt care duce la depirea n plan istoric a concepiei de via privat, ca drept de a
fi lsat n pace. S-a trecut, astfel, la dreptul de a controla propriile date i s-au impus reguli
comportamentale tuturor acelora ce opereaz cu date personale, fapt ce a permis o aplicare
concret a principiilor de egalitate i demnitate social, n consens cu Constituia italian.
5

Viaa privat este un element fundamental al societii egalitii, libertii i

demnitii. n absena unei protecii puternice a propriilor informaii, persoanele ar risca s
fie discriminate pentru opiniile lor, credinele lor religioase ori condiile de sntate. Prin
intermediul vieii private este protejat libertatea cu privire la informaiile aflate n
circulaie, n sensul c protecia acordat se extinde la tot ceea ce privete formarea unei
personaliti libere, necondiionat de utilizarea i posesia de informaii, fapt ce acoper un
spaiu mult mai larg dect acela al respectrii intimitii, mergnd pn la aprarea
identitii personale i autodeterminare. nainte de fi un concept istoric, viaa privat pare
s fie o idee inseparabil de contextul social-istoric. n societatea modern, pericolele legate
de concentrarea unor informaii de vrf ntr-un cerc restrns de subieci publici i privai,
difuzarea lor la scar mondial ori schimbarea prospectivei drepturilor personalitilor fac s
evolueze conceptul de via privat care, pe de o parte depete conotaia individualist n
folosul celei sociale i pe de alt parte devine un concept compozit n care alturi de dreptul
la intimitate se afl identitatea personal i dreptul la protecia datelor.
Acesta din urm, ca drept la autodeterminare informativ i gsete substana n
dreptul individului de a alege ceea ce este dispus s dezvluie altora.
Cadrul de reglementare
n afar de Carta Constituional, Convenia semnat la Roma, la 4 noiembrie 1950 i
pus n aplicare prin Legea 848/1955, era considerat un instrument util pentru protejarea
dreptului la viaa privat.
Articolul 8 din Convenia de mai sus consacr dreptul persoanei la respectarea vieii
sale private i de familie, a domiciliului i a corespondenei i l protejeaz de amestecul
autoritilor publice, considerate legitime doar atunci cnd sunt prevzute de lege i cnd
acestea reprezint o msur necesar pentru a proteja unul sau mai multe interese
enumerate cu precizie. Amploarea formulei adoptate face referire la dreptul la discreie i la
intimitate, protejnd individul fie de amestecuri n viaa sa privat, fie de divulgarea unor
tiri n mod ilicit cunoscute.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. (proclamat la Nisa, la 7
decembrie 2000) constituie sursa prin care Codicele cu privire la protecia datelor cu
caracter personal se ataeaz la Legea nr. 196/2003. Articolul 8 al Cartei de la Nisa
recunoate dreptul la protecia datelor cu caracter personal, pe care l difereniaz de
tradiionalul respect pentru viaa privat i de familie. Dreptul la protejarea datelor se
contureaz ca un drept nou i autonom. n cazul dreptului la respectarea vieii private i de
familie, protecia este static pentru c ea se epuizeaz pe timpul excluderii ingerinelor
celorlali din sfera privat. n schimb, protecia datelor este o protecie dinamic, ce fixeaz
reguli i modaliti de prelucrare a datelor, precum i unele puteri de intervenie n circulaia
acestora.
Dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private
Conveniile internaionale i Constituia Romniei impun autoritilor publice
obligaia de a ocroti viaa intim, familial i privat, precum i oricrei persoane, de a
respecta dreptul la viaa intim, familial i privat.
6

Atingerile aduse vieii intime, familiale i private pot s se nfieze nu numai ca

violri ale spaiului n care se desfoar activitatea persoanei, dar i ca nclcri ale
domeniului rezervat gndurilor, manifestrilor intime prin violarea secretului
corespondenei, a comunicrilor, a convorbirilor (prin interceptarea) ori ca imixtiuni abuzive
n viaa intim a persoanei prin captarea de la distan de imagini, sunete legate de viaa
personal a celui vizat, sau prin nregistrarea de la distan a convorbirilor purtate, a
destinuirilor fcute, ori prin obinerea de fotografii n locuri private, sau cu privire la fapte
private, care ar putea dezvlui manifestri intime ale persoanei.
Constitutia Romaniei in art. 26, foloseste terminologia "viata intima, familiala si
privata", fara a le defini. Din moment ce le-a folosit constituantul inseamna ca le-a dat
semnificatii diferite, astfel incat reglementarea sa fie precisa si completa sub acest aspect.
In art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului se prevede: "1.Orice persoana
are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a
corespondentei sale. 2.Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui
drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege, si daca constituie o
masura care intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala,
siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor
penale, protejarea sanatatii si a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
Observam ca in aceasta Conventie nu se vorbeste de dreptul la viata intima, lasand sa
se inteleaga ca acesta este inclus in dreptul la viata privata si familiala.
Socotim ca reglementarea din Constitutia Romaniei este mai reusita avand in vedere
problemele ridicate de evolutia dreptului.
In noul Cod penal francez la art. 226-1 se vorbeste de "intimitatea vietii private"
atunci cand defineste ca infractiuni pentru care prevede sanctiuni penale, fapte prin care se
aduce atingere intimitatii vietii private, cum sunt inregistrarea, transmiterea, vizuala sau
fonica din intimitatea vietii private a altuia. In doctrina italiana s-au depus, de asemenea,
eforturi pentru a se clarifica conceptul de intimitate (riservatezza) introdus pentru prima
data, prin Legea nr. 98 din 09 aprilie 1974.
Potrivit legii penale italiene (art. 165 bis) este incriminata fapta aceluia care prin
instrumente de captare vizuala sau sonora isi procura ilicit informatii sau imagini tinand de
viata privata care se desfasoara in domiciliul unei persoane sau in alte locuri apartinand
acelui care are dreptul de a interzice aceasta.
In Codul penal spaniol (art. 197) se incrimineaza fapta aceluia care pentru a descoperi
secretele unei persoane atinge intimitatea acesteia si isi insuseste fara consimtamant,
scrisori, inscrisuri, mesaje sau orice alte documente sau bunuri.
Constitutia Spaniei in art. 18 pct. 1 prevede: "Este garantat dreptul la onoare,
intimitate personala si familiala si la propria imagine." Observam ca se vorbeste de intimitate
personala, distinct de intimitate familiala. Tot in acest articol la pct. 4 se arata "Prin lege se
va limita folosirea informaticii pentru a garanta onoarea si intimitatea personala si familiala a
cetatenilor si exercitiul deplin al drepturilor acestora."
Asa cum am aratat, reglementarea data de Constitutia Romaniei in acest domeniu
este mai precisa si completa. Astfel putem vorbi de un drept la viata intima, un drept la viata
familiala si un drept la viata privata. Aceste drepturi trebuie sa-si gaseasca in lege
reglementari specifice diferite.
Dupa prof. I. Deleanu "viata intima" semnifica dreptul individului de a trai asa cum
intelege respectand insa si drepturile altora . In incercarea de a delimita oarecum dreptul la
7

viata intima de dreptul la viata familiala si viata privata vom pleca de la definitia data intr-un
dictionar francez a adjectivului intim respectiv "interior si profund" care constituie esenta
unui lucru; care leaga sau este legat de un sentiment profund .
Dreptul la viata
intima este o posibilitate care contine prerogativele, manifestari legate de singuratatea
persoanei si de persoanele sau lucrurile admise in intimitatea sa, prin acte, expresii, fapte,
gesturi etc. nedestinate publicitatii. Astfel in intimitate orice persoana inclusiv functionarul
public isi poate exprima orice gand, opinie si chiar injuria, fara ca fapta sau actul sau sa
atraga o raspundere juridica; deci, fapta sau actul savarsit in intimitate, de regula nu lezeaza
interesul public sau al altei persoane, si ca atare nu sunt incriminate, ceea ce exclude
imixtiunea faptului in intimitatea persoanei. Viata intima nu poate fi cenzurata, de aceea
cele afirmate in intimitate nu pot atrage raspunderea pentru infractiunea de calomnie sau
marturie mincinoasa. Viata intima contine acte si fapte care exced vietii de familie. Viata
intima tine in primul rand de persoana, si astfel se face o distinctie intre intimitatea
personala si intimitatea familiei, care se desfasoara dupa alte reguli. Dreptul la viata intima
nu cunoaste alte limite decat cele care sunt necesare altor membri ai societatii pentru a se
bucura de aceleasi drepturi.
Prin viata familiala intelegem tot ce este privitor la familie, destinat familiei,
apartinator familiei.
La nivel de familie, si viata acesteia, are un grad de intimitate, care trebuie respectat
de toti si ocrotit de stat.
Aceasta presupune drepturi ale membrilor familiei atat in
interiorul acesteia cat si in exterior, corelativ cu obligatiile membrilor familiei, ale oricarei
persoane cat si ale autoritatilor statului. Dreptul la viata familiala presupune respect si
ocrotire a intimitatii conjugale, secretul de familie si alte drepturi prevazute in Codul familiei.
ocrotite de Stat.
Dreptul la viaa privat, n sens restrns este un drept complex, care cuprinde tot ce
nu aparine dreptului public, dreptului la viaa intim i dreptului la viaa familial. Viaa
privat include dreptul la identitate - dreptul de a nu se dezvlui, fr temei sau fr
consimmntul expres al persoanei, numele adevrat, adresa, vrsta, situaia familial,
modul de ntrebuinare a timpului liber, elementele patrimoniului su, obiceiuri cotidiene
etc.
Secretul contractelor civile comerciale, din domeniul privat s ine de dreptul la viaa
privat. Dreptul la viaa intim, dreptul la viaa familial i dreptul la viaa privat n sens
restrns sunt ocrotite prin instituirea n norme juridice diferite, ca abateri disciplinare,
contravenii, infraciuni a actelor i faptelor duntoare de pagube, reglementarea i
prevederea procedurilor i organelor care s descopere, cerceteze i judece persoanele
vinovate de nclcarea acestui drept, precum i modalitile de reparare a acestuia.
n sens larg dreptul la viaa privat include att dreptul la viaa intim ct i dreptul la
viaa familial. Totui este necesara reglementarea i protejarea distinct a acestor drepturi,
deoarece actele i faptele de nclcare, a fiecruia, presupune alte condiii de incriminare,
sancionare, cercetare i judecare.
Protecia vieii intime, familiale i private este asigurat i prin consacrarea
constituional a dreptului la propria imagine. Astfel n art. 30 din Constituie se prevede
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaa particular a
persoanei i nici dreptul la propria imagine."
Dreptul la propria imagine este un drept complementar al dreptului la viaa intim,
familial i privat.
8

Imaginea proprie trebuie neleas n contextul acestui drept ca fiind acea imagine
public, creat sau lsat s se creeze, n mod contient de ctre persoana fizic. Orice
persoan are o imagine proprie nedestinat publicitii, imagine care trebuie respectat i
aparat de legiuitor. Spre exemplu, anumite trsturi, defecte, nsuiri etc. sunt apreciate de
persoana respectiv c nu trebuie cunoscute de nimeni n afar de ea sau de membrii
familiei, ori preotul, medicul, avocatul etc. Acestea sunt protejate prin dreptul la imaginea
proprie i pot fi fcute publice numai cu consimmntul expres al persoanei n cauz. Sunt
numeroare cazurile cnd unele personaliti, din domeniul cinematografiei, artei, sportului
accept pentru sume importante nstrinarea unor imagini sau alte documente cu secrete
intime, de familie sau din viaa privat, pentru a satisface curiozitatea cititorilor sau
telespectatorilor consumatori de senzaional.
Drepturile la viaa intim, familial i privat, precum i dreptul la imaginea proprie,
sunt garantate din punct de vedere penal prin:
-instituirea ca infraciune, divulgarea secretului profesional, n care se include i acte i fapte
din viaa intim, familial sau privat a persoanei, de care autoritile iau la cunotin;
-secretul profesional trebuie respectat n tot cursul procesului penal, civil, comercial, sub
aspectul dreptului la viaa intim, familial, la propria imagine sau privat a prilor n
proces;
Dreptul de a dispune de ea insasi
Este de fapt un aspect al vietii intime si private, fiind unul din cele mai naturale,
inalienabile si imprescriptibile drepturi ale omului. Desi receptat mai tarziu in vocabularul
constitutional acest drept este incorporat de multa vreme in drepturile umane, chiar daca nu
explicit.
Astfel, n Declaratia de Independenta a Statelor Unite (4 iulie 1776) se arata ca toti
oamenii se nasc egali; ei sunt dotati de Creator cu anumite drepturi; printre aceste drepturi
se gasesc viata, libertatea si cautarea fericirii. Libertatea si fericirea care presupun mai multe
cautari, sperante, apar apoi formulate in declaratiile de drepturi ce au urmat, desi conceptul
de fericire este cel mai dificil de definit. Cautarea fericirii implica si dreptul de a dispune de
tine insusi.
Acesta este dreptul de a dispune de corpul sau, sau cea de libertate corporala. Multa
vreme aceasta libertate a fost refuzata din motive religioase, morale sau din motive
cutumiare. De aceea ea apare, explicit in legislatie mult mai tarziu decat alte drepturi si
libertati.
Dreptul persoanei de a dispune liber de corpul sau este o veche revendicare
feminista, strans legata de libertatea sexuala in evitarea riscului maternitatii. In timp aceasta
libertate a cuprins in continutul sau dreptul de a folosi anticonceptionale, dreptul la avort
(creandu-se cum se spune deseori, o noua etica), transexualismul (problema inca discutabila
juridic in unele sisteme de drept), dreptul de a dona organe sau tesaturi pentru transplanturi
sau alte experiente medicale si de inginerie genetica (transferul de gene, clonarea).
De acest drept sunt legate si problemele ridicate de: secretul medical, vaccinarea
obligatorie, analiza grupelor sanguine in materie de filiatie, represiunea alcoolismului,
obligativitatea viitorilor soti de a-si comunica reciproc starea sanatatii, obligatia sau refuzul
individului de a se lasa ingrijit medical, experimentarea medicala pe om, suicidul - inclusiv
prin greva foamei s.a.

Dreptul persoanei de a dispune de ea insasi cuprinde cel putin doua aspecte: numai
persoana poate dispune de fiinta sa, de integritatea sa fizica si de libertatea sa; prin
exercitarea acestui drept persoana nu trebuie sa incalce drepturile altora, ordinea publica
sau bunele moravuri. Acest drept are o valoare aparte pentru viata si libertatea persoanei. In
temeiul lui, omul are dreptul de a participa sau nu ca subiect de ancheta, investigatii,
cercetari sociologice, psihologice, medicale sau de alta natura, de a accepta sa se supuna
unor experimente medicale, stiintifice, de a accepta prin acte juridice transportul de organe
si tesaturi umane, de a participa ca subiect in operatiile de inginerie genetica etc.
Prin consacrarea aceastui drept s-a creat cadrul juridic constitutional reglementarilor
care au aparut deja si care vor fi elaborate in acest domeniu.
In art. 26 pct. 2 din Constitutia Romaniei este reglementat dreptul persoanei de a
dispune de ea insasi, intr-o maniera moderna, fata de constitutiile altor tari si conventiile
internationale in materie. Astfel, "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu
incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica si bunele moravuri." In Conventia
Europeana a Drepturilor Omului acest drept are o reglementare implicita; singur in art. 7 al
Pactului International privitor la drepturile civile si politice se interzice "ca o persoana sa fie
supusa, fara consimtamantul sau unei experiente medicale sau stiintifice".
Dreptul fiintei umane de a-si intemeia o familie
Art. 44 din Constitutia Romaniei dispune "Familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura
cresterea educatia si instruirea copiilor.
Conditiile de incheiere, de desfacere si de
nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa
casatoria civila. Copii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie.
In art. 12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se consacra dreptul
persoanei de a se casatori si de a intemeia o familie, "potrivit legilor nationale care
reglementeaza exercitiul acestui drept", incepand - cum spune articolul mentionat "de la
varsta pubertatii". Textul isi are originea in art. 16 al Declaratiei Universale, care, mai
precizeaza ca dreptul persoanei de a se casatori si de a intemeia o familie exista "fara nici o
restrictie in privinta rasei cetateanului sau religiei"; ca barbatul si femeia "au drepturi egale
la incheierea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei".
Acelasi
articol
defineste familia ca "element natural si fundamental al societatii", ea avand "dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului".
Fata de normele internationale mai sus citate, art. 44 din Constitutia Romaniei pare a
fi in discordanta sub aspectul obiectului reglementarii, el referindu-se nu la dreptul la
casatorie si la intemeierea unei familii, ci la principiile care fundamenteaza familia, la
conditiile de forma si de fond ale casatoriei si la statutul copiilor din afara casatoriei. Totusi,
prevederile art. 44 alin. 1 din Constitutie implica neindoielnic dreptul la casatorie si la
intemeierea unei familii din moment ce se spune ca "familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti". Sotii sunt egali fata de lege, de exemplu, in ce priveste ocrotirea
parinteasca, drepturile nepatrimoniale si patrimoniale, dobandirea sau pierderea cetateniei
etc.
Filiatia materna este stabilita prin simplul fapt al nasterii copilului, iar cea paterna
prin recunoastere voluntara sau prin hotarare judecatoreasca; parintii copilului nascut in
afara casatoriei au aceleasi obligatii nepatrimoniale si patrimoniale fata de acest copil ca si
fata de copilul nascut in cadrul casatoriei; drepturile copilului la succesiunea parintilor sai
10

sunt aceleasi ca si in cazul in care s-ar fi nascut in timpul casatoriei; casatoria intre tatal si
mama copilului ii confera acestuia statutul juridic al unui copil nascut in timpul casatoriei etc.
Astfel nu este admisa nici o discriminare intre copilul din afara casatoriei si cel din
casatorie.

11

Conzluzie
Articolul 22 reglementeaz trei drepturi fundamentale ntr-un unic coninut
normativ, anume dreptul la via, dreptul la integritate fizic i dreptul la integritate psihic.
Dei sunt ntr-o legtur indisolubil, drepturile menionate nu sunt totui confundabile din
punctdevederejuridic.
Dreptul la via este cel mai natural drept al omului, fiind consacrat nc din primele
declaraii de drepturi, precum Magna Charta Libertatum, Petition of Right sau Declaraia de
independen a Statelor Unite. Reglementarea sa la nivelul legilor fundamentale ale statelor
lumii a devenit regul n materie dup cel de-al doilea rzboi mondial, urmare a consacrrii
sale n cele mai importante acte internaionale din acest domeniu. Astfel, Declaraia
universal a drepturilor omului stabilete n art. 3 c orice om are dreptul la via, libertate
i la inviolabilitatea persoanei". Convenia european pentru protecia drepturilor omului i
a libertilor fundamentale consacr n art. 2 c dreptul oricrei persoane la via este
protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicat n mod intenionat, dect n executarea unei
sentine capitale pronunate de ctre un tribunal n cazul n care infraciunea este
sancionat de lege cu aceast pedeaps", iar Pactul privitor la drepturile civile i politice
stabilete n art. 6 pct. 1 c dreptul la via este inerent persoanei umane. Acest drept
trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaa sa n mod arbitrar".
Constituiile lumii reglementeaz nuanat dreptul la via, pentru c el are mai
multe accepiuni. ntr-o accepiune restrns, dreptul la via privete viaa persoanei numai
n sensul ei fizic, iar ntr-o accepiune larg viaa persoanei este privit ca un univers de
fenomene, fapte, cerine i dorine ce se adaug, permit i mbogesc existena fizic. n
aceast accepiune larg, dreptul la via este asigurat prin ntreg sistemul constituional.
Articolul 22 din Constituie se refer la accepiunea restrns a dreptului la via, aceast
soluie fiind mai eficient din punct de vedere juridic. Avnd n vedere c acest drept
fundamental implic, n primul rnd, ca nimeni s nu poat fi privat de viaa sa n mod
arbitrar, art. 22 alin. (3) interzice pedeapsa cu moartea, ca fiind contrar drepturilor naturale
ale omului. Interzicerea prin Constituie a pedepsei cu moartea exprim tendina dominant
azi n lume, prezent n documentele juridice, politice i sociologice, de nlturare a acestei
sanciuni. Pedeapsa cu moartea este nu numai o nclcare a drepturilor naturale ale omului,
dar este, prin natura sa, o cruzime ce foarte rar s-a dovedit dreapt i niciodat eficient.
Mai mult, ea produce efecte ireparabile, istoria dovedind c de multe ori a fost efectul unor
grave erori judiciare i c nu totdeauna a pedepsit ceea ce trebuia astfel pedepsit. Interdicia
prevzut de art. 22 alin. (3) este absolut, nici o excepie nefiind posibil.

12

BIBLIOGRAFIE
1.M.Constantinescu, A.Iorgovan, I.Muraru, E.S.Tnsescu, Constituia Romniei revizuitcomentarii i explicaii, Editura All Beck, Bucureti, 2004
2. D.Micu, Garantarea drepturilor omului n practica Curii Europene a Drepturilor Omului i
n Constituia Romniei, Editura All Beck, Bucureti, 1998
3.O.Ungureanu, Drept civil.Introducere, Editura Rosetti, Bucureti, 2005
4.Carp R., andru S, Dreptul la intimidate i protecia datelor cu character personal, Editura
All Beck, Bucureti, 2004
5.Vasiu I., Vasiu L., Protecia datelor personale, Revista de drept penal, nr.2/2005

13