CUPRINS

CAPITOLUL I ...................................................................................................... 1
CEDO - INTRODUCERE .................................................................................. 1
CAPITOLUL II ..................................................................................................... 3
IMPORTANŢA JURISPRUDENŢEI CEDO ÎN ROMÂNIA ............................. 3
CAPITOLUL III ................................................................................................... 6
APLICABILITATEA CEDO ȘI JURISPRUDENȚEI CEDO ÎN MATERIE
PROCESUAL CIVILĂ ......................................................................................... 6
CONCLUZII ......................................................................................................... 8
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... 9
 CAPITOLUL I

CEDO - INTRODUCERE

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de Declaraţia Universală

a Drepturilor Omului şi de Declaraţia Americană a Drepturilor Omului şi Îndatoririlor
Omului.

Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale

elaborate în cadrul Consiliului Europei , deschisă pentru semnare la Roma la 4
noiembrie 1950 , a intrat în vigoare în septembrie 1953.De la intrarea în vigoare a
Convenţiei , dezvoltări importante au intervenit ca urmare a adoptării unui număr de
13 protocoale adiţionale .

Noua Curte Europeană a Drepturilor Omului a început să funcţioneze la 1 noiembrie

1998 , data intrării în vigoare a protocolului 11. După această data , numărul
cazurilor Curţii a crescut foarte mult şi se pune , din nou problema unei reforme .

CEDO a fost ratificată prin legea nr.30/1994 publicată În Monitorul Oficial nr.135 din
31 mai 1994 .Textul Convenţiei ,modificat prin Protocolul 11 la CEDO , încheiat la
Strasbourg la 11 mai 1994 , a fost ratificat de România prin legea nr.79/1995,
publicată în Monitorul Oficial nr.147 din 13 iulie 1995 .1

CEDO se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor contractante

.Compoziţia Curţii numără 43 de judecători în prezent.Nu există nicio restricţie în
ceea ce priveşte numărul de judecători de aceaşi naţionalitate. Judecători îşi exercită
activitatea cu titlu individual şi nu reprezintă niciun stat.Mandatul acestor expiră la
atingerea vârstei de 70 de ani.

Curtea ,în plenul ei îşi alege preşedintele , 2 vicepreşedinţi şi 2 preşedinţi de secţiune

pe o perioadă de 3 ani .

1
Rezoluţia Adunării Parlamentare (2000)1226 din 28 septembrie 2000

1
Jurisprudenţa este ansamblul hotărârilor definitive pronunţate de către un organ
jurisdicţional iar justaţibilitatea reprezintă capacitatea normelor de garantare a
drepturilor persoanei de a fi suficient de concrete pentru a putea da efectivitate
enunţului normativ în cazul unor împrejurări specifice prin care a trcut persoana care
se consideră victim a violării drepturilor omului. 1Hotărârile CEDO constituie un
model de interpretare şi aplicare a legii prin claritatea şi coerenţa raţionalmentelor
,prin consecvenţa şi predictibilitatea interpretării normelor ce consacră drepturile şi
libertăţile fundamentale pe care le are fiecare cetăţean.2

Prevederile Convenţiei şi ale protocoalelor sale adiţionale nu pot fi interpretate şi

aplicate correct decât prin raportare la jurisprudenţa Curţii. Convenţia vizeză
asigurarea de către stat a respectării Drepturilor Omului , Statului de drept şi
principiilor democraţiei pluriste. Acceptarea sa , inclusiv jurisdicţia obligatorie a
Curţii şi caracterul obligatoriu al hotărârilor sale , este în prezent o condiţie de a fi
membru al Consiliului Europei . În prezent ,Convenţia este parte integrantă a
sistemului juridic interen al statelor membre.

Respectarea sa este asigurată şi de Uniunea Europeană , cu toate că problema aderării

Uniunii la sistemul de protecţie stabilit de către Consiliul Europei rămâne a fi
deschisă.Din punct de vedere practic , succesul Convenţiei se explică în mare parte
prin mecanismul său de control dezvoltat care a făcut posibilă o garantare concretă şi
eficientă a drepturilor şi libertăţilor pe care le enunţă.

Executarea hotărârilor Curţii este un aspect al mecanismului instaurat de Convenţie

încă destul de puţin cunoscut publicului , dar care este de o importanţă capital.3

Convenţia se aplică ,deci cetăţenilor statelor contractante dar nu este necesar de a

stabili o legătură juridică stabile precum ‘cetăţenie’,’reşedinţă’sau’ domiciliu’, este
suficient ca statul să poată exercita o anumită putere asupra celui interest.

1
Ibidem
2
Rezoluţia Adunării Parlamentare din 28 septembrie 2000
3
Articolul 14 al Convenţiei.
2
 CAPITOLUL II

IMPORTANŢA JURISPRUDENŢEI CEDO ÎN ROMÂNIA

Jurisprudenţa CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului – ocupă un loc special

în inima românilor: a fost instanţa supra-naţională care „a făcut dreptate”. S-a creat un
mit, e ameninţare permanentă pentru orice situaţie, însă CEDO suferă în aceeaşi
măsură de necunoaştere: o dovedesc şi cifrele – „aproximativ 97% din cereri sunt
respinse ca inadmisibile ori sunt radiate de pe rol, fără pronunţarea unei hotărâri”.1
Aşadar, experienţele româneşti la CEDO sunt mai degrabă nefavorabile, iar mitul
rezolvării la CEDO este .... un mit, interesat sau dezinteresat.1

Accesul la principalele hotărâri ale Curţii, documentarea, cercetarea jurisprudenţei

bogate a Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintă o necesitate cu atât mai mult
cu cât drepturile şi libertăţile conferite prin legea fundamentală a ţării trebuie
interpretate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele
şi tratatele la care România este parte şi care au prioritate conform art 20 din
Constituţie, în caz de neconcordanţă cu legislaţia internă.

Astfel, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de ţara noastră, a

dobândit aplicabilitate în dreptul intern, motiv pentru care interpretarea dată de Curte
prevederilor acesteia este esenţială. Avându-se în vedere importanţa jurisprudenţei
Curţii şi a influenţei pe care o exercită în dreptul intern al fiecărei ţări s-a apreciat că
,,hotărârile sale duc, deseori, la schimbări ale legislaţiei, ale jurisprudenţei sau ale
practicii, mai ales în domeniul procedurii judiciare şi a libertăţilor publice”.2

Funcţia majoră a Curţii, aşa cum se subliniază în doctrină, este aceea de a ,,completa”,
de a ,,remedia lacunele şi slăbiciunile dreptului intern”, fără a se substitui însă
acestuia.

1
Ionuţ Militaru, Statistici recente privind situaţia României la CEDO. Prezentare selectivã a cauzelor
pendinte, JurisclasorCEDO, octombrie 2011

2
Vincent Berger ,,Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului” – IRDO, Bucureşti 1998

3
Dreptul intern rămâne principalul instrument de protecţie a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului. Hotărârile Curţii sunt definitive, neputând face obiectul
unui recurs la o altă autoritate. Sunt obligatorii, dar nu executorii, în sensul ca nu
anulează şi nu modifică nici un act al statului în culpa.

Sancţiunea nerespectării acesteia poate atrage retragerea sau exculderea statului

respectiv din Consiliul Europei. Curtea hotărăşte în ceea ce priveşte respectarea sau
nerespectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului consacrate prin
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950, aşa cum a fost amendatş prin
protocoalele (11) adiţionale.1

Procesul realizării drepturilor omului nu este unul armonios, care să evolueze de la

sine şi rectiliniu. Rămâne un domeniu de luptă şi contestare pe plan intern şi
internaţional pentru drepturi, pentru acces la putere, la resurse şi respectiv pentru o
distribuire a acestora. ,, De accea, acţiunea în favoarea drepturilor omului porneşte de
la necesitatea că statul, societatea, prin diferite forme de acţiune, asigurând egalitatea
în drepturi şi exercitarea drepturilor individuale să devină un instrument al participării,
al redistribuirii în favoarea tuturor, mai ales a celor care sunt sau devin dezavantajaţi,
pentru a evita excluderea, marginalizarea sau scoaterea lor în afara vieţii sociale.2

Pentru judecătorii şi avocaţii din România , o a doua consecinţă a aderării la această

Convenţie este aceea ca va influenţa modul de gândire juridical din ţara
dumneavoastră, în orice cay în situaţiile care implică însăşi punerea în aplicare a
principiilor Convenţiei .În majoritatea situaţiilor doar o interpretare literală şi
gramaticală a Convenţiei nu va da naştere unui răspuns corect.

Prin urmare este necesară o bună cunoaştere a amploarei drepturilor omului .Mai mult
decât atât , hotărârile Curţii Europene pot provoca uşoare controverse între culturile
juridice ,în măsura în care Curtea nu poate fi caracterizată ca “guvernamentală”.În
orice caz nu aş fi surprins să aflu că judecătorii din România consideră că
jurisprudenţa europeană în materie de drepturi ale omului este cam prea

1
Victor Luncan, Victor Duculesu – ,,Drepturile omului – studiu intrductiv, culegere de documente
internationale si acte normative de drept intern” – Partea I, LUMINA LEX, Bucuresti, 1993
2
Dr Ioan Diaconu – ,,Drepturile omului” – IRDO, Bucuresti, 1993
4
liberală.Datorită situaţiei politice din România din ultimile cateva decade ,în mod
sigur o astfel de reacţie nu ar mira pe nimeni .În practica curentă veţi întâlni ocazional
un posibil conflict între legislaţia română şi prevederile Convenţiei.Cred că singura
modalitatea de abordare reuşită a acestei situaţii este aceea a unui demers foarte
practic, de bun simţ ,însă deschis pentru a găsi echilibrul dintre dreptul unei persoane
fizice sau juridice şi interesele publice care sunt în joc.1

În ceea ce priveşte receptivitatea instanţelor româneşti la exigenţele CEDO este de

observat că instant supremă şi cea de contencios constitutional ale căror decizii sunt
obligatorii se raportează în mod constant în demersul lor imperativ la exigenţele
Convenţie .Aceeaşi poziţie este împărtăşită şi de instanţele judecătoreşti de drept
comun.De astfel , instant noastră supremă a ridicat la nivel de principiu preocuparea
de verificare a convenţionalităţii actului normativ intern, apreciind că este abilitată să
înlăture acele dispoziţii legale din dreptul intern care contravin blocului de
convenţialitate Astfel sesizată de neconcordanţa dintre lege şi Constituţie , Curtea
Constituţională are a lua în considerare în analiya excepţiei de neconstituţionalitate ca
şi etalon ,nu doar dispoziţiile din Constituţie ci şi din dispoziţiile din Convenţie şi
jurisprudenţa CEDO .2

Cunoscută şi aplicată ,Convenţia îşi poate consolida poziţia de model pentru societatea
noastră prin reducerea semnificativă a contenciosului privitor la statul român.

1
https://www.scribd.com/document/33444274/JURISPRUDENTA-CEDO
2
ibidem
5
 CAPITOLUL III

APLICABILITATEA CEDO ȘI JURISPRUDENȚEI CEDO ÎN MATERIE

PROCESUAL CIVILĂ

Printr-o hotărâre explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție, au fost atenționate

instanţele judecătoreşti asupra faptului că pentru aplicarea corectă a Convenţiei este
necesară studierea prealabilă a jurisprudenţei CEDO care este unica abilitată ca, prin
intermediul deciziilor sale, să dea interpretări oficiale aplicării CEDO şi, deci,
obligatorii. Instanţele judecătoreşti sunt obligate să se călăuzească de aceste
interpretări. Prin urmare, prevederile Convenției și ale protocoalelor sale adiționale nu
pot fi interpretate și aplicate corect decât prin raportare la jurisprudența Curții. De
aceea, se poate afirma că normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale
adiționale alcătuiesc, împreună cu jurisprudența organelor sale, un bloc de
convenționalitate, cu consecința că aceasta se impune autorităților naționale cu aceeași
forță juridică cu care se impun normele convenționale.1 Mai precis, jurisprudența
Curții Europene este direct aplicabilă în sistemul nostru de drept. Ca atare, autoritățile
statale din Republica Moldova confruntate cu aplicarea dispozițiilor sale adiționale
vor fi obligate să țină seama și să aplice și soluțiile jurisprudențiale ale organelor
Convenției genetate de acestea, indiferent dacă ele au fost pronunțate în cauze
privitoare la Republica Moldova sau, de cele mai multe ori, în cauze privitoare la
celelalte state părți la Convenție. Aceasta deoarece orice hotărâre CEDO depășește cu
mult cadrul individual al cauzei și nu poate fi interpretata exclusiv prin prisma cauzei
soluționate. Ca urmare a celor expuse, concluzionăm că hotărârile CEDO urmează a
fi aplicate în calitate de izvor de drept care au incidență inclusiv asupra legislației
procedurale. 2Astfel, în măsura în care printr-o hotărâre se depistează anumite
coliziuni sau încălcări a normelor procedurale care, în rezultat, pot afecta drepturile

1
Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2000, nr. 17 – Privind aplicarea în practica judiciară de către
instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale //Culegere de hotărâri explicative /18, 2002
2
Prof. dr. Corneliu Bîrsan – Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I.
Drepturi și libertăți, Editura All Beck, București, 2005, p. 103.
6
justițiabililor, instanțele de judecată urmează să aplice hotărârile CEDO în care au
fost încălcări asemănătoare în argumentarea unei sau altei acțiuni sau act procedural.1

1
Ibidem
7
 CONCLUZII

Protecţia jurisdicţională internaţională a drepturilor omului implică posibilitatea unui

organ jurisdicţional internaţional de a statua asupra unei speţe printr-o hotărâre care
beneficiază de autoritatea lucrului judecat. Deosebit de importante, diverse şi eficiente
pentru protecţia efectivă a drepturilor omului, aceste acte contribuie în mod
determinant la definirea şi interpretarea paletei de drepturi şi libertăţi consacrate în
izvoarele juridice. Jurisprudenţa CEDO constituie un acquis fundamental de referinţă
pentru sistemele de drept interne ale statelor-părţi la Convenţia Europeană.

Aceasta presupune că soluţiile finale date de Înalta Curte pe marginea speţelor cu

rezolvarea cărora aceasta este sesizată de reclamanţi, fie persoane private, fie state,
sunt direct aplicabile în ordinile juridice naţionale.

Convenţia Europeană privind Drepturile Omului reprezintă un important reper pentru

sistemele juridice din statele europene membre şi, în acelaşi timp, şi un factor de
motivare pentru o economie deschisă şi pentru o administrare a justiţiei
transparentă.

Prin urmare şi în cadrul tehnicilor sale de natură juridică ,această jurisprudenţă

creează o provocare profesională penrtu judecători , prin urmare, Convenţia serveşte
mai multor scopuri ,fiind un instrument multifunctional.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Vincent Berger ,,Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului” – IRDO,

Bucureşti 1998;
2. Prof. dr. Corneliu Bîrsan – Convenția europeană a drepturilor omului.
Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi și libertăți, Editura All Beck,
București, 2005;

3. Dr Ioan Diaconu – ,,Drepturile omului” – IRDO, Bucuresti, 1993;

4. Victor Luncan, Victor Duculesu – ,,Drepturile omului – studiu intrductiv,

culegere de documente internationale si acte normative de drept intern” –
Partea I, LUMINA LEX, Bucuresti, 1993;

Surse internet:
5. https://www.scribd.com/document/33444274/JURISPRUDENTA-CEDO;
6. http://www.referatele.com/referate/drept/online3/Proiect---Curtea-europeana-a-
drepturilor-omului-referatele-com.php .