Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Inspectoratul General al Poliţiei

ORDIN

„ 17 ” ___03___ 2014 mun. Chişinău nr. 42

Pentru aprobarea Instrucţiunii privind

comportamentul angajaţilor cu statut special
din Inspectoratul General al Poliţiei al MAI

În temeiul Legii RM nr. 320 din  27.12.2012 „Cu privire la activitatea

Poliţiei şi statutul poliţistului” şi Hotărîrii Guvernului nr. 502 din  09.07.2013 „Cu
privire la aprobarea Statutului disciplinar al poliţistului”, cît şi stabilirea modului
de comportare a angajaţilor subdiviziunilor IGP în diferite situaţii,

O R D O N:

1. Se aprobă Instrucţiunea privind comportamentul angajaţilor cu statut

special din Inspectoratul General al Poliţiei al MAI, conform anexei.
2. Conducătorii subdiviziunilor IGP al MAI vor asigura studierea cu
efectivul din subordine a prezentului ordin, precum şi respectarea acesteia.
3. Controlul realizării prevederilor prezentului ordin se atribuie şefului DRU
a IGP al MAI.
4. Prezentul ordin se aduce la cunoştinţa subdiviziunilor IGP al MAI.

Şef,
colonel de poliţie Ion BODRUG
 Tabel de distribuire se anexează.

Şeful DRU a IGP,

locotenent-colonel de poliţie /semnat/ Veaceslav ZAPOROJAN

COORDONAT:

Şeful Secretariatului IGP,

căpitan de poliţie /semnat/ Tatiana GLAVAN

Şeful DMO a IGP,

maior de poliţie /semnat/ Alexandru GANACIUC

Şeful DJ a IGP,
locotenent-colonel de poliţie /semnat/ Viorel CERNĂUŢEANU

Şeful DSP a IGP

locotenent-colonel de poliţie /semnat/ Marin MAXIAN

Şeful INP al IGP

colonel de poliţie /semnat/ Igor GORI

Ex.: Sergiu Starodub

tel.: 255-306
Anexă
la ord. IGP nr. 42
 din 17 martie 2014

INSTRUCŢIUNE
privind comportamentul angajaţilor cu statut special
din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Instrucţiune stabileşte normele de conduită ale angajaţilor cu

statut special din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI (în continuare
poliţişti) în exercitarea atribuţiilor profesionale.
2. Scopul prezentei Instrucţiuni constă în stabilirea unei baze etice în
activitatea şi conduita profesională a poliţiştilor, formarea unui cadru unic de
atitudini în domeniul eticii şi etichetei de serviciu, reglementarea raporturilor
profesional-etice în diferite situaţii şi formarea la poliţişti a unor calităţi morale ce
ar corespunde normelor şi principiilor de conveţuire în societate.
3. În exercitarea atribuţiilor profesionale poliţistul se bazează pe următoarele
principii:
a) legalitatea – în exercitarea atribuţiilor ce le revin, poliţiştii sînt obligaţi să
respecte Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea – aplicarea tratamentelor
egale tuturor persoanelor, fără a fi influenţat de considerente etnice, naţionalitate,
rasă, religie, vîrstă, sex, orientare sexuală, avere, statut social sau opinie politică;
c) transparenţa – poliţistul asigură accesul populaţiei la informaţiile cu
caracter public în conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) disponibilitatea – capacitatea de a interveni profesional în orice situaţie
pentru apărarea legii, capacitatea de a examina problemele celor aflaţi în
dificultate, în limita competenţelor atribuite, ori de a-i îndruma către alte autorităţi;
e) profesionalismul – aplicarea, la nivelul cerinţelor, a cunoştinţelor teoretice
şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
f) confidenţialitatea – garantarea securităţii datelor şi informaţiilor obţinute
în exercitarea competenţei conferite de lege;
g) respectul – consideraţia acordată persoanelor, colegilor, superiorilor,
subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, dar şi instituţiilor, legilor,
valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
h) integritatea – adoptarea unui comportament conform normelor etice
acceptate şi practicate în societate;
i) loialitatea – ataşamentul fată de instituţie şi valorile promovate de aceasta,
adeziunea conştientă manifestată faţă de obiectivele instituţiei, respectul faţă de
ierarhia instituţiei, onestitate în relaţiile interpersonale, conştiinciozitate în
îndeplinirea atribuţiilor, respectarea angajamentelor asumate.
 Capitolul II
NORME DE COMPORTAMENT INSTITUŢIONAL

Secţiunea 1
Aspectul exterior al poliţistului

4. În exerciţiul funcţiei poliţiştii poartă uniformă de serviciu în conformitate

cu Hotărîrea Guvernului Nr. 284 din  24.04.2013 „Privind aprobarea uniformei,
însemnelor şi normelor de echipare cu uniformă ale poliţiştilor”.
5. În timpul serviciului, poliţiştii poartă răspundere personală pentru
respectarea cerinţelor port-uniformei şi regulilor igienei personale şi sociale. Ei sînt
obligaţi să menţină uniforma şi încălţămintea în curăţenie.
6. Coafura poliţistului, mustăţile şi barba (dacă le are) trebuie să fie îngrijite,
să corespundă cerinţelor igienei şi să nu creeze impedimente în cazurile utilizării
mijloacelor de protecţie individuală şi portului uniformei de serviciu.
7. Poliţistului (femeie) în uniformă de serviciu i se interzice să vopsească
părul în culori vii (ţipătoare), să-şi fixeze părul cu agrafe lucioase, să poarte
manichiura prea lungă, să facă exces de produse cosmetice, parfum şi bijuterii.
8. Pentru poliţistul (bărbat) care exercită atribuţiile funcţionale în ţinută
civilă sînt recomandate costumele clasice, este admisă şi purtarea unui sacou de
culoare diferită de cea a pantalonilor. Se interzice purtarea pantalonilor scurţi, a
tricourilor şi altor haine în stil sportiv.
9. În cazul executării atribuţiilor funcţionale în ţinută civilă poliţistul
(femeie) trebuie să aibă un aspect exterior decent şi adecvat, să nu cuprindă
articole în stil sport, elemente transparente sau care expun într-o formă exagerată
unele părţi ale corpului. Nu se permite purtarea rochiilor cu decolteuri excesive sau
cu umerii goi, a fustelor mini, pantalonilor scurţi, tricourilor şi altor haine de acest
gen.
10. Poliţistului în uniformă de serviciu i se interzice:
a) purtarea părţilor componente ale uniformei, accesoriilor şi însemnelor
modificate sau nestabilite;
b) înlocuirea părţilor componente ale uniformei de serviciu cu haine civile;
c) purtatul excesiv al accesoriilor (bijuteriilor).

Secţiunea 2
Modalitatea de salutare a poliţiştilor

11. Salutul este o formă de manifestare a respectului între poliţişti, o dovadă

a stimei reciproce şi o manifestare a culturii generale în raport cu alte persoane cu
care intră în contact direct prin natura serviciului.
12. Salutul se execută de pe loc sau în mişcare. Poliţistul salutat, indiferent
de gradul special şi de funcţie, este obligată să răspundă la salut.
 13. Salutul se efectuează prin ducerea mîinii drepte la coifură, concomitent
cu întinderea mîinii stîngi lîngă corp, iar cînd sînt descoperiţi - prin întinderea
ambelor mîini pe lîngă corp.
14. La prezentarea salutului, poliţiştii aflaţi în formaţie iau poziţia „Drepţi”
fără comandă, iar conducătorii de subdiviziuni, concomitent, duc mîna la coifură.
15. La comanda „Drepţi”, poliţistul stă în picioare, fără încordare, picioarele
cu genunchii întinşi, dar neîncordaţi, pieptul uşor ridicat, întregul corp aplecat
puţin înainte, abdomenul tras, umerii traşi înapoi, braţele lăsate în jos, astfel ca
mîinile, orientate cu palmele în interior, să fie dispuse lateral şi la mijlocul
coapselor, iar degetele semiîndoite să atingă coapsa, capul ridicat şi drept, fără a
înainta bărbia, privirea înainte.
16. Poliţiştii aflaţi în afara formaţiei, la prezentarea salutului, iau poziţia de
„Drepţi”, iar cînd sînt acoperiţi, duc mîna la coifură.
17. Prezentarea salutului se execută:
a) în cadrul unor activităţi festive/oficiale;
b) la intonarea Imnului de Stat şi imnurile altor state;
c) mormintelor comune ale ostaşilor căzuţi în luptele pentru suveranitatea,
independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova;
d) Drapelului de luptă;
e) la prezentarea raportului;
f) la prezentarea în faţa superiorului;
g) la întîlnirea unui superior;
h) la intrarea unui superior într-o încăpere;
i) pe timpul trecerii unei procesiuni funerare însoţite de trupe.
18. În cazul prezentării salutului unui conducător, de către efectivul
subdiviziunii se dă comanda „Atenţie, drepţi” sau „Domnilor ofiţeri” de către şeful
superior din cei prezenţi sau primul poliţist care l-a observat pe şeful sosit. La
această comandă, toţi cei prezenţi se ridică, se întorc spre şeful sosit şi iau poziţia
„Drepţi”.
19. Superiorul, dintre şefii prezenţi, se apropie de cel sosit şi raportează.
Şeful sosit, după ce a primit raportul, dă comanda „Pe loc repaus” sau „Domnilor
ofiţeri”, iar cel care a raportat dublează comanda, după care toţi cei prezenţi iau
poziţia „Pe loc repaus” sau se aşează.
20. La comanda „Pe loc repaus”, poliţistul duce piciorul stîng lateral, la
distanţa de lăţimea umerilor (cu excepţia femeilor poliţiste îmbrăcate în fuste),
lăsînd greutatea corpului pe ambele picioare. În acelaşi timp, braţele sînt duse
energic la spate, uşor îndoite în cot şi lipite de corp. O mînă se aşează în palma
celeilalte mîni, iar degetele rămîn relaxate şi uşor îndoite spre interior, însă nu
părăseşte locul, nu slăbeşte atenţia şi nu vorbeşte.
21. La şedinţele sau întrunirile la care asistă doar ofiţeri, şefii sînt salutaţi la
comanda „Domnilor ofiţeri”.
22. În prezenţa unui şef superior, comanda pentru salut al unui inferior nu se
dă şi raportul nu se înfăptuieşte.
23. În timpul desfăşurării şedinţelor în încăperi, comanda „Atenţie, drepţi”
sau „Domnilor ofiţeri” se dă la începutul şi la sfîrşitul fiecărei şedinţe.
 24. Salutul individual în ţinută civilă se efectuează prin adoptarea unei
poziţii adecvate de rostire a formulei ,,Să trăiţi”.
25. La salutul şefului sau al superiorului „Bună ziua”, poliţiştii răspund „Să
trăiţi”, iar daca şeful sau superiorul rosteşte „La revedere”, poliţiştii răspund „Să
trăiţi”.
26. Dacă şeful, în ordine de serviciu, felicită sau aduce mulţumire unui
poliţist, acesta răspunde celui care îl felicită „Servesc Republica Moldova”.
27. Dacă şeful felicită angajaţii unei subdiviziuni, poliţiştii acesteia răspund
prin „Ura” prelungit, repetat de trei ori, iar dacă şeful le aduce mulţumiri, ultimii
vor răspunde „Servim Republica Moldova”.
28. Poliţiştii sînt obligaţi să se salute reciproc, astfel:
a) cel mai mic în funcţie salută pe cel mai mare în funcţie;
b) în cazul funcţiilor egale, cel mai mic în grad special salută pe cel mai
mare în grad special;
c) în cazul gradelor identice, cînd nu se cunosc funcţiile, cel care vede
primul, execută salutul;
d) la grade şi funcţii egale, poliţiştii bărbaţi salută poliţiştii femei.
29. Poliţiştii folosesc următoarele formule de salut:
a) de la inferior în grad, la superior în grad: ,,Să trăiţi domnule (doamnă) ...
(gradul special)”;
b) la grade identice: ,,Bună ziua domnule (doamnă) ... (gradul special) ”.

Secţiunea 3
Modalitatea de adresare între poliţişti

30. În relaţiile dintre poliţişti, precum şi în relaţiile cu alte persoane, poliţiştii

sînt obligaţi să respecte regulile generale acceptate în societate.
31. Poliţiştii se adresează unul altuia cu formula ,,dumneavoastră sau
dumneata”.
32. Cînd este chemat în faţa unui şef sau superior, în funcţie de locul în care
se află, poliţistul procedează astfel:
a) în afara încăperilor – poliţistul se opreşte la doi-trei paşi în faţa şefului
(superiorului), ia poziţia „Drepţi”, îl salută şi se prezintă cu formula: Domnule
(doamnă) ..... (gradul special) sînt (gradul special), (numele) ...., m-am prezentat
la dispoziţia dvs (sau motivul pentru care a fost chemat);
b) în încăperi – poliţistul se descoperă, pune chipiul în mîna stîngă, îşi
verifică ţinuta, bate la uşă, aşteaptă să i se răspundă, intră în încăpere, ia poziţia
„Drepţi” şi se adresează, folosind formula sus-menţionată.
33. Cînd doreşte să comunice o problemă din propria iniţiativă, în funcţie de
locul în care se află, poliţistul va proceda astfel:
a) în afara încăperilor - poliţistul se opreşte la doi-trei paşi în faţa şefului
(superiorului), ia poziţia „Drepţi”, se salută şi se prezintă cu formala: „Domnule
(doamnă) ..... (gradul special) sînt (gradul special), (numele) .... permiteţi-mi să
mă adresez”;
 b) în încăperi – poliţistul se descoperă, pune chipiul în mîna stîngă, îşi
verifică ţinuta, bate la uşă, aşteaptă să i se răspundă, intră în încăpere, ia poziţia
„Drepţi” şi se adresează, folosind formula sus-menţionată.
34. Dacă la întîlnirea cu un superior în funcţie sau în grad special,
subordonatul sau inferiorul în grad nu poate trece pe lîngă acesta din cauza
spaţiului îngust, el este obligat să-i lase trecerea liberă, iar dacă este necesar ca
acesta să fie depăşit, trebuie să i se ceară permisiunea astfel: ,,Domnule
(doamnă) ... (gradul special), vă rog să-mi permiteţi să trec”.

Secţiunea 4
Comportamentul poliţiştilor la locul de muncă

35. Timpul de muncă reprezintă timpul pe care poliţistul, în conformitate cu

prevederile actelor normative, contractului individual şi celui colectiv de muncă, îl
foloseşte pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
36. Poliţistul, la locul de muncă, va respecta următoarele reguli:
a) la intrarea în instituţie să salute persoanele întîlnite;
b) la locul de muncă să păstreze liniştea;
c) să manifeste respect reciproc;
d) să se ajute reciproc, să vorbească coerent;
e) relaţia colegială trebuie să aibă la bază toleranţa, calmul, înţelegerea şi
sinceritatea;
f) să nu insulte colegii, să nu fie tendenţios sau răutăcios;
g) să respecte ierarhia profesională, să manifeste atitudine adecvată faţă de
superiori, dar şi pe inferiori în funcţie, tratîndu-i cu demnitate şi corectitudine;
h) într-un birou, poliţiştii se vor ridica în picioare cînd intră superiorul sau o
delegaţie şi vor fi politicoşi în discuţie;
i) în relaţiile de serviciu poliţiştii îşi vor controla permanent atitudinea şi
vocabularul.
37. În cazul folosirii telefonului, poliţistul este obligat:
a) să nu creeze disconfort celor din jur;
b) să deconecteze sau să acceseze modul silenţios al telefonului mobil
înainte de începerea şedinţei;
c) să se prezinte, la primirea apelului (gradul special şi/sau numele), în cazul
utilizării telefonului de serviciu.
Secţiunea 5
Comportamentul poliţiştilor în locurile publice

38. Pe stradă poliţiştii vor respecta următoarele reguli:

a) în calitate de pieton, poliţistul va respecta normele de circulaţie rutieră;
b) fiind în uniformă de serviciu, poliţistul nu va fuma în locurile interzise sau
din mers, nu va mînca în stradă şi va evita de a pune mîinile în buzunar;
c) lungimea pasului va fi corelată şi sincronizată cu cea a pasului
eventualului partener sau însoţitor;
 d) să acorde ajutor copiilor, persoanelor în etate şi invalizilor la traversarea
străzii cît şi îmbarcarea/debarcarea din transportul public în comun.
39. În localurile publice poliţiştii vor respecta următoarele:
a) dacă însoţeşte persoane prioritare (şefi, superiori), poliţistul le cedează
întîietatea;
b) dacă la alte mese se află superiori sau cunoscuţi, îi salută printr-o uşoară
înclinare a capului în jos;
c) cînd dă mîna cu cei de la masă, nu o întinde peste masă ci va ocoli masa;
d) vor evita discuţiile în contradictoriu, zgomotoase care atrag atenţia.
40. Angajatul Poliţiei, conducînd mijlocul de transport de serviciu, trebuie:
a) să manifeste comportament exemplar, respectînd el însuşi normele legale;
b) să staţioneze cu vehiculul de serviciu în locuri care nu incomodează
circulaţia, în afara cazurilor de intervenţie;
c) să utilizeze în mod raţional prerogativele funcţiei sale.

Capitolul III
NORME DE COMUNICARE ŞI COMPORTAMENT
A POLIŢIŞTILOR CU CETĂŢENII

Secţiunea 1
Norme de comunicare cu cetăţenii

41. Comunicarea este un indice important al profesionalismului poliţistului

şi se manifestă prin capacitatea acestuia de a transmite mesajul corect şi clar.
42. În comunicarea cu cetăţenii, poliţiştii trebuie:
a) să respecte demnitatea şi onoarea cetăţeanului, dreptul la viaţa intimă,
familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului;
b) să se salute, pînă la iniţierea comunicării de serviciu (ducînd mîna la
coifură, fiind în uniformă de serviciu), să se abţină de la strîngerea mîinii, să se
prezinte, cu indicarea funcţiei, gradului special şi a numelui, legitimîndu-se în
acest sens cu legitimaţia de serviciu şi succinct să se expună cauza adresării;
c) să transmită clar mesajul, organizat logic, cu o dicţie corectă, pentru a
avea siguranţa că cetăţenii recepţionează corect mesajul;
d) să se adapteze la particularităţile celor care îl ascultă, ţinînd cont de
pregătirea şi vîrsta lor;
e) să regleze volumul vocii în funcţie de numărul de ascultători;
f) să menţină contactul vizual cu cetăţenii în timpul comunicării;
g) să expună observaţiile şi cerinţele corect şi convingător, dacă trebuie să
repete cele spuse într-o manieră calmă şi să explice sensul acestora;
h) să asculte cu atenţie explicaţiile şi întrebările cetăţeanului, fără a-l
întrerupe, manifestînd respectul şi bunăvoinţa faţă de cetăţean;
i) să respecte libertatea opiniilor şi să nu se lase influenţat de punctul de
vedere personal;
j) să aibă atitudine conciliată şi să evite generarea conflictelor datorate
schimbului de păreri.
 43. În cazul stabilirii identităţii persoanei sau verificării actelor în legătură
cu necesitatea de serviciu, angajatul Poliţiei trebuie: 
a) să ceară într-o formă politicoasă prezentarea actelor necesare;
b) să ceară de la proprietarul actelor înlăturarea obiectelor de prisos în cazul
depistării acestora;
c) să verifice cu atenţie actele, într-un mod cît mai rapid, în cazul necesităţii
verificării minuţioase a actelor să explice cauza, timpul şi metodele aplicate;
d) la sfîrşitul verificării să mulţumească cetăţeanului pentru cooperare şi să
restituie actele.
44. În timpul comunicării cu cetăţenii, poliţistul trebuie să manifeste
stăpînire de sine şi să fie pregătit de:
a) comportament inadecvat, agresivitate şi opunere de rezistenţă din partea
cetăţenilor;
b) acordarea, în caz de necesitate, a ajutorului medical persoanelor care au
avut de suferit şi transportarea acestora în instituţiile medicale.
45. În comunicarea cu cetăţenii se interzice:
a) orice formă de discriminare; 
b) aroganţa şi brutalitatea;
c) înaintarea învinuirii neîntemeiate;
d) ameninţarea;
e) folosirea cuvintelor, expresiilor şi gesturilor jignitoare;
f) utilizarea expresiilor provocatoare care instigă la acţiuni ilegale;
g) verificarea fără motive a actelor.
46. În cazul primirii cetăţenilor în cadrul subdiviziunii, poliţistul urmează:
a) să dea dovadă de politeţe şi bune maniere;
b) să manifeste atenţie şi bunăvoinţă de a acorda ajutor cetăţeanului;
c) să asculte cererea cetăţeanului, să stabilească cauza adresării;
d) să explice prevederile actelor normative în vigoare care se referă la
problema cetăţeanului;
e) să ia o decizie în privinţa adresării cetăţeanului;
f) să informeze cetăţeanul despre ordinea şi timpul examinării cererii, cît şi
procedura de atac a hotărîrii primite.
47. În cazul comportamentului conflictual din partea cetăţeanului, poliţistul
trebuie să întreprindă măsuri întru calmarea persoanei şi apoi explicarea ordinii
soluţionării adresării.
48. În cazul primirii cetăţenilor în cadrul subdiviziunii Poliţiei, poliţistului i
se interzice:
a) să impună cetăţeanul să aştepte în mod nejustificat primirea;
b) să întrerupă cetăţeanul într-un mod brutal;
c) să manifeste nemulţumire în privinţa cetăţeanului;
d) să vorbească la telefon în prezenţa cetăţeanului, iar în caz că nu este
posibilă amînarea convorbirii, să-şi ceară scuze.
49. Poliţistul, în comunicarea cu cetăţenii străini, trebuie să manifeste
răbdare, corectitudine, la solicitare să acorde ajutor, în caz de necesitate să le
explice regulile de comportare pe teritoriul Republicii Moldova.
 50. În cazul unor încălcări minore a ordinii şi securităţii publice de către
cetăţenii străini, poliţistul îi va atenţiona asupra pericolului faptei săvîrşite şi va
recomanda respectarea pe viitor a prevederilor legale.
51. În comunicarea eficientă cu copiii, poliţistul va respecta următoarele:
a) să folosească expresii care să încurajeze copilul;
b) să păstreze un contact vizual (nici prea mult, nici prea puţin);
c) să asculte cu atenţie, să reformuleze şi să precizeze ce s-a spus;
d) să facă comentarii adecvate şi să dea sugestii sau răspunsuri de încurajare;
e) să fie amabil şi respectuos;
f) să fie răbdător şi tolerant.
52. În comunicarea cu copiii, poliţistului i se interzice:
a) să expună reproşuri sau acuzaţii;
b) să minimizeze sau să subestimeze ceea ce spune copilul;
c) să promită lucruri pe care nu le poate realiza;
d) să folosească o voce intimidantă.

Secţiunea 2
Comunicare cu mass-media

53. Accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia celor cu

accesibilitate limitată prevăzute de Legea RM nr. 982 din 11.05.2000 „Privind
accesul la informaţie”.
54. Persoanele care pot comunica cu mass-media şi să furnizeze informaţii
în condiţiile stabilite de prezenta Instrucţiune sînt conducătorii subdiviziunilor
IGP, persoanele desemnate de către aceştia şi ofiţerii de presă.
55. În situaţiile cînd ziariştii intră direct în legătură cu poliţiştii aflaţi în teren
la cercetarea unor cazuri sau la intervenţii, conducătorul echipei de cercetare sau de
intervenţie poate dezvălui presei anumite informaţii cu respectarea regulilor
privind secretul profesional, protejarea datelor cu caracter personal şi dreptul la
apărare.
56. Mediatizarea poliţiştilor care s-au remarcat în instrumentarea unor cazuri
se va face numai cu acordul acestora.
57. Cu prilejul unor acţiuni de amploare (reţinerea unor infractori,
restabilirea ordinii publice, etc.) este recomandabil ca, la faţa locului, să fie şi un
ofiţer de presă care va păstra legatura cu cel care conduce acţiunea şi va informa
reprezentanţii mass-media despre desfăşurarea acţiunilor.
58. În situaţia comiterii unei fapte ilicite în loc public, şeful grupei operative
(în lipsa ofiţerului de presă) este cel care va răspunde întrebărilor ziariştilor.
Răspunsurile vor fi concise, la obiect, fară a lăsa loc de interpretări şi, în acelaşi
timp, să dea dovadă de solicitudine.

Secţiunea 3
Norme de comportament cu cetăţenii
 59. Cetăţeanul are dreptul de a cere din partea poliţistului o contribuţie
activă la securitatea sa şi un tratament atent. Este necesar ca poliţiştii să manifeste
un comportament personal exemplar, dînd dovadă de amabilitate şi solicitudine,
adoptând o atitudine politicoasă şi fermă.
60. Poliţiştii în timpul executării atribuţiilor funcţionale vor respecta
următoarele norme generale de comportament cu cetăţenii:
a) să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc gradual conform
principiului proporţionalităţii. Aplicarea lor se va face după avertizarea prealabilă
asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru
încetarea acţiunilor şi conformarea la cerinţele legale ale poliţiştilor. Totodată
poliţistul nu va depăşi necesităţile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente
sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale, şi va înceta de îndată ce
scopul misiunii se va realiza;
b) să reducă la minim prejudiciul moral adus cetăţeanului în timpul reţinerii
şi percheziţiei, să nu admită agresivitate şi batjocură în privinţa persoanelor care au
încălcat legea;
c) să manifeste sensibilitate şi atenţie în privinţa victimelor şi martorilor, în
deosebi faţă de persoanele în etate, invalizi, femei şi copii;
d) în cazul desfăşurării percheziţiilor în domiciliul persoanei  să fie atent cu
lucrurile şi obiectele cetăţeanului.
61. În timpul executării atribuţiilor funcţionale nu se admite:
a) adoptarea hotărîrilor pripite, neglijenţă faţă de normele morale şi
procesuale;
b) acţiuni provocatoare, care instigă la săvîrşirea directă sau indirectă a faptei
ilicite;
c) divulgarea informaţiilor cu privire la viaţa personală, privată şi familiară,
care au fost cunoscute pe parcursul anchetei;
d) abordarea selectivă în privinţa cetăţenilor care încalcă prevederile legale;
e) indiferenţă, inactivitate şi pasivitate în prevenirea şi contracararea faptelor
ilicite.
62. Limitarea în drepturi şi libertăţi a cetăţeanului de către poliţist se
realizează în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.
63. În cazul constatării acţiunilor ilicite, poliţistul trebuie:
a) să explice persoanei care a încălcat legea, dacă permit circumstanţele,
într-o formă convingătoare cauza intervenţiei, făcînd trimitere la prevederile
actelor normative în vigoare;
b) să înainteze cerinţe clare, organizate logic, transmise cu o dicţie corectă,
pentru a avea siguranţa că cetăţenii recepţionează corect mesajul;
c) să manifeste stabilitate psiho-emoţională în cazul iscării situaţiilor de
conflict;
d) să se abţină de la acţiuni dure şi discursuri brutale în privinţa persoanei
care a încălcat legea, în deosebi în prezenţa copiilor şi persoanelor în etate.
64. În cazul interogării, poliţistul trebuie:
a) să fie imparţial;
 b) să nu accepte discriminarea faţă de persoanele făptuitoare, în special pe
considerente ce ţin de origine, naţionalitate, religie, sex, opinii politice, etc;
c) să dea dovadă de stăpînire de sine, fermitate şi politeţe, în cazul unei
atitudini agresive din partea cetăţeanului;
d) să nu admită atitudine jignitoare, ofensatoare sau glume umilitoare;
e) să nu admită înjurii.
65. În cazul survenirii unor situaţii excepţionale, poliţistul trebuie:
a) să dea dovadă de stabilitate moral-psihologică, prudenţă şi perseverenţă în
activitatea de serviciu;
b) să fie gata de a acţiona în orice circumstanţe;
c) să respecte singur şi să ceară de la toţi respectarea prevederilor legale;
d) să acţioneze prompt în cazurile de panică şi de nesupunere în grup.
66. Situaţiile excepţionale nu servesc drept justificare cazurilor de încălcare
a legii, torturii, sau altor tratamente degradante şi inumane.