Sunteți pe pagina 1din 6

Tipuri si forme de prevenire si control a criminalitatii

Din punct de vedere stiintific, prevenirea implica masurile de politica penala care au ca
finalitate, exclusiva sau partiala, limitarea de aparitie a infractiunilor. Pentru Consiliul Europei Recomandarea R(87)7 prevenirea este doar un instrument distinct al politicii penale (care mai
include pedepsele alternative de penalizarea, ajutorul victimelor, reinsertia sociala si tratamentul
aplicat delincventilor).
Criminologia limiteaza termenul de prevenire" doar la masurile care urmaresc sa
diminueze criminalitatea prin actiuni asupra cauzelor, luate nainte ca ele sa se manifeste
(excluznd masurile de represiune care de obicei previn doar recidiva). Pentru a ntelege specificul
prevenirii criminalitatii mai trebuie luate n calcul si alte note distinctive: prevenirea are caracter
colectiv si nu este coercitiva, actioneaza nainte de producerea infractiunilor, exclude masurile de
pedepsire sau intimidare. Desigur, exista si voci care se opun ideii de prevenire aducnd ca
argumente faptul ca delincventa este un fenomen social ce nu poate fi influentat, ca adevarata
cauza se afla n organizarea biopsihica a individului, ca infractiunile sunt creatia sistemelor de
justitie penala sau ca esecul luptei mpotriva criminalitatii este datorat slabiciunii politicii de
sanctiuni penale.
In aceste conditii, nu putem trece cu vederea totusi anumite limite ale activitatii de
prevenire: varietatea infractiunilor este asa de mare inct nu pot fi toate prevenite n aceeasi
masura; costul unor modalitati de interventie este foarte ridicat; starea mentala de moment a unor
delincventi nu poate fi prevazuta; anumite masuri pot veni n contradictie
cu valorile sau traditiile locale.
Existacteva conditii care asiguraeficacitatea programelor de prevenire: vointa
politicasi alocarea de fonduri suficiente, o perspectivape termen lung, statistici oficiale uniforme,
obiectivitatea mass-media, o corectaevaluare a nevoilor locale, implicarea sectorului privat de securitate,
implicarea cetatenilor, criterii de evaluare masurabile, existenta unui centru de informare si documentare
pentru publicul larg, formarea adecvataa practicienilor.
Conceptul de politicapenalaeste controversat n opiniile unor specialisti si practicieni ai dreptului,
el reprezentnd fie ansamblul de mijloace si procedee de presiune si represiune penalautilizate pentru
sanctionarea si pedepsirea delincventilor, fie modalitatile si formele prin care se asiguraapararea si protectia
indivizilor fatade actele antisociale ce se produc n societate.

In opinia sociologilor si criminologilor, n definirea si evaluarea conceptului de politic apenalasi de


prevenire a criminalitatii trebuie luate n considerare trei dimensiuni:
a) legislatia penala n vigoare privind sistemul de sanctiuni si pedepse aplicate indivizilor delincventi;
b) instituliile specializate de prevenire si control social mpotriva
c) reactia socialafatade crimasi criminalitate.
Astfel, se consideracanotiunea de prevenire are douaconotatii: a) una cu caracter sociologic si
criminologic, care se referala ansamblul de activitati desfasurate pentru identificarea, explicarea si
diminuarea cauzelor si conditiilor generale si speciale, sociale si individuale, obiective si subiective care
genereazasau favorizeazamanifestari delicvente n societate; b) una cu caracter juridico penal, efectul pe
care legislatia penala, prin incriminarile, sanctiunile si pedepsele prevazute le exercitaasupra conduitei
indivizilor si grupurilor sociale. Acest efect poate fi general (preventie generala)-se exercitaasupra tuturor
indivizilor din momentul adoptarii si aplicarii legii penale si special (preventie speciala) atunci cnd se
exercitadirect asupra indivizilor care au ncalcat legea penala(infractori).
n functie de institutille care participala realizarea activitatii de prevenire, aceasta poate fi de trei
feluri:
a)primarasau generala-antrenarea tuturor institutiilor cu rol de control social la actiunile de identificare si
combatere a surselor potentiale de criminalitate, devianta;
b) secundarasau speciala-combaterea delicventilor, diminuarea prejudiciilor sociale produse n urma
delictului, restabilirea ordinii sociale, sanctionarea infractorilor; si impotriva crimei. Astfel se combat cauzele
care determinasi conditioneazaacest fenomen. in masura n care se mbunatatesc conditiile materiale de
viataale oamenilor criminalitatea se poate reduce. Acestea sunt mijloace preventive, pe de o parte, dar sunt si
inijloace extrajudiciare, pe de altaparte, folosite de societate, nainte de a se comite
crime si privesc asa numita criminalitate posibilasau potentiala. Dar aceastaluptanu este
suficientapentru case duce cu niste cauze si conditii mai putin cunoscute si identificate si presupune un timp
mai indelungat.
Prevenirea speciala. Prevenirea specialareprezintao sumade masuri prin care se previne in mod direct
comiterea de crime. Este tot o prevenire ante delictum dar, este vorba de combaterea unor situatii si persoane
care duc la comiterea de crime, este o luptacare vizeazaimpiedicarea directaa comiterii de crime. n acest
caz este vorba de fapte concrete, gata sase comitasi care pot fi mpiedicate si prevenite iar masurile de
prevenire le iau cei interesati, fiindcaapararea acestora este mai siguradect apararea pe care o dau altii

(politia, de ex.). Aceastaprevenire intereseazasi organele speciale ale statului, anume politia care are un
mare rol n prevenirea speciala.
DupaSeeling, masuri care mpiedicacomitere unor crime sunt: protejarea localurilor cu valori
deosebite (prin ncuietori, grilaje la fereastra, alarma), protejarea autovehiculelor, avertizarea publicului
despre un cartier frecventat de hoti de buzunare, supravegherea bancilor, supravegherea cartierelor marjinase
etc.
O prevenire contra crimei consta n ntarirea respectului legii, al moralei si organelor de justitie. Este
un adevar rezultat din experientacamajoritatea cetatenilor nu comit crime, datoritarefuzului de a face rau
semenilor lor, datoritarespectului bunurilor altuia, din respect pentru lege si pentru autoritatea statului. Dar o
categorie de oameni, cum sunt cei cu tendinte egoiste si antisociale, cei lipsiti de probleme de stapnire de
sine, sunt slabi si cad n comitere de crime. Seeling sustine cacel putin o parte din acestia pot sase retina.
Pentru altii, dacavad n jurul lor cacei rai sunt pedepsiti, dacavad ca n localitatea lor legea se aplicasi cei
vinovati de crime se pedepsesc, vor prinde si ei ncredere n fortele justitiei si ale binelui. La acestia se poate
dezvolta sentimentul de dreptate si, prin aceasta, se dezvoltastapnirea de sine si rezistentala tentatiile spre
crima. Seeling mai invocape A. Feuerbach, sustinator al dreptului penal clasic, care crede caexistao teama
de pedeapsa, camulti traiesc aceastateamaca o stare psihologicasi camulti cetateni se abtin de la crima
datoritaacestei stari emotionale, dar, mai adaugaFeuerbach, canu felul si importanta pedepsei retine de la
crima, ci probabilitatea mai mare a condamnarii si inevitabilitatea pedepsei. Prevenirea crimei mai depinde si
de tipul de criminal, caci anumite tipuri, cum sunt tipul profesional, tipul cu reactii pozitive, cel
farafrne sexuale, acestia nu rationeazasi nu-s influentati nici de pedeapsasi comit crime.
Prevenire specialaSi indirectaa criminalitatii de catre organele de politie are o arie mult mai ntinsa.
Anume, ea trebuie saexercite pazasi supraveghere, mai nti a locurilor publice, a locurilor de mare
circulatie si de aglomerari umane, cum sunt orasele, drumurile publice, pietele, arterele de circulatie rutiera,
cai ferate, fluviale, trecerile vamale si altele. in aceste locuri populatia si circulatia oamenilor sunt mari si, n
acelasi timp, contactele si conflictele umane sunt intense si numeroase ntruct n aceste locuri criminalitatea
este ntotdeauna mai ridicata. n al doilea rnd, este necesarapaza si supravegherea institutiilor de tot felul
(politice, economice, administrative, culturale si altele). Este evident cainteresul si nevoile publice sunt
prioritare. Aici intervine munca politiei si organelor sale.
ntre mijloacele de luptacontra criminalitatii n criminologie se mentioneaza

masuri eugenice. Eugenia este o stiintabiologicacare se ocupade ameliorarea oamenilor prin masuri
genetice. Astfel n cazul m intale grave, n cazul unor boli psihotice grave, se propun masuri ca la acestia sa
se interzicaprocreatia (sterilizarea, de ex.). Dar aceasta ar fi o atingere adusaintegritatii fizice si psihice a
omului, fiind interzisaprin lege.
n ultimii ani, douamodalitati sunt cele mai utilizate n lume: prima este prevenirea sociala, care,
apelnd la educatie, prin intermediul institutiilor si specialistilor, impiedicaevolutia indivizilor spre
inadaptare si antisocialitate. A doua, este prevenirea situationala, care urmareste protejarea persoanelor si
bunurilor cu ajutorul politistilor si expertilor in domeniu care stabilesc masuri eficace n teren, instruiesc
cetatenii, instaleazadispozitive.
Prevenirea sociala. Prevenirea socialaeste conceputaastfel nct saprovoace
schimbari durabile la tinerii care sunt n pericol saajungarau. Tinta principalaeste evitarea inadaptarii prin
dezvoltarea aptitudinilor pozitive, cresterea rezistentei la seductiile delincventei, interventii la nivelul
familiei, a scolii, a grupului de prieteni sau a cartierului.
Prevenirea socialaare douaforme principale:
a) prevenirea prin dezvoltare mintala(developpentale), orientata n mod special spre individ si familia sa si
b) prevenirea comunitara, prin actiuni la nivelul cartierului sau localitatii, dar a caror finalitate safie tot
individul.
Prevenirea prin dezvoltare mintalaurmareste ameliorarea durabilaa comportamentelor sociale ale
copiilor care, altfel, ar ajunge la delincventa. Pentru a fi eficace trebuie safie precoce (panala adolescenta),
safie de ordin educativ, safie realizata n contextul familie sau al scolii, sa m
bogateascamediul educativ si
sainitieze mama si tatal copilului n arta de a fi parinti.
In acest sens putem mentiona o serie de experimente realizate n alte tari.
Un interesant program contra delincventei si care demonstreazaeficacitatea unei initiative de dezvoltare
socialas-a derulat n orasul Delft. Masurile principale au fost organizarea timpului liber pentru tineri,
reducerea numarului de familii numeroase n fiecare cartier, mai buna supraveghere a caselor si
reintroducerea portarului la diverse imobile. Rezultatele au depasit asteptarile: n trei ani delictele au scazut
cu 30% iar guvernul olandez a decis saplateascao parte din salariu pentru 150 de portari.
n acelasi sens amintim si programul desfasurat n 1962 n orasul american Michingan, pentru copii
prescolari, care prezentau un risc nalt de a deveni delincventi din cauza situatiei parintilor lor. Copiii aveau
vrsta cuprinsa n tre 3 si 5 ani si au fost repartizati n douagrupe - una experimentalasi alta martor. Primul

grup a beneficiat de pregatire pentru scoala2,5 ore pe zi si erau vizitati saptamnal la domiciliu de un
lucrator social. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmariti panaau mplinit 19 ani: s-a constatat cala
cei cuprinsi n program, incidentele infractionale au scazut cu 20% iar esecul scolar a fost redus. Senatul
american a calculat cafiecare dolar investit aeconomisit 5 dolari din alocatiile pentru securitate sociala,
cheltuieli judiciare, victime si c onservarea calitatii vietii. 53
Prevenirea situationala. Orice loc obisnuit din societatea modernapoate
reprezenta o situatie criminogena: strazi slab luminate, magazine, parcuri, mijloace de transport n comun,
cazinouri, muzee. n ceea cepriveste interventia asemenea pot aparea limitari datorate faptului catrebuie sa
se mentina viata normair si afacerile obisnuite". Astfel, ntr-un magazin, dacase vor lua masuriprea severe
de supraveghere a marfurilor expuse, vnzarile ar putea scadea ngrijorator.
Necesitatea prevenirii situationale derivadin seria spontanasau nvatataa cetatenilor de a se proteja
(homo prudens); n acest sens s-a creat o adevaratapiataprivataa ofertei de securitate (producatori si
instalatori de alarme, consultanti, servicii de securitate) iar statul promoveazaacte normative, legi pentru
alcool si anume, pentru amenajarea spatiului si iluminatul strazilor. Uneori, masurile luate ntr-un cartier pot
diminua criminalitate doar aici deoarece delincventii s-au mutat" n cartierele vecine (deplasarea delictelor).
Iataun exemplu n acest sens: cu ani n urma, la New York s-a decis ca soferii de autobuz sanu mai vanda
tichete cetatenilor pentru a nu mai fi expusi furturilor; n scurt timp, delincventii s-au deplasat spre statiile de
metrou. Desigur, se
constatadeseori si o realascadere a delincventei, atunci cnd actiunile de prevenire sunt multiple si bine
concepute (difuzarea beneficiilor).
Astfel, n anii '80, n Olanda, la Amsterdam, Rotterdam si Haga, au fost angajati 200 de agenti de
informare si supraveghere n transportul public: acestia erau grupati cte doi sau trei, fiind responsabili cu
securitatea, controlau biletele, ofereau informatii pasagerilor si puteau alerta politia prin telefonul soferului.
Ca urmare, au scazut furturile, grafitti, vandalismul si numarul persoanelor care circulau farabilet.
Prevenirea si autoritatile locale. O anchetarealizatade Natiunile Unite n 1994, la care au
participat 135 de primari de pe toate continentele, a realizat ca, ntre problemele grave cu care se confrunta
orasele contemporane, criminalitatea se aflape loculpatru. Astfel, viata socialaa fiecarei localitati este
puternic influentatade modul
cum este asigurat sentimentul de securitate al cetatenilor. Acesta este important pentru ncrederea 1or in
sistemul de justitie penala. Odatacu cresterea populatiei si a oraselor, a crescut saracia

excluziunea sociala, abandonul scolar si din pacate, criminalitatea. n


aceste conditii, securitatea colectivaa devenit un bun al fiecarei comunitatii, un drept
fundamental,unaspectaldeceamaimareimportanta.Caurmare, prevenirea criminalitatii este inclusaca o
preocupare permanentaa comunitatilor locale indispensabilaunei bune guvernari. Ea implicaun securitate,
planurilor locale de actiune, mobilizarea partenerilor n vederea interventiei si, n sfrsit,
evaluarea proiectelor aplicate. Se ajunge astfel, la realizarea unei adevarate agende cu
activitati concrete viznd crearea unei localitati mai sigure. n acest mod este stimulat
spiritul civic al oamenilor care se vor implica pe termen lung n schimbari comunitare cu influentadirecta
asupra vietii lor .
Cu toate acestea, unele probleme vor fi mai greu de solutionat: mobilizarea grupurilor marginale,
tendinte de dominare a grupurilor de benevoli de catre functionarii oficiali, tendinte de a abandona anumite
activitati sau de a schimba orientarile stabilite.