Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Inspectoratul General al Poliţiei

ORDIN

22 septembrie 2014 mun. Chişinău nr. 144

Cu privire la aprobarea
Instrucţiunii privind tactica de
intervenție a Poliției la asigurarea
și restabilirea ordinii publice

Întru realizarea prevederilor pct. b) şi d) ale art. 21 al Legii nr. 320 din
27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, precum şi în scopul
stabilirii unei tactici adecvate privind acţiunile Poliţiei la asigurarea şi
restabilirea ordinii publice racordate la evoluţia societăţii actuale în contextul
ralierii la standardele europene,

ORDON:

1. Se aprobă Intrucțiunea privind tactica de intervenție a Poliției la asigurarea și

restabilirea ordinii publice, conform anexei.
2. Conducătorii subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliției al MAI, vor
asigura implementarea în practică a prevederilor Intrucțiunii privind tactica de
intervenție a Poliției la asigurarea și restabilirea ordinii publice şi vor organiza
instruirea efectivului din subordine la acest compartiment.
3. Controlul privind executarea prezentului ordin se pune în sarcina conducerii
Direcţiei resurse umane şi Direcţiei generale securitate publică ale Inspectoratului
General al Poliției al MAI.
4. Prezentul ordin se aduce la cunoștința subdiviziunilor Inspectoratului
General al Poliției al MAI.

Şef,
colonel de poliţie Ion BODRUG
Tabel de distribuire se anexează.

Șeful DRU a IGP,

colonel de poliție /semnat/ Iurie CHIRICIUC

COORDONAT:

Șeful DMO a IGP,

maior de poliție /semnat/ Alexandru GANACIUC

Şeful DJ a IGP,
locotenent-colonel de poliţie /semnat/ Viorel CERNĂUŢEANU

Şeful DGSP a IGP,

colonel de poliţie /semnat/ Marin MAXIAN

Şeful BPDS “Fulger” a IGP,

general maior de poliţie /semnat/ Ion ŢURCAN

Şeful Secretariatului IGP,

căpitan de poliție /semnat/ Tatiana GLAVAN

Ex.: Pavel Cupcea

tel.: 868035; 078770266

2
 Anexă
la ordinul IGP nr. 144
din 22. 09. 2014

INTRUCȚIUNEA
privind tactica de intervenție a Poliției
la asigurarea și restabilirea ordinii publice

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

1. Intrucțiunea privind tactica de intervenție a poliției la asigurarea și restabilirea

ordinii publice a fost elaborată în scopul stabilirii tacticilor şi procedeelor de
intervenţie ale Poliţiei pentru îndeplinirea atribuţiilor în domeniul asigurării şi
restabilirii ordinii publice, prevăzute de prevederile pct. b) şi d) ale art. 21 al Legii nr.
320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului.
2. Prezenta instrucţiune reglementează modul de intervenție a Poliției la
asigurarea și restabilirea ordinii publice (în continuare - AROP).

Secțiunea I
VOCABULAR SPECIFIC LA ASIGURAREA ŞI RESTABILIREA
ORDINII PUBLICE

3. Ordine publică – starea de legalitate, de echilibru şi pace socială, prin care se

asigură liniştea publică, securitatea persoanei, a colectivităţilor şi a bunurilor,
sănătatea şi morala publică, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor
constituţionale, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept.
4. Evenimente publice – mitinguri, demonstraţii, manifestaţii sociale, politice,
economice, culturale, artistice, sportive, cu caracter religios, sub formă de oficiere a
unor servicii divine, prilejuite de vizite oficiale şi alte activităţi care se desfăşoară în
locuri publice cu participarea mai multor persoane;
5. Menţinerea ordinii publice – ansamblul măsurilor, activităţilor şi acţiunilor
organizate şi desfăşurate cotidian de către forţele de ordine, pentru funcţionarea
normală a instituţiilor statului, protejarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale
cetăţenilor, a normelor de conduită civică, regulilor de convieţuire socială, a altor
valori supreme, precum şi a patrimoniului public şi privat.
6. Asigurarea ordinii publice – ansamblul de măsuri preventive pentru ca un
eveniment public să se desfăşoare în condiţii bune, fără a tulbura ordinea publică.
7. Restabilirea ordinii publice – ansamblul de măsuri de intervenţie care se
concretizează în folosirea forţei prin adoptarea de dispozitive şi manevre de acţiune
destinate să impună unei mulţimi violente să se disperseze şi să degajeze un spaţiu
determinat pentru readucerea situaţia la calm.

3
 8. Întrunire – prezenţă temporară şi intenţionată a unui grup de persoane, aflate
împreună cu scopul exprimării unor idei sau atitudini.
9. Întrunire spontană – întrunire ale cărei iniţiere şi desfăşurare reprezintă un
răspuns direct şi imediat la evenimentele din societate şi care, din punctul de vedere
al participanţilor la aceasta, nu poate fi amînată, motiv pentru care procedura ordinară
de notificare nu este posibilă.
10. Adunare de scurtă durată (flashmob) este o adunare desfăşurată într-un
loc public, participanţii efectuînd o acţiune, de regulă, neobişnuită. Flashmobul este o
prezentare pentru spectatori accidentali, cu scopul de a trezi sentimente de
neînţelegere, interes şi chiar senzaţii că ceva nu e în regulă cu spectatorii însuşi.
11. Întruniri simultane – întruniri care se desfăşoară în acelaşi loc şi în
acelaşi timp, care pot avea, sau nu, aceleaşi motive sau scopuri, ai căror organizatori
pot avea opinii similare, diferite sau contradictorii.
12. Întrunire interzisă – întrunirile prin care se urmăreşte îndemnarea la
război de agresiune, la ură naţională, rasială, etnică sau religioasă, incitarea la
discriminare sau violenţă publică, subminarea securităţii naţionale sau a integrităţii
teritoriale a ţării, săvîrşirea infracţiunilor, încălcarea ordinii publice sau organizarea
tulburărilor în masă, încălcarea moralităţii publice, a drepturilor şi libertăţilor altor
persoane ori punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii acestora.
13. Dezordine – reprezintă o tulburare a liniştii publice prin violenţă de către
un grup de persoane în scopul de a întreprinde ceva, prin acţiuni coordonate
împotriva oricui s-ar opune.
14. Mulţime (manifestanţi) – reprezintă o reuniune a unui grup de persoane,
care urmăresc un scop bine determinat, mobilizate în vederea unei întruniri.
15. Încălcări în grup a ordinii publice reprezintă acţiuni prejudiciabile,
social-priculoase săvîrşite intenţionat de către un grup de persoane ce periclitează
activitatea normală a transportului, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor sau
de opunere de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor precum şi cele ce cauzează
daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice.
16. A decroşa – a rupe contactul (a retrage) cu adversarul (mulţimea),
deoarece securitatea subunităţii este compromisă de presiunea acestuia.
17. A degaja – misiune cu caracter ofensiv care vizează împingerea
adversarului dintr-un spaţiu sau edificiu pe care îl ocupă ilegal sau de a elibera o axă
în vederea restabilirii viabilităţii.
18. A dezangaja – tehnică elementară care are scop, pentru o subunitate
angajată cît mai aproape de manifestanţi, dar care nu se află în mod obligatoriu în
dificultate, de a rupe definitiv contactul (a retrage forţele), în baza deciziei autorităţii
care o foloseşte, ca o măsură de liniştire sau pentru un motiv de ordin tactic.
19. A dispersa – a împrăştia o mulţime ostilă dintr-un spaţiu determinat
folosind forţa.
20. A filtra – a permite persoanelor autorizate să treacă, după control, prin
dispozitivul forţelor de ordine.
21. A interzice – a împiedica accesul manifestanţilor într-un punct sensibil sau
în orice alt loc, pentru o perioadă de timp determinată.

4
 22. Acţiune de realizat – totalitatea manevrelor care trebuie executate pe
timpul unei misiuni şi care implică în mod nemijlocit folosirea mijloacelor şi
procedeelor specifice prin manevre simultane sau succesive.
23. Adversar – partea recunoscută ca potenţial, ostilă forţelor proprii şi asupra
căreia se acţionează după modalităţi bine stabilite.
24. Capacitate operaţională – ansamblu de forţe şi mijloace disponibile
pentru executarea unei misiuni determinate şi precisă.
25. Concepţia de acţiune – linia de conduită a şefului prin care se stabilesc
elementele necesare şi suficiente pentru realizarea în ansamblu a unei misiuni.
26. Efect major – obiectivul esenţial, general de realizat şi care este asigurat
prin succesul misiunii.
27. Mod de acţiune – combinarea actelor, forţelor şi utilizarea mijloacelor în
timp şi spaţiu pentru executarea parţială sau totală a unei misiuni. Acte ce trebuie să
fie precise şi bine diferenţiate.
28. Eveniment public cu grad scăzut de risc – evenimentul public la care
este preconizată participarea a pînă la 100 de persoane, care nu impune adoptarea
unor măsuri de restricţionare a circulaţiei rutiere sau alte restricţii, nu are ca scop
perturbarea activităţii instituţiilor publice sau private, iar organizatorii şi participanţii
respectă prevederile legislaţiei în vigoare.
29. Eveniment public cu grad mediu de risc – evenimentul public la care
este preconizată participarea pînă la 1000 de persoane, organizat într-o zonă de
activitate social-economică intensă, care impune adoptarea unor măsuri de
restricţionare parţială a circulaţiei rutiere sau alte restricţii, pe parcursul desfăşurării
căruia pot fi comise fapte antisociale fără consecinţe grave pentru ordinea publică şi
activitatea instituţiilor publice sau private.
30. Eveniment public cu grad sporit de risc – evenimentul public la care
persistă riscul iminent de producere a tulburărilor ordinii publice, precum şi
evenimentul public la care se preconizează participarea a peste 1000 de persoane,
organizat într-o zonă de activitate social-economică intensă, care impune adoptarea
unor măsuri de restricţionare a circulaţiei rutiere sau alte restricţii, pe parcursul
desfăşurării căruia pot fi comise fapte antisociale îndreptate împotriva ordinii publice
şi securităţii cetăţenilor, perturbarea activităţii instituţiilor publice sau private,
existînd riscul de degenerare a situaţiei şi declanşare a tulburărilor grave ale ordinii
publice.

5
 Secțiunea II
CLASIFICAREA EVENIMENTELOR PUBLICE

31. Evenimentele publice pot fi clasificate după cum urmează:

1) După caracter:
a) politice;
b) socio-economice;
c) religioase;
d) sportive;
e) altele.
2) După modul de declanşare:
a) premeditate (declarate);
b) spontane (nedeclarate).
3) După numărul participanților:
a) de amploare mică (pînă la 100 participanți);
b) de amploare medie ( 100-1000 participanţi);
c) de amploare mare ( peste 1000 participanţi).
4) După durata de timp a desfăşurării:
a) de durată scurtă (pînă la o oră);
b) de durată medie (1 h – 8 h);
c) de durată mare (peste 8 h).
5) După modalitatea de desfăşurare:
a) staţionare;
b) mobile (fluente).
6) După gradul de risc:
a) fără grad de risc;
b) cu grad de risc scăzut;
c) cu grad de risc mediu;
d) cu grad de risc ridicat.
7) După modul de acţiune:
a) paşnice;
b) violente.

Secțiunea III
PRINCIPII DE ACŢIUNE LA ASIGURAREA
ŞI RESTABILIREA ORDINII PUBLICE

32. Principiul legalităţii: toate acţiunile şi activităţile forţelor de ordine să-şi

aibă fundamentarea în acte legislative şi normative, iar orice derogare constituie o
încălcare a acesteia.
33. Principiul umanismului sau principiul respectării şi apărării demnităţii
umane presupune că viaţa, integritatea fizică şi psihică, onoarea şi demnitatea
persoanei trebuie să fie respectate, indiferent de faptele care i se reproşează sau i se
pot atribui unui om.

6
 34. Principiul nediscriminării: impune forţelor de ordine şi siguranţă publică
adoptarea unui comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de
rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau origine socială faţă de
toţi cetăţenii.
35. Principiul evitării surprinderii: presupune obligaţia factorilor de decizie
din domeniul ordinii şi siguranţei publice de a atenţiona şi de a soma cu privire la
folosirea mijloacelor din dotare, îndeosebi a armelor de foc, şi, după caz, acordarea
timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei
implicaţi.
36. Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii: presupune
folosirea forţei proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice, numai
atît cît este strict necesar şi pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea
obiectivului propus. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de
constrîngere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar.
37. Principiul colaborării permanente cu comunitatea: în îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin, forţele de ordine îşi sprijină întreaga activitate pe concursul
larg al cetăţenilor şi acţionează cu respect pentru public.
38. Principiile prevenirii tulburenţelelor pentru a nu le reprima:
Asigurarea ordinii publice este acţiunea iniţială asigurării securităţii la evenimentele
publice sau întruniri, iar restabilirea ordinii publice este acţiunea ulterioară asigurării
acesteia. Atunci cînd asigurarea ordinii publice nu şi-a produs efectul scontat, se i-au
măsurile de restabilire a acesteia.
39. Principiul riscului minim se referă atît la turbulenţi, cît şi la efectivele
forţelor de ordine publică şi presupune folosirea mijloacelor adecvate de intervenţie
pentru a se evita, pe cît este posibil, vătămarea integrităţii corporale sau psihice.
40. Principiul apărării fiinţei umane aflate sub protecţia forţelor de ordine
presupune acordarea primului ajutor în caz de vătămare şi nerecurgerea la violenţă
sau rele tratamente (presiuni psihice, torturi, acte de cruzime etc.), care nu se justifică
faţă de persoanele reţinute sau arestate.
41. Principiul confidenţialităţii datelor obţinute de către forţele de ordine.
Acest principiu presupune protejarea datelor cu character personal. De asemenea, mai
presupune secretizarea datelor şi informaţiilor cu acest caracter sau nedestinate
publicităţii.
42. Principiul desfăşurării neîntrerupte a misiunilor de ordine publică
presupune executarea continuă a misiunilor de ordine publică, fără întrerupere, pînă
la finalizarea adunării publice sau întrunirii şi trecerea la etapa de menţinere a ordinii
publice.

Secțiunea IV
CONDUITĂ DE URMAT (MODUL DE COMPORTAMENT)
A POLIȚIȘTILOR PE TIMPUL MISIUNILOR DE AROP

43. În timpul misiunilor de AROP, poliţistul trebuie:

a) să manifeste prudenţă şi tact, luînd măsuri de asigurare a securităţii
personale;
b) să evite intervenţia cu forţe insuficiente în locurile aglomerate;

7
 c) să aleagă cel mai potrivit mijloc de acţiune, în raport de situaţia creată;
d) să aibă o conduită fermă şi civilizată;
e) să adopte o atitudine total neutră pe întreaga durată de desfăşurare,
pentru a evita expunerea unor comentarii referitor la motivul şi scopul întrunirii;
f) să dea dovadă de tact şi discernământ în intervenţiile lor;
g) să evite interacţiunea cu participanţii, demonstranţii, iar dacă situaţia
impune, acesta trebuie să se facă în prezenţa persoanelor responsabile de menţinerea
ordinii publice stabilite de organizatori;
h) să evite situaţii de conflict între forţele de ordine publică şi întruniţi;
i) să nu părăsească sectorul de serviciu încredinţat fără permisiunea
superiorului;
j) să nu acţioneze decât după executarea avertizărilor şi somaţiilor legale,
cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege;
k) să-şi adapteze acţiunea la comportamentul mulţimii.
44. Poliţiştii aflţi în faţa unei mulţimi calme sînt obligaţi:
a) să manifeste stăpînire de sine, atitudinea sau gesturile nu trebuie să
exprime teamă sau dorinţă de răzbunare;
b) să-şi păstreze calmul în cazul proferării de injurii sau laude, să evite orice
gest ce ar putea fi interpretat ca o provocare;
c) să nu profereze ameninţări la adresa cetăţenilor;
d) să nu părăsească locul de executare a serviciului (autovehiculul);
e) să rămână cu mijloacele din dotare asupra lor;
f) să evite manifestările zgomotoase care pot atrage atenţia publicului;
g) să dea dovadă de vigilenţă şi să nu fie distraşi de spectacolul străzii;
h) să observe cu atenţie zona, faptele anormale, comportarea unor indivizi
suspecţi.
45. În pregătirea intervenţiei şi reuşita acesteia, un rol important îl are
instruirea individuală a angajaţilor din subordine. Ţinuta, mijloacele din dotare,
mişcările ferme şi precise ale acestora, coeziunea în acţiune, impresionează, în
ansamblu, masa de manifestanţi, îi intimidează pe cei mai puţin convinşi de dorinţa
lor, favorizînd, astfel, acţiunile ulterioare ale subunităţilor.
46. În pregătirea pentru intervenţie, disciplina poliţiştilor are un rol
determinant.

8
 Capitolul II
ASIGURAREA ORDINII PUBLICE

47. La asigurarea ordinii publice se utilizează următoarele dispozitive (măsuri):

1. Cordonul de ordine;
2. Cordonul de jaloneri;
3. Coridorul de trecere;
4. Postul;
5. Barajul.

Secțiunea I
CORDONUL DE ORDINE

48. Cordonul de ordine este un dispozitiv de asigurare a ordinii publice, care

are ca scop menţinerea libertăţii de mişcare pe un itinerar (pentru o defilare sau o
coloană oficială) sau asigurarea protecţiei manifestanţilor sau a unei galerii contra
acţiunii unor elemente violente.
49. Cordonul de ordine poate fi:
1) fix (simplu, dublu în adîncime, dublu opus);
2) mobil (simplu, dublu, în formă de unghi).
50. Elementele cordonului de ordine fix se compune din:
a) element de protecţie şi interzicere cu misiunea de a asigura protecţia
manifestanţilor, coloanelor oficiale şi altor persoane sau de a interzice accesul
persoanelor şi autovehiculelor pe anumite direcţii, într-un anumit sector sau zonă,
dispus cu faţa la public, iar tăria (natura, valoarea, gruparea) acestuia se stabileşte în
raport de lungimea sectorului, densitatea mulţimii, atitudinea probabilă a publicului,
efectivele disponibile;
b) rezerva cu misiunea de a întări, la nevoie, elementele de protecţie şi
interzicere sau înlocui ori sprijini polițiștii din acesta.
51. Dispozitivul cordonului de ordine mobil se compune din:
a) elementul de însoţire-protecţie cu misiunea de a însoţi şi asigura
protecţia persoanelor, manifestanţilor, coloanelor oficiale, galeriilor, altor persoane,
de a interzice intrarea sau ieşirea în sau din dispozitiv a persoanelor însoţite, a altor
persoane (turbulente, violente, neautorizate) şi a autovehiculelor, şi de a completa sau
uneori înlocui cordonul de ordine în misiunea sa principală de securitate;
b) rezerva acţionează pentru imobilizarea persoanelor turbulente, întărirea
sau înlocuirea la nevoie a elementului de însoţire-protecţie şi asigurarea intervenţiei
punctuale (mobilitate pedestră sau auto).
52. La cordonul de ordine fix simplu, poliţiştii se dispun cu faţa către direcţia
de interzis, la intervale care să asigure îndeplinirea misiunii încredinţate (fig. 1).

9
 Rezerva

Fig. 1. Cordonul de ordine fix simplu

53. Cordonul de ordine fix dublu în adîncime este format din două cordoane
simple dispuse la o anumită distanţă unul faţă de celălalt, poliţiştii fiind orientaţi cu
faţa către direcţia de interzis. Misiunea celui de al doilea cordon este de a întări, la
nevoie, pe primul sau de a opri persoanele care au reuşit să treacă de acesta (fig. 2).

Rezerva

Fig. 2. Cordonul de ordine fix dublu în adîncime

54. Cordonul de ordine fix dublu opus este format din două cordoane simple
dispuse cu faţa în direcţii opuse, la o distanţă care să asigure interzicerea trecerii în
ambele sensuri. Când situaţia impune, între cordoanele duble, se dispune o rezervă de
poliţişti, care va fi întrebuinţată pentru întărirea cordonului asupra căruia se exercită
presiune mai puternică (fig. 3).

10
 Rezerva

Fig. 3. Cordonul de ordine fix dublu opus

55. Cordonul de ordine mobil (de însoţire şi protecţie) se adoptă pentru

protejarea coloanelor (grupurilor) de manifestanţi pe timpul deplasării. Pe părţile
laterale ale grupului, poliţiştii se deplasează în coloană, în faţa şi înapoia grupului, în
linie, cu faţa spre direcţia de deplasare. Distanţa (intervalul) dintre poliţişti se
stabileşte în funcţie de mărimea coloanei (grupului) şi comportarea celorlalţi cetăţeni
faţă de aceştia. În dependență de situația operativă, pot fi constituite 3 tipuri de
cordoane de ordine mobile:
a) Cordon de ordine mobil simplu (fig. 4);
b) Cordon de ordine mobil dublu (fig. 5);
c) Cordon de ordine mobil în formă de unghi (fig. 6).

Rezerva

Rezerva

Fig. 4. Cordonul de ordine mobil (de însoţire şi protecţie) simplu

11
 Rezerva

Rezerva

Fig. 5. Cordonul de ordine mobil (de însoţire şi protecţie) dublu

Rezerva

Rezerva

Fig. 6. Cordonul de ordine mobil în formă de unghi

56. În situația cînd cordonul de ordine este format din polițiști din cadrul mai
multor subunităţi, șeful (comandantul) forțelor de ordine numeşte şeful cordonului de
ordine respectiv, care va conduce acţiunile acestuia conform ordinelor primite.
57. Dacă între forţele de ordine şi manifestanţi există mai mult de 5 m, poziţia
poliţiştilor va fi următoarea: „picioarele la lăţimea umerilor, mîinile la spate
încrucişate una peste alta”, iar dacă distanța este mai mică de 5 m, polițiștii se vor
poziționa: „picioarele la lăţimea umerilor, mîinile în faţă, încrucişate una peste alta”.

12
 Secțiunea II
MISIUNILE ȘI DOTAREA POLIŢIŞTILOR
DIN COMPONENŢA CORDONULUI DE ORDINE

58. Poliţiştii din compunerea cordonului din ordine îndeplinesc următoarele

misiuni:
a) observă deplasarea persoanelor pe itinerarul stabilit şi nu permit
depăşirea acestuia;
b) observă clădirile, balcoanele, ferestrele, copacii şi acoperişurile din
apropiere şi raportează imediat, prin sistemul stabilit orice indiciu suspect,
comandantului;
c) interzic ieşirea (intrarea) oricărei persoane şi mijloace de transport
dinspre (înspre) porţiunea de traseu blocată sau închisă;
d) nu permit formarea grupurilor de persoane şi staţionarea acestora în
apropierea dispozitivului sau în alte locuri interzise. În cazul formării unor asemenea
grupuri, raportează imediat comandanţilor nemijlociţi;
e) la ordin, execută şi alte misiuni.
59. Pe timpul menţinerii ordinii, când nu au loc acte de violenţă, poliţiştii din
compunerea cordonului vor fi dotaţi numai cu bastoane, purtate la centură pe şoldul
drept sau în mână.
Cînd se constituie cordoane de ordine în cadrul acţiunilor de restabilire a ordinii
publice, poliţiştii vor avea asupra lor:
a) cască cu vizor;
b) baston de cauciuc, plastic sau combinate; (telescopice, cu energie
electrostatică);
c) masca contra gazelor;
d) dispozitive (arme) cu substanţe iritant-lacrimogene;
e) alte mijloace prevăzute de nomenclatorul mijloacelor speciale.
60. Atunci când situaţia impune, în spatele cordoanelor de ordine se pot
dispune autocamioane sau alte mijloace tehnice. Tăria cordonului (intervalele dintre
poliţişti) depinde de situaţia operativă, mărimea sectorului şi efectivele avute la
dispoziţie.

Secțiunea III
CORDONUL DE JALONERI

61. Pentru întîlnirea delegaţiilor oficiale sosite în Republica Moldova, se

instituie cordoane de jaloneri.
62. Cordonul de jaloneri se instalează pe una sau ambele părţi ale comunicaţiei
(itinerarului) pe care se va deplasa (desfăşura) coloana oficială (manifestaţia).
Poliţiştii sunt amplasaţi în formă de şah, la 450 în întâmpinarea coloanei. Poziţia
picioarelor la distanţa umerilor, mâinile la spate (fig. 7).
63. Misiunea cordonului de jaloneri:
a) de a jalona itinerarul de deplasare;
b) de a asigura ordinea deplasării;

13
 c) de a interzice trecerea unor persoane (mijloace de transport) dintr-o parte
a comunicaţiei (pieţei) în alta;
d) de a supraveghea coloana, clădirile şi acoperirile din apropiere;
e) de a raporta comandantului despre orice indiciu care ar afecta ordinea
activităţilor ce se desfăşoară.
64. Intervalul dintre poliţişti în cadrul cordonului de jaloneri este:
a) pe trasee: 10 – 50 m,
b) în pieţe (locuri aglomerate): 2 – 15 m.

Rezerva

Fig. 7. Cordonul de jaloneri

65. Cordoanele de jaloneri dispun de rezerve pentru a asigura schimbarea

poliţiştilor din serviciu sau pentru a mări, la necesitate, densitatea cordonului.
66. La ordin, cordonul de jaloneri se poate transforma în element de blocare
(de contact) sau dispersare a turbulenţilor, adoptând dispozitivul cel mai eficient şi
acţionând pe direcţia ordonată.
67. Poliţiştii cordonului de jaloneri vor fi echipaţi şi dotaţi în conformitate cu
prevederile Planului de acţinune sau indicaţiilor şefului acţiunii.

Secțiunea IV
CORIDORUL DE TRECERE

68. Coridoarele de trecere se folosesc pentru asigurarea deplasării persoanelor

VIP, artiştilor, etc., de la scenă la unitățile de transport, etc.
69. Coridoarele pot fi de 2 tipuri:
a) simplu – poliţiştii sunt dispuşi pe ambele părţi a trecerii, faţă în faţă sau
cu faţa în direcţii opuse, peste unu, asigurând trecerea persoanelor în ambele sensuri
(fig. 8.1 și fig. 8.2.);

14
 b) dublu – este format din două coridoare simple, poliţiştii sunt dispuşi:
prima linie cu faţa spre trecere, a doua cu faţa spre mulţime, la o distanţă care să
asigure trecerea persoanelor în ambele sensuri (fig. 8.3).
70. Poliţiştii coridorului de trecere vor fi echipaţi şi dotaţi în conformitate cu
prevederile Planului de acţinune sau indicaţiilor şefului acţiunii.

Scena

Fig. 8.1. Coridor de trecere simplu (faţă în faţă)

Scena

Fig. 8.2. Coridor de trecere simplu (cu faţă spre mulţime)

Scena

Fig. 8.3. Coridor de trecere dublu

15
 Secțiunea V
POSTUL

71. Postul este o măsură temporară de asigurare şi protecţie a unui punct

(clădire, obiect etc.) pe timpul misiunilor de asigurare și/sau restabilire a ordinii
publice.
72. Dispozitivul postului se compune din:
a) element fix care asigură protecţia generală a punctului, paza accesului şi
a instalaţiilor vitale ale acestuia;
b) element mobil care asigură protecția apropiată a punctului, informează,
alarmează (dă alerta);
c) element de rezervă: întăreşte protecţia în caz de ameninţare, intervine în
interiorul dispozitivului în caz de atac.
73. În planul de acţiune trebuie subliniat:
a) scopul postului;
b) ameninţările posibile;
c) misiunile;
d) condiţiile de folosire a forţei;
e) persoana responsabilă (superiorul).

Secțiunea VI
BARAJUL

74. Barajul este o măsură de asigurare a ordinii publice, care constă în

interzicerea accesului unei mulţimi, (mijloace de transport) într-un spaţiu determinat
pentru o anumită perioadă de timp.
75. Barajul poate fi:
1) baraj de oprire fix închis (BOFI);
2) baraj de direcţionare:
a) intermitent;
b) baraj filtrant.

Baraj de oprire fix închis

76. Barajul de oprire fix închis (în continuare - BOFI) este o măsură de
asigurare a ordinii publice care interzice accesul unei mulţimi pentru un timp
determinat într-un spaţiu dat. Organizarea şi acţiunea sa variază în funcţie de
ambianţă, teren, efectivele disponibile şi durata misiunii (fig. 9).
77. BOFI acţionează prin efectul său de masă, putere şi coeziune și este măsura
standard de asigurare a ordinii, din care se pot executa toate manevrele de restabilire
a ordinii publice (şarjă, salt ofensiv, val împingere, decroşaje, dezangajări).
78. Dispozitivul BOFI se compune din:
1) Element de contact;
2) Element de sprijin;
3) Element de siguranță;

16
 4) Element de rezervă.

ELEMENTELE DE ELEMENT DE
FLANCARE ELEMENT DE
SIGURANŢĂ
SPRIJIN

GIM ECHIPA
ELEMENT DE Echipa
Antiincendiară MEDICALĂ
CONTACT

Fig. 9. Baraj de oprire fix închis (o variantă)

Direcţionarea – filtrarea

79. Direcţionarea este o măsură de asigurare a ordinii publice care constă în

dirijarea şi fragmentarea unei mulţimi non-violente pe direcţii determinate.
80. Barajul intermitent – baraj de oprire se deschide şi se închide pe rînd, în
scopul de a fracţiona o mulţime calmă, fără voinţa de a o orienta spre direcţii precise
(fig. 10).

Ele
me
ntul
de
Co
nta
ct

Reze
rva Elem
sau entul
GIM de Rez
Conta erv
ct a
sau
G.I.
M.

A B
Fig. 10. Baraj de canalizare intermitent
A - închis ; B – deschis

17
 81. Barajul filtrant, ca măsură de asigurare a ordinii publice este destinat să
oprească o mulţime calmă permiţând la anumite persoane de a trece prin baraj după
control (fig.11).

REZERVA sau GIM ELEMENT DE

CONTACT EC. DE PROTEC.
GRUPA de IMEDIATĂ
SPRIJIN

ELEMENT DE ELEMENT DE
SIGURANŢĂ CONTROL

Fig. 11. Baraj filtrant

82. Dispozitivul barajului se compune din:

1) Element de contact cu misiunea de a interzice unei mulţumi accesul în
spaţiul interzis;
2) Element de control cu misiunea de verificare şi control a persoanelor
care vor trece prin dispozitivul barajului;
3) Element de siguranţă cu misiunea de a asigura protecţiea din spate şi
asigurarea securităţii vehiculelor dispozitivului de luptă. La necesitate, elementul de
siguranţă poate constitui un alt element de contact;
4) Echipa de protecție imediată cu misiunea de a asigura comunicarea și
negocierea cu mulțimea;
5) Element de rezervă care are misiunea, la ordin, să întărească elementul
de contact şi/sau de siguranţă. O misiune suplimentară poate fi cea de a asigura paza
persoanelor interpelate.

18
 Capitolul III
RESTABILIREA ORDINII PUBLICE

83. Formele de acţiune specifice la restabilirea ordinii publice, pot fi:

a) prin acţiuni non-violente – măsurile şi activităţile ce se întreprind pentru
realizarea unui dialog paşnic cu liderii grupurilor tulburente, pentru a-i determina să
renunţe la acţiuni şi să se disperseze;
b) prin acţiuni în forţă – au loc numai atunci cînd au fost epuizate toate
mijloacele paşnice, iar elementele turbulente desfăşoară acţiuni prin care ordinea
publică este grav tulburată, acestea sunt acţiuni desfăşurate activ şi energic,
independent sau în cooperare cu alte forţe şi structuri, în scopul rezolvării unor
situaţii urgente care constituie un pericol grav pentru ordinea publică, siguranţa
cetăţenilor, a obiectivelor şi instituţiilor statului de drept.
84. Dispozitivul de acţiune pentru restabilirea ordinii publice se adoptă în
situaţia tulburării ordinii şi liniştii publice, cu ocazia desfăşurării mitingurilor,
demonstraţiilor, manifestaţiilor şi altor întruniri organizate în pieţe, pe căile publice,
în alte locuri în aer liber şi are ca scop:
a) oprirea înaintării masei de manifestanţi într-o zonă sau direcţie
neautorizată;
b) eliberarea unei căi de comunicaţie ocupată ilegal;
c) evacuarea participanţilor din spaţiul ocupat ilegal şi dispersarea acestora.
85. Dispozitivul de acţiune pentru restabilirea ordinii publice se compune, de
regulă, din:
1) cordoane de ordine şi baraje;
2) echipe de pătrundere, dispersare şi de asigurare a flancurilor;
3) echipe de monitorizare (cercetare, supraveghere şi efectuarea de filmari
şi foto);
4) echipe de cercetare (pentru obţinerea de date de interes operativ);
5) echipe de documentare procesuală;
6) echipe de negociatori şi psihologi;
7) puncte de triere şi îmbarcare a persoanelor interceptate;
8) punct de prim ajutor medical;
9) punct de comandă;
10) rezerve de intervenţie.
86. Elementul de bază al dispozitivului de acţiune pentru restabilirea ordinii
publice este binomul (fig. 12), format
Binomul dinde
– celula doibază
poliţişti:
la restabilirea ordinii
1) Scutier – poliţist din cadrul binomului dispus în faţă, echipat cu mijloace
publice
speciale de protecţie şi care are ca element distinctiv scutul, execută misiuni de
blocare, dispersare şi protejează agentul din spate.
2) Agent de siguranţă - poliţist Scutierul
din cadrul binomului dispus în spate,
echipat cu mijloace speciale de protecţie.Nu Eladministrează
execută acţiuniceea
de dirijare prin
ce este in contact
fata lui
urmează
(înainte, înapoi, stînga, dreapta), întăreşte şi acordă ajutor scutierului.
ghidajul
Binomul este prezent în cadrul agentului
tuturor elementelor de dispozitiv, cu excepţia
elementului de sprijin.
Agentul de siguranţă
Dirijarea scutierului
prin contact Intărirea şi
protejarea scutierului
Asigură părţile laterale 19
 Fig. 12. Binomul

Secțiunea I
ELEMENTELE DISPOZITIVULUI DE ACŢIUNE

87. Dispozitivul de acţiune pentru restabilirea ordinii publice se compune din

următoarele elemente:
1) Elementul de contact – compus din binoame, care au misiunea de a
dispersa, opri, respinge sau împinge masa sau grupul de manifestanţi. În funcţie de
circumstanţe (efective, adversar, teren, etc.), elementul de contact se poate dispune pe
un singur rând sau pe două rânduri (în binom). Elementul de contact se dispune în
faţa dispozitivului cu faţa către adversar, ocupând extremităţile stânga/dreapta ale
căii de comunicaţie fără a lăsa posibilitatea adversarului să intre în dispozitiv. El este
elementul cel mai expus acţiunilor violente.
2) Elementele de flancare sunt amplasate pe părţile laterale ale
dispozitivului de luptă, avînd misiunea:
a) de a asigura părţile laterale ale dispozitivului;
b) de a interzice pătrunderea manifestanţilor în dispozitiv, de a întări, la
necesitate, elementul de contact.
3) Grupa de intervenţie mobilă (în continuare – GIM) este compusă din
2-3 binoame, dirijate de un superior în spate, amplasaţi în spatele elementului de
contact, avînd misiunea:
a) de interceptare şi reţinere a capilor instigatori (celor mai agresivi
manifestanţi);
b) de reţinere a manifestanţilor care au pătruns un interiorul
dispozitivului;
c) de recuperare a poliţiştilor capturaţi de adversar;
d) de recunoaştere a terenului şi eventualelor obstacole, precum şi
înlăturarea acestora;
e) de intervenţie în situaţii neprevăzute.
4) Elementul de sprijin (grupa de aplicare a mijloacelor speciale) –
compus din 4-5 poliţişti, înarmaţi cu arme destinate pentru folosirea cartuşelor oarbe,
cu bile sau glonţ de cauciuc sau plastic, cu lansatoare de grenade lacrimogene sau alte
substanţe iritante, lacrimogene şi fumigene, precum şi dispozitive audio-vizuale,
amplasaţi în spatele elementului de contact, în imediata apropiere a comandantului.
Misiunile elementului de sprijin:
a) la ordin, dispersează, neutralizează sau menţin la distanţă
manifestanţii prin folosirea mijloacelor speciale avute la dispoziţie;
b) de a sprijini în permanenţă în timpul mişcării şarjei cu foc printr-un tir
în profunzime.
5) Grupa de monitorizare este compusă din 1-5 poliţişti cu misiunea de
supraveghere, fixare (video, foto, audio) în ordine cronologică, a modului de derulare
a evenimentului în cauză şi a comportamentului participanţilor la acesta.
6) Grupa de escortă este compusă din 4 poliţişti şi este destinată pentru
escortarea persoanelor capturate de către grupele de intervenţie mobile.

20
 7) Echipa de pază a transportului este compusă din 4-5 poliţişti şi este
destinată pentru paza transportului dispozitivului de intervenţie.
8) Echipa anti-incendiară este compusă din 2-3 poliţişti, dotaţi cu
stingătoare de flăcări, destinată să intervină la stingerea incendiilor în interiorul
dispozitivului, în caz de folosire a sticlelor cu carburanţi.
9) Echipa medicală este compusă din 3 poliţişti-medici, destinată pentru
acordarea primului ajutor medical, cît forţelor proprii, dar şi manifestanţilor care
necesită ajutor medical urgent.
10) Agentul de legătură este la dispoziţiunea comandantului, asigurând
transmiterea comenzilor între elementele dispozitivului.
11) Elementul de siguranţă amplasat în spatele dispozitivului de luptă cu
misiunea de securizare a părţii din spate a dispozitivului. La necesitate, elementul de
siguranţă se poate transforma în element de contact.
12) Echipa (echipe) de cercetare este amplasată în mulțime sau în
adiacentul locului de desfășurare a evenimentului avînd misiunea de bază de obţinere
a datelor de interes operativ;
13) Echipa de documentare procesuală se compune, de regulă, din
ofiţeri/experţi criminalişti şi ofiţeri de urmărire penală, iar la necesitate, pot fi incluşi
şi poliţişti din alte servicii. Echipa de documentare procesuală va fi amplasată în
încăperea de serviciu care a fost stabilită pentru aducerea persoanelor reţinute;
14) Punctul de comandă dispus în apropierea elementului de sprijin, într-un
loc care să permită o vedere de ansamblu a zonei, care să avantajeze modul de
conducere a forţelor.
15) Rezerva este dispusă în interiorul dispozitivului de acţiune, cu misiunea
de a asigura protecţia auto, precum şi de a interveni rapid, la necesitate, la ordinul
comandantului, pentru întărirea elementelor dispozitivului.
88. Autovehiculele sunt incluse în dispozitiv pentru a da stabilitate şi forţă
dispozitivului, dar şi pentru a oferi protecţie efectivelor, fiind dispuse, în funcţie de
configuraţia terenului în coloană auto simplă sau dublă sub coordonarea unui
responsabil cu manevra auto, evitîndu-se pe cît posibil întinderea dispozitivului pe o
distanţă mare.

Secțiunea II
PREGĂTIREA ACŢIUNII ŞI PROCEDEELE
DE RESTABILIRE A ORDINII PUBLICE

89. Dispozitivul de acţiune se organizează ţinându-se cont de misiunea primită

şi concepţia acţiunii, valoarea, natura, gruparea manifestanţilor, cantitatea de mijloace
iritant-lacrimogene şi posibilitatea de a determina dispersarea manifestanţilor.
90. Dispozitivul de acţiune trebuie să asigure:
a) vulnerabilitate redusă faţă de acţiunile violente;
b) manevra de forţe şi mijloace;
c) exploatarea efectelor mijloacelor iritant-lacrimogene;
d) schimbarea direcţiei de acţiune, evitarea încercuirii subunităţilor.
91. Pe timpul pregătirii acţiunii, comandantul dispozitivului execută
recunoaşterea, studiază structura şi caracterul acţiunilor manifestanţilor precum şi

21
traseul pe direcţia de acţiune până la aliniamentul final, căile de acces, locul în care se
concentrează manifestanţii violenţi, natura mijloacelor de ripostă ale acestora.
92. Comandantul dispozitivului analizează itinerarul de deplasare şi în funcţie
de particularităţile zonei (locului), indică dispozitivul, aliniamentele ce se vor ocupa
şi direcţiile de dispersare.
93. La restabilirea ordinii publice se pot folosi următoarele precedee:
1) Saltul ofensiv;
2) Şarja;
3) Trecerea baricadelor;
4) Reţinerea capilor instigatori;
5) Dezangajarea şi decroşajul (retragerea);
6) Reacţia subunităţii cînd asupra sa se execută foc de armă de un trăgător
izolat.

Secțiunea III
SALTUL OFENSIV

94. Saltul ofensiv este un procedeu elementar executat, de o manieră energică,

de către elementul de contact al unui baraj de oprire fix închis, în scopul creării unei
unui spaţiu de manevră între elementul de contact şi manifestanţi, pentru degajarea
unei presiuni prea puternice exercitată de mulţime asupra dispozitivului.
95. Saltul ofensiv nu depăşeşte 10 metri şi se adoptă în următoarele situaţii:
a) pentru a crea un spaţiu de manevră între manifestanţi şi dispozitivul
forţelor de ordine;
b) cînd GIM a interceptat persoane violente – pentru a asigura retragerea
acesteia în dispozitiv;
c) pentru executarea decroşajului.
96. Saltul ofensiv nu este destinat pentru a cîştiga teren. Elementul de contact
regăsind amplasamentul său iniţial la sfârşitul saltului (salt de 5 m – recul 5 m).
97. Saltul ofensiv se realizează prin deplasarea înainte a dispozitivului de
acțiune pe o distanţă de maxim 10 m şi revenirea pe locul iniţial atunci când
comandantul acţiunii trebuie să creeze o distanţă de siguranţă, dacă mulţimea devine
violentă. Acţiunea trebuie să impresioneze mulţimea prin coeziune, putere şi forţă de
impact a subunităţii (fig. 13).
98. Comandantul acţiunii este singurul care ia decizii în acţiune, el nu are
nevoie să primească aprobare de la eşalonul superior sau de la altă autoritate.
99. Comenzile pentru saltul ofensiv: „Pentru un salt ofensiv, pregătiţi-vă!”,
„Înainte......Stai!”, „Înapoi.... Stai!”.
100. Ordinele pregătitoare pot fi date prin radio, ordinul de execuţie fiind
completat printr-un mijloc sonor (...tuu...).
101. Saltul ofensiv va fi utilizat pentru realizarea decroşajului (retragerii)
unităţii, element cu element, sub presiunea adversarului. În acest caz saltul este de 10
m, reculul este de 15 – 20 m, pentru îmbarcarea în autovehicule sau pentru a se
restabili pe o nouă linie (retragerea pe aliniamentele intermediare).

LACRIMOGENE
ELEMENTELE DE ELEMENT DE ELEMENT DE
FLANCARE SPRIJIN SIGURANŢĂ

22
 10 metri

10 metri

ELEMENT DE GIM
CONTACT

Fig. 13. Saltul ofensiv

Secțiunea IV
ŞARJA

102. Şarja este un procedeu de restabilire a ordinii publice cu caracter

ofensiv, care are ca scop de a impune unei mulţimi ostile să se disperseze şi să
degajeze definitiv locurile pe care ea refuză să le evacueze. Ea implică intervenţia în
forţă şi aplicarea mijloacelor speciale şi tehnice din dotare.
103. În raport de structura zonei, de acţiunea mulţimii şi scopul stabilit de
autoritatea civilă, şarja se poate executa într-un singur timp (şarjă fără oprire, până la
dispersarea definitivă a mulţimii) sau pe timpuri succesive (şarjă prin opriri, exemplu:
şarjă de 10 m, 15 m, etc.).
104. Şarja nu vizează neutralizarea, ci dispersarea mulţimii. Deosebirea
dintre şarjă şi salt ofensiv, constă în faptul că saltul ofensiv se execută în scopul
creării spaţiilor de manevră, iar şarja – pentru dispersarea mulţimii.
105. Dispozitivul de acțiune este compus din elementele prevăzute la pct.100
al prezentei Instrucțiuni.
106. Șarja se va executa numai după efectuarea avertizărilor și somărilor
prevăzute în prevederile art. 16 al Legii RM nr. 218 din 19.10.2012 privind modul de
aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc.
107. Comenzi pentru şarjă: „Pentru o şarjă pînă la (se indică reperul sau
distanţa 10 – 20 m) ... Pregătiţi-vă”, „Înainte!” „Stop!”
108. Comenzi pentru grupa de sprijin:
a) „Lansatori (aruncătorii grenadelor de mînă), Atenţie - COD
GALBEN” – lansatorii încarcă lansatoarele, se gătesc pentru tir, apreciază distanţa şi
ţinta);
b) „Lansatori – Atenţie, - COD ROŞU” - execută un tir şi se
pregăteşte de următorul;
c) „Atenţie – COD VERDE” - Lansatorii încetează aruncarea
grenadei, aşteaptă în poziţia de acţiune.

23
 E E
E
ELEMENTELE DE ELEMENT DE
ELEMENT DE
FLANCARE SIGURANŢĂ
SPRIJIN

ELEMENT DE G
CONTACT GIM

E E E
ELEMENTELE DE ELEMENT DE ELEMENT DE
FLANCARE SPRIJIN SIGURANŢĂ

E G E
ELEMENT DE GIM echipa
CONTACT medicală
24
 B

Fig. 14. Şarja

A - dispozitiv inițial B – dispozitiv în acțiune

109. Ordinile premărgătoare pod fi date prin amplificator de sunet şi staţii

radio. Un mijloc sonor („...tuuu...”) care confirmă executarea (plecarea pentru şarjă,
opriri, timpi succesivi).

Secțiunea V
TRECEREA BARICADELOR

110. Trecerea unei baricade este un procedeu adoptat de forţele de

intervenţie în acţiunile de restabilire a ordinii publice în scopul deblocării zonei (de
regulă căi de comunicaţii) delimitate de manifestanţi prin diferite obstacole care
împiedică sau îngreunează contactul direct (cauciucuri uzate, bare metalice, bucăţi de
garduri din metal, maşini de mare tonaj sau din reţeaua de transport în comun, etc.).
111. Baricada poate fi cu manifestanți în spatele (fig. 15) sau/și în fața
acesteia (fig. 16) și va fi trecută după o recunoaştere prealabilă (se controlează
prezenţa unor eventuale capcane) şi se execută de către elementele de cercetare sau
gupele de intervenţie mobilă ale dispozitivului.
112. Trecerea unei baricade se realizează în următoarea succesiune:
1. pregătirea intervenţiei (observare, informare, decizie);
2. realizarea dispozitivului specific, dialogul şi negocierea cu
organizatorii în vederea renunţării la acţiuni, executarea somaţiilor legale;
3. îndepărtarea manifestanților din zona baricadei, folosind
gazele iritant-lacrimogene şi menţinerea acestuia la distanţă, pentru a se putea
executa în siguranţă recunoaşterea baricadei;
4. recunoaşterea (cercetarea) baricadei şi crearea breşei de către
GIM (grupa de intervenţie mobilă), în condiţii de maximă siguranţă, sub protecţia
mijloacelor şi tehnicii din dotare, în scopul informării corecte asupra detaliilor
privind structura acesteia şi descoperirii dispozitivelor sau obiectelor ce pot pune în
pericol securitatea forţelor de ordine;
5. salt ofensiv şi depăşirea baricadei se execută în mod dinamic,
după realizarea unei breşe, manual sau folosind mijloace auto prevăzute cu lamă,
troliu sau mijloace de percuţie;
6. regruparea dispozitivului după baricadă, la o distanţă de
securitate faţă de aceasta, cu scopul protejării elementelor de dispozitiv pentru
realizarea următoarei etape;
7. înlăturarea obstacolelor şi înaintarea dispozitivului.

25
ELEMENT DE
CONTACT
 Fig. 15. Manifestanţi în spatele baricadei

ELEMENT DE
CONTACT

Fig. 16. Manifestanţi în faţa şi în spatele baricadei

113. Breşele pot fi create manual sau cu ajutorul tehnicii, inclusiv blindate.
Dacă baricada prezintă capcane (diverse dispozitive explozive – mine antipersonal,
antitanc, etc.) – se va solicita intervenţia echipelor de genişti pentru înlăturarea
pericolului.
114. Dificultăţile care sunt întîlnite la trecerea baricadelor:
a) Atitudinea violentă a adversarului;
b) Componenţa baricadei;
c) Accesul adesea dificil;
d) Prezența mai multor baricade.
115. La trecerea baricadelor este necesat de evitat:
a) Oprirea prea aproape de baricadă a dispozitivului de acțiune;
b) Folosirea insuficientă a mijloacelor lacrimogene.

Secțiunea V
INTERCEPTĂRILE (REŢINEREA CAPILOR INSTIGATORI)

26
 116. Interceptările persoanelor din mulţime vizează liderii manifestanţilor
sau alte persoane care au comis sau sunt în curs de a comite fapte antisociale.
Interceptarea este o acţiune bazată pe supleţe şi rapiditate. Ea se poate executa prin 3
forme:
a) Interceptare prin acţiune frontală;
b) Interceptare prin acţiune laterală;
c) Interceptare prin ambuscadă.

Interceptare prin acţiune frontală

117. Interceptarea prin acțiune frontală se va executa respectînd următoarea

succesiune:
a) desemnarea manifestanţilor de reţinut de către comandantul
Detașamentului de intervenție și comunicarea şefului/lor GIM;
b) repartizarea misiunilor GIM: reţinere (misiune principală) şi protecţie
(misiune secundară);
c) pregătirea GIM (dispunerea discretă în spatele elementului de contact)
şi coordonare cu şeful elementului de contact;
d) intervenţia GIM (manevră) – grupa se deplasează în binom ieşind la
3-5 paşi în faţa elementului de contact, pe 2 coridoare de ieşire, scutierii acoperind
persoana din stînga şi dreapta cu scuturile, agenţii din spate, capturîndu-l, imediat se
retrag în dispozitiv, printr-un singur coridor sau aşteptînd sosirea elementului de
contact. Salt ofensiv al subunităţii dincolo de GIM şi de persoanele reţinute (fig. 17);
e) revenire, repliere de ansamblu şi restabilirea în poziţia iniţială.
118. Interceptarea se va efectua cu viteză şi hotărâre în acţiune, iar asupra
tuturor persoanelor reţinute se va efectua controlul corporal preventiv.

GIM

GIM
ELEMENT DE
CONTACT

27
ELEMENT DE
CONTACT
 B

GIM

ELEMENT DE
CONTACT

Fig. 17. Reţinerea capilor instigatori

A – desemnarea indivizilor de reţinut
B – intervenţia Grupei de intervenţie mobilă (GIM)
C – replierea sub protecţia elementului de contact

Interceptare prin acţiune laterală

119. Interceptarea prin acțiune laterală se va executa respectînd următoarea

succesiune:
a) identificarea persoanelor care urmează a fi interceptate;
b) stabilirea itinerarului de şeful GIM;
c) deplasarea GIM în siguranţă şi în discreţie, pe jos sau cu transport,
pînă la punctul de asalt (fig. 18);
d) intervenţia echipelor mobile de intervenţie (interpelări, protecţie);
e) înapoierea în dispozitiv (fig. 19);
f) executarea saltului ofensiv de către dispozitivul de acțiune (dacă
situația impune) pentru recuperarea GIM.

GIM 28
Fig. 18. Interceptare prin acţiune laterală (deplasarea în siguranţă şi în discreţie până la punctul de asalt)

GIM

29
 Fig. 19. Interceptare prin acţiune laterală (interpelarea persoanelor, protecţie, înapoierea în dispozitiv,
executarea de către subunitate a unui salt ofensiv pentru recuperarea GIM)

Interceptare prin ambuscadă

120. Interceptarea prin ambuscadă se va executa respectînd următoarea

succesiune:
a) identificarea persoanelor care urmează a fi interceptate;
b) executarea unui salt ofensiv de către dispozitivul de acțiune
(fig.20);
c) dispunerea mascată a GIM (fig. 21);
d) interpelarea persoanelor vizate (fig. 22);
e) replierea GIM în dispozitiv cu sau fără salt ofensiv.

ELEMENT
DE
CONTACT

GIM

Fig. 20. Interceptare prin ambuscadă. Salt ofensiv al detașamentului de acțiune

ELEMENT
DE
CONTACT

GIM

Fig. 21. Interceptare prin ambuscadă. Dispunerea mascată a GIM

30
 G
IM
D
E CONTACT

ELEMENT
DE
CONTACT

Fig. 22. Interceptare prin ambuscadă. Interceptarea persoanelor din mulţime

ELEMENT
DE
CONTACT

G
GIM

31
 Fig. 22. Interceptare prin ambuscadă. Salt ofensiv al elementului de contact şi recuperarea GIM

Secțiunea VI
DEZANGAJAREA ŞI DECROŞAJUL (RETRAGEREA)

121. Dezangajarea şi decroşajul (retragerea) sunt procedee elementare care se

adoptă, fie pe timpul acţiunilor de AROP, fie la finalizarea acestora.

Decroşajul

122. Decroşajul este o manevră cu caracter defensiv care se adoptă în cazul

cînd securitatea dispozitivului este ameninţată (poziţia în care se află nu prezintă
siguranţă), prin retragerea şi reorganizarea acestuia pe o nouă poziţie mai sigură, (în
prealabil elementul de contact execută un salt ofensiv), sau cînd se face o înlocuire cu
altă subunitate.

Dezangajarea

123. Dezangajarea reprezintă finalizarea misiunilor de asigurare şi restabilire

a ordinii publice şi se execută în următoarele situaţii:
a) cînd se primeşte ordin pentru încetarea acţiunii;
b) din raţiuni tactice (pentru executarea altei misiuni).

Capitolul IV
METODA DE RAŢIONAMENT TACTIC (MRT)

Secțiunea I
PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA MRT

124. Conducerea unei misiuni de asigurare a ordinii publice necesită o

pregătire minuţioasă, o analiză amplă, dar şi o mare precizie, deoarece fiecare situaţie
îmbracă un caracter unic care nu permite orice formă de aplicare a unui
microraţionament tactic similar. Ofiţerul de poliţie responsabil de conducerea unui
dispozitiv sau care activează într-un stat major trebuie să fie capabil să raţioneze în
mod eficace pentru a elabora rapid o soluţie viabilă oricărei probleme cu care se
confruntă. Această exigenţă impune stăpînirea şi realizarea unui proces de
microraţionament tactic.

32
 125. Metoda de raţionament tactic (în continuare – MRT) este un
ansamblu de activităţi (procese) succesive care permit analiza tuturor elementelor
susceptibile să influenţeze executarea misiunii, stabilirea modului de acţiune
adecvat, a etapelor ce trebuie parcurse pentru atingerea (realizarea) obiectivului
propus şi luarea deciziei.
126. MRT permite tuturor ofiţerilor de poliţie să rezolve, la nivelul
eşalonului lor, ansamblul de probleme ridicate de misiunile specifice ale poliţiei în
domeniul asigurării şi restabilirii ordinii publice.
127. MRT reprezintă un fir director care:
a) permite procesului de analiză să scoată la suprafaţă toate elementele
posibile să influenţeze derularea manevrei;
b) stabileşte etapele de depăşit şi punctele de studiat;
c) uşurează munca de stat major prin utilizarea unui limbaj comun şi
păstrarea factorilor care permit luarea deciziei.
128. Înţelegerea şi însuşirea MRT porneşte de la faptul că pentru rezolvarea
oricărei situaţii, instituţia forţelor de ordine trebuie să asigure trei elemente:
a) şef;
b) misiune;
c) mijloace.
Coeziunea acestor trei elemente este asigurată de decizie, factorul
esenţial care declanşează şi asigură reuşita acţiunii. Rezultat al unui proces raţional,
succesiv şi logic de evaluare a unor factori, de stabilire a unei idei de manevră şi a
unui curs al acţiunii, decizia poate fi obţinută prin parcurgerea următorului circuit ce
se reamorsează continuu:
a) a şti;
b) a înţelege;
c) a decide;
d) a acţiona.

Secțiunea II
ETAPELE PARCURSE PÎNĂ LA LUAREA DECIZIEI

129. Până la luarea deciziei, în principiu trebuiesc parcurse trei mari etape
(vezi anexa 1):
1) Analiza situaţiei tactice;
2) Alegerea modului de acţiune;
3) Stabilirea modului de acţiune şi elaborarea Planului de acţiune.

Etapa I: Analiza situaţiei tactice

130. Analiza situaţiei tactice - reprezintă activitatea desfăşurată de şeful

însărcinat cu executarea unei misiuni pentru:
a) a fragmenta o situaţie tactică în elementele sale esenţiale;
b) a stabili raporturile esenţiale în cadrul acţiunii de executat;

33
 c) a fixa cadrul şi limitele în care trebuie să se execute misiunea;
d) a confrunta concluziile şi a alege cea mai buna soluţie.
131. În cadrul acestei prime etape a MRT trebuie să se regăsească
următoarele subetape:
1. Cadrul general al acţiunii – reprezintă subetapa, faza, în care
comandantul trebuie să găsească răspuns la următoarele întrebări:
a) Despre ce este vorba ?
b) Unde se execută misiunea ?
c) Când se va executa misiunea ?
d) Pentru ce se execută misiunea ?
e) Ce se va executa ?
f) Cu cine se va executa?
g) Împotriva cui se va acţiona ?
2. Scopul misiunii – pentru ce se execută misiunea ?
În această subetapă şeful misiunii determină scopul (obiectivul) ce
necesită să fie realizat, adică ce să facă cu privire la misiunea încredinţată.
Se va analiza:
a) misiunea în ansamblu ţinându-se seama de importanţa acesteia şi
tipul de adversar faţă de care se acţionează (persoane străine, grupuri organizate,
grupuri înarmate cu arme de foc, obiecte contondente, grupuri paşnice etc.);
b) finalitatea ce trebuie să fie realizată (restabilirea ordinii publice,
restabilirea echilibrului social, dezamorsarea conflictului, prevenirea producerii
actelor de tulburare a ordinii publice).
3. Acţiunile ce se vor executa:
În această subetapă se urmăreşte să se stabilească pe secvenţe de timp
următoarele:
a) efectele ce trebuie să se obţină asupra adversarului (ce este necesar
să se execute) unde, cînd, pentru ce perioadă de timp;
b) tipul de acţiuni ce trebuie să se execute (baraj, filtru, interceptare,
direcționare);
c) activitatea forţelor de ordine din elementul de dispozitiv care
acţionează;
d) stabilirea limitelor ce trebuie respectate cu privire la spaţiu, timp şi
modalităţile de acţiune;
e) acţiunile ce se vor executa (simultane sau succesive) pentru
realizarea obiectivului misiunii şi procedeele prin care se vor utiliza;
4. Evaluarea cantitativă şi calitativă a forţelor proprii implicate în
executarea misiunii:
Se va ţine cont de:
a) acţiunile, natura, valoarea şi evoluţia forţelor adversarului;
b) condiţiile meteo şi teren;
c) posibilităţile logistice ale forţelor proprii;
d) restricţiile cu privire la folosirea unor mijloace tehnice din dotare;
e) inventarul de resurse şi mijloace tehnice cantitativ şi calitativ în
vederea executării misiunii;
f) valoarea forţelor proprii;

34
 g) mijloacele tehnice speciale necesare (elicopter, echipament pentru
scafandri, echipament special genişti);
h) gradul de pregătire şi experienţa angajaţilor care participă la
misiune pentru repartizarea eficientă a acestora pe elemente de dispozitiv;
i) starea morală a forţelor proprii.
5. Evaluarea cantitativă şi calitativă a adversarului (Împotriva cui se va
acţiona?).
Se vor avea în calcul următoarele :
a) analiza adversarului se va face pe baza informaţiilor primite de la
eşalonul superior, echipele speciale de cercetare-documentare, cetăţeni, mass-media
etc.;
b) caracteristicile geografice ale zonei în care acesta va acţiona;
c) adversarul actual şi adversarul potential;
d) natura, numărul, comportamentul şi gradul de organizare a acestuia;
e) scopul acţiunilor desfăşurate de adversar şi ce acţiuni intenţionează
să desfăşoare pe viitor;
f) stabilirea caracterului şi tipului de acţiuni pe care le-au desfăşurat,
le desfăşoară sau intenţionează să le desfăşoare;
g) consecinţele acţiunilor adversarului (periclitarea securităţii
naţionale, distrugerea unor obiective de importanţă deosebită pentru stat etc.);
h) capacităţi tactice ale adversarului de natură să împiedice realizarea
scopului misiunii de către forţele proprii;
i) modalităţi de realizare a contactului cu liderii acestuia, pentru
realizarea unor eventuale negocieri;
j) stabilirea momentelor şi a locurilor de superioritate ori de
inferioritate ale forţelor proprii asupra adversarului pentru evitarea unor situaţii
nefavorabile pentru forţele de ordine publică.
6. Sinteza concluziilor rezultate din analiză.

Etapa a II: Alegerea modului de acţiune (cum acţionez ?)

132. Alegerea modului de acţiune - reprezintă modalitatea, stabilită de şeful

misiunii în care se va acţiona şi care trebuie să fie respectată de subordonaţi pe timpul
misiunii. Determinarea modului de acţiune de bază trebuie să-i permită şefului
obţinerea obiectivului stabilit prin orientarea precisă a subordonaţilor faţă de
misiunea de executat.
Vor fi analizate:
1) Modul de acţiune al forţelor proprii (în continuare MAP)
2) Modul de acţiune al adversarului (în continuare MAA).
133. În elaborarea MAP şi MAA, şeful care planifică misiunea trebuie să
aibă în vedere următoarele criterii:
1) modurile de acţiune să fie raportate concret la zona de acţiune;
2) stabilirea a 2-3 moduri de acţiune posibile diferenţiate;

35
 3) să fie coerente şi posibile;
4) motivul pentru care se execută misiunea;
5) capacităţile umane, tehnice şi materiale pentru forţele proprii şi pentru
adversar;
6) scopul şi acţiunile adversarului;
7) obiectivul ce trebuie realizat ca urmare a executării misiunii;
8) axe de efort unde îşi va concentra majoritatea forţelor şi mijloacelor;
9) caracterul acţiunilor pe care le va executa şi succesiunea acestora pe
etape.
În situaţii neprevăzute subordonaţii trebuie să adopte acţiuni adecvate în
realizarea efectului major al misiunii (în acest caz va exista un M.P. adaptat
situaţiilor.
134. Elaborarea MAP se referă la stabilirea de către şef a acţiunilor
specifice, combinate în spaţiu şi în timp, în scopul realizării efectului major,
obiectivului, misiunii ţinînd cont de restricţiile, condiţiile impuse de eşalonul superior
şi de forţele şi mijloacele aflate la dispoziţie (subordine, întărire, sprijin).
135. MAP pot fi:
1) acţiuni combinate;
2) acţiuni simultane;
3) acţiuni succesive;
4) acţiuni cu caracter ofensiv;
5) acţiuni cu caracter defensiv;
6) acţiuni cu caracter spontan;
7) acţiuni cu caracter permanent.
136. Modurile de acţiune ale forţelor proprii vor fi nemijlocit legate de
următoarele elemente de bază:
1) repartizarea efortului în spaţiu (fie pe direcţie, fie în adîncime) ;
2) repartizarea efortului în timp;
3) repartizarea efortului în funcţie de evoluţia situaţiei operative şi a
raportului de forţe;
4) repartizarea efortului în funcţie de configuraţia terenului din zona de
acţiune.
137. Elaborarea MAA constă în stabilirea de către şef a modurilor de
acţiune probabile ale adversarului care ar împiedica realizarea obiectivului (efectului
major) stabilit de către forţele de ordine publică, plecînd de la precizările făcute de
eşalonul superior, caracteristicile geografice ale zonei de angajament.
Şeful misiunii va avea în vedere:
1) cadrul acţiunii si capacităţile tactice ale adversarului;
2) scopul urmărit de acesta prin acţiunile pe care le desfăşoară;
3) tipul de acţiuni pe care le desfăşoară sau le va desfăşura;
4) mijloacele folosite de acesta in timp si spaţiu;
5) modul de organizare al adversarului.
138. Confruntarea MAP/MAA are ca scop analiza avantajelor,
inconvenienţelor şi riscurilor care le comportă executarea misiunii în sine şi alegerea
modului de acţiune pentru realizarea obiectivului stabilit cu riscuri minime.
139. MAP de bază presupune următoarea analiză: „în vederea (obiectivul ce
trebuie realizat sau efectul major, restabilirea ordinii publice în zonă), eu trebuie să

36
(acţiunile ce trebuie întreprinse pentru realizarea efectului major, reţinerea capilor
instigatori, dispersarea turbulenţilor etc.), în acest scop în prima etapă sau fază
(încercuiesc zona), faza a II-a – (pătrund în imobil), faza a III-a, etc."
140. Confruntarea MAP cu MAA în vederea elaborării MAP de bază va fi
materializat atît grafic, cît şi text sub formă de tabel (vezi anexa nr. 2).

ETAPA a III: Stabilirea modului de acţiune şi elaborarea Planului de acţiune

141. După confruntarea MAP/MAA şeful misiunii va dispune de elementele

necesare pentru adoptarea M.A.P. de bază întru realizarea obiectivului misiunii
primite.
Planificarea acţiunii care se materializează printr-un dialog între şeful
misiunii şi ceilalţi factori cu responsabilităţi în executarea misiunii respective
conduce la apariţia unor adaptări operaţionale de care se va ţine cont în elaborarea
ordinelor de execuţie pentru subordonaţi.
142. În elaborarea concluziilor premergătoare luării deciziilor şeful va
analiza:
a) factorii generali care influenţează executarea misiunii;
b) zonele de interes;
c) forţele cu care va coopera;
d) condiţiile care vor asigura succesul operaţiunilor;
e) inconvenientele şi riscurile.
143. Decizia reprezintă rezultatul alegerii, din mai multe modalităţi de
acţiune, a modului de acţiune cu cel mai mic grad de risc şi inconveniente în funcţie
de situaţia concretă.
Calitatea deciziei depinde de:
a) fundamentarea juridică şi ştiinţifică a modului de acţiune adoptat;
b) analizarea unui material informaţional relevant şi transmis operativ;
c) competenţa şi aptitudinile profesionale ale şefului care o emite;
d) oportunitatea acţiunilor întreprinse pentru realizarea efectului major.

Capitolul V
PLANIFICAREA OPERAŢIONALĂ

144. Procesul de planificare operaţională cuprinde etapele de derulare a

planificării de la primirea informaţiei (notificarea) oficiale despre desfăşurarea unui
eveniment public pînă la evaluarea misiunii de către comandant. Aceste etape se
intercalează în următoarea ordine:
1. Şedinţa de planificare cu desemnarea echipei de planificare;
2. Evaluarea riscului evenimentului şi efectuarea
microraţionamentului tactic;
3. Elaborarea Planului de acţiune şi a dispoziţiei de punere în aplicare
a acestuia;
4. Instructajul (briefing-ul) efectivului implicat la misiune;
5. Desfăşurarea bilanţului (debriefing-ul);
6. Evaluarea misiunii.

37
 Secțiunea I
ŞEDINŢA DE PLANIFICARE
ŞI EVALUARE A EVENIMENTULUI

Şedinţa de planificare

145. După primirea oficială a informaţiei de desfăşurare a unui eveniment

public de amploare, subdiviziunea responsabilă de asigurarea ordinii publice va
convoca o şedinţă de planificare la care vor participa ofiţerii compartimentelor
managementului operaţional, investigaţii infracţiuni, comandanţii (şefii)
subdiviziunilor care vor executa misiunea.
146. În cadrul şedinţei de planificare se va desemna:
a) echipa de planificare a evenimentului;
b) echipa de evaluare a riscurilor;
c) numărul aproximativ de efectiv care va participa la asigurarea
ordinii publice.

Evaluarea riscurilor evenimentului

şi efectuarea microraţionamentului tactic

147. Evaluările de risc trebuie efectuate de persoane competente, care vor

viza apoi documentul produs (Planul de acţiune).
148. Echipa de evaluare a riscurilor va efectua o evaluare a tuturor riscurilor,
consultînd informaţiile publice şi serviciile de resort, întru relevarea informaţiilor
referitor la eveniment.
149. În procesul de evaluare a riscurilor, trebuie să se ia în calcul toate
aspectele:
1) importanţa şi cauzele (după caz) evenimentului;
2) numărul posibil de participanţi la eveniment;
3) atitudinea participanţilor (calmă, violentă);
4) categoria de cetăţeni participanţi la eveniment (vârstă, categorie
socială, etc)
5) atitudinea altor cetăţeni faţă de participanţii la evenimentul în
cauză;
6) caracterul evenimentului (politic, socio-economic, sportiv, religios,
etc);
7) durata şi timpul de desfăşurare;
8) modalitatea de desfăşurare (staţionar, mobil);
9) analiza evenimentelor anterioare organizate de categoria de
participanţi în cauză (după caz);
10) desfăşurarea eventuală a acţiunilor îndreptate împotriva
evenimentului public în cauză (antiprotest);
11) vulnerabilităţile forţelor de ordine;
12) alte informaţii relevante.

38
 150. Echipa de evaluare a riscurilor după efectuarea evaluării se va pronunţa
asupra numărului necesar de efectiv şi locurile necesare de amplasare a acestuia
pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.
151. Evaluarea riscurilor se va efectua de la primirea informaţiei oficiale
privind desfăşurarea evenimentului pînă la finalizarea misiunii. Prima fază de
evaluare se va face până la elaborarea Planului de acţiune. În cazul în care, până la
începerea misiunii, vor apărea elemente noi privind riscurile, se vor opera
modificările necesare în Planul de acţiune.
152. Efectuarea microraţionamentui tactic se va face în conformitate cu
prevederile capitolului IV al prezentei Instrucţiuni şi se efectuează de la primirea
informaţiei privind desfăşurarea evenimentului public, pînă la terminarea misiunii de
asigurare/restabilire a ordinii publice.

Secțiunea II
PLANUL DE ACŢIUNE

153. Echipa de planificare, după primirea raportului privind evaluarea

riscurilor evenimentului, va elabora Planul de acţiune, care va cuprinde:
I. Situaţia operativă preliminară
1. Context general
a) genul manifestaţiei /scopul declarat al manifestaţiei;
b) organizatorul şi coordonatele acestuia;
c) programul de desfăşurare al manifestaţiei cu precizarea datei, duratei,
locului, traseelor;
d) estimările privind participanţii şi numărul acestora;
e) numărul persoanelor de ordine desemnate de către organizator;
f) mijloacele auto/agregatele ce urmează a fi folosite de participanţi;
g) locul de parcare a mijloacelor auto destinate transportului participanţilor;
h) restricţiile impuse de organizarea manifestaţiei (de circulaţie rutieră,
activitatea societăţilor comerciale);
i) datele despre delegaţiile oficiale sau grupurile de manifestanţi/suporteri
care se deplasează în alte localităţi;
j) date despre persoanele împotriva cărora s-a dispus măsura de interdicţie
privind participarea la jocurile sportive;
k) spaţiile de cazare pentru participanţii care vin din alte localităţi etc.;
l) scurt istoric al evenimentului (dacă este cazul);
m) traseele de afluire/ defluire ale participanţilor;
n) locul/traseul de desfăşurare al manifestaţiei.
2. Riscuri şi vulnerabilităţi identificate
a) factori de risc interni şi externi;
b) vulnerabilităţi şi ameninţări generale;
c) vulnerabilităţi şi ameninţări specifice fiecărui obiectiv/ traseu de deplasare;
d) modul de desfăşurare a manifestaţiilor organizate anterior de aceleaşi
entităţi/persoane;
e) posibile acţiuni ostile;

39
 f) impactul estimat asupra populaţiei privind restricţiile impuse pentru
desfăşurarea evenimentului;
g) persoane cunoscute cu intenţii sau antecedente în perturbarea
manifestaţiilor, cu afecţiuni psihice sau tulburări de comportament; membrii sau
simpatizanţi ai unor asociaţii, deţinători de arme;
h) organizaţii non-guvernamentale, socio-profesionale interne şi
internaţionale, care ar putea iniţia diferite forme de protest cu caracter social, politic,
religios, pacifist, ecologist etc.;
i) posibilele scenarii de denaturare a scopului declarat al manifestaţiei în
acţiuni violente;
j) precizarea gradului de risc preliminat al misiuni.

II. Cadrul legal

III. Misiunile şi întrebuinţarea forţelor (Poliţie; carabinieri; SPCSE; alte

forţe):
1) prezentarea misiunilor specifice fiecărei structuri participante la misiune;
2) zona şi obiectivele la care se desfăşoară activităţi;
3) dispozitivele forţelor de ordine:
a) în zona de desfăşurare, imediată şi apropiată evenimentului;
b) în adîncime;
c) pe traseele de afluire/defluire ale participanţilor;
d) rezerve de intervenţie imediată;
4) alte rezerve operative/ strategice.

IV. Dispozitive
a) dispozitivele adoptate de fiecare structură participantă la misiune;
b) elementele de dispozitiv realizate de toate categoriile de forţe în zona
fiecărui obiectiv şi pe traseele de deplasare;
c) coordonatele fiecărui şef de dispozitiv;
d) situaţia numerică a efectivelor, pentru fiecare dispozitiv realizat;
e) ora privind realizarea/ridicarea dispozitivului, inclusiv privind
instalarea/ ridicarea gardurilor metalice;
f) dinamica misiunii (realizarea graduală a dispozitivelor, manevra de
forţe şi mijloace pe momente ale misiunii);
g) dispozitivele adoptate pe fiecare moment al desfăşurării manifestaţiei
– afluire/ defluire participanţi; la locurile de adunare/ desfăşurare; pe traseul de
deplasare;
h) precizări despre elementele de cercetare documentare (şeful
dispozitivului, echipele de prevenire şi combatere a criminalităţii);
i) precizarea locurilor de triere, de prim ajutor;
j) constituirea şi dispunerea echipelor de negociere – dacă situaţia
impune;
k) dispozitivele adoptate de firmele de securitate – când situaţia impune.

V. Rezerve

40
 a) prezentarea rezervelor de intervenţie destinate suplimentării
dispozitivelor iniţiale sau formarea altelor noi şi rezervelor care au ca misiune
exclusivă restabilirea ordinii publice;
b) şefii tuturor rezervelor de intervenţie şi coordonatele acestora;
c) dispunerea, zona de acţiune;
d) coordonatele privind realizarea/ridicarea dispozitivului;
e) mod de acţiune în diferite situaţii, în funcţie de specificul misiunii.

VI. Restabilirea ordinii publice

a) forţele care vor fi angrenate în eventualele acţiuni de restabilire a
ordinii publice şi misiunile acestora, comandantul acţiunii de intervenţie;
b) mijloacele folosite la misiunile de restabilire;
c) variantele şi modalităţile de acţiune particularizate zonei şi situaţiei, în
concordanţă cu riscurile şi vulnerabilităţile identificate.

VII. Realizarea cooperării

a) structurile cu care se realizează cooperarea;
b) domeniul şi situaţiile concrete de realizare a cooperării;
c) persoanele desemnate să realizeze cooperarea şi coordonatele
acestora;
d) datele referitoare la prezenţa la manifestaţie a reprezentanţilor
administraţiei publice centrale sau locale.

VIII. Logistica misiunii

a) ţinuta şi dotarea, mijloacele de transport destinate executării misiunii;
b) dotarea punctelor de conducere;
c) datele referitoare la alimentarea efectivelor (dupa caz);
d) asigurare medicală (date de contact, indicativ radio);
e) canalele radio ce urmează a fi folosite de fiecare structură în parte.

IX. Organizarea conducerii

a) şeful acţiunii (date de contact, indicativ radio şi de cine este ajutat,
şefii structurilor implicate, cu date de contact, indicativ radio);
b) locul de dispunere al comandanţilor/ şefilor nemijlociţi ai tuturor
unităţilor/ categoriilor de forţe participante la executarea misiunii.

X. Dispoziţii finale
a) coordonatele ofiţerului de relaţii publice;
b) modalităţile concrete de realizare a mediatizării activităţilor;
c) situaţia generală privind efectivele participante la misiune pe categorii
de forţe.
XI. Anexe
a) hărţi, scheme cu dispozitivele realizate;
b) situaţia centralizatoare detaliată privind efectivele participante la
misiune pe categorii de forţe şi unităţi;
c) repartizarea nominală a efectivelor pe dispozitive;

41
 d) declaraţia de intenţie a organizatorului pentru desfăşurarea
manifestaţiei, în original;
e) documente încheiate între organizator şi forţele de ordine şi, după caz,
alte documente de interes operativ;
f) planul agenţiilor de securitate care asigură măsuri de ordine (după
caz);
g) alte documente de relevanţă.
154. Planul de acţiune va fi pus în aplicare printr-o dispoziţie emisă de şeful
subdiviziunii responsabile de asigurarea ordinii publice, iar în cazul evenimentelor de
anvergură, cu agrenarea mai multor subdiviziuni ale Poliţiei, dispoziţia în cauză va fi
emisă de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei.

Secțiunea III
INSTRUCTAJUL (BRIEFING-UL),
BILANŢUL (DEBRIEFING-UL) ŞI EVALUAREA MISIUNII

Instructajul (briefing-ul)

155. Instructajul, în dependenţă de amploarea evenimentului, se desfăşoară:

a) cu 1-2 zile înainte de eveniment;
b) în ziua evenimentului, înainte de amplasarea forţelor la locurile
stabilite.
156. Dacă evenimentul este de amploare, instructajul se desfăşoară neapărat
cu 1-2 zile înainte. Instructajul începe cu aducerea la cunoştinţă a Planului de acţiune,
folosindu-se toate tehnologiile disponibile, aşa ca prezentări în PowerPoint, iar unde
este posibil materiale video şi fotografii, care prezintă puncte cheie sau/şi persoanele
de interes. Aceasta va îmbunătăţi conţinutul instructajului şi va stimula interesul.
157. La instructaj, obligatoriu, se va discuta:
a) cine sunt superiorii;
b) comportamentul forţelor de ordine vizavi de comportamentul
participanţilor la eveniment, ce va tolera şi ce nu va tolera Poliţia;
c) lucrul cu mass-media pe timpul evenimentului (unde le va fi permis
accesul jurnaliştilor şi unde nu, cine din cadrul forţelor de ordine va avea dreptul să
facă declaraţii pentru presă şi care sunt limitele);
d) aplicarea forţei şi în ce condiţii. Regula de bază este: la ordinul
comandantului, cu excepţia cazurilor individuale;
e) schimbul efectivului (în cazul în care misiunea este de durată);
f) asigurarea cu hrană şi veceu a efectivului;
g) întrebări şi răspunsuri.

Bilanţul (debriefing-ul)

158. După încheierea misiunii se va desfăşura o şedinţă de bilanţ privitor la

executarea serviciului pe timpul evenimentului. Se va face o scurtă analiză a
comportamentului poliţiştilor şi se va preciza dacă au fost sau nu incidente sau fapte
remarcabile. La bilanţ se va discuta inclusiv şi privitor la emoţiile efectivului, adică
care este atitudinea tuturor poliţiştilor faţă de misiune şi evenimentul în cauză.

42
 Evaluarea misiunii (şedinţa de totalizare)

159. Evaluarea se face de către comandant (şef) după eveniment, chiar şi

poate după o săptămână, la care se discută dacă s-a implementat Planul de acţiune şi
dacă trebuie de schimbat ceva la concret. Rezultatele evaluării se aduc obligatoriu la
cunoştinţa efectivului.
160. Scopul primar al şedinţei de totalizare constă în analizarea sistemelor şi
identificarea bunelor practici, dar şi identificarea domeniilor în care sunt necesare
îmbunătăţiri. Aceasta va contribui la facilitarea proceselor viitoare de planificare.
161. Şedinţa de totalizare nu este o metodă de atribuire a vinovăţiei, dar
trebuie văzută ca o posibilitate de a învăţa pentru evenimentele viitoare.
162. Şedinţele de totalizare trebuie documentate detaliat (procese verbale),
iar informaţia trebuie să fie accesibilă, în cazul în care, va fi necesară pentru unele
acţiuni rezultate din evenimentul în cauză.

Secțiunea IV
PLANIFICAREA OPERAŢIONALĂ
A EVENIMENTELOR PUBLICE SPONTANE (NEDECLARATE)

163. Planificarea operaţională a evenimentelor publice spontane (nedeclarate)

se va efectua concomitent cu implicarea în teren a forţelor pentru executarea misiunii
de asigurare a ordinii publice.
164. În dependenţă de situaţie, din cadrul planificării operaţionale a
evenimentelor publice spontane (nedeclarate) poate fi modificată sau omisă
desfăşurărea etapei şedinţei de planificare, cu desemnarea echipei de planificare şi
celei de desfăşurare a instructajului efectivului implicat la misiune, iar Planul de
acţiune va fi înlocuit printr-o dispoziţie care va conţine obligatoriu:
a) data, ora, locul desfăşurării evenimentului public;
b) modul de declanşare;
c) caracterul şi modalitatea de desfăşurare a evenimentului;
d) efectivul implicat la misiune.

Abrevieri:

DMI – Detaşamentul mobil de intervenţie;

GIM – grupa de intervenţie mobilă;
GS – grupa sprijin;
GMon – grupa de monitorizare;
GE – grupa de escortă;
Ec.An – echipa antiincendiară;

43
Ec.M – echipa medicală;
Ec.PT – echipa pază transport;

SEMNE CONVENŢIONALE

- POLIŢIST

- CORDON DUBLU DE POLIŢIŞTI

- BINOM (CU SCUT)

- ŞEF DE DISPOZITIV
44
- COMANDANTUL MISIUNII

- GRUPUL SPRIJIN

- GIM (GRUPA DE INTERVENŢIE MOBILĂ)

- INTERCEPTAREA DE CĂTRE GIM A

PROTESTATARILOR
(CAPI INSTIGATORI, PERSOANE VIOLENTE)

- ECHIPA ANTIINCENDIARĂ

- ECHIPA MEDICALĂ

- MANIFESTANT

- MANIFESTANT VIOLENT, LIDER

- AUTOSPECIALĂ

- GRENADĂ (SUBSTANŢĂ) LACRIMOGENĂ,

GRENADĂ CU EFECT AUDIO-VIZUAL

Anexa nr. 1
a Instrucţiunii privind tactica de
intervenţie a Poliţiei la asigurarea
şi restabilirea ordinii publice

M.R.T.

Cadrul
juridic
Aspect general
Despre ce este Cadrul
vorba general
Tipul acţiunii de
executat

45
Literă
Spirit
 CADRUL GENERAL
AL ACŢIUNII
Caracteristici teren
Unde şi Când?
Timpul
A
A Pentru ce fac?
N Сe trebuie să fac?
A MISIUNEA sau
L ROLUL
I Unde?
Z Cînd?
A
Cu cine?
Forţele proprii
FORŢELE Contra cui?
PARTICIPANTE

Forţele adverse
C
Ă
U
T
A M.A.P.
R Moduri proprii de acţiune
E
A
CUM?
M
A
N M.A.A.
E Moduri de acţiune a adversarului
V
R
E
L
DECIZIA
O
R
Anexa nr. 2
a Instrucţiunii privind tactica de
intervenţie a Poliţiei la asigurarea
şi restabilirea ordinii publice

ETAPA I – ANALIZA SITUAŢIEI TACTICE

Nr.
ETAPE DE PARCURS CONCLUZII
d/o.
1. Etapa I - Cadrul general al acţiunii - obiectivul (efectul major) ce trebuie
realizat
a) Despre ce este vorba în situaţia

46
 tactică (la ce se referă situaţia tactică?) - restricţiile existente sau probabile
b) Unde se execută misiunea ? (care - condiţiile impuse de eşalonul superior sau
sunt particularităţile din zonă, regiunea de reprezentanţii administraţiei publice, alte
de acţiune ?) organe abilitate implicate în misiune.
c) cînd se va executa misiunea ? - solicitări făcute de şeful misiunii
2. Etapa a II-a – Scopul (obiectivul) - obiectivul (efectul major) ce trebuie
misiunii realizat;
- restricţiile existente sau probabile;
Pentru ce se execută misiunea ? - condiţiile impuse de eşalonul superior sau
de reprezentanţii administraţiei publice, alte
organe abilitate implicate în misiune;
- solicitări făcute de şeful misiunii.
3. Etapa a III-a Acţiuni ce trebuie - obiectivul (efectul major) ce trebuie
executate realizat;
- restricţiile existente sau probabile;
Ce acţiuni se vor executa pentru - condiţiile impuse de eşalonul superior sau
îndeplinirea misiunii încredinţate ? de reprezentanţii administraţiei publice, alte
organe abilitate implicate în misiune;
- solicitări făcute de şeful misiunii.
4. Etapa a IV-a Evaluarea forţelor - obiectivul (efectul major) ce trebuie
proprii (în subordine, în sprijin, în realizat;
întărire) care vor acţiona - restricţiile existente sau probabile;
- condiţiile impuse de eşalonul superior sau
Cine va acţiona ? (împreună cu cine de reprezentanţii administraţiei publice, alte
vor acţiona efectivele de carabinieri ?) organe abilitate implicate în misiune;
- solicitări făcute de şeful misiunii.
5. Etapa a V-a Interpretarea forţelor - obiectivul (efectul major) ce trebuie
adverse (adversarului) realizat;
- restricţiile existente sau probabile;
Împotriva cui se va acţiona ? - condiţiile impuse de eşalonul superior sau
de reprezentanţii administraţiei publice, alte
organe abilitate implicate în misiune;
- solicitări făcute de şeful misiunii.
6. Etapa a VI- a Sinteza concluziilor rezultate din analiză
Din informaţiile primite reiese că ………………….., misiunea mea constă în
………………, pentru aceasta trebuie să execut următoarele acţiuni:
……………………………… .

ETAPA a III-a – ALEGEREA MODULUI DE ACŢIUNE

M.A.A. M.A. nr. 1 M.A. nr. 2

M.A.P. (succesiunea activităţilor) (succesiunea activităţilor)
…………………………. …………………………..
………………………… …………………………..
M.P. nr. 1 (succesiunea Avantaje: ……………….. Avantaje: ………………..
activităţilor) ………………………….. …………………………..
…………………………….. Inconveniente: …………. Inconveniente: ………….
……………………………. …………………………… ……………………………
Riscuri: …………………. Riscuri: ………………….
………………………….. …………………………..
47
M.P. nr. 2 (succesiunea Avantaje: ……………….. Avantaje: ………………..
activităţilor) ………………………….. …………………………..
…………………………….. Inconveniente: …………. Inconveniente: ………….
……………………………. …………………………… ……………………………
Riscuri: …………………. Riscuri: ………………….
………………………….. …………………………..

MOD DE ACŢIUNE DE BAZĂ:

(combinarea în timp şi spaţiu a efectelor de realizat pentru atingerea obiectivului şi a
acţiunii pe faze indicând pentru fiecare fază efectul major de realizat ).

Anexa nr. 3
a Instrucţiunii privind tactica de
intervenţie a Poliţiei la asigurarea
şi restabilirea ordinii publice

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A DMI

(O VARIANTĂ)

Detaşamentul mobil de intervenţie se compune din 139 polițiști:

1) Conducerea;
2) 3 plutoane de intervenţie;
48
 3) 1 pluton de comandament şi susţinere.

Conducerea:
a) Comandantul detaşamentului - 1;
b) Locţiitorul comandatului - 1;
c) Intendent (logistician) - 1;
d) Subofiţer de legătură – 1;
Total – 4.

Plutonul de intervenţie:
a) Comandant – 1;
b) Comandant adjunct de pluton – 1;
c) Comandant de grupă – 4;
d) Grupe de poliţişti – 4 (fiecare grupă a cîte 8 poliţişti);
e) Poliţişti – 28;
Total – 34.

Plutonul 1 de intervenţie – „ALFA”;

Plutonul 2 de intervenţie – „BETA”;
Plutonul 3 de intervenţie – „DELTA”.

Plutonul de comandament şi susţinere - „GAMA”:

a) Comandant – 1;
b) Comandant adjunct – 1;
c) 2 grupe de intervenţie mobilă (GIM) – 5 + 5;
d) Grupa sprijin (aplicarea mijl. speciale) – 4;
e) Grupa escortă (GE) – 4;
f) Grupa transport (şoferi GT) – 5;
g) Echipa antiincendiară (Ec.An.) – 2;
h) Echipa medicală (Ec.M) – 3;
i) Echipa paza transportului, şoferi (Ec.PT) – 4.
Total – 34

Anexa nr. 4
a Instrucţiunii privind tactica de
intervenţie a Poliţiei la asigurarea
şi restabilirea ordinii publice

VARIANTA CLASICĂ DE REPARTIZARE A EFECTIVULUI

ÎN CADRUL DMI

1. Plutonul „ALFA” şi „BETA” – formează elementul de contact.

2. Plutonul „DELTA” – formează:

49
 a) 2 grupe – elementele de flancare;
b) 1 grupă – element de siguranţă;
c) 1 grupă – rezerva.

3. Plutonul „GAMA” (de comandament şi susţinere) – formează:

a) grupele de intervenţie mobilă (GIM);
b) grupa sprijin (aplicarea mij. speciale);
c) grupa de escortă (GE);
d) grupa transport (şoferi GTr);
e) grupa de monitorizare (GMon);
f) echipa antiincendiară (Ec.An);
g) echipa medicală (Ec.M.);
h) echipa de pază a transportului (EPT).

Stimați colegi,

Într-un stat de drept Poliția nu trebuie să se prezinte doar în calitate de putere

coercitivă a statului, ci o punte de legătură dintre stat şi cetăţean, un garant de
asigurare a tuturor drepturilor şi libertăţilor omului.
Astfel, polițiștii trebuie să-şi construiască autoritate şi încredere în faţa
cetăţenilor prin profesionalism şi perseverenţă în activitatea de serviciu, în special la
menţinerea, asigurarea şi la necesitate restabilirea ordinii publice.
Instrucțiunea privind tactica de intervenție a Poliției la asigurarea și restabilirea
ordinii publice are ca obiect de reglementare mecanismul de asigurare a ordinii
publice pe timpul evenimentelor publice, precum şi modalităţile de intervenţie ale

50
forţelor de ordine pentru restabilirea acesteia. Am încercat să răspundem la întrebările
pe care şi le pun adesea polițiștii la primirea unei misiuni de acest gen.
Cum trebuie să îndeplinescă misiunea?
- Ca să respecte cadrul legal;
- Ca să îndeplinescă sarcina Poliției: de protecţie a cetăţeanului, ale drepturilor
şi libertăţilor cetăţeneşti şi a statului;
- Ca să protejeze spaţiul public de turbulenţele inerente unei societăţi
democratice;
- Ca să protejeze personalul Poliției de acțiunile persoanelor violente (polițiștii
sunt și ei cetățeni ai statului, care nu trebuie ignorați)
- Ca să i-a decizia corectă şi să o materializezi într-un ordin.
Menționăm, că această Instrucțiune nu oferă soluţii sau rezolvări tip pentru toate
situaţiile sau problemele cu care se confruntă polițiștii pe teren. Nu există situaţii
identice, chiar dacă acţiunile se desfăşoară în acelaşi loc sau sunt aceiaşi participanţi.
Ea oferă o linie directoare, scheletul unui mod de gîndire şi de acţiune legal, coerent
şi eficace, ce ţine de tactică, şi din care pot fi dezvoltate moduri de acţiune particulare
pentru situaţii noi în spiritul iniţiativei care trebuie să caracterizeze instituţia noastră.
S-a ţinut cont, aici, de practica şi experienţa ţărilor Uniunii Europene, a fost
analizată tactica de intervenţie a Jandarmeriei Franceze şi Române, modul de
planificare operaţională al Poliţiei din Marea Britanie, în rezultat, a fost elaborată
Instrucțiunea privind tactica de intervenție a Poliției la asigurarea și restabilirea
ordinii publice, care este doar începutul unei schimbări la nivel strategic în acest
domeniu.
În contextul celor enunțate, contăm mult pe experiența și sprijinul dvs. în
privința îmbunătățirii calității Instrucțiunii prenotate.

Pavel CUPCEA,
Inspector principal al Secției formare profesională a DRU a IGP.
Tel.: 022868035; 078770266

51