Anexa

la ordinul IGP nr. 360

din „ 08 ” august 2018

INSTRUCŢIUNE METODICĂ
privind intervenţia Poliției în prevenirea şi combaterea cazurilor de
violenţă în familie

CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prevederile prezentei Instrucţiuni stabilesc modul de organizare a activităţii

Poliţiei, în calitate de instituţie publică specializată a statului, aflată în subordinea
Ministerului Afacerilor Interne, în vederea realizării atribuţiilor legale în procesul
prevenirii fenomenului violenţei în familie, identificării şi contracarării faptelor de
violenţă în familie, asigurării protecţiei şi asistenţei victimelor, responsabilizării şi
resocializării agresorilor familiali.
2. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, angajaţii Poliției din cadrul
subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliției, abilitaţi cu atribuții și
competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenței în familie, își vor
desfăşura activitatea în baza respectării principiilor:
1) legalității;
2) operativității;
3) respectării demnității umane;
4) nediscriminării şi egalității de şanse;
5) promovării valorilor non-violente la nivelul comunităţii;
6) responsabilizării;
7) participării;
8) complementarității dintre prevenire şi combatere;
9) protecției și securității victimei;
10) evaluării dinamice a riscurilor;
11) priorității interesului superior victimelor şi accesul la justiţie;
12) parteneriatului;
13) abordării multidisciplinare;
14) confidențialității;
15) egalității;
16) priorității interesului superior victimelor şi accesul la serviciile de
consiliere;
17) neutralității și imparțialității;
18) nediscriminării, toleranței și respectării diversităților;
19) abordarea individualizată şi valorificarea potențialului fiecărei
victime.

3. În sensul prezentei Instrucţiuni, intervenţia Poliției în cazurile de violenţă

în familie, urmăreşte următoarele scopuri:
1) prevenirea şi reducerea fenomenului violenţei în familie prin toate
mijloacele legale disponibile;
 2) asigurarea protecției şi siguranței victimei și membrilor familiei care
suferă de violenţă în familie, în special copiilor, vârstnicilor sau persoanelor cu
dezabilități;
3) garantarea respectării prevederilor legislației cu privire la prevenirea şi
combaterea violenţei în familie şi altor prevederi ale legislaţiei naţionale şi tratatelor
internaţionale, la care Republica Moldova este parte;
4) tragerea la răspundere penală sau contravenţională a agresorului,
precum şi resocializarea acestuia;
5) reducerea recidivei şi necesității de intervenţie repetată;
6) prevenirea escaladării situației și consecințelor imprevizibile prin
intervenţia primară și activități pro-active de prevenire;
7) eficientizarea activităților de prevenire primară, secundară și terțiară
cu subiecții violenței în familie;
8) abordarea multidisciplinară a cazurilor de violenţă în familie şi
referirea subiecţilor violenţei în familie către serviciile sociale specializate de
asistență și consiliere, acordate beneficiarilor din categoria vizată.
9) Identificarea factorilor precipitanți declanșatori ai stării de criză,
restaurarea nivelului optim de funcționare preexistent crizei şi furnizarea de
informații victimei aflate în stare de criză cu psiho-educaţie.
10) Acordarea asistenței psihologice primare, restabilirea stării și
echilibrului emoțional.
11) Direcţionarea victimei care a trăit o stare de criză către specialistul din
domeniul competent de suport psiho-emoţional sau medical.

4. Violenţa în familie reprezintă orice act de violenţă fizică, sexuală,

psihologică, spirituală sau economică, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de
apărare ale altei persoane, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, comise de către
un membru de familie în privinţa altui membru al aceleiaşi familii, prin care s-a
cauzat victimei prejudiciul fizic, material sau moral.
În sensul legii contravenționale, violența în familie reprezintă maltratarea sau
alte acţiuni violente, comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al
familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrităţii corporale
În sensul penal al legii, violenţa în familie reprezintă acţiunea sau inacţiunea
intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei,
manifestată prin:
1) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a
integrităţii corporale sau a sănătăţii;
2) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului
personal asupra victimei;
3) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de
existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a
integrității corporale sau a sănătăţii.
Aceleaşi acţiuni, comise asupra a doi sau mai multor membri ai familiei,
săvârşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie, dacă au
provocat vătămare corporală medie, gravă, au determinat la sinucidere sau la
tentativă de sinucidere, ori au provocat decesul victimei, reprezintă circumstanțe
agravante ale infracţiunii vizate.
Legislația Republicii Moldova conține o serie de norme și prevederi care
condamnă fenomenul violenței în familie și oferă posibilitatea de a face față
provocărilor, asigurând nu doar protecția și securitatea victimelor aflate în stare de
criză, dar și prevenirea violenței, consilierea psihologică şi sprijinul practic,
asistenta socială, consilierea legală.
Dreptul la protecția victimei violenței în familie este garantat prin
prevederile art. 11 alin. 21) din Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenire
și combaterea violenței în familie, care statuează că, victima are dreptul la asistență
pentru recuperare fizică, psihologică şi socială prin acțiuni speciale medicale,
psihologice, juridice şi sociale.
Deși, potrivit legii, acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este
condiționată de dorința victimei de a face declaraţii şi a participa la procese de
urmărire în justiţie a agresorului, totuși identificarea situaţiilor de criză şi referirea
victimelor violenţei în familie către serviciile de specialitate este o prioritate a
statului, în vederea neadmiterii escaladării situațiilor și prevenirii cazurilor de
revictimizare sau letale.
5. Victimele violenței în familie reprezintă persoanele care sunt prejudiciate
atât din punct de vedere fizic, sexual și economic, cât și din punct de vedere
psihologic. Neidentificarea timpurie a acestora și neacordarea asistenței primare se
soldează cu consecințe asupra stării fizice, psihologice și psiho-emoțional, fapt
confirmat prin statisticele înregistrate.
Poliția întreprinde un șir de măsuri pentru a răspunde la provocările
persistente, precum şi ameninţări atât în mod pro-activ, cât şi reactiv, astfel încât
măsurile specifice să fie adaptate şi să corespundă concret necesităţii de prevenire
și combatere efectivă a fenomenului violenței în familie, numai în sprijinul
victimelor şi pe baza exclusivă a legii.
Totodată, starea de criză psihologică a victimei la etapa inițială de contact, în
momentul când se impune necesitatea reacționării imediate și acumulării
materialelor probatorii, aduce deficiențe în calitatea acțiunilor ce se impun.
Aceste deficiențe de contact, periclitează integritatea psiho-emoțională a
victimei și poate avea consecințe letale.

6. Ordonanţă de protecţie - act legal, prin care instanţa de judecată aplică

măsuri de protecţie a victimei, stabilind restricţii şi obligaţii pentru agresor.
7. Ordin de restricţie de urgenţă – măsură provizorie de protecţie a victimei
violenţei în familie, aplicată de Poliţie, prin care are loc înlăturarea imediată a
agresorului din locuinţa familiei şi stabilirea unor interdicţii prevăzute de lege, în
vederea prevenirii repetării/comiterii acţiunilor violente, asigurând astfel victimei
şi altor membri ai familiei siguranţă în locuinţa lor.
8. Echipă multidisciplinară – grup de persoane cu funcţii de răspundere,
abilitate cu competenţe de prevenire şi combatere a violenţei în familie, creat în
cadrul administraţiei publice locale de nivelul întâi sau nivelul doi, constituit din
asistent social comunitar, medic de familie, reprezentanţii instituţiilor de
învăţământ, poliţist, reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale, alte
organe şi organizaţii neguvernamentale competente, menite să asigure coordonarea
operativă a activităților comune și să intervină prompt în soluţionarea cazurilor de
violenţă în familie și acordarea serviciilor de asistenţă necesară în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare.
9. Prevenirea violenţei în familie presupune un complex de măsuri juridice,
economice, sociale şi organizaţionale, desfăşurate de către Poliție, în vederea
apărării drepturilor, intereselor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei, în cadrul
relaţiilor ei de familie, contracarării şi combaterii violenţei în familie, precum şi în
scopul relevării şi eliminării cauzelor şi condiţiilor care generează comiterea
actelor de violenţă în familie.
10. Plan de prevenire terțiară cu agresorul familial reprezintă un document
de programare a activităţilor de prevenire terțiară cu agresorii familiali aflați la
evidenţă, care presupune în sine măsuri concrete de realizare a acestora, pe termen
delimitat, stabileşte periodicitatea întâlnirilor sau convorbirilor de prevenire,
desfăşurate de către angajaţii Sectorului de poliție cu agresorii şi/sau victimele
violenţei în familie, atât în cadrul activităţilor de prevenire terțiară, cât şi în cadrul
supravegherii măsurilor de protecție aplicate victimelor violenţei în familie.
11. Evaluarea riscului reprezintă un proces dinamic de constatare a actelor
de violenţă în familie, stabilirea frecvenţei comiterii lor, evenimentelor şi
circumstanţelor în care acestea au evoluat sau pot escalada, în scopul determinării
gradului de pericol la care au fost, sunt sau pot fi supuse victimele violenţei în
familie, precum și prevenirii comiterii repetate a actelor de violenţă în familie,
asigurării siguranţei victimelor şi atragerii la răspundere a agresorilor.
12. Chestionar de constatare și evaluare a riscurilor de violență în familie
reprezintă un instrument comprehensiv de constatare a cazului de violență în
familie și identificare a riscurilor de victimizare, în baza căruia este eliberat ordinul
de restricție de urgență.
13. Interviu de protecţie – prima discuţie cu victima/victimele violenței în
familie realizată de către angajatul Poliției la fața locului în procesul constatării și
evaluării riscurilor, în scopul stabilirii circumstanțelor cazului de violență în
familie, nivelului de victimizare şi informării victimelor despre drepturile lor,
serviciile de asistenţă, măsurile de protecţie.
14. Plan personalizat de siguranță a victimei reprezintă un document prin
care se realizează planificarea siguranței, a prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie a
victimei violenței în familie, întocmit în baza evaluării riscurilor, având drept scop
informarea victimei privind măsurile de siguranță primare ce necesită a fi urmate
în cazul unui pericol iminent de comitere repetată a actelor de violență în familie”.
15. Fișa de referire – document, prin care are loc referirea cazului de violență
în familie către serviciile și specialiștii din cadrul altor instituții, organe, autorități
sau organizații neguvernamentale, abilitate cu competențe în domeniul prevenirii și
combaterii violenței în familie, pentru acordarea asistenței necesare medicale,
psihologice, sociale, etc., asigurându-se în acest sens, abordare intersectorială a
cazurilor de violență în familie.
16. Stare de criză psihologică – este starea victimei violenței în familie, post-
factum, care arată anumiți indicatorii psihocomportamentali ai victimei, stări de
tensiune, stres, anxietate etc., și necesită implicarea psihologului pentru depășirea
acestor stări și restabilirea echilibrului psiho-emoțional al victimei.
17. Criza psihologică - o stare de existență și psiho-emoțională de moment a
persoanei, intensă si dezorganizată în mai multe domenii personale în care
abilitatea de a face față situațiilor este depășită (se simte rău, se comportă rău, nu
poate comunica, nu poate rezolva probleme de moment, este speriată și isterică).
Din această stare apare probabilitatea apariției unor consecințe nefaste
(comportament violent față de apropiați, tendințe suicidale, depresie), această stare
este rezultatul unor evenimente traumatogene (violența fizică, psihologică,
pierderea persoanei dragi).
18. Managementul stării de criză - varietatea măsurilor de intervenție
psihologică, pregătite din timp, care permit specialistului (în cazul nostru:
psihologului) să coordoneze, controleze și să diminueze o stare de criză.
19. Prejudiciu moral – cauzare a suferințelor fizice şi/sau psihice, care
conduce la frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenţei, la sentimente
de frustrare şi la alte consecințe cu caracter similar.

CAPITOLUL II. INTERVENŢIA POLIȚIEI ÎN CAZURILE DE

VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE

20. Competenţele Poliției în cazurile de violenţă în familie.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (6) al Legii nr. 45-XVI din 1 martie
2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie Poliția:
1) identifică, înregistrează şi raportează cazurile de violenţă în familie;
2) asigură evidenţa nominală a agresorilor;
3) sesizează, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie, autorităţile
tutelare;
4) examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor,
instituţiilor medicale, centrelor medico-legale referitor la conflicte familiale, la acte
de violenţă, la ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de
realizare a lor;
5) vizitează familiile ai căror membri sunt luaţi la evidenţă, efectuează
lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
6) dispune eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa
agresorului dacă, din circumstanţele stabilite la locul faptei, ca urmare a evaluării
riscurilor, există o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de violenţă în familie
şi/sau persistă un pericol iminent de repetare/comitere a acţiunilor violente;
7) se adresează către autorităţi judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei
de protecţie în situaţie de criză în baza cererii depuse de victimă sau a sesizării de
caz; asigură supravegherea executării ordonanţei de protecţie;
8) în cazul comiterii actului de violenţă în familie, explică victimei
drepturile ei, iar la cererea acesteia, îi acordă ajutor spre a fi plasată în centrul de
reabilitare;
9) informează victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenţă
juridică gratuită;
 10) menţine ordinea şi securitatea publică în preajma
centrelor/serviciilor de asistenţă și protecție a victimelor violenţei în familie şi a
copiilor lor, în condiţiile legii;
11) monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali,
cazurile de violenţă în familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu
informaţii din domeniu;
12) conlucrează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea
civilă în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie.

Secțiunea 1. Sesizarea Poliției şi înregistrarea cazurilor de violenţă în

familie

21. În cazul comiterii actelor de violenţă în familie, Poliția va acţiona în baza

unei sesizări scrise, verbale, autosesizării sau înștiințării telefonice „112”,
parvenite în Serviciile de gardă/Dispeceratele Poliției, ori altei adresări parvenite la
sediile Sectoarelor de poliție.
22. Sesizările referitoare la comiterea actelor de violenţă în familie pot fi
adresate de către:
1) victimă;
2) reprezentantul legal/apărătorul;
3) membrii de familie;
4) profesioniștii sau persoanele cu funcţie de răspundere care vin în
contact cu familia;
5) autoritatea tutelară în cazul victimelor copii, vârstnici sau persoanelor
cu dezabilități;
6) orice persoană care este martoră la acte de violenţă în familie sau care
are bănuieli rezonabile că au fost comise asemenea acte ori că sunt posibile acte de
violenţă.
23. În cazul parvenirii în Serviciile de gardă/Dispeceratele Poliției a altor
informații referitoare la cazurile de violență în familie (plângeri fie denunţuri
anonime sau alte cereri ori comunicări parvenite prin telefon, telefax, fax, teletip,
reţeaua „Internet” şi alte izvoare neverificate, informaţiile date publicităţii de mass-
media, precum şi semnalele verbale şi în scris despre actele de violență în familie),
neîntocmite în conformitate cu prevederile art. 263 al Codului de procedură penală
sau care nu conţin descrierea unei infracţiuni concrete, şi conţin abateri de la
prevederile articolelor 262 – 264 ale Codului de procedură penală, angajatul
Serviciului de gardă/Dispeceratului care a recepționat informațiile, imediat le va
înregistra în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și
incidente (R-2), indicând cu amănunt faptele comunicate, după care va organiza
verificarea lor.
24. Informațiile enunțate la pct. 23 din prezenta Instrucțiune, înregistrate în
ordinea stabilită pot servi drept temei pentru:
1) deplasarea la locul comiterii actului de violență în familie;
2) efectuarea cercetării la fața locului în conformitate cu prevederile legislației
în vigoare;
3) desfășurarea activității de constatare sau de urmărire penală;
 4) ridicarea corpurilor delicte;
5) depistarea, fixarea și ridicarea urmelor, administrarea probelor;
6) reținerea făptuitorului;
7) efectuarea altor acţiuni procesuale care nu suferă amânare.
25. În cazul parvenirii în Serviciile de gardă/Dispeceratele Poliției a
comunicărilor telefonice sau informaţiilor referitoare la comiterea actelor de
violență în familie flagrante, angajatul Serviciului de gardă/Dispeceratului care a
recepționat informațiile, în procesul discuțiilor cu interlocutorii care au sesizat
Poliția, vor stabili:
1) identitatea persoanei care a sesizat Poliția;
2) identitatea victimelor și agresorului;
3) starea sănătății victimelor și descrierea succintă a simptomelor sau
leziunilor corporale;
4) locul comiterii actelor de violență în familie;
5) prezenţa copiilor, vârstnicilor sau persoanelor cu dezabilități, care au fost
martori sau au devenit victime ca urmare a acţiunilor violente ale agresorului sau
sunt ameninţaţi de către acesta cu aplicarea acţiunilor violente;
6) prezența armei de foc, locul şi modul de păstrare şi legalitatea deţinerii
acesteia, precum şi dacă agresorul a folosit arma de foc, alte arme ori obiecte
periculoase împotriva victimei sau ameninţă cu folosirea sau aplicarea acestora;
7) natura relaţiei dintre subiecţi (căsătoriţi, divorţaţi, concubini, fraţi, etc.);
8) dacă victima şi agresorul locuiesc împreună sau separat, ori dacă anterior
au conlocuit împreună;
9) locul aflării victimelor violenței în familie, dacă acestea au părăsit
domiciliul pentru a evita actele de violență în familie;
10) locul sau posibilul loc de aflare a agresorului, dacă acesta nu este prezent;
11) descrierea succintă a circumstanțelor și motivelor cazului;
12) descrierea tipului de violență (fizică, psihologică, sexuală, economică,
spirituală);
13) descrierea bunurilor distruse ca urmare a actelor de violenţă;
14) alte agresiuni, care au avut loc anterior, precum și sancțiunile aplicate
anterior pentru comiterea actelor de violență în familie;
15) faptul încălcării de către agresor a restricţiilor aplicate prin ordinul de
restricție de urgență sau ordonanţa de protecţie, dacă aceasta există şi care dintre
măsurile prevăzute în ordonanţa de protecţie au fost încălcate.
26. În procesul discuțiilor cu interlocutorii care au sesizat Poliția despre
comiterea actelor de violență în familie, în special cu victimele, polițistul trebuie:
1) să respecte demnitatea și onoarea cetățeanului, dreptul la viaţa intimă,
familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului;
2) să se salute, până la inițierea comunicării de serviciu;
3) să se prezinte, cu indicarea funcţiei, gradului special şi a numelui,
legitimându-se după caz cu legitimaţia de serviciu;
4) să asculte cu atenție revendicările invocate de cetățean, manifestând
respectul și bunăvoința față de cetăţean;
5) să dea dovadă de politețe și bune maniere;
 6) să explice prevederile actelor normative în vigoare care se referă la
problema cetățeanului;
7) să informeze cetățeanul despre ordinea și timpul examinării cererii, cât și
procedura de atac a hotărârii primite.
27. Dacă polițistul va releva necesitatea acordării ajutorului medical
victimelor violenței în familie, imediat va sesiza Serviciul asistență medicală de
urgență „112” pentru acordarea primului ajutor medical.
28. În cazul primirii sesizării în afara sediilor inspectoratelor de poliție de
către angajații Poliției aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia imediat,
în calitate de organ de constatare, prin telefon sau prin intermediul altor mijloace
de legătură vor informa despre conținutul sesizării angajatul Serviciului de
gardă/Dispeceratului Poliției, pentru înregistrarea informației respective în
Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente
(Registrul nr.2), fapt ce va servi drept temei pentru deplasarea la fața locului,
verificarea veridicității informaţiei şi întreprinderii măsurilor prevăzute de art. 273
Cod de procedură penală.
29. În cazul sesizării Poliției referitor la cazurile de violență în familie,
angajații Poliției, care se deplasează la fața locului, în calitate de organ de
constatare trebuie:
1) să dispună de actele și formularele necesare pentru constatarea cazului și
evaluarea riscului;
2) să verifice informaţia despre agresor şi victimă (aflarea la evidenţa
nominală în categoria agresorilor familiali, deținerea armei de foc, dispunerea de
antecedente penale sau contravenționale);
3) să verifice existența ordonanței de protecție pentru membrii familiei vizate
sau acțiunea ordinului de restricție de urgență în privința agresorului;
4) să stabilească prezenţa altor victime (copiilor, vârstnicilor sau persoanelor
cu dezabilități), în special persoanele care necesită asistență medicală primară sau
de urgență;
5) în caz de necesitate, să acorde primul ajutor persoanelor care au avut de
suferit în rezultatul actelor de violență în familie.
30. La fața locului angajații Poliției, în calitate de organ de constatare, trebuie:
1) să stabilească un plan de intervenţie;
2) să stabilească rolul fiecărui poliţist în cadrul intervenţiei;
3) să evalueze riscurile, cu emiterea ordinului de restricție de urgență la
necesitate, după caz;
4) să folosească și să aplice mijloacele speciale, necesare pentru constatarea
cazului, obținerea probelor și ridicarea corpurilor delicte în conformitate cu
prevederile legislației în vigoare.
31. În scopul asigurării eficacității de intervenție, securității personale,
desfășurării acțiunilor de constatare și acumulării calitative a probelor, evaluării
dinamice a riscurilor, înlăturării imediate a victimei de agresor și acordării unui
spațiu sigur și protector pentru victimele violenței în familie, precum și reținerii
agresorului, angajații Poliției, de regulă, se vor deplasa la fața locului în echipă
constituită din cel puțin doi polițiști.
 Recomandabil, pentru asigurarea contactului eficient cu victimele, unul din
polițiști trebuie să fie de gen feminin.
32. În cazul parvenirii unor plângeri, denunţuri, cereri sau comunicări
telefonice referitoare la actele de violenţă în familie, din conţinutul cărora nu
rezultă o bănuială rezonabilă, că a fost comisă infracţiunea prevăzută de art. 2011 al
Codului penal, organul de constatare va dispune înregistrarea informaţiei
respective în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi
incidente (Registrul nr.2) al inspectoratului de poliție şi va examina în ordinea
stabilită de Ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008
„Privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au
săvârşit infracţiuni”.
33. Dacă plângerile şi denunţurile anonime, precum și plângerile, denunţurile
şi autodenunţurile privind actele de violență în familie, parvenite prin cancelaria
subdiviziunii polițienești care, după formă şi conţinut nu sunt întocmite şi înaintate
în conformitate cu articolele 262-265 din Codul de procedura penală, din care
considerente nu pot fi atribuite la sesizări cu privire la infracţiuni şi alte informaţii
despre infracţiuni, fapte şi incidente parvenite în scris, care nu conţin descrierea
concretă a cazului de violență în familie şi fără executarea unor acte de constatare
nu pot servi temei pentru începerea imediată a urmăririi penale, se înregistrează de
către subdiviziunea de Poliţie în forma în care au parvenit, în Registrul de evidenţă
a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente (Registrul nr.2) şi se
examinează de către angajatul Poliției, în calitate de organ de constatare, în ordinea
stabilită de alin. (2) art. 273 din Codul de procedura penală prin efectuarea actelor
de constatare ce se impun, precum și Ordinul interdepartamental nr.121/254/286-
0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a
persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
34. În cazul parvenirii altor informaţii referitoare la comiterea actelor de
violenţă în familie, prin intermediul reţelei „Internet”, telefon, teletip, fax, tele-fax,
precum şi în cazul informaţiilor date publicităţii în sursele mass-media, cât şi
semnalele verbale sau în scris, organul de constatare va întocmi actul de constatare
în care se va consemna faptele şi circumstanţele sesizate, sau va întocmi un raport
din nume propriu, pe care neîntârziat îl va înregistra în ordinea stabilită în
Registrul nr. 2, ulterior, în temeiul alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, va
efectua neamânat toate actele de constatare ce se impun, inclusiv cercetarea la faţa
locului.
35. În cazul în care, la examinarea informaţiilor parvenite în forma descrisă la
pct. 34 prin conținutul actelor de constatare, reprezentantul organului de constatare
sau ofițerul de urmărire penală va releva o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită
infracţiunea prevăzută de art. 2011 al Codului penal, aceștia vor efectua acţiuni
procesuale în conformitate cu prevederile alin. 3) art. 265 al Codului de procedură
penală și vor întocmi un proces-verbal în care se vor consemna acțiunile efectuate
și circumstanțele constatate, concomitent, vor dispune înregistrarea imediată în
ordinea stabilită a autosesizării, dar nu mai târziu decât în 24 ore, în Registru de
evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (Registrul nr.1) al Serviciului de
gardă/Dispeceratului Poliției, pentru începerea procesului penal.
 36. Angajatul Poliției în calitate de organ de constatare este în drept să
efectueze, în ordinea şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală,
reţinerea agresorului şi alte acţiuni de constatare care limitează drepturile şi
libertăţile persoanei (cercetarea la faţa locului în domiciliu şi percheziţia corporală
pentru ridicarea corpurilor delicte), doar în cazul în care a fost comisă infracțiunea
de violență în familie.
37. În cazul în care angajatul Poliției, în calitate de organ de constatare,
prezent la faţa locului va releva o bănuială rezonabilă cu privire la săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 2011 al Codului penal, în funcție de circumstanţele şi
gravitatea cazului, precum și în cazul necesității efectuării altor acțiuni procesuale
care nu suferă amânare, în mod obligatoriu va anunţa imediat Serviciul de
gardă/Dispeceratul Poliției, respectiv, angajatul Serviciului de
gardă/Dispeceratului, va organiza deplasarea la faţa locului a membrilor grupului
operativ și de urmărire penală, al cărui superior este ofițerul de urmărire penală.
38. În scopul asigurării standardelor internaţionale şi obligaţiilor pozitive ale
statului, în vederea cercetării efective a cazurilor de violenţă în familie, organul de
urmărire penală, îndată ce i-au fost aduse la cunoştinţă despre comiterea actelor de
violență în familie, mai cu seamă în interesele copiilor, neamânat se va autosesiza,
cazul fiind consemnat imediat în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la
infracţiuni (Registrul nr.1) al Serviciului de gardă/Dispeceratului poliției și
examinat obligatoriu prin prisma art. 274 al Codului de procedură penală.
39. Dacă în acțiunile agresorului sunt prezente elementele constitutive ale
componenţei de infracţiune prevăzute de art. 2011 al Codului penal, organul de
urmărire penală poate porni urmărirea penală și în baza unei autosesizări din oficiu,
întrucât, reieșind din prevederile alin. (1) art. 276 Cod de procedură penală,
urmărirea penală pentru infracțiunile de violență în familie se pornește și în lipsa
plângerii prealabile a victimei.
40. Reprezentantul organului de constatare, sesizat despre săvârșirea actelor
de violență în familie și prezent la fața locului, în cadrul audierii victimei violenței
în familie, în procesul verbal de constatare sau de audiere, obligatoriu va face
mențiunea prin care se va consemna faptul explicării drepturilor și obligațiilor
victimei, fiind întocmit planul personalizat de siguranță (anexa nr. 1), în condițiile
pct. 103-105 din prezenta Instrucțiune. În cadrul urmăririi penale, organul de
urmărire penală va acționa în conformitate cu prevederile art. 277 Cod de
procedură penală.
41. Reprezentantul organului de constatare, precum și ofițerul de urmărire
penală, în cadrul examinării sesizării privind violența în familie, în mod inteligibil
vor explica victimei violenței în familie despre dreptul ei de a solicita și a beneficia
de protecție din partea statului, modalitatea depunerii cererii, termenul de
examinare și consecințele ce survin în urma aplicării ordonanței de protecție.
Acțiunile angajatului Poliției vor fi înfăptuite în condițiile descrise la pct. 40 al
prezentei Instrucțiunii.
42. În cazul depunerii astfel de cereri la organul de constatare, acesta va
acționa în conformitate cu prevederile Secțiunii 1, Capitolul VII al prezentei
Instrucţiuni, iar în cazul în care, în cadrul procesului penal, se constată că victima
violenţei în familie se află în pericol de a fi supusă violenţei sau altor acţiuni
ilegale, inclusiv de distrugere a bunurilor sale, organul de urmărire penală este
obligat să intervină neîntârziat din oficiu, pentru a asigura obţinerea măsurilor de
protecţie. În aceste cazuri, organul de urmărire penală va acţiona în conformitate
cu prevederile art. 2151 al Codului de procedură penală.
43. În scopul înlăturării cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea
infracţiunilor legate de violență în familiei, ofiţerul de urmărire penală este obligat
să stabilească fără întârziere aceste cauze şi condiţii, ulterior, fără să aştepte
finalizarea urmăririi penale, să întocmească în ordinea art. 217 al Codului de
procedură penală o sesizare pe care o va expedia spre executare organului sau
persoanei cu funcţii de răspundere competente.
44. În cazul în care, se constată că agresorul a încălcat prevederile ordonanței
de protecție sau se eschivează de la executarea lor, din care fapt rezultă o bănuială
rezonabilă că a fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal, organul
de constatare și organul de urmărire penală vor acționa în conformitate cu
prevederile 23-29 din prezenta Instrucțiune, respectiv, în temeiul alin. (2) art. 273
Cod de procedură penală și vor efectua neamânat toate actele de constatare ce se
impun, ulterior materialele de constatare fiind dispuse spre examinare prin prisma
art. 274 Cod de procedură penală.
45. Organul de constatare sau organul de urmărire penală poate fi sesizat
despre neexecutarea de către agresor a măsurilor don ordonanța de protecție prin
plângere, denunț, autodenunț, sau se poate autosesiza, când o astfel de faptă a fost
relevată în procesul exercitării atribuțiilor de serviciu și în condițiile prevăzute de
lege.
46. În cazul comiterii actelor de violenţă în familie de către cetăţenii
Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii
Moldova, aflaţi pe teritoriul altui stat, aceştia sunt pasibili de răspundere conform
dispoziţiilor generale ale Codului penal sau Codului contravenţional.
47. Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul
Republicii Moldova şi au săvârşit acte de violență în familie pe teritoriul altui stat,
poartă răspundere penală sau contravențională în conformitate cu prevederile
Codului penal sau Codului contravențional şi sunt traşi la răspundere pe teritoriul
Republicii Moldova dacă fapta este săvârşită împotriva drepturilor şi libertăţilor
cetăţeanului Republicii Moldova, precum şi dacă o astfel de faptă ilicită este
prevăzută de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, dacă
aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.
48. Reprezentanţii organului de constatare sunt obligaţi să colaboreze cu alţi
reprezentanţi ale autorităţilor competente, să soluţioneze în comun cazurile de
violenţă în familie, iar la solicitarea altor organe de constatare sau agenţi
constatatori, aceștia sunt obligați să le acorde asistență în desfășurarea activităților
de constatare.

Secțiunea 2. Intervenţia reprezentanţilor organului de constatare în

soluţionarea cazurilor de violenţă în familie

49. Intervenţia reprezentanţilor organului de constatare în soluţionarea

cazurilor de violenţă în familie are loc în plan operativ, reacţionând prompt la
informaţiile, adresările şi sesizările parvenite în adresa Poliției, respectând
prevederile legislaţiei în vigoare şi tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte, asigurând respectarea drepturilor, intereselor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
50. În cazurile de violență în familie, Justiția se înfăptuiește pe principiul
asigurării „interesului superior al victimei (copii, femei, vârstnici, persoane cu
dezabilități)”, consfinţit în actele internaţionale fundamentale în domeniul
drepturilor omului, asumate ca obligaţiuni ale statului, precum și pe principiul
„toleranţei „zero”, adică, aplicarea măsurilor de convingere sau de constrângere
față de agresor, trebuie să aibă un efect descurajant pentru acesta (pct. 12, din
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.1 din
28.05.2012 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a prevederilor
Capitolului XXX1 din Codul de procedură civilă - APLICAREA MĂSURILOR
DE PROTECŢIE ÎN CAZURILE DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE)
51. Angajații Poliției în soluționarea cazurilor de violenţă în familie, în prim
plan vor asigura securitatea victimelor, în special copii, femei, vârstnici sau
persoane cu dezabilități, eliminând pericolul iminent și situaţiile de risc, prin
reținerea după caz, în conformitate cu prevederile legii în vigoare, a agresorului
sau eliberarea ordinului de restricție de urgență, sau la necesitate, cu acordul
victimei, prin acordarea asistenţei în plasarea victimei şi a copiilor în centrele
specializate de plasament.
52. Despre actele de violență în familie relevate şi/sau soluţionate,
reprezentanții organului de constatare, după caz, organul de urmărirea penală, cât
mai curând posibil, dar nu mai târziu de 72 ore din momentul înregistrării cazului,
vor informa asistentul social şi după caz alte organe sau autorităţi, abilitate cu
competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, prin întocmirea
și expedierea fișei de referire a cazului de violență în familie (anexa nr. 2).
Reprezentanții organului de urmărire penală vor întocmi fișa de referire a cazului de
violență în familie doar în cazurile în care nemijlocit au primit și au înregistrat
plângerea, denunțul sau s-au autosesizat despre faptul violenței în familie.
53. Respectând principiul inviolabilităţii domiciliului, garantat de art. 29 din
Constituția Republicii Moldova, în locuinţă se va pătrunde doar în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare.
54. În cazurile în care, acţiunile agresorului prezintă pericol iminent pentru
viaţa, sănătatea sau bunurile victimelor, acţiuni care pot fi soldate cu consecinţe mai
agravate, sau dacă prin alte căi nu este posibilă curmarea acestora, angajații Poliției
sunt în drept să intre sau să pătrundă în domiciliul persoanei utilizând la necesitate
mijloace speciale, fără întocmirea unor acte procedurale. Aceste acțiuni vor fi
exercitate în strictă conformitate cu condițiile prevederilor art. 36 Cod penal
(legitima apărare), art. 37 Cod penal (reţinerea infractorului), art. 38 Cod penal
(starea de extremă necesitate).
În astfel de cazuri, reprezentanţii organului de constatare sau ofițerul de
urmărire penală, în decurs de 24 ore vor informa în scris procurorul.
55. Cercetarea la fața locului a domiciliului poate fi efectuată cu acordul
victimei, iar dacă victima este o persoană minoră, cu acordul membrului major al
familiei, altul decât făptuitorul.
 56. În lipsa acordului în scris, cercetarea la faţa locului a încăperii sau a
domiciliului se efectuează în baza ordonanţei organului de urmărire penală, cu
autorizarea judecătorului de instrucţie.
57. În cazul infracțiunilor de violență în familie flagrante și în cazurile care nu
suferă amânare, acțiunile procesuale de cercetare la fața locului, percheziție,
ridicare de documente și obiecte în domiciliu, pot fi efectuate fără consimțământul
participanților sau încheierii judecătorului de instrucție, în baza ordonanței
motivate a procurorului.
58. În cazul comiterii contravenției de violență în familie flagrante, acțiunile
enumerate se vor efectua în baza ordonanței motivate ale agentului constatator,
fără autorizaţia judecătorului de instrucție.
59 În cazurile prevăzute la pct. pct. 57 și 58 din prezenta instrucțiune, organul
de constatare sau organul de urmărire penală, imediat, dar nu mai târziu de 24 de
ore de la terminarea acţiunii, vor prezenta materialele acumulate judecătorului de
instrucție, pentru verificarea legalității acestor acțiuni.
60. În scopul prevenirii escaladării situației, evitării tensionării conflictelor şi
creării unui remediu sigur şi contactului psihologic eficient cu victima, părțile
obligatoriu vor fi audiate separat.
61. Victima și agresorul vor fi informați referitor la răspunderea penală pe
care o poartă în caz de depunere a unui denunț intenționat calomnios, victima
suplimentar va fi obligatoriu preîntâmpinată și despre răspunderea pe care o poartă
în caz de depunere a declarațiilor false.
62. Victimei și agresorului, li se vor explica drepturile de care beneficiază,
inclusiv, dreptul de a beneficia de asistență juridică gratuită garantată de stat, de
serviciile disponibile (consiliere psihologică) și instituțiile care le pot oferi.
63. În cazul în care, au avut loc acte de violenţă fizică, reprezentantul organului
de constatare sau organului de urmărire penală va elibera victimelor imediat sau cât
mai curând posibil îndreptare, privind examinarea medico-legală, în vederea
stabilirii gravităţii leziunilor corporale cauzate.
64. Stabilind că, violența în familie a avut loc în prezența copilului/copiilor,
angajatul Poliției va realiza imediat acțiunile necesare de înlăturare a pericolului
iminent pentru viața, sănătatea și integritatea fizică a copilului, iar în decurs de 24
ore va referi copilul/copiii către managerul de caz sau alt specialist (asistent social
comunitar, psiholog, autoritate tutelară) pentru organizarea interviului de protecție și
soluționarea problemelor identificate, cu întocmirea Fișei de sesizare a cazului
suspect de violență, neglijare, exploatare și trafic al copilului.
65. În cazurile de violență în familie, care au avut loc în prezența copiilor, copii
de regulă se consideră victime a violenței în familie și urmează a fi tratați într-o
manieră prietenoasă, accent fiind pus pe starea psiho-emoțională a copilului și
eliminarea acestei stări din șocul post-traumatic. Acest fapt este statuat în Convenția
Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și
violenței domestice (CAHVIO, Istanbul, 2011), care consacră acestei probleme o
normă aparte (art. 26 al Convenției).
66. În cazurile descrise la pct. 65 din prezenta Instrucțiune, angajatul Poliției va
asigura neadmiterea revictimizării copiilor, fiind obligat să acționeze conform
Instrucțiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea,
evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime
ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 270 din 08.04.2014.
67. Angajaţii Poliţiei sunt absolviţi de obligativitatea completării şi
expedierii în adresa autorităţii tutelare a Fişei de sesizare, atunci când sesizările şi
solicitările vin din partea acesteia, pentru deplasare la faţa locului şi constatare a
cazurilor, inclusiv celor cu pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului,
precum şi pentru asigurarea suportului în procesul aplicării măsurilor urgente de
protecţie a copilului.
68. În cazul în care, ca urmare a evaluării riscurilor, se constată existenţa unui
pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, angajații Poliției vor acorda
asistență autorității tutelare în a cărei rază este locul aflării copilului, în
conformitate cu prevederile art. 9-10 ale Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind
protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi,
asigurându-se în acest sens procedurile prevăzute de pct. pct. 15-21 ale
Instrucţiunile privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea,
evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime
ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 270 din 08.04.2014.
69. Procedura de luare a copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija
cărora acesta se află, se efectuează cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare
locale sau a reprezentantului acesteia, a specialistului pentru protecţia drepturilor
copilului, a asistentului social comunitar, a medicului/asistentului medicului de
familie şi a angajatului Sectorului de poliție.
70. Autoritatea tutelară locală emite dispoziţia privind plasamentul de urgenţă
al copilului, ținând cont de interesul superior al acestuia, pe un termen de până la
72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de plasament până la 45 de zile,
în:
1)familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate
(vecini, prieteni de familie etc.) şi care doresc să primească/să ţină copilul pentru
a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la
necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educaţia
copilului, ținând cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică;
2)servicii de plasament de tip familial;
3)servicii de plasament de tip rezidenţial.
71. În cadrul intervenţiei în soluţionarea cazurilor de violenţă în familie,
reprezentanţii organului de constatare, vor evalua riscul şi vor întreprinde măsurile
necesare pentru asigurarea imediată a siguranţei victimei, după caz:
1)vor elibera ordinul de restricție de urgență, asigurând astfel victimei şi altor
membri ai familiei siguranţă în locuinţa lor;
2)vor informa şi asista victima în obţinerea ordonanţei de protecţie, emise de
către instanţa judecătorească;
3)în cazul în care victima se află în stare de imposibilitate (fizică sau psihică),
vor înainta în instanţa de judecată un demers cu anexarea materialelor de constatare
prin care vor solicita instanţei emiterea ordonanţei de protecţie cu aplicarea
restricţiilor faţă de agresor;
 72. În scopul descoperirii urmelor cazului de violenţă în familie, corpurilor
delicte, precum şi pentru a stabili circumstanţele faptei ori alte circumstanţe, care
au importanţă pentru justa soluţionare a cazului, reprezentantul organului de
constatare obligatoriu va efectua cercetarea la faţa locului în conformitate cu
prevederile art. 118 al Codului de procedură penală, sau după caz, conform art. 426
al Codului contravenţional,
73. În procesul cercetării cazului de violenţă în familie, audierii părților şi
acumulării probelor, reprezentantul organului de constatare va releva următoarele
elemente, care vor fi consemnate în actele procedurale de constatare:
1) incidentul reprezintă un caz de violenţă în familie;
2) natura relaţiei dintre subiecţi (căsătoriţi, divorţaţi, concubini, fraţi, etc.);
3) dacă victima şi agresorul locuiesc împreună sau separat, ori dacă anterior
au conlocuit împreună;
4) locul sau posibilul loc de aflare a agresorului, dacă acesta nu este
prezent;
5) documentarea fiecărui element al agresiunii (fizice, psihologice, sexuale,
economice, spirituale);
6) orice alte agresiuni, care au avut loc anterior, precum și sancțiunile
aplicate anterior pentru comiterea actelor de violență în familie;
7) toate locurile posibile de reşedinţă a victimei, precum şi a agresorului,
date cu privire la locurile de muncă, datele privind instituţiile de învățământ
(grădiniţa, gimnaziul, liceul, colegiul, universitatea) frecventate de copii;
8) descrierea bunurilor care au fost distruse ca urmare a acţiunilor de
violenţă a agresorului;
9) circumstanţele şi motivele cazului de violenţă în familie;
10) prezenţa copiilor, vârstnicilor sau persoanelor cu dezabilităţi, care au
fost martori sau au devenit victime, ca urmare a acţiunilor violente ale agresorului
sau sunt ameninţaţi de către acesta cu aplicarea acţiunilor violente;
11) dacă agresorul deţine armă de foc, locul şi modul de păstrare şi
legalitatea deţinerii acesteia, precum şi dacă a agresorul folosit arma de foc sau alte
arme împotriva victimei sau ameninţă cu folosirea sau aplicarea acestora;
12) faptul de încălcare a restricţiilor aplicate prin ordinul de restricție de
urgență în privința agresorului eliberat de Poliție sau prin ordonanţa de protecţie a
victimelor violenţei în familie, emisă de către instanţa de judecată, dacă aceasta
există şi care dintre măsurile prevăzute în ordonanţa de protecţie au fost încălcate;
13) împrejurările care plasează victima în situaţie de criză, fiind în stare de
neputinţă fizică şi/sau psihică, şi dacă există acordul ei cu privire la solicitarea
eliberării unei ordonanţe de protecţie instanţei de judecată;
14) existența riscului că cazul de violență în familie sa escaladeze sau să
devină unul mai critic sau mai grav;
15) agresorul se află la evidența nominală a Poliției, în categoria
agresorilor familiali.
74. Reprezentantul organului de constatare sau organului de urmărire penală
în procesul cercetării cazului vor releva:
1) dacă actele de violenţă au loc în prezenţa copiilor;
 2) dacă agresorul manifestă acţiuni violente sau ameninţă cu aplicarea
violenţei şi asupra copiilor;
3) dacă există la moment acţiuni procesuale, ce ţin de stabilirea domiciliului
(custodiei) copilului la unul din părinți sau la alte persoane (tutelă-curatelă);
4) dacă victima şi copiii au fost nevoiţi să părăsească locul de domiciliu
permanent sau reşedinţa temporară din cauza comportamentului violent al
agresorului.

Secțiunea 3. Mecanismul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile

de violenţă în familie.

75. În cazurile de violenţă în familie, organul de constatare sau organul de

urmărire penală, prezenți la fața locului, vor evalua riscul prin chestionarea
subiecţilor violenţei în familie (victimei) referitor la factorii de risc, care generează
violenţa în familie sau care pot favoriza escaladarea actelor de violenţă și abuz
asupra victimelor.
76. Chestionarea, de regulă reprezintă un set de întrebări, în procesul de
constatare a cazului de violenţă în familie, incluse în formular, la care se va da
răspuns atât de către victimă, cât și de către alte persoane sau un alt specialist care
vine în contact cu victima sau familia ei (anexa nr. 3).
77. Un rol important în evaluarea riscului îl are managementul sau
administrarea riscului, care se realizează prin:
1) Înlăturarea riscului - prin emiterea ordinului de restricţie, reţinerea
agresorului şi obţinerea unei ordonanţe de protecţie;
2) Evitarea riscului - prin plasarea victimei într-un centru/refugiu pentru
victimele violenţei în familie, asigurându-se confidenţialitatea locului de plasament
şi asistarea în obţinerea ordonanţei de protecţie;
3) Reducerea riscului - prin crearea unui plan personalizat de siguranţă a
victimei (anexa nr. 1), elaborat de către poliţist, împreună cu victima şi asistarea în
obţinerea ordonanţei de protecţie;
4) Acceptarea riscului - prin intervenţia continuă a poliţistului şi a
asistentului social, precum şi în funcţie de caz a reprezentanţilor administraţiei
publice locale, în vederea aplanării conflictului de violenţă în familie, precum și
prin referirea agresorului către instituţii/organizaţii, ce prestează servicii de
resocializare/consiliere pentru agresori.
78. În cadrul evaluării riscurilor, organul de constatare sau organul de
urmărire penală vor:
1) informa victima că, scopul acestor întrebări vizează în primul rînd
protecţia şi siguranţa ei şi copiilor;
2) explica victimei că, evaluarea are loc pentru constatarea riscului
iminent de producere a actelor de violenţă în familie;
3) omite comentarea răspunsurilor victimei;
4) bifa căsuţa doar dacă factorul este prezent;
5) utiliza observaţiile altor specialişti pentru a extinde oricare dintre
răspunsuri.
79. Angajatul care constată și evaluează riscurile va ține cont de:
 1) indicarea naturii relațiilor dintre subiecți;
2) descrierea stării emoționale (acțiunile victimei și a agresorului la fața
locului) și a primelor observații de la fața locului;
3) prezența altor victime;
4) necesitatea asistenței medicale;
5) informație privind cazurile de violență în familie comise anterior;
6) indică în diagrama vătămărilor corporale localizarea vătămărilor
vizibile;
7) accesul la arme a agresorului, precum și faptul deținerii armei;
8) informație despre agresor privind răspunderea penală și/sau
contravențională aplicată anterior.
9) relatările verbale făcute de către victimă, agresor sau alte persoane
(martor, membru de familie, rudă, asistent social, medic de familie, poliţist,
autoritatea tutelară, psiholog, profesor etc.), care vine în contact cu victima sau
membrii familiei sau care cunoaște situația în familia respectivă;
10) rezultatele interviului de protecție al copilului/copiilor dacă realizarea
imediată de protecție a fost posibilă în conformitate cu prevederile pct. pct. 9-11
ale Instrucțiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru
identificarea, evaluarea, referirea, asistența și monitorizarea copiilor victime și
potențiale victime ale violenței, neglijării, exploatării și traficului, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr.270 din 08.04.2014.
80. Modulul de completare a Chestionarului de constatare și evaluare a
riscurilor, precum și de apreciere a riscurilor este descris în (anexa nr. 4).
81. Urmare completării Chestionarului de constatare și evaluare a riscurilor în
cazurile de violență în familie (anexa nr. 3), evaluatorul va ține cont de
răspunsurile afirmative la întrebările din rubrica „Indicatori semnificativi al
riscului”, care elucidează tabloul cazului de violență.
82. În cazul constatării existenței careva acțiuni bifate ce rezultă din formele
de violență fizică sau violență sexuală, emiterea ordinului de restricție de urgență
va fi incontestabilă și imediată, fără a lua în calcul numărul răspunsurilor
afirmative.
83. În cazurile de violență psihologică, economică și/sau spirituală nivelul de
risc al violenţei în familie, va fi determinat de către evaluator în baza primelor
constatări din prima filă a Chestionarului de constatare și evaluare a riscurilor în
cazurile de violență în familie și în funcţie de totalitatea răspunsurilor afirmative.
84. Nivelul de risc al formelor de violență psihologică, spirituală și/sau
economică se determină reieșind din numărul răspunsurilor afirmative din pct. 14
lit. d), e) și c) din Chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de
violență în familie (anexa nr. 3).
Important: La formele de violență în familie indicate supra, fiecare din
răspunsurile afirmative relevate în pct. 7 lit. d) și pct. 8 și 9 din Chestionarul de
constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de violență în familie (anexa nr. 3), se
vor considera drept circumstanțe agravante și care se vor lua în calcul la stabilirea
nivelului de risc, ca un răspuns afirmativ complementar.
 85. Nivelul de risc pentru fiecare formă de violență în familie, se va aprecia în
funcție de totalitatea bifărilor „□”, din rubrica „Indicatorii semnificativi ai
riscului”.
86. Nivelul de risc poate fi evaluat: (S) – Scăzut, (M) – Moderat și (R) –
Ridicat.
(S) – Scăzut - nu există indicatori semnificativi ai riscului - până la 3 bifări
(În cazurile de violență psihologică, economică și spirituală).
(M) – Moderat - există indicatori identificabili ai riscului, existând
probabilitatea că agresorul poate să recurgă la actele de violență și să supună
victima violenței fizice sau psihologice – de la 4 la 5 bifări (În cazurile de violență
psihologică, economică și spirituală).
(R) Ridicat - există indicatori identificabili ai riscului, existând probabilitatea
survenirii unor urmări mai grave, escaladarea situaţiei, având un impact negativ
semnificativ asupra victimelor – mai mult de 5 bifări (În cazurile de violență
psihologică, economică și spirituală).
87. În cazul în care, urmare actelor de violență în familie victima nu oferă
nici un răspuns sau neagă afirmațiile (minimalizează cazul, este predominată de
frustrări și închidere, nu este cooperantă cu organul de constatare, refuză a da
răspuns la întrebări, etc.), pentru identificarea nivelului riscului se iau în
considerație relatările martorilor, altor persoane sau specialiști care vin în contact
cu familia vizată, sau care cunosc despre actele de violență în familie.
88 Dacă actele de violență în familie au fost comise în privința persoanei
adulte, raportarea sau referirea cazului către profesioniștii competenți se face doar
cu acordul victimei.
89. Acordul victimei nu este necesar în cazurile de vătămare medie sau gravă
a integrităţii corporale sau a sănătăţii, în cazurile de folosire sau aplicare a armei,
în cazurile repetate de violență în familie, de în cazurile în care victimele sunt
vulnerabile pe motiv de dezabilitate sau capacităţi intelectuale reduse, în cazurile
când victime sunt copii.
90. Dacă victima violenței în familie refuză de a fi asistată în obținerea
măsurilor de protecție aplicate prin ordonanța de protecție sau eliberarea ordinului
de restricție de urgență, cu excepția condițiilor stipulate în pct. 82 din prezenta
Instrucțiune, angajatul Poliției se va încredința că, în procesul de constatare au fost
epuizate toate măsurile care ar elimina pericolul iminent față de victimă și că
victima se află în siguranță. În astfel de cazuri ordinul de restricție de urgență nu se
eliberează.
91. Chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de violență
în familie nu reprezintă un act procesual, dar serveşte drept supliment pentru
emiterea ordinului de restricție de urgență sau ordonanței de protecție pe marginea
cazului de violenţă în familie sesizat.
92. Chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de violență
în familie se va anexa la ordinul de restricție de urgență ulterior eliberat, după care
se va transmite în Serviciul securitate publică a subdiviziunii polițienești
teritoriale, pentru păstrare, sistematizare și evidență în condițiile pct. 109 din
prezenta Instrucțiune.
 93. Nivelul de risc al violenţei în familie, poate fi determinat de către
evaluator la propria sa convingere bazată pe probele acumulate, în funcţie de
totalitatea răspunsurilor afirmative bifate „□”, identificate în procesul de evaluare,
precum şi în funcţie de pericolul iminent şi gradul prejudiciabil la care a fost, este
ori poate fi supusă victima sau membrii familiei.
94. Dacă actele de violență în familie au fost săvârșite asupra doi sau mai
mulți membri de familie și dacă aceștia locuiesc într-o gospodărie comună, dar în
același rând în locuințe (încăperi) separate, evaluarea riscurilor și eliberarea
ordinului de restricție de urgență în privința agresorului se va înfăptui pentru
fiecare victimă separat.

Secțiunea 4. Mecanismul de eliberare a ordinului de restricție de urgență

în cazurile de violenţă în familie

95. În cazul stabilirii la fața locului, ca urmare a evaluării riscurilor, a

circumstanţelor din care rezultă o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de
violenţă în familie şi/sau persistă un pericol iminent de repetare sau comitere a
acţiunilor violente, ori de escaladare a situației, organul de constatare sau organul
de urmărire penală sunt obligați să dispună imediat eliberarea ordinului de
restricţie de urgenţă în privinţa agresorului (anexa nr. 5).
96. Ordinul de restricție de urgență este eliberat în privința agresorului
familial, de către Poliție pe un termen de până la 10 zile, indiferent de voința
victimei, în special dacă sunt relevate condițiile descrise la pct. 82 din prezenta
Instrucțiune.
97. În cazul în care organul de constatare sau organul de urmărire penală vor
dispune eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului, aceștia
în mod obligatoriu vor informa imediat Serviciul de gardă/Dispeceratul Poliției,
respectiv, persoana de serviciu împuternicită, va asigura înregistrarea numerică a
ordinului de restricție de urgență în Registrul de evidență a ordinelor de restricție
de urgență (anexa nr.6), atribuindu-i numărul consecutiv înregistrării precedente, în
conformitate cu Clasificatorul codurilor regiunilor subdiviziunilor teritoriale de
poliție utilizate la introducerea în Banca Centrală de Date, (anexa nr.4 la Ordinul
interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni).
98. Păstrarea „Registrului de evidență a ordinelor de restricție de urgență”
este asigurată de Cancelaria subdiviziunii, conform prevederilor Ordinului MAI
nr.401 din 19 decembrie 2016 „Cu privire la punerea în aplicare a Indicatorului
documentelor și al termenelor de păstrare a acestora pentru Aparatul central,
autoritățile administrative și instituțiile din subordinea Ministerului Afacerilor
Interne”.
99. Ordinul de restricție de urgență va conține:
1) antetul subdiviziunii polițienești teritoriale;
2) numărul de înregistrare (înregistrat în condițiile pct. 97 din prezenta
Instrucțiune);
3) data eliberării (corespunde cu data înregistrării);
 4) ora eliberării (corespunde cu ora înregistrată în Registrul de evidență a
ordinelor de restricție de urgență, în condițiile pct. 97 din prezenta Instrucțiune);
5) localitatea în care a fost dispusă eliberarea (corespunde cu locul unde
a fost cercetat cazul);
6) funcția, numele și prenumele angajatului organului de constatare sau
organului de urmărire penală care eliberează ordinul de restricție de urgență;
7) temeiul eliberării ordinului de restricție de urgență (se indică de la
cine a parvenit sesizarea cu privire la comiterea actelor de violență în familie);
8) numărul de înregistrare a cazului (se indică numărul înregistrat în
Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente
(Registrul nr.2) sau în Registru de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni
(Registrul nr.1) al inspectoratului de poliție, în ordinea stabilită de Ordinul
interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008 „Privind evidenţa unică a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni”.)
9) partea descriptivă (partea de constatare, în care de va descriere succint
toate circumstanțele cazului, în condițiile pct. pct. 73-74 din prezenta Instrucțiune);
10) rezultatele evaluării riscurilor (desfășurate în condițiile pct. pct. 89-97
din prezenta Instrucțiune);
11) baza legală sau instrumentele juridice naționale care au stat la baza
eliberării ordinului de restricție de urgență;
12) partea dispozitivă în care se indică:
a) obligarea agresorului de a părăsi temporar locuința comună (se indică
adresa) fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor;
b) datele de identitate și de domiciliere a agresorului;
c) restricțiile aplicate (interzicerea contactului vizual sau orice alt contact,
inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mijloc cu victima și cu copiii
ei; interzicerea de a se apropia de anumite locuri: locul de muncă, de studii, alte
locuri determinate pe care victima/victimele le frecventează; interzicerea de a purta
sau păstra armă);
d) termenul de aplicare a ordinului de restricție de urgență (momentul din care
începe să decurgă acțiunea și perioada de acțiune, dar nu poate depăși termenul de
10 zile);
e) informarea agresorului despre dreptul de contestare a ordinului de restricție
de urgență în instanţa de contencios administrativ;
f) funcția, numele și prenumele angajatului organului de constatare sau
organului de urmărire penală care a eliberat ordinul de restricție de urgență și
semnătura acestuia.
100. Ordinul de restricție de urgență se eliberează în două exemplare, dintre
care un exemplar al ordinului de restricţie de urgenţă (copia) se înmânează
neîntârziat agresorului, însoţit de procesul-verbal privind înmânarea actului de
procedură (ordin de restricție de urgență, ordonanţei de protecţie) (anexa nr. 7), iar
originalul, împreună cu Chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în
cazurile de violență în familie și Planul personalizat de siguranță a victimei (în
cazul când sunt prezente victime minori se anexează și copia Fișei de sesizare a
cazului suspect de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copilului) se va
transmite în Serviciul securitate publică al subdiviziunii polițienești teritoriale,
pentru păstrare, sistematizare și evidență în condițiile pct. 109 din prezenta
Instrucțiune.
101. Se admite anexarea copiei unui exemplar al ordinului de restricție de
urgență la materialele de constatare a cazului de violență sesizat, precum și la
dosarul de acumulare a lucrului de prevenire terțiară cu agresorul familial.
102. Angajatul organului de constatare sau organului de urmărire penală care
a eliberat ordinul de restricție de urgență, va explica agresorului drepturile și
obligațiile acestuia (anexa nr. 7), în special:
1) scopul și temeiurile eliberării ordinului de restricție de urgență;
2) rezultatele evaluării riscurilor și nivelul de risc determinat;
3) ordinul de restricție de urgență este eliberat ca rezultat al evaluării
riscurilor și indiferent de voința victimei;
4) durata de acțiune a ordinului de restricție de urgență;
5) drepturile și căile de atac;
6) obligațiile în legătură cu eliberarea ordinului de restricție de urgență;
7) răspunderea contravențională ce survine pentru neexecutarea
intenţionată sau eschivarea de la executarea cerinţelor ordinului de restricţie de
urgenţă.
103. Angajatul organului de constatare care a eliberat ordinul de restricție de
urgență, va acorda suportul necesar victimei la completarea Planului personalizat
de siguranță a victimei (anexa nr. 1), cu explicarea măsurilor ce necesită a fi
urmate de către aceasta pentru a protecția personală și/sau a membrilor familiei de
acte repetate de violență în familie.
104. Odată cu întocmirea Planului personalizat de siguranță a victimei (anexa
nr. 1), angajatul organului de constatare care l-a întocmit, va contrasemna planul
de comun cu victima, fiind confirmat faptul că, victima a fost informată și va ține
cont de recomandările indicate în plan.
105. Planul personalizat de siguranță a victimei (anexa nr. 1), paralel cu
Chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de violență în familie
(anexa nr. 3) obligatoriu urmează a fi completate la fiecare sesizare de violență în
familie, indiferent de faptul dacă a fost sau nu emis Ordinul de restricție de
urgență. Prin acest fapt se va putea asigura informarea mai eficientă a eventualelor
victime ale violenței în familie despre măsurile de protecție pe care acestea le pot
întreprinde individual de sine stătător, iar acesta la rândul său, va permite evitarea
cazurilor noi de violență sau cu consecințe mai grave.
106. Odată cu eliberarea ordinului de restricție de urgență, angajatul organului
de constatare sau organului de urmărire penală care l-a eliberat, va întocmi
procesul-verbal privind înmânarea actului de procedură (ordin de restricție de
urgență, ordonanţei de protecţie) (anexa nr.7), prin care, contra semnătură,
agresorul va confirma că:
1) a fost informat cu privire la măsurile stabilite în ordinul de restricţie de
urgenţă, despre drepturile şi obligaţiile în legătură cu eliberarea ordinului de
restricţie de urgenţă, în condițiile prevăzute la pct. 102 din prezenta Instrucțiune;
2) a fost informat că, în caz de refuz de a părăsi benevol locuinţa, Poliţia va
întreprinde măsuri pentru înfrângerea rezistenţei opuse cerinţelor legale;
 3) ordinul de restricţie de urgență își are acțiunea într-o anumită zonă
teritorială;
4) a fost informat despre consecinţele refuzului de a oferi o adresă de contact
şi consecinţele juridice ale acestui fapt, în special că, toată corespondenţa se va
păstra la Sectorul de poliţie de unde o poate lua, prezumându-se că, agresorul are
acces la această informaţie în mod obişnuit;
5) va indica adresa de contact a agresorului;
6) i-a fost oferită posibilitatea de a lua obiecte personale strict necesare (haine,
documente, obiecte de igienă), indicându-le în procesul-verbal privind înmânarea
actului de procedură (ordin de restricție de urgență, ordonanţei de protecţie) (anexa
nr. 7);
7) cheile de la locuință au fost predate pentru păstrare și cui au fost predate;
8) numărul de chei predate;
9) arma din posesie a fost ridicată;
10) a fost informat despre răspunderea pentru neexecutarea ordinului de
restricţie de urgenţă.
107. Refuzul agresorului de a contrasemna procesul-verbal privind înmânarea
actului de procedură (ordin de restricție de urgență, ordonanţei de protecţie) (anexa
nr. 7), se menţionează în actul vizat, precum şi se însoțește de raportul
reprezentantului organului de constatare sau organului de urmărire penală care a
eliberat ordinul de restricție de urgență.
108. Procesul-verbal privind înmânarea actului de procedură (ordin de
restricție de urgență, ordonanţei de protecţie) (anexa nr. 7), se va anexa la ordinul
de restricție de urgență și Chestionarului de constatare și evaluare a riscurilor în
cazurile de violență în familie, după care se va transmite în cadrul Serviciului
securitate publică a subdiviziunii polițienești teritoriale, pentru păstrare,
sistematizare și evidență în condițiile pct. 109 din prezenta Instrucțiune.
109. Ordinul de restricție de urgență (în original) și anexele la el: Chestionarul
de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de violență în familie (anexa nr. 3),
Planul personalizat de siguranță a victimei (anexa nr. 1) împreună cu Procesul-
verbal privind înmânarea actului de procedură (ordin de restricție de urgență,
ordonanţei de protecţie) (anexa nr. 7), după caz, și cheile de la locuință,
neîntârziat, după finalizarea acțiunilor de constatare, se vor prezenta în Serviciul de
gardă/Dispeceratul Poliției. Conducătorul subdiviziunii polițienești teritoriale,
zilnic va studia ordinele de restricție de urgență, eliberate pe parcursul a 24 ore de
către angajații organului de constatare și organului de urmărire penală din
subordine, ulterior prin viză, va dispune (în calitate de executor) conducătorului
Secției securitate publică (serviciului interacțiune comunitară) pentru evidență și
sistematizare, iar în calitate de co-executor, va dispune angajatului Sectorului de
poliție din raza administrativ teritorială deservită, unde își are domiciliul victima și
agresorul, pentru asigurarea supravegherii executării restricțiilor aplicate.
110. În cazul în care agresorul trebuie să părăsească locuinţa familiei,
angajatul organului de constatare sau organului de urmărire penală care a eliberat
ordinul de restricție de urgență, este obligat să-i ceară agresorului să predea
imediat toate cheile de la locuinţă, care sunt ulterior transmise victimei sau sunt
preluate spre păstrare provizorie la subdiviziunea de poliţie.
 111. Părăsind locuinţa, agresorul poate lua, sub supravegherea Poliţiei, numai
articole de uz personal strict necesare (haine, documente, obiecte de igienă).
112. Dacă agresorul nu a împlinit vârsta majoratului, ordinul de restricție de
urgență nu se va emite.
113. În cazurile în care minorul cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani a săvârșit
contravenție de violență în familie, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (3)
Cod contravențional, la demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate
aplica faţă de minor măsuri de constrângere cu caracter educativ conform art.104
din Codul penal.
114. Procedură analogică se va aplica în cazurile săvârșirii de către minor a
unei infracțiuni de violență în familie.

Secțiunea 5. Supravegherea ordinului de restricție de urgență

115. Supravegherea executării măsurilor impuse prin ordinul de restricție de

urgență, implică în sine activitatea de monitorizare a modului de executare a
restricțiilor aplicate în privința agresorului prin ordinul de restricție de urgență,
desfășurată de către angajații Sectorului de poliție, din raza de domiciliere a
victimei și agresorului.
116. În procesul supravegherii executării măsurilor impuse prin ordinul de
restricție de urgență, angajatul Sectorului de poliție din raza de domiciliere a
agresorului/victimei va stabili contactul cu victima, privind căile și modalitățile de
informare sau sesizare a Poliției despre orice încălcare ori tentativă de încălcare a
ordinului de restricție de urgență, despre modul de respectare a restricțiilor aplicate
față de agresor, întocmind în acest sens planul personalizat de siguranță în
condițiile descrise la pct. pct. 103 și 105 din prezenta Instrucțiune.
117. În cazul eliberării ordinului de restricție de urgență, angajații Sectorului
de poliție, din raza de domiciliere a agresorului, vor asigura evidenţă nominală a
agresorului şi vor iniţia dosarul de acumulare (fişa de evidenţă) a lucrului de
prevenire terțiară, în conformitate cu Secţiunea 4, capitolul VI al prezentei
Instrucţiuni.
118. Supravegherea comportamentului agresorului, în privinţa căruia au fost
aplicate restricţii prin ordinul de restricție de urgență, precum şi desfăşurarea
măsurilor de prevenire terțiară în privința acestuia se desfăşoară de către angajaţii
Sectorului de poliție din raza de domiciliere a agresorului/victimei, în conformitate
cu prevederile Secţiunii 5, capitolul VI al prezentei Instrucţiuni.
119. În procesul supravegherii respectării interdicțiilor aplicate prin ordinul
de restricție de urgență, angajații Sectorului de poliție, periodic, dar nu mai rar,
decât o dată în două zile, vor desfăşura vizite inopinate, în timpul zilei (interval de
timp cuprins între orele 0600 şi 2200), în orice zi a săptămânii, la domiciliul sau
locul aflării victimei, în vederea verificării respectării ordinului de restricție de
urgență de către agresor.
120. Vizitele inopinate pot fi desfășurate și la locul aflării agresorului
familial, în vederea desfăşurării măsurilor de prevenire terțiară.
121. Fiecare vizită la domiciliu al victimei și convorbirile de prevenire
desfăşurate cu agresorul vor fi confirmate prin explicaţie de la victimă, membrii
familiei, vecini sau alte persoane care intra în contact cu membrii familiei, de la
agresor, cu menţiunea respectivă în dosarul de acumulare şi anexarea materialelor
confirmătoare.
122. În cadrul inspectoratului de poliție, acumularea, sistematizarea și
evidența ordinelor de restricție de urgență eliberate de către Poliție în privința
agresorilor familiali, va fi asigurată de către conducătorul Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal, asigurându-se evidența unică a tuturor ordinelor
de restricție de urgență, sincronizat cu înregistrarea lor în Registrul de evidenţă a
ordinelor de restricție de urgență, (anexa nr. 6), gestionat în regim 24/24, în cadrul
Serviciului de gardă/Dispeceratului de poliție teritorial.
123. Dacă în procesul supravegherii ordinului de restricție de urgență se va
releva faptul că, agresorul familial intenționat nu a executat sau s-a eschivat de la
executarea ordinului de restricție de urgență, agentul constatator al Poliției va iniția
în privința agresorului procedura contravențională în baza elementelor constitutive
ale componenței de contravenție prevăzută de art. 3181 Cod contravențional.
124. În cazul încălcării ordinului de restricție de urgență, toate actele de
constatare în procesul contravențional, imediat după finalizarea activității de
constatare, dar nu mai târziu de 24 ore, se transmit instanței de judecată, împreună
cu persoana reținută (agresorul/contravenientul), pentru examinare, însoțite de
propunerea agentului constatator, privind judecarea cauzei contravenționale în
regim de urgență și cu precădere, precum și aplicarea arestului contravențional
(anexa nr. 8).
125. Dacă se relevă o bănuială că, agresorul/contravenientul manifestă
comportament agresiv sau există un pericol iminent pentru viața sau sănătatea
victimelor, sau dacă acesta nu respectă cu rea-voință prevederile ordinului de
restricție de urgență și refuză părăsirea locuinței, în privința acestuia vor fi aplicate
măsurile legale de constrângere, iar actele de constatare acumulate în cadrul
procesului contravențional, pentru cumul de contravenții (art. 3181 și art. 336 Cod
contravențional), vor fi transmise imediat în adresa instanței de judecată, însoțite
de propunerea agentului constatator privind judecarea cauzei contravenționale în
regim de urgență și cu precădere, precum și aplicarea arestului contravențional
(anexa nr. 8).

Secțiunea 6. Întreprinderea măsurilor de asigurare în cadrul intervenției

în cazurile de violență în familie

126. Dacă, urmare evaluării riscurilor la locul faptei, nu se stabilesc

circumstanţe din care rezultă o bănuială rezonabilă că persistă un pericol iminent
de repetare sau de comitere a acţiunilor violente, astfel fiind lipsă temeiul pentru
eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului, angajatul
Poliţiei va aplica o avertizare scrisă (anexa nr. 9) agresorului familial şi-l va
supune măsurilor de prevenire terțiară, în condițiile Secțiunilor 3 și 4 din capitolul
VI din prezenta Instrucțiune. Avertizarea scrisă, în asemenea cazuri, nu
înlocuieşte măsura de pedeapsă care este aplicabilă pentru actul de violenţă în
familie consumat.
 127. Angajatul Sectorului de poliție va informa asistentul social, în decurs de
cel mult 72 ore, prin fișa de referire (anexa nr. 2), despre cazul de violenţă în familie
înregistrat.
128. Fișele de referire (anexa nr. 2), se vor înregistra în ordine numerică
consecutivă în Registrul de evidență a fișelor de referire a cazurilor de violență în
familie (anexa nr. 10), gestionat în cadrul Secției securitate publică de către
conducătorul Serviciului interacțiune comunitară/specialistul principal al Secției
securitate publică.
129. Fișa de referire se va expedia în decurs de până la 72 ore, din momentul
înregistrării cazului, în adresa asistentului social şi după caz altor organe, organizații
neguvernamentale sau autorităţi, abilitate cu competenţe în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei în familie, prin intermediul secretariatelor inspectoratelor de
poliție teritoriale, în conformitate cu actele normative în vigoare.

CAPITOLUL III. INSTRUMENTE ȘI METODELE DE

ASISTENȚĂ A VICTIMELOR VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
AFLATE ÎN STARE DE CRIZĂ

130. Dacă în procesul de intervenție a organului de constatare sau organului

de urmărire penală, angajatul Poliției va releva indicatori psihocomportamentali ale
victimei, acesta obligatoriu va solicita asistența și consilierea psihologului, prin
intermediul Serviciului de gardă/Dispeceratului inspectoratului de poliție.
131. Indicatorii psihocomportamentali ai victimei, care indica la starea de
criză psihologică și necesitatea implicării psihologului sunt:
1) Plâns isteric, intens și indiferent de persoanele și ce se întâmplă în
jurul victimei;
2) Țipete și strigăte de furie și amenințări cu tentative de suicid;
3) Tremur intens acompaniat de balbism în comunicare (victima tremura
și se bâlbâie);
4) Incoerența mesajului verbal transmis (vorbește fără sens, propozițiile
nu au sens și nu se leagă de situația reală);
5) Frică puternică fără un motiv real în preajmă (anxietate);
6) Acțiuni obsesive și dezorganizate (de exemplu are ritualul de face
curat in casa, de a spăla, a culca copiii sau de a face mâncare in timp ce acest lucru
vădit nu este potrivit momentului și nu se leagă de problema de moment);
7) Imaginea de sine este foarte redusă (mereu afirma că merită sa fie
abuzată, că este o proastă, totul ce se întâmplă este din cauza ei, nu merită să fie
iubită, nu merită sa trăiască, nimeni nu are nevoie de ea);
8) Semne vizibile de răni la brațele superioare, la gât sau pe față,
încercări de a-și rupe scalpul (părul din cap);
9) Negarea realității și protejarea excesivă a abuzatorului (afirmarea că
nu este o problema la ei in familie, toți se iubesc și nu au nevoie de ajutor,
Sindromul Stockholm).
132. Psihologul este obligat să intervină prin acordarea asistenței psihologice
primare, restabilirea stării și echilibrului emoțional, deschiderea și predispunerea
spre dialog eficient cu organul de urmărire penală sau organul de constatare, dar și
cu recomandări de atitudini de comportament în interacțiune cu victima.
133. Intervenția psihologului din cadrul inspectoratului de poliție se va
desfășura în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare, a fișei de post
și în cazurile prevăzute de prezenta Instrucțiune.
134. Psihologul în cadrul intervenției profesionale va utiliza următoarele
instrumente:
1) Evaluarea psihologică primară;
2) Consilierea psihologică;
3) Elemente de psihoterapie;
4) Recomandarea de interacțiune și de a se adresa către alți specialiști
(medic psihiatru, Centre de sănătate mintală, etc.).
5) Colectarea datelor despre victime;
6) Interpretarea statistică și psihologică a datelor.
135. Intervenția psihologului nu reprezintă o evaluare psihologică a persoanei
destinată procesului de constatare, ci presupune o intervenție primară necesară
scoaterii din stare de criză psihologică.
136. Intervenția psihologului se poate desfășura atât la sediul subdiviziunii
polițienești, în biroul de consiliere psihologică și psihoterapie, cât și la locul
săvârșirii infracțiunii sau în alt loc accesibil victimei.
137. Psihologul va interveni în ședința de consiliere primară la solicitarea
organului de constatare sau organului de urmărire penală, acordând în acest sens
suportul psiho-emoțional, detensionarea primară, îndreptată la restabilirea
echilibrului psihologic al victimei și scoaterea ei din starea de criză psihologică, în
conformitate cu legislația în vigoare și fișa de post.
138. Până la inițierea procedurii de consiliere, psihologul se va legitima, va
informa victima despre scopul ședinței, precum și faptul respectării
confidențialității discuțiilor care vor avea loc.
139. Dacă în procesul de asistență psihologică a victimei violenței în familie,
psihologul relevă anumite circumstanțe care indică că victima sau împotriva
victimei au fost săvârșite infracțiuni soldate cu vătămare medie sau gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii ei sau altor persoane, fie cu folosirea armei, sau
în cazurile în care victimele sânt deosebit de vulnerabile pe motiv de dezabilitate
sau capacităţi intelectuale reduse, psihologul va devia de la principiul
confidențialității, sesizând în acest sens organele de ocrotire a normelor de drept, în
conformitate cu art. 12 alin. 4) din Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la
prevenirea și combaterea violenței în familie.
140. În cazul în care, în timpul consilierii victima indică asupra unor
circumstanțe care pot avea importanță pentru justa soluționare a cauzei, psihologul
va recomanda victimei și o va predispune spre cooperare și deschidere față de
organul de constatare sau organul de urmărire penală care gestionează cauza,
privind declararea circumstanțelor în care au evoluat cazul de violență.
141. Intervenția psihologului va avea loc în afara procesului penal sau
contravențional, iar participarea sa va fi limitată în afara acțiunilor procesuale și
doar în vederea atingerii scopului prescris.
 142. În cazul în care acțiunea procesuală a fost întreruptă din cauza stării
psihologice a victimei, intervenția psihologului va fi limitată doar în vederea
restabiliri echilibrului psiho-emoțional al acesteia.
143. Psihologul va recomanda asupra posibilității continuării, întreruperii sau
reluării acțiunii procesuale în care este implicată victima.
144. Acțiunile psihologului în procesul de consiliere primară, vor fi
consemnate în fișa de consiliere psihologică a victimei violenței în familie (CVVF)
(anexa nr. 11) și înregistrate în Registrul de evidență fișelor de consiliere
psihologică a victimelor violenței în familie (anexa nr. 12), gestionat în cadrul
Serviciului psihologic al inspectoratului de poliție teritorial.

CAPITOLUL IV. TEHNICI PSIHOLOGICE DE COMUNICARE CU

VICTIMELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE AFLATE ÎN STARE DE CRIZĂ

145. Psihologul implicat în dialogul cu victima aflată în stare de criză, va

valorifica filozofia și tehnicile de comunicare, în vederea detensionării stării psiho-
emoțional și restabilirii echilibrului psihologic, utilizând următoarele proceduri:
1) va ajuta victima să se simtă confortabil cu psihologul, prin ai
comunica şi evidenția aspecte pozitive despre ea. Important a contribui la stabilirea
unei relații de încredere prin înaintarea întrebărilor care vor aduce victima într-un
spațiu de dialog prietenos;
2) va asigura victima că nu i se va întâmpla nimic și că este în siguranță,
iar angajații Poliției vor acorda asistența și protecție necesară;
3) va asculta atent și a da dovadă de interes real faţă de cele ce declară,
fără a întrerupe dialogul;
4) va acorda atenție unor indicii meniți să ajute înţelegerea sentimentelor
persoanei - pauze, tăcere, tensiuni în voce, schimbări de ton, mimici, gesturi,
vinovăția de sine, subestimarea, minimalizarea cazului de violență;
5) va păstra calmul, chiar şi atunci când este context de agitaţie.
6) dacă victima nu are dorința de a comunica, întrebați-o “ce o oprește s-
a povestească ce s-a întâmplat?” “crede că o va ajuta sa vorbească cu un alt
psiholog sau alt specialist, sau ar putea sa-i spună mai multe?”;
7) va evita întrebările ce conţin expresiile: “de ce?, pentru ce?”.
Utilizarea lor transformă conversaţia în interogatoriu acuzativ, iar în locul lor a
utiliza întrebări “cum s-a întâmplat cazul? Ce l-a făcut pe agresor să aplice
violența? Cum a reușit să se separe de agresor…?”;
8) periodic, necesită a rezuma sau parafraza cele spuse de victimă ca o
modalitate de a demonstra că psihologul ascultă şi este foarte atent.
9) va folosi unele dintre cele mai des spuse cuvinte pe care le foloseşte
victima, de ex. „Mi-ai povestit că…, și că…., după asta ai făcut asta… am înțeles
bine? Ce s-a întâmplat mai departe?;
10) va evita concluzionarea grăbită pe potriva aparențelor prejudecăților
(A nu blama comportamentul victimei și a nu emite prejudecăți de valoare);
11) va încuraja victima să apeleze la un specialist. De ex. „Ceea ce mi-ați
povestit trebuie să fie foarte greu pentru DVS…consider că simțiți o mare greutate
pe suflet, mulțumesc că a-ți împărtășit toate astea cu mine… credeți că V-ar ajuta
să mai discutați cu mine sau cu altcineva?„);
12) va evita schimbarea subiectului la propria iniţiativă sau a vorbi despre
propriile experienţe (nu faceţi paralelă cu trăirile altor persoane în ideea diminuării
trăirilor victimei asistate);
13) va evita adresarea multor întrebări concomitent. Când sunt adresate
mai multe întrebări în acelaşi timp, persoana se simte confuză şi de multe ori
răspunde doar la ultima întrebare;
14) nu va răspunde acuzativ la intenţia de sinucidere, dacă este deja
perceptibilă, indiferent cât de ridicol, la prima vedere ar motiva victima. A evita
folosirea remarcilor de genul: „Nu vreau să aud astfel de prostii”; „Viața e
frumoasă, ce-i cu tine?”; „Nu ţii jale de copii/părinţi/apropiaţii tăi?“; „Sunt multe
lucruri pentru care merită să trăieşti”. Astfel de expresii vor condiţiona persoana să
regrete că a început discuţia cu psihologul şi nu servesc ca argument pentru o
persoană deprimată sau cu idea suicidală;
15) va încheia discuția prin a mulțumi victima că a vorbit sincer și
spunându-i că se află sub protecție și sprijin din partea statului, și că există
telefoanele de urgență dacă se simte în nesiguranță.

CAPITOLUL V. APLICAREA ȘI ASIGURAREA MĂSURILOR DE

CONSTRÂNGERE

146. În cazul în care se constată infracțiunea flagrantă prevăzută de art. 201 1

(Violența în familie) al Codului penal, iar agresorul în continuare exprimă
ameninţări cu moartea, cauzarea vătămărilor corporale sau există un pericol
iminent de realizarea acestora, reprezentantul organului de constatare/ofițerul de
urmărire penală, va evalua riscul şi va întreprinde măsuri obligatorii de înlăturare a
acestuia, prin eliberarea ordinului de restricție de urgență, sau după caz, aplicarea
măsurilor procesuale de constrângere (reţinerea) în baza art. 165 alin. (2) și art. 166
ale Codului de procedură penală.
147. În conformitate cu prevederile art. 166 alin. (4) al Codului de procedură
penală, reţinerea persoanei poate avea loc până la înregistrarea infracţiunii în
modul stabilit de lege.
148. Înregistrarea infracţiunii se efectuează imediat, dar nu mai târziu de 3 ore
de la momentul aducerii persoanei reţinute la organul de urmărire penală.
149. Reţinerea persoanei nu poate depăşi 72 de ore din momentul privării de
libertate.
150. Faptul reţinerii, neîntârziat, dar nu mai târziu de 3 ore de la reținere, se
comunică Procurorului.
151. Dacă se constată contravenția prevăzută de art. 78 1 (Violența în familie)
al Codului contravențional, iar contravenientul manifestă comportament agresiv
sau există un pericol iminent pentru viața sau sănătatea victimelor, agentul
constatator în calitate de organ de constatare, va evalua riscul şi va întreprinde
măsuri obligatorii de înlăturare a acestuia, prin eliberarea ordinului de restricție de
urgență, sau după caz, aplicarea măsurilor procesuale de constrângere (reţinerea) în
baza 435 Cod contravențional.
 152. Durata reţinerii contravenționale nu poate depăși 3 ore, iar în cazul
comiterii contravenției de violență în familie, pentru comiterea căreia sancțiunea
prevede arestul contravențional, reținerea poate fi aplicată cu autorizația
judecătorului de instrucție până la examinarea cauzei contravenționale dar nu mai
mult de 24 ore.
153. Toate actele de constatare în procesul contravențional, imediat după
finalizarea activității de constatare, dar nu mai târziu de 24 ore, se transmit
instanței de judecată, împreună cu persoana reținută (agresorul/contravenientul),
pentru examinare, însoțite de propunerea agentului constatator, privind judecarea
cauzei contravenționale în regim de urgență și cu precădere, precum și aplicarea
arestului contravențional (anexa nr. 8).
154. Dacă se relevă o bănuială că contravenientul manifestă comportament
agresiv sau există un pericol iminent de săvârșire a actelor de violență în familie,
fapt ce prezintă un risc real pentru viața sau sănătatea victimelor, actele de
constatare acumulate în cadrul procesului contravențional vor fi înaintate imediat
în adresa instanței de judecată, însoțite de propunerea agentului constatator privind
judecarea cauzei contravenționale în regim de urgență și cu precădere, precum și
aplicarea arestului contravențional (anexa nr. 8).
155. În cazurile descrise la pct. pct. 124, 125, 153 și 154 din prezenta
Instrucțiune, în fișa de expediere/însoțire a materialelor contravenționale către
instanța de judecată, obligatoriu se va face referire la prevederile alin. (3) art. 454
Cod contravențional și se va solicita judecarea cauzei contravenționale în regim de
urgență și cu precădere.
156. În cazul încălcării ordonanţei de protecţie, organul de constatare și
organul de urmărire penală sunt în drept să aplice măsuri procesual penale de
constrângere, în conformitate cu prevederile art. 165 alin. (2) pct. 2) al Codului de
procedură penală, care stabileşte posibilitatea reţinerii învinuitului, inculpatului
care încalcă ordonanţa de protecţie în cazul violenţei în familie, precum şi
prevederile art. 185 alin. (2) pct. 3) al Codului de procedură penală, potrivit căruia
bănuitul, învinuitul, inculpatul, care a încălcat ordonanţa de protecţie în cazul
violenţei în familie poate fi arestat preventiv.

CAPITOLUL VI. MĂSURILE DE PREVENIRE A CAZURILOR DE

VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE

Secțiunea 1. Măsurile de prevenire primară a cazurilor de violență în

familie

157. Prevenirea primară presupune un complex de măsuri organizatorice,

juridice, economice şi sociale, care au drept scop eliminarea fenomenului violenţei
în familie, relevarea cauzelor şi condiţiilor care generează comiterea actelor de
violenţă în familie, acţionarea cu prioritate asupra potenţialilor victime şi agresori,
urmărindu-se scopul schimbării comportamentului social al acestora, reducerea
premiselor care favorizează în mod direct şi indirect comiterea actelor de violenţă
şi descurajează agresorii în comiterea acţiunilor ilicite.
 158. Angajații Poliției vor desfășura masuri de prevenire primară în
colaborare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale, asistenţii
sociali, medicii de familie, instituţiile de învățământ, organizaţiile
neguvernamentale competente şi societatea civilă (membri ai echipelor
multidisciplinare).
159. Măsurile de prevenire primară pot fi realizate prin:
1) desfăşurarea campaniilor şi programelor educaţionale de prevenire a
fenomenului violenţei în familie;
2) organizarea în instituţiile de învăţământ a prelegerilor în vederea
propagării normelor de drept şi cultului anti-violenţă, precum şi promovării
valorilor juridice pentru comiterea actelor de violenţă în familie;
3) stimularea consolidării sociale (datoriei civice), încurajarea cetăţenilor
să sesizeze organelor abilitate despre săvârşirea sau pregătirea de săvârşire a
cazurilor de violenţă în familie;
4) organizarea campaniilor de sensibilizare a opiniei publice, în vederea
asigurării reabilitării victimelor şi resocializării agresorilor familiali;
5) sensibilizarea opiniei publice prin intermediul surselor mass-media,
reflectând în acest sens consecințele actelor de violență în familie, precum și
situaţii concrete de victimizare, ca rezultat al comiterii actelor de violenţă şi
măsurile întreprinse de către autorităţi;
6) acordarea suportului informaţional şi participarea la Campaniile în
domeniu organizate de alţi parteneri sociali.
160. La nivelul inspectoratului de poliție, unitatea de coordonare a analizei
cauzelor şi condiţiilor care generează comiterea actelor de violență în familie,
precum și a realizării a studiilor de caz în vederea constatării lor este conducătorul
Serviciului interacțiune comunitară/specialistul principal al Secției securitate
publică.
161. În procesul desfășurării activităților de prevenire primară, în domeniul
prevenirii și combaterii violenței în familie, angajații Serviciului interacțiune
comunitară au următoarele competențe:
1) efectuează permanent analiza cauzelor și condițiilor care generează
comiterea actelor de violență în familie;
2) sesizează organele sau a persoanele cu funcţii de răspundere
competente în vederea întreprinderii măsurilor pentru înlăturarea acestor cauze;
3) realizează, în colaborare cu alte organe, instituții și servicii
specializate, inclusiv și cu reprezentanții sectorului asociativ, materiale cu caracter
de prevenire, elaborează ghiduri și recomandări cu caracter informativ, destinate să
eficientizeze activităţile desfăşurate în contextul identificării, evaluării şi stabilirii
măsurilor de prevenire a diferitor forme de manifestări ale violenței împotriva
membrilor de familie și măsuri de asigurare a securității necesare pentru protecția
victimelor și prevenirea victimizării;
4) planifică, organizează şi desfăşoară activităţi de instruire a angajaţilor
poliţiei, acordarea ajutorului metodico practic în activitatea de prevenire, precum și
activităţi de informare a populaţiei, în scopul prevenirii comiterii actelor de
violență în familie;
 5) realizează campanii/acţiuni de sensibilizare a cetăţenilor referitor la
cauzele şi consecinţele actelor de violență în familie, înaintează recomandări
comunității privind metodele de prevenire a victimizării, precum și de încurajare a
societății de a sesiza sau a referi organelor competente, cazurile de violență în
familie devenite cunoscute.

Secțiunea 2. Măsuri de prevenire secundară a cazurilor de violenţă în

familie

162. Prevenirea secundară implică în sine colaborarea angajaților Poliției cu

reprezentanții instituțiilor penitenciare, consilierilor probaţiunii şi reprezentanţii
administraţiei publice locale, organelor de asistenţă socială, medicii de familie,
instituţiilor şi organizaţiilor competente, având drept scop acţionarea preponderent
asupra comportamentului persoanelor predispuse de comiterea actelor de violenţă
în familie, sau care au comis acte de violenţă în familie, în vederea neadmiterii
comiterii repetate a actelor de violenţă în familie.
163. Măsurile de prevenire secundară pot fi realizate prin:
1) asistenţa la desfăşurarea unor programe de resocializare a persoanelor
eliberate din locurile de recluziune, condamnate pentru comiterea actelor de
violenţă în familie;
2) asistența la desfăşurarea unor programe de asistenţă sau tratament
medical a agresorilor în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 713 din 06.12.2001
privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de
droguri și de alte substanțe psihotrope.
164. La nivelul inspectoratului de poliție, unitatea de coordonare și realizare a
activităților de prevenire secundară este conducătorul Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal al Secției securitate publică.

Secțiunea 3. Măsurile de prevenire terțiară cu agresorii familiali

165. Măsurile de prevenire terțiară a cazurilor de violenţă în familie, sunt

orientate în vederea influenţării asupra psihicului şi comportamentului agresorului
familial, în scopul schimbării concepţiei antisociale ale acestuia şi prevenirii
comiterii repetate a actelor de violenţă în familie, precum şi asigurării protecţiei
victimelor.
166. Angajaţii Sectorului de poliție vor desfășura masuri de prevenire terțiară
cu atragerea spre colaborare a membrilor echipelor multidisciplinare, care, în
funcţie de caz pot fi realizate prin:
1) avertizarea în scris;
2) luarea la evidenţă nominală;
3) convorbire de prevenire;
4) aducerea agresorului familial care a comis, sau care este predispus la
comiterea actelor de violenţă în familie, în sediile / Sectoarelor / inspectoratelor de
poliție, în vederea documentării cazurilor săvârșite, pentru iniţierea procedurilor
contravenţionale sau penale, precum şi pentru iniţierea procedurii de aplicare a
restricţiilor, prin ordonanţa de protecţie a victimelor violenţei în familie, emisă de
către instanţa judecătorească sau ordinul de restricție de urgență;
5) supravegherea modului de executare a măsurilor de protecție aplicate;
6) aplicarea faţă de agresor a măsurilor procesual contravenţionale sau
penale de constrângere;
7) asistarea organelor competente în obligarea agresorului de a participa
la programele de tratament cu caracter medical (se aplică de către instanţele
judecătoreşti);
8) stabilirea unor cerinţe specifice, ce vizează comportamentul
agresorului faţă de victimele violenţei în familie (se stabilesc prin avertizare
scrisă);
9) înaintarea demersului privind lipsirea de drepturile părinteşti sau
limitarea exercitării anumitor drepturi de părinte, nulitatea adopţiei, îndepărtarea şi
eliberarea tutorilor şi curatorilor de la îndeplinirea obligaţiilor lor, anularea
deciziilor privind plasarea copiilor în case de tip familial, sau în alte forme de
îngrijire (se aplică de către instanţele judecătoreşti la iniţiativa autorităţii tutelare);
10) aplicarea restricțiilor stabilite prin ordonanţa de protecţie a victimelor
violenţei în familie, emisă de către instanţa judecătorească, atât pe cale procesual
civilă, cât şi pe cale procesual penală;
11) aplicarea restricțiilor prin eliberarea ordinului de restricție de urgență.
167. Măsurile de prevenire terțiară pot fi aplicate în privinţa agresorilor
familiali în funcţie de caracteristicile individuale ale acestora şi gradul de pericol
social al faptelor comise.

Secțiunea 4. Asigurarea evidenței nominale a agresorilor familiali şi

activitatea de prevenire terțiară

168. Pentru luarea la evidenţă a persoanelor care creează sistematic situaţii de

conflict în familie, manifestă comportament violent, ameninţă cu moartea sau cu
cauzarea vătămărilor corporale, ori dacă există pericol iminent de realizare a lor,
sau care este predispus la comiterea actelor de violenţă (fizică, psihică, sexuală,
economică, spirituală), este suficient doar un singur caz, faptele căruia, în procesul
controlului s-au adeverit.
Aceleași acțiuni se întreprind și în cazurile specificate la pct. 118 din prezenta
Instrucțiune.
169. Angajaţii Serviciului interacțiune comunitară/specialistul principal al
Secției securitate publică întru stabilirea şi luarea la evidenţa nominală a
agresorilor familiali, vor asigura:
1) studierea permanentă a informaţiilor parvenite în Serviciile de
gardă/Dispeceratele Poliției, privind conflictele familiale, a cazurilor înregistrate şi
deciziilor adoptate;
2) studierea informaţiilor parvenite din spitale, centrele de expertiză
medico-legală despre adresările victimelor, privind cauzarea vătămărilor corporale
de către membrii de familie;
3) examinarea cererilor şi reclamaţiilor cetăţenilor, ordonanțele
Procurorului de neîncepere a urmăririi penale în conţinutul cărora se descriu
faptele despre cauzarea vătămărilor corporale şi alte conflicte comise între membrii
de familie;
4) utilizarea informaţiilor parvenite din cadrul instituţiilor penitenciare
despre eliberarea persoanelor condamnate pentru omor, cauzarea vătămărilor
corporale, tortură, ameninţări cu moartea, în cadrul relaţiilor familiale;
5) utilizarea informaţiilor parvenite din oficiile stării civile şi instanţele
judecătoreşti, referitor la desfacerea căsătoriei (pe motive de ostilitate), în cazurile
când membrii de familie rămân în condiţii de conlocuire;
6) studierea informaţiilor parvenite în consiliile locale, la primării, în
adresa medicilor de familie, asistenţilor sociali, instituţiile de învățământ, etc.,
referitoare la conflictele familiale.
170. Dacă în procesul examinării actelor de constatare, s-a stabilit că persoana
sistematic comite acte de violenţă în familie, creează în familie situaţii de conflict,
manifestă un comportament violent în relaţiile de familie, angajaţii Sectorului de
poliție vor înainta un raport motivat conducătorului subdiviziunii, cu anexarea
materialelor confirmătoare, prin care se va solicita luarea agresorului familial la
evidenţă nominală, cu dispunerea desfăşurării în privinţa acestuia a lucrului de
prevenire terțiară.
Notă: Raportul vizat, va servi drept temei pentru luarea la evidenţă a
agresorului familial.
171. La nivelul Sectorului de poliție, listele agresorilor familiali se renovează
lunar, care ulterior către data de 5 a fiecărei luni și se transmit în adresa
conducătorului Serviciului interacțiune comunitară/specialistului principal al
Secției securitate publică din cadrul inspectoratului de poliţie pentru sistematizare
şi generalizare.
172. Lista agresorilor familiali, aflaţi la evidenţa Poliției, domiciliaţi în raza
administrativ-teritorială deservită, se înscrie în Registrul de evidenţă a agresorilor
familiali, (anexa nr. 13) gestionat de către conducătorul Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal al Secției securitate publică al inspectoratului de
poliţie.
173. Lista agresorilor familiali, aflaţi la evidenţa Poliției, lunar se renovează
şi se anexează la mapa de concentrare a listelor persoanelor aflate în vizorul
Poliției, gestionată în cadrul Serviciilor de gardă/Dispeceratelor poliției.
174. În privinţa agresorilor familiali, aflaţi la evidenţa nominală, angajaţii
Sectorului de poliție întocmesc dosare de acumulare (fişe de evidenţă) (anexa nr.
14) a lucrului de prevenire terțiară cu anexarea următoarelor materiale:
1) planul de prevenire terțiară cu agresorul familial;
2) materiale, care au servit drept temei pentru luarea la evidenţă;
3) informaţia despre antecedente penale, F-246;
4) copiile sentinţelor de condamnare;
5) informaţii despre antecedente contravenţionale;
6) copia buletinului de identitate;
7) schema relaţiilor de rudenie;
8) posesia armamentului;
9) referinţa autorităţii publice locale;
10) caracteristica de la locul de muncă;
 11) chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de
violență în familie;
12) planul personalizat de siguranță a victimei;
13) explicaţii de la vecini, rude, membrii de familie, referitor la
comportamentul agresorului familial;
14) copiile proceselor-verbale cu privire la contravenţii;
15) copiile proceselor-verbale de evaluare a condiţiilor de trai (întocmit
trimestrial de către asistentul-social);
16) copiile ordonanţelor de protecţie emise de către instanţa de judecată și
ordinelor de restricție de urgență eliberate;
17) copiile proceselor-verbale, privind intervenţiile echipelor
multidisciplinare în cazurile violenţei în familie;
18) informaţiile lunare despre controlul persoanei la locul de trai, muncă;
19) copiile materialelor examinate, privind comiterea cazurilor de violenţă
în familie;
20) informaţii referitoare la modul de participare la programele de
resocializare sau consiliere în centrele specializate, în care agresorul familial a fost
obligat de a participa, prin decizia instanţei judecătoreşti;
21) alte materiale.
175. Planul de prevenire terțiară cu agresorul familial (anexa nr. 15), se
elaborează de către angajaţii Sectorului de poliție şi se coordonează cu persoana în
privinţa căreia se desfăşoară lucrul de prevenire terțiară (agresorul), care prevede
măsuri ce urmează a fi realizate:
1) periodicitatea întâlnirilor sau convorbirilor de prevenire cu agresorii
şi/sau victimele violenţei în familie;
2) acţiunile educativ-curative care urmează a fi realizate atât în cadrul
activităţilor de prevenire terțiară;
3) acțiunile de consiliere, care urmează să le petreacă agresorul, dacă
acestea au fost stabilite de instanța de judecată prin ordonanţa de protecţie;
4) modul în care, victima să apeleze în mod prioritar angajații Poliției,
prin intermediul oricărui mijloc de comunicare, legătură telefonică, despre orice
tentativă de comitere a actelor de violenţă sau de încălcare de către agresor
măsurilor de protecție stabilite prin ordinul de restricție de urgență sau ordonanța
de protecţie, în caz contrar prin intermediul legăturii telefonice „112”.
176. Listele agresorilor familiali aflaţi la evidenţă, sunt pentru uz de serviciu,
iar dosarul de acumulare a lucrului de prevenire terțiară şi materialele acestuia se
gestionează respectându-se principiile stabilite de legislația cu privire la accesul la
informație, precum și protecţia datelor cu caracter personal.
177. Dacă agresorul familial în decursul unui an, nu a admis careva încălcări,
duce un mod de viaţă adecvat, are un comportament decent în relaţia de familie,
este caracterizat din punct de vedere pozitiv atât de către membrii de familie, cât şi
de către autorităţile publice locale şi dă dovadă de schimbare pozitiva a
comportamentului său, acesta poate fi radiat de la evidenţă, în baza unui raport
motivat înaintat conducătorului subdiviziunii, cu anexarea materialelor
confirmătoare (F-246, cazier contravențional, caracteristică (eliberate la momentul
radierii),explicații care atestă comportamentul agresorului pe perioada de
monitorizare.
178. În cazul materialelor confirmative pozitive, radierea agresorului din
evidență se va efectua prin acceptul conducătorului subdiviziunii polițienești.
179. Dacă din materialele confirmătoare ale agresorului propus pentru radiere
din evidență, se atestă ineficiența activității de prevenire terțiară, manifestarea
formalismului în activitate, incompletul materialelor în dosarul de acumulare, în
condițiile pct. pct. 174 și 177 din prezenta Instrucțiune, conducătorul subdiviziunii
polițienești, prin rezoluție, refuză radierea agresorului din evidență și dispune
prelungirea activităților de prevenire terțiară.
180. Dacă în decursul unui an, agresorul aflat la evidență nominală nu a dat
dovadă de schimbare pozitiva asupra comportamentului în relațiile familiale și în
societate, evidența nominală se prelungește printr-un raport motivat în condițiile
pct. 170 din prezenta Instrucțiune, cu anexarea materialelor confirmătoare, în
condițiile pct. 174 al Instrucțiunii.
181. Despre toate deciziile privind radierea, refuzul radierii sau prelungirea
termenului de aflare la evidență nominală sunt efectuate mențiunile respective în
Registrul evidenței agresorilor familiali (anexa nr. 13).
182. În cazul radierii agresorului familial din evidenţe, dosarul de acumulare
se transmite de către conducerea Secției securitate publică prin fișă de însoțire în
Cancelaria inspectoratului de poliție, după care se păstrează în conformitate cu
prevederile Ordinului MAI nr. 401 din 19 decembrie 2016 „Cu privire la punerea
în aplicare a Indicatorului documentelor și al termenelor de păstrare a acestora
pentru Aparatul central, autoritățile administrative și instituțiile din subordinea
Ministerului Afacerilor Interne”.
183. În cazul în care agresorul familial aflat la evidenţa nominală a Poliției, în
raza unităţii administrativ-teritoriale deservite, a părăsit temporar sau permanent
locul de domiciliere, stabilindu-se cu traiul în altă localitate, dosarul de acumulare
se transmite printr-un raport motivat înaintat conducătorului subdiviziunii, către
subdiviziunea în raza căreia acesta locuieşte, în vederea asigurării supravegherii
modului de viaţă şi comportamentului acestuia, precum şi asigurării continuităţii
activităţilor de prevenire terțiară cu persoana vizată.
184. În cazurile în care, agresorii familiali nu au atins vîrsta majoratului,
angajaţii Serviciului interacțiune comunitară vor asigura evidenţa nominală a
agresorilor familiali minori în conformitate cu prevederile Secţiunii 4, capitolul VI
din prezenta Instrucţiune.
185. În cadrul inspectoratului de poliție, evidența nominală a agresorilor
familiali adulți și celor care nu au atins vîrsta majoratului, va fi asigurată de către
conducătorul Serviciului interacțiune comunitară/specialistul principal, asigurându-
se evidența unică a tuturor agresorilor familiali, cu înscrierea lor în Registrul de
evidenţă a agresorilor familiali, (anexa nr. 13) și specificarea corespunzătoare în
rubrica respectivă, despre vîrsta minoră a agresorului.
186. La nivelul inspectoratului de poliție, conducătorul Serviciului
interacțiune comunitară/specialistul principal al Secției securitate publică, în
calitate de unitate de coordonare a activității de prevenire a violenței în familie, în
activitatea sa va gestiona următoarele documente:
 1) Registrul de evidență a agresorilor familiali cu listele persoanelor
respective, renovate în modul corespunzător;
2) Mapa de acumulate a Dispozițiilor și indicațiilor organului ierarhic
superior referitor la eficientizarea activității de prevenire în domeniul respectiv;
3) Dosarul de acumulare a materialelor referitoare la activitățile de
prevenire primară și secundară organizate și desfășurate în cooperare cu alte
servicii, instituții, organe și organizații abilitate cu competențe în domeniul
prevenirii violenței în familie;
4) Registrul evidență a ordinelor de restricție de urgență (anexa nr. 6)
emise în privința agresorilor de către Poliție (gestionat în regim 24/24, în cadrul
Serviciului de gardă/Dispeceratului de poliție teritorial;
5) Mapa de acumulare a ordinelor de restricție de urgență emise în
privința agresorilor de către Poliție;
6) Registrul evidență a ordonanțelor de protecție (anexa nr. 16) emise în
privința agresorilor de către instanțele judecătorești și mapa de acumulare a
acestora;
7) Dosarul de supraveghere și analiză a cauzelor şi condiţiilor care
generează comiterea actelor de violență în familie, precum și de realizare a
studiilor de caz în domeniul vizat;
8) Registrul de evidență a Fișelor de referire a victimelor violenței în
familie (anexa nr. 10)
Notă: Toate activitățile desfășurate pe segmentul prevenirii vor fi
generalizate, iar lunar, vor fi prezentate conducătorului Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal al Secției securitate publică a inspectoratului de
poliție, pentru sistematizare și includere în raportul statistic.

Secțiunea 5. Organizarea supravegherii comportamentului agresorului

familial aflat la evidenţă şi măsurile de prevenire terțiară desfășurate în
privința acestuia

187. Pe parcursul desfăşurării procesului de prevenire în teritoriul

administrativ deservit, angajaţii Sectorului de poliție vor identifica potenţialii
instigatori de conflicte în cadrul relaţiilor familiale, care urmează a fi luaţi la
evidenţă şi supuşi măsurilor de prevenire terțiară cu implicarea în acest proces
reprezentanții autorităţilor administraţiei publice locale, asistentul social
comunitar, medicul de familie, corpul didactic al instituţiilor de învățământ şi
reprezentanții sectorului asociativ.
188. Eficacitatea activităţii de prevenire terțiară desfăşurată de către angajații
Sectorului de poliție, în vederea prevenirii cazurilor de violenţă în familie, va fi
asigurată prin nivelul de cooperare zilnică cu reprezentanţii altor servicii şi
conlucrarea cu ofițerii de investigații, în supravegherea comună a modului de viaţă
a agresorilor familiali aflaţi la evidenţă nominală şi întreprinderea măsurilor de
contracarare a eventualelor abateri de legislație admise de către aceştia.
189. În procesul desfăşurării activităţilor de prevenire terțiară cu agresorii
familiali aflaţi la evidenţă, angajaţii Sectorului de poliție vor aplica măsuri
individuale de convingere sau de constrângere.
 190. Metoda de convingere este realizată prin:
1) convorbirea de prevenire;
2) supravegherea comportamentului agresorului familial, modului de
viaţă al acestuia, precum şi modului de executare a ordinului de restricție de
urgență și ordonanţei de protecţie, dacă acestea au fost emise de către în condițiile
legii;
3) avertizarea scrisă (anexa nr. 9) în vederea neadmiterii comiterii actelor
de violenţă în familie sau altor abateri de legislaţie, prin stabilirea unor cerinţe
specifice, ce vizează comportamentul agresorului;
4) sesizarea organelor abilitate cu competenţe în domeniu, în vederea
eliminării cauzelor şi condiţiilor care au generat comiterea actelor de violenţă în
familie;
191. Convorbirile de prevenire vor avea loc în timpul zilei, în intervalul de
timp cuprins între orele 0600 şi 2200, în orice zi a săptămânii, atât în edificiile şi
încăperile de serviciu ale Poliției, cât şi la locul de domiciliu, de studii, de muncă
al agresorului familial sau în sediul autorităţilor administraţiei publice locale.
192. Convorbirile de prevenire cu agresorii familiali, se desfăşoară de către
angajaţii Sectorului de poliție periodic, dar nu mai rar decât o dată în lună, despre
care fapt se consemnează prin explicaţia acestuia, după caz, declaraţia membrilor
de familie, care ulterior, se anexează la dosarul de acumulare.
193. Urmare convorbirilor de prevenire, angajaţii Sectorului de poliție vor
înainta un raport conducerii subdiviziunii privind modul de viaţă şi ocupaţia
agresorului familial, precum şi alte circumstanţe relevate, care va fi anexat
împreună cu alte materiale la dosarul de acumulare.
194. Convorbirile de prevenire cu agresorul care nu a împlinit vârsta
majoratului se desfăşoară în prezenţa părinţilor acestuia sau reprezentantului lui
legal, ori în prezenţa autorității tutelare, unui pedagog sau asistent social
comunitar.
195. Dacă angajaţii Sectorului de poliție au relevat faptul, că agresorul
familial nu a încetat manifestarea comportamentului antisocial şi este predispus de
comiterea actelor de violenţă în familie, faţă de acesta vor fi aplicate măsuri de
constrângere prevăzute de legislaţia în vigoare.
196. Măsurile de constrângere pot fi realizate prin:
1) aplicarea sancţiunilor contravenţionale sau penale;
2) aducerea agresorului familial care a comis sau care este predispus de
comiterea actelor de violenţă în familie, în sediile Poliției, în vederea documentării
cazurilor săvârșite, sau pentru iniţierea procedurilor contravenţionale sau penale,
precum şi pentru iniţierea procedurii de aplicare a restricţiilor, prin ordonanţa de
protecţie a victimelor violenţei în familie, emisă de către instanţa judecătorească;
3) aplicarea faţă de agresor a măsurilor procesual contravenţionale sau
penale de constrângere;
4) eliberarea ordinului de restricție de urgență;
5) asistarea în aplicarea de către instanţele judecătoreşti a măsurilor de
constrângere cu caracter medical, faţă de persoanele dependente de alcool sau care
suferă de alcoolism cronic sau narcomanie;
 6) asistarea organelor competente în vederea lipsirii de drepturile
părinteşti sau limitarea exercitării anumitor drepturi de părinte, anularea adopţiei,
îndepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la îndeplinirea obligaţiilor lor,
anularea deciziilor privind plasarea copiilor în case de tip familial, sau în alte
forme de îngrijire;
7) aplicarea restricţiilor stabilite prin ordonanţa de protecţie a victimelor
violenţei în familie emisă de către instanţa judecătorească, atât pe cale procesual
civilă, cât şi pe cale procesual penală.
197. Sancţionarea poate avea un caracter pecuniar (amenda), cât şi un caracter
de resocializare (munca neremunerată în folosul comunităţii, arestul);
198. În cazurile în care, agresorul familial nu a împlinit vîrsta majoratului,
organizarea supravegherii comportamentului agresorului familial aflat la evidenţă
şi măsurile de prevenire terțiară desfăşurate în privinţa acestuia se va asigura de
către angajaţii Sectorului de poliție, în conformitate cu prevederile Secţiunii 5,
capitolul VI al prezentei Instrucţiuni.

CAPITOLUL VII. PROTECŢIA VICTIMELOR VIOLENŢEI ÎN

FAMILIE

Secțiunea 1. Asistarea victimei în obținerea ordonanţei de protecţie

199. Angajații Sectorului de poliție sau ofițerul de urmărire penală, în cadrul

intervenției lor în soluționarea cazurilor de violență în familie, vor informa victima
referitor la posibilitatea obţinerii ordonanţei de protecţie, prin aplicarea de către
instanţa de judecată a unor restricţii faţă de agresorul familial.
200. În cazurile de violenţă în familie, în funcţie de calificarea juridică a
faptelor agresorului, ordonanţa de protecţie a victimelor violenţei în familie este
emisă de către instanţa de judecată atât în procedură civilă cât şi în procedură
penală.
201. Cererile, prin conţinutul cărora se solicită aplicarea măsurilor de
protecţie a victimelor violenţei în familie sunt adresate instanţei judecătoreşti la
locul:
1) de domiciliere al victimei;
2) temporar de reşedinţă al victimei dacă aceasta a părăsit domiciliul
pentru a evita continuarea actelor de violenţă în familie;
3) de reşedinţă al agresorului;
4) acordării asistenţei victimei;
5) la locul comiterii actului de violenţă.
202. În cazul în care, victima se află în stare de imposibilitate, angajaţii
Sectorului de poliție sau ofițerul de urmărire penală, cu acordul victimei vor prelua
de la aceasta o cerere (anexa nr. 17) privind aplicarea măsurilor de protecţie, după
care vor înainta un demers (anexa nr. 18), care, împreună cu alte materiale necesare
pentru soluţionarea cazului se vor prezenta în instanţa de judecată, pentru emiterea
ordonanţei de protecţie;
 203. Imposibilitatea victimei de a depune cererea privind eliberarea
ordonanţei de protecţie se referă la situaţia în care victima se află în stare de
neputinţă:
1) fizică (victima este internată în spital, este plasată în centru de
plasament, este traumatizată, şi-a găsit refugiu într-un alt adăpost, are la îngrijire
copii, alte cazuri cu efect similar);
2) psihică (victima se află în stare depresivă, emoţionată, izolată, temere,
are suferinţe psihice, alte cazuri cu efect similar).
204. În cazul în care există acordul victimei cu privire la depunerea cererii
privind emiterea ordonanţei de protecţie, iar victima este în imposibilitate de a
depune cererea, angajatul Sectorului de poliție sau ofiţerul de urmărire penală, în
cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 24 ore, va înainta această cerere în instanţa
de judecată împreuna cu toate materialele probante.
205. În cazurile de violenţă în familie, în care victime sunt copii, precum şi în
cazurile în care copiii nu au devenit victime directe ale actelor de violenţă în
familie, angajații Sectorului de poliție sau ofițerul de urmărire penală imediat cum
au devenit cunoscute astfel de cazuri, vor sesiza autoritatea tutelară.
206. Dacă, în cadrul procesului penal se constată că victima violenţei în
familie se află în pericol de a fi supusă violenţei sau altor acţiuni ilegale, inclusiv
de distrugere a bunurilor sale, organul de urmărire penală este obligat să intervină
neîntârziat pentru a asigura obţinerea măsurilor de protecţie.
207. Demersul (anexa nr. 18) de obţinere a măsurilor de protecţie poate fi
înaintat de către organul de urmărire penală şi în lipsa cererii părţii vătămate.
208. Pentru susţinerea cererii în eliberarea ordonanţei de protecţie, angajaţii
Sectorului de poliție sau ofițerul de urmărire penală vor anexa următoarele
materiale:
1) cererea victimei;
2) referința autorității publice locale;
3) caracteristica de la locul de lucru;
4) explicații de la victimă sau membrii de familie, vecini, rude referitor
la comportamentul agresorului;
5) copiile proceselor-verbale cu privire la contravenții întocmite pentru
actele de violenţă în familie comise anterior;
6) copiile ordonanţelor de protecţie emise de către instanţa de judecată şi
informaţii referitoare la executarea acestora;
7) copiile proceselor-verbale privind intervenţiile echipelor
multidisciplinare în cazurile violenţei în familie;
8) copiile proceselor-verbale de evaluare a condiţiilor de trai (întocmit
trimestrial de către asistentul-social);
9) informaţii de la centrele de expertiză medico-legală referitoare la
stabilirea vătămărilor corporale cauzate victimei;
10) copia chestionarului de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile
de violență în familie;
11) copia planului personalizat de siguranță a victimei;
12) copiile materialelor examinate privind comiterea cazurilor de violenţă
în familie;
 13) alte materiale.
209. În cazul în care organul de urmărirea penală, la etapa solicitării aplicării
față de agresor a ordonanței de protecție în condițiile art.2151 Cod procedură
penală, va dispune de probe că agresorul este dependent de alcool sau droguri (fapt
confirmat prin aviz/certificat medical), va solicita instanței de judecată măsurile de
protecție ce se impun conform circumstanțelor cauzei, implicit obligarea
agresorului de a face un examen medical privind starea psihică și dependența de
droguri/alcool precum sau obligarea agresorului de a participa la un program
special de tratament sau de consiliere.
210. La înaintarea demersului privind emiterea ordonanţei de protecţie, în
condițiile pct. pct. 202-203 din prezenta Instrucțiune, angajatul Poliţiei obligatoriu
va solicita instanţei de judecată obligarea agresorului de a participa la un program
special de tratament sau de consiliere ca fiind necesară pentru reducerea violenţei
sau dispariţia ei. (art.15 al Legii nr.45/2007şi art.2787 Cod procedură civilă);
211. În vederea realizării prevederilor pct. 209 din prezenta Instrucțiune,
angajații Sectorului de poliție vor acorda asistență necesară organelor și serviciilor
de resort specializate, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Secțiunea 2. Informarea despre emiterea ordonanţei de protecţie şi

executarea acesteia

212. Din momentul emiterii ordonanţei de protecţie parvenirii şi înregistrării

acesteia în cancelaria inspectoratului de poliție sau în cazurile în care angajatul
Poliției a participat la şedinţa instanţei de judecată, un exemplar al documentului
vizat, va fi transmis în adresa conducătorului Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal, pentru a fi înregistrat în Registrul de evidență a
ordonanțelor de protecție (anexa nr. 16) și anexat la mapa de acumulare, iar al
doilea exemplar, imediat este dispus angajatului Sectorului de poliție din raza de
domiciliere a victimei si/sau agresorului, acesta fiind desemnat responsabil de
informare a părţilor, executare şi supravegherea măsurilor de protecţie stabilite de
către instanţă.
213. În cazul în care, victima şi agresorul se află în condiţii de locuire
separată (locuiesc în localităţi diferite), un exemplar al ordonanţei de protecţie va fi
repartizat angajaţilor Sectorului de poliție din raza de domiciliere a victimei, pentru
informarea acesteia, iar altă copie a ordonanţei de protecţie se va distribui
angajaţilor Sectorului de poliție din raza de domiciliere a agresorului, pentru
informare şi executare.
214. Procedura de informare a agresorului, de executare şi supraveghere a
măsurilor aplicate faţă de acesta de către instanţa de judecată, va fi asigurată de
către angajaţii Sectorului de poliție din raza de domiciliere a agresorului, în
conformitate cu prevederile prezentei Instrucţiuni.
215. În cazul în care, părţile (victima sau gresorul) nu au fost prezente la
şedinţa instanţei de judecată, angajaţii Sectorului de poliție vor înmâna părţilor câte
o copie ordonanţei propriu zise, fapt care se va consemna în procesul-verbal
privind înmânarea actului de procedură (ordin de restricție de urgență, ordonanţei
de protecţie) (anexa nr. 7), în conformitate cu prevederile art. 29 al Codului de
executare.
216. Faptul explicării conţinutului ordonanţei de protecţie, drepturilor şi
obligaţiilor părţilor, precum şi răspunderea penală care survine în cazul
neexecutării intenţionate sau eschivării de la executare a ordonanţei de protecţie, se
va consemna în procesul-verbal privind înmânarea actului de procedură (ordin de
restricție de urgență, ordonanţei de protecţie) (anexa nr. 7).
217. Refuzul părţilor să primească copia ordonanţei de protecţie sau să
semneze procesul-verbal privind înmânarea actului de procedură (ordin de
restricție de urgență, ordonanței de protecție) se menționează în procesul-verbal
propriu zis, precum şi prin raportul angajaților Sectorului de poliție, înaintat pe
numele conducerii subdiviziunii.
218. În cazul în care victima sau agresorul informează despre schimbarea
locului aflării lor, angajații Sectorului de poliție vor informa în scris despre
emiterea ordonanţei de protecţie, anexând copia acesteia, angajaţii Sectorului de
poliție şi asistentului social de la locul de aflare a victimei sau a agresorului, dacă
acesta este diferit de circumscripţia în care a fost emisă ordonanţa de protecţie.

Secțiunea 3. Supravegherea ordonanţei de protecţie

219. Supravegherea ordonanței de protecție implică în sine activitatea de

monitorizare a modului de executare a restricțiilor aplicate în privința agresorului
prin ordonanța de protecție emisă de către instanța de judecată, desfășurată de către
Poliție, precum și comportamentului acestuia în cadrul relațiilor familiale.
220. În cadrul supravegherii modului de executare de către agresor a
ordonanței de protecție, angajații Sectorului de poliție din raza de domiciliere a
agresorului/victimei vor stabili contactul cu victima, privind căile și modalitățile de
informare sau sesizare a Poliției, despre orice încălcare ori tentativă de încălcare a
ordonanţei de protecţie, despre modul de respectare a restricțiilor aplicate față de
agresor prin ordonanța de protecție.
221. În cazul emiterii ordonanţei de protecţie de către instanţa de judecată,
angajații Sectorului de poliție din raza de domiciliere a agresorului, vor asigura
evidenţă nominală a agresorului şi vor iniţia dosarul de acumulare (fişa de
evidenţă) a lucrului de prevenire terțiară, în conformitate cu Secţiunea 4, capitolul
VI din prezenta Instrucţiune.
222. Supravegherea comportamentului agresorului în privinţa căruia au fost
aplicate restricţii prin ordonanţa de protecţie, precum şi desfăşurarea măsurilor de
prevenire terțiară în privința acestuia, se desfăşoară de către angajații Sectorului de
poliție din raza de domiciliere a agresorului/victimei, în conformitate cu
prevederile Secţiunii 5, capitolul VI din prezenta Instrucţiune.
223. În cazurile în care, agresorii familiali, în privinţa căruia au fost aplicate
restricţii prin ordonanţa de protecţie nu au atins vîrsta majoratului, angajaţii
Sectorului de poliție vor asigura evidența nominală a agresorilor familiali în
conformitate cu prevederile Secţiunii 4, capitolul VI din prezenta Instrucţiune.
224. În procesul supravegherii respectării ordonanţei de protecţie, angajații
Sectorului de poliție, periodic, dar nu mai rar, decât o dată în săptămână, vor
desfăşura vizite inopinate, în timpul zilei (interval de timp cuprins între orele 06 00
şi 2200), în orice zi a săptămânii, la domiciliul victimei sau la locul aflării
agresorului, în vederea verificării respectării ordonanţei de protecţie, precum şi
desfăşurării măsurilor de prevenire terțiară.
225. Fiecare vizită la domiciliul agresorului familial, convorbirile de
prevenire desfăşurate cu acesta, vor fi confirmate prin explicaţie de la victimă,
membrii familiei, vecini sau alte persoane care intră în contact cu membrii familiei,
inclusiv și de la agresor cu menţiunea respectivă în dosarul de acumulare şi
anexarea materialelor confirmătoare.
226. Angajaţii Sectorului de poliție sunt în drept să stabilească pentru
agresorul familial anumite intervale de timp prestabilite, pentru ca acesta să se
prezinte la inspectoratul (Sectorul) de poliție, în vederea verificării respectării de
către agresor a măsurilor stabilite prin ordonanţa de protecţie, desfăşurării
măsurilor de prevenire terțiară cu efectuarea mențiunilor respective în dosarul de
acumulare şi fişa de evidenţă.
227. În cadrul inspectoratului de poliție, evidența ordonanțelor de protecție
emise în privința agresorilor familiali maturi și celor care nu au atins vîrsta
majoratului, va fi asigurată de către conducătorul Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal, asigurându-se evidența unică a tuturor
ordonanțelor de protecție, cu înscrierea lor în Registrul de evidenţă a ordonanțelor
de protecție, (anexa nr. 16) și specificarea corespunzătoare în rubrica respectivă,
despre vîrsta minoră a agresorului.

Secțiunea 4. Acţiunile angajaţilor Sectorului de poliție în cazul încălcării

ordonanței de protecţie

228. În cazul sesizării angajaților Sectorului de poliție în afara sediilor

inspectoratelor de poliție, despre orice încălcare sau tentativă de încălcare de către
agresor, a măsurilor stabilite prin ordonanța de protecție, aceștia imediat, în calitate
de organ de constatare, vor informa Serviciul de gardă/Dispeceratul Poliției, pentru
înregistrarea informației respective în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu
privire la infracţiuni şi incidente (Registrul nr.2), fapt ce va servi drept temei
pentru deplasarea la fața locului, verificarea veridicității informaţiei şi
întreprinderii măsurilor prevăzute de lege.
229. În cazul în care, angajatul Sectorului de poliție, în calitate de organ de
constatare, sesizat despre încălcarea ordonanței de protecție de către agresor,
precum și dacă prin conținutul actelor de constatare se va releva o bănuială
rezonabilă, că a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 3201 al Codului penal,
acesta neamânat va întocmi toate actele de constatare ce se impun, în conformitate
cu prevederile alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală și concomitent va dispune
înregistrarea imediată în ordinea stabilită a sesizării, dar nu mai târziu de 24 ore, în
Registru de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (Registrul nr.1) al
Serviciul de gardă/Dispeceratul Poliției, pentru începerea procesului penal.
 Secțiunea 5. Soluţionarea multidisciplinară a cazurilor de violenţă în
familie

230. Angajaţii Sectorului de poliție sunt obligați să colaboreze cu celelalte

organe responsabile în cazurile de violenţă în familie în vederea soluționării
efective a cazurilor de violenţă în familie.
231. Angajații Poliției, în calitate de membri ai echipelor multidisciplinare
sunt desemnaţi:
1) la nivel de raion/municipiu – șeful adjunct, șef al Serviciului
interacțiune comunitară a Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție;
2) la nivelul oraşului – şeful Sectorului de poliție nr. 1 al Inspectoratului
de poliție, sau după caz, conducătorul Serviciului interacțiune
comunitară/specialistul principal;
3) la nivelul localităţii rurale – șeful Sectorului de poliție,
ofițerul/subofițerul de sector.
232. În cazurile în care, se constată un caz de violenţă în familie, angajaţii
Sectorului de poliție vor informa de urgență în scris, printr-o fișă de referire (anexa
nr. 2) asistentul social, dat fiind faptul că ultimul coordonează soluționarea
multidisciplinară a cazurilor înregistrate de violenţă în familie, în acest sens
exercitând rolul de manager de caz, pentru cazurile de violenţă în familie, în
conformitate cu Managementul de caz, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății,
Muncii și Protecție Socială nr. 71 din 03.10.2008.
233. Aceeaşi procedură de sesizare, necesită a fi urmată şi în cazul sesizării
altor organe/organizații și instituții competente în rezolvarea cazurilor de violenţă
în familie, dacă o altă procedură nu este reglementată de legislația în vigoare.
234. Angajaţii Sectorului de poliție, în soluționarea cazurilor de violenţă în
familie vor desfăşura activitatea în cadrul echipelor multidisciplinare fiind în
calitate de membri, în cadrul cărora, la şedinţele convocate de către asistentul
social comunitar (managerul de caz), vor aborda problemele de caz, în vederea
stabilirii serviciilor care urmează a fi acordate sau de care beneficiază victima.
235. Despre comiterea actelor de violenţă în familie, Poliția poate fi sesizată
de către medicii de familie şi alţi lucrători medicali fără consimțământul victimei,
aspecte reglementate prin prevederile art. 13 alin (4) lit. e) al Legii nr.264 din
27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic şi art. 12 alin. (4) lit. e) al
Legii nr.263 din 27.10.2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului.

CAPITOLUL VIII. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A

ANGAJAŢILOR POLIȚIEI

236. În procesul exercitării atribuţiilor de serviciu, angajaţii Poliției sunt

obligaţi să respecte cu stricteţe prevederile legislaţiei în vigoare, drepturile,
libertăţile constituţionale şi fundamentale ale persoanei, asigurând reacţionarea
promptă la apelurile victimelor în cazurile de violenţă în familie.
237. Pe fiecare caz de infracţiuni comise în cadrul relaţiilor familiale, care în
funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil se referă la infracţiuni mai puţin grave,
grave şi deosebit de grave, sau dacă cazurile de violență în familie au un caracter
repetat, conducătorii subdiviziunilor teritoriale de poliţie, în decurs de 3 zile din
momentul înregistrării cauzei penale, vor dispune desfăşurarea anchetei de serviciu
de către șefii Secțiilor securitate publică sau adjuncții lor, cu elucidarea cauzelor şi
condiţiilor care au generat săvârşirea acestora, cât şi a lacunelor admise în
activitatea de prevenire prevăzută de prezenta Instrucțiune.
238. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire
la prevenirea şi combaterea violenţei în familie și prezentei Instrucțiuni, de către
angajaţii Poliției abilitaţi cu competenţe în domeniu este o încălcare a disciplinei
muncii şi atrage răspundere disciplinară în conformitate cu legislaţia.

CAPITOLUL IX. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE ANALIZĂ

239. Șefii Secțiilor securitate publică, adjuncții lor, precum și specialiștii

principali ai Secției securitate publică din cadrul subdiviziunilor teritoriale de
poliţie vor asigura efectuarea analizei permanente a cauzelor şi condiţiilor care au
generat comiterea actelor de violenţă în familie, preconizând măsuri de rigoare, în
vederea utilizării tuturor formelor şi metodelor de prevenire faţă de persoanele
predispuse de a comite astfel de abateri antisociale.
240. Conducătorii Serviciului interacțiune comunitară vor elabora planuri
speciale, vizând obiectivele concrete, orientate la prevenirea şi combaterea
cazurilor de violenţă în familie.
241. Urmare a activităţii analitice, șefii Secțiilor securitate publică din cadrul
subdiviziunilor teritoriale de poliţie vor întreprinde măsuri privind eficientizarea
activităţii în cadrul echipelor multidisciplinare (reprezentanţi ai autorităţilor
administraţiei publice locale, medici de familie, asistenţi sociali, corpul didactic,
organizații neguvernamentale, ofițeri/subofițerii de sector şi formaţiunile obşteşti),
în vederea identificării şi monitorizării familiilor dificile şi celor social-vulnerabile.
242. Angajaţii Direcţiei generale securitate publică a Inspectoratului General
al Poliției, vor asigura conlucrarea eficientă cu serviciile abilitate ale Ministerului
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Procuraturii Generale şi autorităţile
administraţiei publice locale, în vederea implementării politicilor, ce vizează
activitatea de prevenire şi combatere a violenţei în familie.
243. Urmare a analizei cauzelor şi condiţiilor care au generat comiterea
actelor de violenţă în familie şi în funcţie de situaţia criminogenă atestată în
teritoriu, la compartimentul vizat, angajaţii Direcţiei generale securitate publică a
Inspectoratului General al Poliției, vor înainta propuneri de eficientizare a
activităţilor de prevenire primară, secundară și terțiară la compartimentul de
referință.
244. Angajații Poliției vor întreprinde alte măsuri legale, în funcție de analiza
și evoluția fenomenului violenței în familie, în scopul neadmiterii victimizării,
descurajării comportamentului violent al agresorilor, precum și asigurării protecției
victimelor violenței în familie.