Teza de LicentaKAK2

A
TEZĂ DE LICENŢĂ
LUAREA ȘI DAREA DE MITĂ – INFRACȚIUNI DE

CORUPȚIE SĂVÎRȘITE ÎN DOMENIUL AFACERILOR
Chişinău, 2015
CUPRINS:
INTRODUCERE……………………………………………………………….....3
CAPITOLUL I Aspecte generale privind luarea și darea de mită ca infracțiuni
de corupție………………………………………………………….....7
1.1. Evoluţia incriminării luării şi dării de

mită...............................................6
1.2. Reglementări internaţionale şi elemente de drept comparat privind
infracţiunea de luare şi de dare de mită..........................................................13
1.3. Tendinţe actuale de comitere a luării şi dării de mită.............................23
CAPITOLUL II Analiza juridico-penală a infracțiunilor de luare de mită și de

dare de mită.......................................................................................................27
2.1. Aspecte definitorii.......................................................................................27

2.2. Obiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită........................33
2.3. Latura obiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită........36
2.4. Latura subiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită......45
2.5. Subiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită.......................51
CAPITOLUL III Delimitarea luării de mită de coruperea pasivă și

delimitarea dării de mită de coruperea activă....................................................57
3.1. Aspecte definitorii.......................................................................................57

3.2. Delimitarea obiectului infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă
și al dării de mită de corupere activă...............................................................61
3.3.
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate
2
În condiţiile în care Republica Moldova ține o poziție solidară faţă de cursul
strategic spre integrare europeană, justiția, ca valoare socială, trebuie să urmeze
acest vector în strînsă legătură cu valorile universale, concentrate prioritar pe ideea
respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei. Anumite
experienţe ne demonstrează că pentru realizarea cu succes a aspiraţiilor de
integrare, nu este suficientă doar simpla recunoaștere a ordinii juridice prescrise de
standardele europene, ci mai este necesar ca organele de drept să asigure eficient
respectarea acesteia.
Modificarea continuă a relaţiilor sociale, în permanenţă impune perfectarea
unui cadru legislativ eficient şi corespunzător, care ar asigura buna dezvoltare a
societăţii. Un rol important în acest domeniu îl joacă normele de drept, în special
cele ce vizează materia penală, aplicarea corectă a cărora este menită să stopeze
creşterea criminalităţii, care afectează din ce în ce mai mult viaţa socială.
Un moment dureros pentru societatea contemporană, dar mai ales pentru
Republica Moldova este flagelul bine înrădăcinat – corupția.
În conformitate cu anexa la Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova
pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2015, nr.154 din
21.07.201l, corupţia a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care
a impus autorităţilor publice şi diverselor grupuri sociale active promovarea
proceselor şi mecanismelor de prevenire şi de combatere a fenomenului, pornind
de la declaraţii generale formulate în discursurile şi în alte intervenţii publice ale
oficialilor de cel mai înalt rang, continuînd prin campanii de educare civică şi de
propagare a intoleranţei faţă de fenomenul vizat, având ca finalităţi dosare
intentate, aduse în faţa justiţiei.
În Republica Moldova practicarea corupției rămîne a fi o ”afacere
convenabilă” atît timp cît va continua să aducă beneficii considerabile persoanelor
corupte fără riscurile aferente, în cazul depistării acțiunii lor, să fie prea mari. Dacă
profiturile ilicite obținute din corupție sunt inestimabile, riscurile ei pot fi clar
calculate: cercul subiecților care pot fi trași la răspundere este limitat; procedura de
ridicare a imunității de care beneficiază anumite grupe de persoane este
3
disproporționată în raport cu interesele urmăririi penale, inclusiv în cazul faptelor
de corupție; sancțiunile aplicate nu descurajează persoana coruptă, majoritatea
reducîndu-se la amenzi a căror valoare nu depășește ”cîștigul” realizat din
activitatea coruptorie, confiscarea veniturilor și a proprietăților obținute ilicit
nefiind aplicată datorită protecției oferite de prezumția constituțională a legalității
dobîndirii proprietății; riscul de a pierde locul de muncă nu este prea înalt,
deoarece legea penală limitează posibilitatea de a ocupa o anumită funcție o
perioadă, însă nu exclude totalmente posibilitatea persoanei condamnate pentru
infracțiuni de corupție de a rămîne în serviciul public sau în cadrul unei alte funcții
de răspundere în sectorul privat.
Consecințele nefaste ale corupției în Republica Moldova sunt resimțite mai
curînd de societate decît de indivizii corupți, iar practicarea corupției oferă
beneficii immediate celor corupți și periclitează pe termen lung bunăstarea
populației, subminînd încrederea societății în autoritățile publice și eficiența
funcționării democratice a unui stat de drept.
Cea mai gravă consecință a corupției este sărăcia, care la rîndul ei, sporește
atractivitatea corupției. Pentru a rupe cercul vicios ”corupție-sărăcie-corupție”,
abordarea activităților anticorupție trebuie să fie ghidată de intoleranță față de
corupție și de transformarea acesteia din activitate cu avantaje mari și riscuri mici
într-o activitate cu avantaje mici și riscuri mari, astfel doar fiind posibilă
diminuarea fenomenului.
Obiectul de studiu al acestei lucrări îl constituie infracţiunile de luare de mită,
de dare de mită prin prisma conţinutului infracţiunilor şi a elementelor care le
compun totodată aplicîndu-se metoda comparativă a aceluiaș fenomen de corupție
dar în sectorul public, prin prisma conținutului și a elementelor care le compun a
infracțiunilor de corupere pasivă și corupere activă. Totodată, studierea unui
fenomen infracţional se face imposibilă fără abordarea unor aspecte cu caracter
general. Astfel, prezenta lucrare pe lângă elementele cheie, adică studiul
infracţiunilor din perspectiva dreptului penal mai cuprinde şi unele aspecte
definitorii şi de esenţă precum ar fi: definirea corupției, delimitarea sectorului
4
privat de cel public, istoricul şi locul incriminării, tendința actuală a fenomenului
cît și importanța combaterii fenomenului.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul studiului constă în eludarea esenţei luării
de mită și dării de mită ca infracţiuni incriminată în legislaţia penală a Republicii
Moldova, precum şi în legislaţiile penale ale altor state, cît și delimitarea
fenomenului de corupție din sectorul privat cu cel din sectorul public, de
asemenea,. În special, studiul este concentrat în direcţia analizării elementelor şi
semnelor constitutive ale infracţiunilor de luare de mită și dare de mită, delimitarea
lor de coruperea pasivă și coruperea activă cît şi evidenţierii unor reguli de
calificare a acestor fapte infracţionale.
Pentru atingerea scopurilor menţionate au fost formulate următoarele
obiective:
- analiza lucrărilor științifice din doctrina penală autohtonă şi cea străină
publicate la tematica problemei investigate;
- examinarea locului incriminării infracţiunilor de corupție în sistemul
infracţiunilor;
- analiza comparată a legislaţiilor penale ale altor state existente în materia
incriminării infracțiunilor de corupție;
- elucidarea elementelor şi semnelor componente ale infracțiunilor de luare de
mită și dare de mită;
- evidenţierea semnelor delimitative dintre infracţiunile de luare de mită și
dare de mită şi unele fapte similare acesteia (coruperea activă și coruperea pasivă
etc;
- analiza bazelor de date referitor la infracționalitatea pe teritoriul Republicii
Moldova și depistarea indicelui nivelului de corupție.
Suportul ştiinţific al lucrării. Baza teoretică a investigaţiei o constituie

lucrările celor mai recunoscuţi autori consacraţi în domeniu:, S. Brînză, I. Dolea,
A. Doga, V. Dobrinoiu, Z. Lupașco, V. Stati, I. Ţurcanu, V. Cușnir, S. Iachimov, S.
Stoianov etc.
5
Semnificaţia teoretică şi practică a lucrării constă în faptul că constatările şi
concluziile pot fi de folos în activităţile de drept penal şi în realizarea obiectivelor
legii penale în direcţia protejării relaţiilor sociale legate de activitatea organelor
judiciare.
Structura lucrării. În vederea realizării obiectivelor propuse, lucrarea a fost
structurată pe 3 capitole, 13 paragrafe, introducere, încheiere și bibliografie.
În capitolul I întitulat Aspecte generale privind luarea și darea de mită ca
infracțiuni de corupție, a fost redată evoluția incriminării luării și dării de mită
prin prisma exemplelor din antichitate pînă în perioadele recente. Acest capitol mai
cuprinde și abordarea reglementării internaționale cît și analiza elementelor de
drept comparat privind infracțiunea de luare și de dare de mită. În același cadru al
lucrării a fost analizată și tendința actuală de comitere a infracțiunilor de corupție
pe teritoriul Republicii Moldova pe fiecare an în parte.
Capitolul II al lucrării, intitulat Analiza juridico-penală a infracțiunilor de
luare de mită și de dare de mită înglobează problemele cu caracter juridico-penal
a infracţiunii vizate din perspectiva legislației penale naţionale, fiind analizate
elementele şi semnele componenţei de infracţiune.
În capitolul III al lucrării, intitulat Delimitarea luării de mită de coruperea
pasivă și delimitarea dării de mită de coruperea activă, au fost identificate şi
semnalate aspectele delimitative dintre infracţiunea de luare de mită de coruperea
pasivă și dintre infracțiunea de dare de mită de coruperea activă.
CAPITOLUL I:
ASPECTE GENERALE PRIVIND LUAREA ŞI DAREA DE
MITĂ CA INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE
1.1. Evoluţia incriminării luării şi dării de mită

Prima menţiune despre corupţie în sistemul serviciului de stat, care şi-a găsit
oglindire în unul din cele mai vechi monumente ale statalităţii – arhivele
6
Babilonului Antic – se referă la a doua jumătate a sec. al XXIV-lea î.Hr. În epoca
sumerienilor şi a semiţilor Regele Urukaghina (Uruinimghina) din Lagaş (oraş-stat
antic în Sumer) a reorganizat administraţia de stat în scopul de a pune capăt
abuzurilor funcţionarilor şi judecătorilor săi, de asemenea, de a reduce solicitările
nelegitime de obţinere a recompenselor de la personalul templului de către
administraţia regală, micşorarea şi reglementarea plăţilor pentru ceremonii.
În India, Kautilya, ministrul principal al împăratului Ciandrapurta Mauria, în
sec. V î.Hr., a enumerat în tratatul „Arthasăstra” 40 de tipuri de însuşire a venitului
de către funcţionarii de stat, dar, făcând, totuşi concluzia: „Este imposibil să nu
încerci gustul mierii sau al otrăvii, dacă ea se află pe vârful limbii tale, tot aşa şi
pentru funcţionarul de stat este cu neputinţă să nu rupă măcar puţin din veniturile
regale”. În tratatul său Kautilya a făcut o concluzie pesimistă: „Averea împăratului
nu poate să nu fie, cât de puţin, însuşită de către acei care administrează această
proprietate”.1
Frecvenţa îngrijorătoare a corupţiei în Grecia Antică l-a determinat pe Platon
să propună pedeapsa cu moartea pentru funcţionarii care primeau daruri pentru a-şi
face datoria. El spunea: „Nu trebuie să primeşti daruri nici pentru lucrurile bune,
nici pentru lucrurile cele rele”. La rândul său, Aristotel, scrie următoarele:
„Persoanele ce întrunesc funcţii de gerant (membrii sfatului celor bătrâni) pot fi
supuse mituirii şi, adesea, aduc funcţiile lor statale jertfă intereselor personale. De
aceea, acestea ar trebui să-şi schimbe atitudinea în această ordine de idei”. În
acelaşi context, în lucrările cercetătorilor antici greci Dinarh, Hiperide şi
Demostene, luarea şi darea de mită este considerată una dintre cele mai grave
infracţiuni, determinând ca sancţiune pedeapsa capitală sau amenda în mărime
decernară din suma mitei primite.
O îngrijorare deosebită a trezit coruperea judecătorului, deoarece ea conducea
la redistribuirea nelegitimă a proprietăţii şi dorinţa de a soluţiona litigiul contrar
legii. Nu întâmplător religiile de frunte, dintre toate tipurile de corupţie, acuză, în
1
Lupaşcu Z., Corupţia – istoricul, evoluţia şi consecinţele ei la etapa actuală // Prevenirea şi combaterea corupţiei în
Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice: Materialele conferinţei internaţionale. Chişinău, 19–20 noiembrie
2004. Chişinău, 2004. p. 89–92.
7
primul rând, coruperea judecătorilor: „Să nu primeşti daruri, căci darurile orbesc pe
cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi” (Exodul 23:8, vezi, de
asemenea, Deuteronomul 16:19); „Nu vă însuşiţi nelegitim averea unul la altul şi
nu cumpăraţi judecătorii, ca să vă însuşiţi intenţionat proprietatea altor oameni”
(Koran 2:188) ş.a.m.d.2
În statul Roman se interzicea acceptarea compensaţiilor, darurilor pentru cele
mai importante îndatoriri civice. În legile romane adoptate – Lex Cinicia de donis
muneribus (204 î.Ch.); Calpurnia (149 î.Ch.); Acilia (123 î.Ch.); Servilia (110
î.Ch.); Cornelia (81 î.Ch.); Iulia (51 î.Ch.) – corupţia, fiind răspândită alarmant în
societate, a fost sancţionată ca delict prin care se înţelegea orice îmbogăţire injustă
a persoanelor ce aveau o funcţie publică sau semipublică. Sancţiunile aplicate
funcţionarilor corupţi erau diferite. După Legea Calpurnia, de exemplu,
funcţionarul vinovat era obligat să restituie mita. Legea Acilia prevedea aplicarea
pedepsei precuniare, stabilind restituirea dublei valori a folosului primit. Legea
Servilia a prevăzut şi pierderea de către funcţionarii vinovaţi a drepturilor politice.
În Imperiul Roman delictele funcţionarilor corupţi erau pedepsite şi mai sever,
fiind aplicate, de rând cu celelalte pedepse principale, exilul şi confiscarea averii.3
În Evul Mediu nivelul corupţiei nu era mai mic, deşi încercările de a o limita.
În această perioadă noţiunea „corupţie” capătă doar însemnătate exclusiv
bisericească, canonică – ademenire, seducere de către diavol. Circa 500 de ani în
urmă părinţii inchiziţiei, cu metodele lor specifi ce, au contribuit la terminarea
rapidă a luptei limbii latine cu rădăcinile sale greceşti, care continua de peste două
mii de ani, una din cauzele căreia a fost şi schimbarea termenului katalysis (de la
gr. katalysis – distrugere, descompunere) cu latinescul corruptia. Corruptibilitas
însemna trecerea omului, predispoziţia la distrugere şi nicidecum capacitatea lui de
a lua şi a da mită. Corupţia în teologia catolică a devenit manifestarea păcatului.
După căderea în păcat a primului născut, coruptă, adică bună şi păcătoasă, s-a
dovedit a fi natura în care se nasc şi mor oamenii. Păcatul moştenit adesea era
2
Байболов К., Сыдыкова Л., Сыдыков А., Коррупция. Взяточничество. Ответственность (вопросы теории и
практики). Бишкек, 1999, p. 12.
3
Th. Mommsen, Le droit penal romain, vol.III, Paris, 1907, p.1.
8
examinat drept cauză iniţială a tuturor păcatelor (Augustin cel Blajin, Thoma De
Aquino).4
În sec. VI imperatorul Bizanţului Anastasie, pentru a lupta cu corupţia,
practica darea de seamă a funcţionarilor, mărirea numărului de pretexte pentru a fi
pedepsiţi, înăsprirea controlului asupra îndeplinirii funcţiilor încredinţate,
înfăptuirea schimbării cadrelor. La punctele de primire erau utilizate etaloane de
măsură şi de cântărire, pentru ca funcţionarii şi vameşii să nu poată micşora (sau
mări) greutatea. Pentru unele categorii de funcţionari erau fi xate lefuri, ca ei să nu
poată să se îmbogăţească peste măsură din vistieria statului sau pe baza
petiţionarilor din popor. Treptat, în Imperiu au fost ridicate cerinţele faţă de dările
de seamă pe marginea activităţii demnitarilor de toate rangurile şi cinurile.
Activitatea anticorupţie a imperatorului Anastasie urmărea scopul de protecţie de
furt a câtor mai multe resurse ale imperiului. Controlul era aproape unica metodă
de a micşora abuzurile funcţionarilor în teritoriu. Ceva mai târziu, în actele
legislative ale lui Iustinian I, se observă tendinţa de a reduce numărul
funcţionarilor în provincie, a răsunat cererea „de a micşora numărul funcţionarilor
neprevăzuţi în statele de personal.” Luptei cu corupţia i se atribuia şi interzicerea
de atunci de a cumula mai multe funcţii.5
Metodele de combatere a corupţiei din acea epocă erau destul de primitive –
ele, în principiu, erau limitate de interziceri şi ameninţări, eficacitatea lor era foarte
mică. Imperatorul Iustinian practica, în sec. VI, recompensa pentru denunţarea
delapidatorilor de fonduri publice şi a celor care luau mită. Se considera că
denunţurile aveau un caracter voluntar şi aducea folos societăţii, de aceea în morala
acelor secole ele nu erau acuzate.
A devenit foarte cunoscută reforma de combatere a corupţiei imperatorului
Andronic. Leafa multor funcţionari din Imperiu a fost majorată, pentru a-i face mai
puţin accesibili mituirii. Judecătorii erau numiţi din oamenii oneşti şi incoruptibili.
Povara dărilor a fost uşurată şi colectorii de impozite lacomi erau supuşi
4
Mihaela V., Infracţiunile de corupţie în lumina legislaţiei naţionale şi convenţiilor internaţionale // Prevenirea şi
combaterea corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice: Materialele conferinţei internaţionale.
Chişinău, 19–20 noiembrie 2004. Chişinău, 2004. p. 114–124.
5
Гуров А. И., Профессиональная преступность: прошлое и современность. Москва, 1991, p. 14.
9
pedepselor aspre. Au fost aplicate măsuri dure împotriva marilor proprietari de
pământ şi mulţi reprezentanţi ai aristocraţiei bizantine au fost pedepsiţi cu moartea.
În 1337, în Bizanţ, a avut loc procesul judiciar împotriva soborului
judecătoresc corupt, ca rezultat, parte din colegiul judecătoresc bizantin a fost
acuzată de luare de mită, ea fiind condamnată la exilare cu confiscarea averii.
În Evul Mediu nivelul corupţiei era înalt şi în alte ţări. În Anglia, în 1601,
spicherul Camerei Comunelor a subliniat că judecătorii de pace „pentru o jumătate
de duzină de pui sunt gata să scuipe pe o duzină întreagă de legi penale”.6
În Rusia, prima menţiune despre mită ca recompensă nelegitimă pentru
efectuarea unor atribuţii oficiale de stat a fost fixată în Gramota regulamentară
Dvinsk din 1397–1398.
În sistemul judiciar reducerea corupţiei în Rusia se manifestă în anii de
guvernare a ţarului Ivan III. Pentru prima dată condamnarea la moarte ca pedeapsă
pentru luarea de mită deosebit de mare a fost introdusă de către nepotul lui, Ivan
IV (Ivan cel Groaznic). Pravila sinodală din 1649 a mărit considerabil cercul
faptelor ilicite şi a subiecţilor corupţi, iar pe timpul cârmuirii lui Petru I, legislaţia,
pe lângă personalităţile oficiale, a plasat la subiecţii corupţi şi mijlocitorii, părtaşii,
iniţiatorii şi tăinuitorii.7
În vechiul drept francez, pentru actele de corupţie erau pedepsiţi guvernatorii
şi intendenţii, care luau bani pentru ai salva pe unii de corvoadă ori pentru a-şi
procura alte avantaje; seniorii – pentru scutirea unor supuşi de impozite; ofiţerii de
justiţie, grefierii, judecătorii – pentru abuz de funcţie. “Judecătorii sunt corupţi –
scria Jousse – nu numai atunci când convin să facă un lucru pentru bani, dar şi
atunci când fără nici o convenţie ei primesc ceva sub pretext de cadouri...”. În
Codul penal francez (Codul Napoleon) din anul 1810, pentru prima dată au fost
introduse sancţiuni foarte aspre pentru comiterea actelor de corupţie. Aceste norme
au fost urmate, în esenţă, de majoritatea statelor europene.8
6
Barac L., Constantele şi variabilele dreptului penal. Partea Generală. Partea Specială. Jurisprudenţă penală.
Bucureşti: ALL Beck, 2002, p. 132.
7
Голованова Е. И., Правовые основы борьбы с коррупцией в России в XVI–XIX вв.: Историко-правовое
исследование: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук.
Москва, 2002, p. 5.
8
Jousse, Traite de la justice criminelle de Franse, vol.III, 1771, p.776.
10
În Moldova medievală exista o regulă: „Dacă boierii îşi însuşeau ceva din
vistieria statului în favoarea lor ori comiteau vreo fărădelege împotriva
domnitorului, ce se întâmpla nu chiar atât de rar, atunci el, nesfătuindu-se cu
boierii, putea să le ia viaţa sau averea”. Dimitrie Cantemir nota că „regula simplă
nu se baza pe o lege scrisă şi de aceea judecătorii necinstiţi se abăteau de la sensul
ei adevărat, creând prin aceasta condiţii pentru hotărâri nedrepte”. În una din
Pravilele lui Matei Basarab (sec.XVI) se spunea:” Cade-se judecătorului… să fie
tuturor miloserd, nefăţarnic, neluător de mită…”. Orice abatere de la aceste reguli
era pedepsită. Miron Costin în Letopiseţul Ţării Moldave spunea că Domnitorul
era sever nu numai faţă de popor, dar şi faţă de judecătorii care se lăsau corupţi,
aceştea fiind pedepsiţi după vechile legi.9
În Moldova se practica responsabilitatea pentru corupţia judiciară: „Dacă se
va dovedi că boierul a luat o hotărâre nedreaptă, influenţat de mită ori părtinire ori
neştiind legea, el este supus pedepsei aspre”.
Esenţa actuală a corupţiei se afirmă la răscrucea Epocii Noi, odată cu
constituirea statelor centralizate şi a sistemelor de drept existente şi azi. Un impuls
important pentru sesizarea corupţiei în sensul ei de azi ne dau lucrările lui Niccolo
Machiavelli. Corupţia a fost comparată de el, de exemplu, cu oftica. La început
este dificil s-o descoperi, dar e mai uşor s-o tratezi, dacă însă a fost delăsată, este
simplu s-o descoperi, dar e greu s-o tratezi. Aşa e şi cu corupţia în cadrul statului,
dacă observi la timp apariţia bolii, ceea ce-i dat doar cârmuitorilor înţelepţi, nu este
greu să te debarasezi de ea, dacă ea a fost neglijată, atunci fiecare vede că nu mai
ajută nici un leac.10
Ulterior, accentul în înţelesul corupţiei a fost pus pe partea ei criminologică şi
a dreptului penal. Thomas Hobbes menţiona în „Leviathan”: „Oamenii care se
laudă cu averea lor, comit cu îndrăzneală crime în speranţa că vor putea evita
pedeapsa, corupând justiţia de stat ori vor fi iertaţi pentru bani ori pentru alte forme
de recompensă”. La aceştia el îi raporta şi pe acei care „aveau multe rude influente
9
Cuşnir V.M., Corupţia: - reglementări de drept; activităţi de prevenire şi combatere. Partea I. Monografie,
Chişinău, 1999, p. 1.
10
Iachimov S., Stoianov S., Corupţia în Moldova şi lupta cu ea. Comrat, Institutul pentru Democraţie, 2007, p. 44.
11
ori oameni „populari” care îndrăznesc să încalce legea în speranţa că vor reuşi să
exercite presiune asupra puterii care execută legea. Corupţia, după Hobbes „este
rădăcina din care derivă, în toate timpurile şi graţie diferitelor ispite, sfidarea
tuturor legilor”.
Doar în sec. XX treptat se produc schimbări în atitudinea faţă de corupţie.
Punctul de vedere actual, care spune că corupţia afectează dezvoltarea, cu câteva
decenii în urmă era considerat îndoielnic. În anii 1960–1970 tema corupţiei era pe
larg discutată în ţările slab dezvoltate, dar nu s-a ajuns la o părere comună despre
faptul cum afectează ea dezvoltarea. O parte din savanţi considerau că corupţia
poate fi chiar utilă dezvoltării societăţii. Astfel, Hantington menţiona că corupţia
poate avea efect pozitiv, aşa cum ea micşorează nivelul violenţei şi, pe lângă altele,
reprezintă unul din mecanismele adaptării la epoca contemporană şi are un caracter
antirevoluţionr. „Acel care dă mită poliţistului care deserveşte sistemul – este mai
predispus să se identifice cu sistemul, decât acela care ia cu asalt sectorul de
poliţie”, afirma Hantington.
Robert Merton, în baza analizei funcţionale a mecanismului politic al SUA, a
demonstrat că este imposibil să examinezi corupţia în afara unui context concret, în
care ea există; în multe cazuri corupţia este funcţională pentru dezvoltarea
societăţii.11
La sfârşitul anului 1964, Nataniel Leff de la Universitatea din Columbia
susţinea următoarele: „Corupţia poate introduce elementul concurenţei în industria
monopolistă arhiînstărită şi, astfel, în sistem va fi introdusă tendinţa spre
eficacitate”.
În anii ’90 ai sec. XX atitudinea faţă de corupţie a început să se schimbe. În
1993, Piter Aidjen a creat organizaţia Transparency International (Transparenţa
Internaţională) care, în 1995, a editat primul catalog de percepere a corupţiei.
Anchetând pe cei mai învârstă şi mai cu experienţă conducători ai companiilor
transnaţionale şi coordonând răspunsurile lor cu informaţii din alte izvoare,
Transparency International a alcătuit un raiting a 53 de ţări ale lumii. În urma
11
Вербова О. В., Проблема борьбы с коррупцией в США в XIX в. // Право Беларуси. Часть 1. Новополоцк,
2004. p. 9–11.
12
publicării indicelui corupţiei efectul a fost colosal. Majoritatea celor mai mari ziare
ale lumii le-au retipărit cu comentariile lor, la el au început să facă trimiteri
partidele de opoziţie, el a fost supus criticii de către guverne. Dar cea mai
importantă consecinţă a constituit-o convingerea societăţii că a apărut posibilitatea
comparării corupţiei unei sau altei ţări şi urmăririi creşterii corupţiei într-o ţară
concretă.12
1.2. Reglementări internaţionale şi elemente de drept comparat

privind infracţiunea de luare şi de dare de mită
Pe plan internaţional, s-au adopta mai multe acte normative, convenţii sau
declaraţii care au drept scop confirmarea angajamentului de către toate statele ce
fac parte la ele, că vor lupta cu infracţiunile de corupţie şi că îşi adaptează
legislaţia internă la aceste documente internaţionale. Printre ele fac parte :
1. Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (adoptată prin
rezoluţia Adunării Generale din 31 octombrie 2003);
2. Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea criminalităţii
organizate transnaţionale (aprobată prin rezoluţia Adunării Generale din 15
noiembrie 2000);
3. Conferinţa Internaţională luptă cu fi nanţarea terorismului (adoptată prin
rezoluţia Adunării Generale din 9 decembrie 1999);
4. Declaraţia ONU despre lupta cu corupţia şi mita în operaţiile comerciale
internaţionale (a fost aprobată prin rezoluţia Asambleii Generale din 16 decembrie
1996);
5. Codul Internaţional al comportamentului persoanelor ofi ciale de stat
(aprobată prin rezoluţia Adunării Generale din 12 octombrie 1996);
6. Principiile de conducere pentru realizarea efectivă a Codului
comportamentului persoanelor ofi ciale pentru susţinerea ordinei de drept (aprobată
prin rezoluţia Consiliului Economic şi Social al ONU din 24 mai 1989);
12
Iachimov S., op.cit. p.49.
13
7. Măsurile în lupta cu corupţia. Măsurile cu privire la prevenirea şi spălarea
banilor. Planul de acţiuni pentru realizarea Declaraţiei de la Viena despre
criminalitate şi justiţie: răspunsuri la provocările sec. XXI (aprobată prin rezoluţia
Adunării Generale din 15 aprilie 2002);
8. Convenţia Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupţie
(Strasbourg, 27 ianuarie 1999);
9. Convenţia Consiliului Europei despre responsabilitatea penală privind
corupţia (Strasbourg, 9 septembrie 1999);
10. Douăzeci de principii ale luptei cu corupţia (aprobate de Comitetul
Miniştrilor al Consiliului Europei la 6 noiembrie 1997);
11. Codul model de comportament pentru funcţionarii de stat (aprobată de
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 11 mai 2000);
12. Convenţia Consiliului Europei referitoare la spălarea, depistarea, reţinerea şi
confi scarea produselor infracţiunii (Strasbourg, 8 noiembrie 1990);
13. Norme unice împotriva corupţiei la fi nanţarea partidelor politice şi
companiilor de alegeri (aprobată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la
8 aprilie 2003);
14. Declaraţia de la Paris cu privire la spălarea banilor (declaraţie de totalizare a
conferinţei parlamentare a Uniunii Europene cu privire la combaterea spălării
banilor din 8 februarie 2002);
15. Convenţia despre colaborarea statelor participante la Comuniunea Statelor
Independente în lupta cu criminalitatea (Moscova, 25 noiembrie 1998);
16. Legea-model „Despre bazele legislaţiei cu privire la politica anticorupţie”
(aprobată la cea de-a XXII şedinţă plenară a Adunării Interparlamentare (AIP CSI)
la 15 noiembrie 2003);
17. Legea-model „Lupta cu corupţia” (aprobată la cea de-a XIII şedinţă plenară
a AIP CSI la 3 aprilie 1999);
18. Legea-model „Despre acţiunile antilegalizării (spălării) veniturilor obţinute
ilicit” (aprobată la cea de-a XII şedinţă plenară a AIP CSI la 8 aprilie 1998);
14
19. Actul legislativ recomandat „Despre lupta cu crima organizată” (aprobat prin
decizia AIP CSI din 2 noiembrie 1996).13
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea criminalităţii
organizate din anul 2000 a fost un pas de răspuns globalizării criminalităţii şi
corupţiei organizate. Convenţia cuprinde un spectru larg de probleme, inclusiv şi
corupţia, defi neşte noţiunea de corupţie penală sancţionată. Ea prevede, de
asemenea, necesitatea de a criminaliza actele corupţiei, adică, primirea şi darea
mitei şi luarea unor măsuri legislative şi administrative de prevenire şi depistare a
corupţiei în rândul funcţionarilor publici pentru asigurarea contracarării efi ciente a
corupţiei în baza standardelor unice.
Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003 exprimă îngrijorări serioase în
legătură cu problemele şi pericolul generate de corupţie pentru stabilitatea şi
securitatea societăţii, care subminează instituţiile şi valorile democratice, aduc
prejudicii dezvoltării stabilităţii şi ordinei de drept. În Convenţie este menţionat
legătura dintre corupţie şi alte forme ilicite, în particular, crima organizată şi crima
economică, inclusiv spălarea mijloacelor băneşti. Conform art. 6 al Convenţiei,
statele asigură existenţa unui organ care să se ocupe de problemele politice
anticorupţie, supravegherea şi coordonarea acestei politici. Acest organ trebuie să
fi e de sin stătător şi independent. Caracteristicile obligatorii ale componenţei
corupţiei citate în convenţii sunt: intenţia, caracterul ilegal al faptei (activă sau
pasivă) ori avantajul ilegal (pentru însuşi funcţionarul public ori pentru o terţă
persoană); comiterea faptelor ilicite de către persoana ofi cială (funcţionarul) în
cazul exercitării obligaţiilor funcţionale (de serviciu) ori abuzând de poziţia sa.
Vom menţiona că pentru actele ilicite ale corupţiei nu e obligatoriu ca ele să aibă
un caracter finalizat. În calitate de faptă pasabilă de pedeapsă Convenţia propune
examinarea tentativei asupra comiterii actelor de corupţie, pregătirea ei pentru
săvârşire, de asemenea, diferite forme de complicitate.
Convenţia prevede următoarele componente ale actelor de corupţie:
- mituirea persoanelor ofi ciale naţionale;
13
Lupaşcu Z., op. cit. p. 97.
15
- mituirea persoanelor publice străine şi persoanelor ofi ciale
ale organizaţiilor publice internaţionale;
- mituirea în sectorul privat;
- folosirea atribuţiilor de serviciu în scopul obţinerii profi tului:
- abuzul de infl uenţă în scopul obţinerii profi tului;
- spălarea veniturilor de la crime;
- infracţiuni cu referire la operaţiile cu conturile:
- sustragerea bunurilor de către persoana publică;
- îmbogăţirea ilicită;
- sustragerea bunurilor în sectorul privat;
- participarea şi tentativa la infracţiunile enumerate mai sus;
- tăinuirea.
Astfel, ONU a recunoscut caracterul internaţional al problemei corupţiei şi
încearcă să găsească forme şi metode unanim acceptate de reducere a acestui
fenomen.14
Convenţia Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupţie
din 1999 acordă o atenţie deosebită măsurilor care sunt necesare de a le aproba la
nivel naţional. Convenţia stabileşte 13 tipuri de infracţiuni de corupţie, zece dintre
care pot fi pe de-a-ntregul raportate la concretizarea a două manifestări tradiţionale
ale mituirii-corupţie – primirea şi darea mitei. Concretizarea are loc cu referire la
subiect, la comportamentul funcţionarilor publici naţionali, a membrilor adunărilor
naţionale de stat, a funcţionarilor de stat străini şi a membrilor adunărilor
internaţionale, reprezentanţilor sectorului privat, persoanelor oficiale ale
organizaţiilor internaţionale, membrilor adunărilor parlamentare internaţionale,
judecătorilor şi persoanelor ofi ciale ale judecătoriilor internaţionale. În rândul
infracţiunilor de acest fel Convenţia prevede, de asemenea, folosirea în scopuri
ilicite a atribuţiilor de serviciu, spălarea veniturilor obţinute din acte de corupţie şi
infracţiuni care se referă la operaţiile cu conturile.
14
Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003// http://cj.md/international/drept-international-public/401-convenia-
naiunilor-unite-mpotriva-corupiei.html.
16
Un aspect important al Convenţiei este reglementarea pedepsei şi extrădării
criminalilor. După semnarea în ianuarie 1999, de către un număr impunător de ţări
europene, a Convenţiei despre responsabilitatea penală pentru corupţie, persoanele
care au săvârşit acte ilicite de corupţie nu vor mai putea să folosească teritoriul
acestor ţări pentru a scăpa de urmărirea penală (cum se întâmpla anterior, când
lipsea acordul bilateral despre extrădare între ţări concrete. Totuşi, aceasta nu
înseamnă că ei nu vor alege ţara cu pedepse mai uşoare pentru comiterea actelor de
corupţie.15
În Convenţia despre responsabilitatea de drept civil pentru corupţie din 1999
este stipulat că: corupţia constituie un pericol serios pentru tronarea legii,
democraţiei şi drepturilor omului, egalităţii şi dreptăţii sociale, complică
dezvoltarea economică şi pune în pericol funcţionarea corespunzătoare şi adevărată
a economiei de piaţă. Sunt menţionate consecinţele fi nanciare păgubitoare ale
corupţiei pentru persoanele particulare, companii şi state, pentru instituţii
internaţionale. Este arătată importanta contribuţie a dreptului civil în combaterea
corupţiei. Astfel, conform Convenţiei, „fi ecare Parte prevede în legislaţia sa
naţională mijloace efi ciente ale dreptului de apărare pentru persoanele care au
suportat pagube în urma actelor de corupţie care să le permită să-şi apere drepturile
şi interesele, incluzând posibilitatea de recuperare a pierderilor” (art. 1). Convenţia
instituie normele dreptului civil şi procesual în sfera combaterii corupţiei.
Legislaţia penală românească condamnă fenomenul de corupţie anume în
titlul V „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu”, al Noului Cod penal intrat în
vigoare la 1 februarie 2014. În acest capitol se condamna fapta de luare de mită,
prevăzută la articolul 289 şi anume fapta funcţionarului public care, direct ori
indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase
care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întîrzierea îndeplinirii unui act ce intră
în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri. Totodata, legea penală românească condamnă fapta de dare de
15
Convenţia Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupţie din 1999//
http://www.procuratura.md/file/Conventia%20europeana%20penala%20privind%20coruptia.pdf.
17
mită la art. 290, care are o dispoziţie de trimitere, şi presupune promisiunea,
oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile descrise în articolul 289.16
În legislaţia penală rusă fapta de luare de mită şi de dare de mită sunt
incriminate la art. 290 şi respectiv art. 291 al Codului Penal al Federaţiei Ruse, şi
anume se incriminează luarea de mită în formă de bani, hîrtii de valoare, alte
bunuri sau servicii cu caracter patrimonial, personal sau prin intermediar. În cazul
dării de mită, se incriminează fapta de dare de mită personal sau prin intermediar
persoanei cu funcţie de răspundere, persoanei publice cu funcţie de răspundere, sau
persoanei publice internaţionale cu funcţie de răspundere.
În legislaţia penală cehă, termenul "corupţie" nu este definit. Deobicei, "mita"
este cunoscută ca fapta de corupţie, aşa cum apare în Secţiunea 3, Capitolul III al
Codului penal ceh, capitol ce defineşte infracţiunile care aduc atingere ordinii
publice. Prin incriminarea infracţiunilor de "mită" în art. 160-162 Cod Penal ceh,
s-a urmărit protejarea integrităţii vieţii publice şi păstrarea obiectivităţii în
problemele cu privire la interesul public al cetăţenilor.
Conform art. 160 Cod Penal ceh infracţiunea de "luarea de mită" îi este
atribuită infractorului care, în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de ordin public,
acceptă mita sau încurajează promisiunea mitei. O astfel de faptă se pedepseşte cu
pîna la doi ani închisoare şi interzicerea dreptului de exercitare a profesiei. În cazul
în care infractorul cere mita pentru a-şi îndeplini vreuna din datoriile de interes
public ce intra în atributiile sale, pedeapsa este închisoarea de la şase luni pînă la
trei ani. Dacă comite o astfel de faptă în calitate de funcţionar public, pedeapsa este
închisoarea de la unu la cinci ani.
În concordanţă cu textul de lege din Codul Penal ceh autorul infracţiunii de
"mită" este acela care aduce, oferă sau promite mita în legatură cu îndeplinirea
datoriilor de ordin public.
Art. 162 Cod Penal ceh, reglementînd infracţiunea de "mită indirectă",
stipulează că oricine solicită sau acceptă mita pentru a încerca să influenţeze un
16
Noul Cod Penal al României, intrat în vigoare la 01.02.2014.
18
funcţionar public în folosirea puterii sale sau pentru că a influenţat astfel un
funcţionar public este pasibil de pedeapsă cu inchisoarea de pana la doi ani
În art. 163 Cod Penal ceh apare o cauză de nepedepsire. Conform acestui
text de lege persoana care aduce sau promite mita, pentru că i s-a cerut acest lucru
de către o altă persoană, nu se pedepseşte, dacă denunţă fapta, fără întîrziere,
procurorului sau organelor de poliţie.17
În Franţa Codul Penal în art. 435-1 reglementează infracţiune de "corupţie" :
"Pentru aplicarea convenţiei cu privire la lupta împotriva corupţiei
funcţionarilor Comunităţilor europene sau a funcţionarilor statelor membre din
Uniunea Europeană, semnată la Bruxelles în 26 mai 1997, se pedepseşte cu zece
ani închisoare şi 150 000 de Euro amendă, fapta unui funcţionar comunitar sau cea
a unui funcţionar naţional al unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui
membru al Comisiei Comunităţilor Europene, a Parlamentului European, a Curţii
de Justiţie sau a Curţii de Conturi din cadrul Comunităţilor Europene de a cere sau
de a încuviinţa, fără drept, oricînd, direct sau indirect, oferte, promisiuni, donaţii,
cadouri sau avantaje de orice fel pentru a îndeplini sau a se abţine de la
îndeplinirea unui act în legătură cu funcţia sa, care intra în atribuţiile sale sau în
legătură cu mandatul său, ori să faciliteze îndeplinirea unui astfel de act."18
Se manifestă susceptibilitatea săvîrşirii faptelor de corupţie de către cetăţeni
francezi investiţi cu putere publică cărora li se încredinţează o sarcină în serviciul
public sau un mandat public. Este interzis prin legi unei astfel de persoane să
accepte beneficii de orice fel pentru asigurarea, sau pentru a se abţine de la o
conduită decurgînd din atribuţiile sale, sarcină sau mandat, sau pentru a-şi exercita
influenţa, fie reală sau presupusă, în scopul de a obţine de la un organ public sau
un organ de administraţie publică un onorariu, o slujbă, tranzacţie comercială sau
orice altă decizie folositoare. Este, de asemenea, interzis prin lege să se acorde
orice formă de beneficiu pentru scopul de a se obţine oricare din "facilităţile" mai
sus menţionate de la o persoană investită cu putere publică, căreia i se
17
Bejan O., Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare. Chişinău: Tipografia Centrală, 2007, p.38.
18
Mihaela V., op. cit. p. 19.
19
încredinţează o sarcină în serviciul public sau un mandat public. Sancţiunea este
închisoarea de pîna la zece ani.
În Germania, există o reglementare strictă a fenomenului de corupţie, mai
ales în ceea ce îi priveşte pe judecători, arbitri şi militari în cadrul Forţelor armate
germane. Este calificată ca şi infracţiune de "dare de mită" fapta persoanei care
acordă un beneficiu funcţionarului în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale, sau
în cazul rezolvării contractelor comerciale. În 1997, în Germania, a avut loc o
dezbatere cu privire la simpla acceptare a unui folos nejustificat, dacă aceasta
întruneşte condiţiile infractiunii de "mită", chiar şi atunci cînd nu este urmată de o
conduită ilicită. Astfel, există o tendinţă clară de a evita amplificarea fenomenului
infracţional, prin extinderea sferei faptelor în legătură cu luarea sau darea de mită,
poate chiar într-o forma mediată, asupra anumitor categorii de persoane angajate în
funcţii publice care trebuie să se abţină de la acceptarea oricărui beneficiu
nejustificat.
În Austria, în afară de infracţiunea de "mită", este reglementată "intervenţia
prohibită"; se consideră că este inadmisibil ca un funcţionar să incerce să intervină,
în orice mod, în probleme care nu sunt legate de atribuţiile sale, sau care sunt
exercitate într-un mod interzis de lege.19
În Suedia, începand cu Constituţia din 1974 se observă preocuparea pentru
prevenirea abuzului în serviciul public. Prevederea se aplică, mai ales,
reprezentanţilor aleşi şi tuturor persoanelor care, în orice fel, iau decizii privind
servicii publice sau care sunt angajaţi în astfel de servicii. Această lege se referă,
de asemenea, la persoanele cărora li se încredinţează protecţia unui interes public.
Este interesant faptul că în cercul persoanelor la care legea suedeză face referire
sunt incluşi şi administratorii si îngrijitorii muzeelor de stat şi a monumentelor
istorice.
Legea prevede în mod expres aplicarea conţinutului ei şi în cazurile în care
fapta a fost comisă înainte ca infractorul să fi ocupat funcţia sau dupa ce acesta şi-a
încheiat angajamentul.
19
Ibidem, p. 20.
20
În cazul în care persoana care a primit mită nu face parte din categoria celor
mai sus menţionate, procurorul poate dispune acţiunea penală împotriva
făptuitorului numai dacă acesta a fost denunţat de angajatorul său, de o persoană
interesată care depune o plîngere în acest sens, sau dacă o asemenea acţiune se
dovedeşte a fi de interes public.
Deci, în anumite cazuri, corupţia îmbraca forme diferite. Tot ca şi infracţiune
de corupţie este văzută şi acceptarea unor beneficii nelegale pentru a vota într-un
fel sau altfel. Aceasta prevedere se aplică persoanelor care obţin sau acceptă o
promisiune, sau care solicită un avantaj ilegal în schimbul promisiunii de a vota
într-un anume fel, ori de a se abţine să voteze într-o chestiune de ordin public.20
Sub titlul "Corupţia slujitorilor publici", în Regatul Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord, este reglementată o sferă largă de infracţiuni.
Legea din 1889, care se ocupă de practicile corupte din corpurile
guvernamentale, clasifică drept faptă criminală conduita oricărui membru,
funcţionar sau angajat al unui organ administrativ local de a solicita sau accepta
daruri ca un stimulent sau o recompensă pentru înfaptuirea oricărui activitate în
legătura cu sarcinile sale de ordin public.
În Elveţia, conform legislatiei în vigoare, "darea de mită" şi "luarea de mită"
se sancţioneaza numai în acele cazuri în care persoana care a fost mituită sau cea
care cere mită, este un funcţionar angajat într-o organizaţie publică, o persoană
numită într-o funcţie juridică, magistrat, expert aflat sub jurămînt, translator,
interpret sau membru al Forţelor armate. Sunt deosebit de stricte măsurile punitive
aplicate în cazurile de "luare de mită" in legătură cu rezolvarea unor probleme
oficiale pe căi ilegale. În schimb, sancţiunile sunt mai puţin aspre atunci cînd în
urma acceptării mitei, problema în cauza nu a fost rezolvată pe o cale ilegală.
În Slovacia, în 1995, Guvernul a aprobat Programul anticorupţie "Mîini
curate".Ca urmare s-au mărit pedepsele pentru infracţiunile de "mită". S-au
introdus in legătură cu infracţiunea de "luare de mită" (art. 160 Cod Penal slovac)
şi infracţiunea de "mită indirecta" (art. 162 Cod Penal slovac), prevederi în ceea ce
20
Theodor Mrejeru, Dumitru Petre Andreiu Florescu, Dan Safta, Marieta Safta - Infractiunile de coruptie. Aspecte
teoretice şi practice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p 102.
21
priveşte punerea sub acuzaţie a persoanelor care au obţinut beneficii considerabile
sau excesive.
Pe lînga acestea, au fost incluse în art. 168, Paragraf 1, Cod Penal slovac,
infracţiunile propriu-zise de "luare de mită" şi "mita indirectă".21
În Statele Unite ale Americii este interzis prin lege ca un funcţionar public al
Guvernului Federal să solicite sau să accepte "mită". Aceeaşi lege interzice tuturor
persoanelor să acorde, să ofere sau să promită "mită" unui funcţionar public.
Cele enumerate mai sus ne duc la concluzia că majoritatea statelor moderne
au adoptat legi cu privire la fenomenul de "corupţie", recunoscînd gradul ridicat de
pericol social pe care îl reprezintă astfel de fapte. Se impune deci, controlarea şi
sancţionarea acestora prin crearea unui cadru normativ adecvat, a unor organisme
anticorupţie eficiente la nivel instituţional şi, nu în ultimul rînd luarea de măsuri de
ordin educaţional.22
1.3. Tendinţe actuale de comitere a luării şi dării de mită

Pentru a putea urmări tendinţele actuale de săvîrşire a infracţiunilor legate de
fenomenul corupţionist, este necesar de analizat situaţia criminogenă în acest
domeniu, de urmărit creşterea sau descreşterea nivelului infracţional şi respectiv
analiza bazelor de date anuale în legătură cu incriminarea faptelor de corupţie. O
astfel de statistică ne este prezentată de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova, unde putem urmări progresia sau regresia fenomenului de corupţie în
republică. Astfel, statistica dată ne ajută să ne formăm o imagine complexă
referitor la nivelul de corupţie, şi ne sunt prezente date din 2007 pînă în 2013,
eşantion de timp ce ne permite să urmărim efectele adoptării actelor internaţionale
şi legilor interne de prevenire şi combatere a corupţiei.
În anul 2007 au fost înregistrate în total 23 620 infracţiuni pe întreg teritoriul
Republicii Moldova. Din totalul de 23 620 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au
fost înregistrate 294 , ceea ce reprezintă 1,24 % din numărul total. Astfel, indicele
nivelului infracţional la 10 000 de locuitori reprezintă 65,7 iar indicele nivelului
21
Bejan O., op.cit. p. 40.
22
Theodor Mrejeru, op.cit., p. 103.
22
infracţional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracţiunile de mituire este de 0.8.
Din totalul a celor 294 de infracţiuni înregistrate în legătură cu mita, 220 au fost
trimise în judecată, iar în 6 cazuri procesul penal a fost încetat.23
Republicii Moldova, cu aproximativ 0,8% mai mult decît în anul 2007. Din totalul
de 23 817 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au fost înregistrate 241, cu 18 % mai
puţin decît în 2007 , ceea ce reprezintă 1,01 % din numărul total de infracţiuni în
2008. Astfel, indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori reprezintă 64,4
iar indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracţiunile
de mituire este de 0.7. Din totalul a celor 241 de infracţiuni înregistrate în legătură
cu mita, 152 au fost trimise în judecată, iar în 9 cazuri procesul penal a fost încetat.
În comparaţie cu 2007, în 2008 scade infracţionalitatea ce ţine de mită.24
de 24 826 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au fost înregistrate 114, cu 52,7 %
mai puţin decît în 2008 , ceea ce reprezintă 0,45 % din numărul total de infracţiuni
în 2009. Astfel, indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori reprezintă 67,1
Republicii Moldova, cu aproximativ 28,9% mai mult decît în anul 2009. Din
totalul de 32 001 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au fost înregistrate 179, cu
57 % mai mult decît în 2009 , ceea ce reprezintă 0,55 % din numărul total de
infracţiuni în 2010. Astfel, indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori
reprezintă 89,7 iar indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori în legătură
cu infracţiunile de mituire este de 0.5. Din totalul a celor 179 de infracţiuni
23
http://mai.gov.md/tabel_2007.
24
http://mai.gov.md/tab_stat2008.
25
http://mai.gov.md/content/4459.
23
înregistrate în legătură cu mita, 60 au fost trimise în judecată, iar în 5 cazuri
procesul penal a fost încetat. În comparaţie cu 2009, în 2010 sporeşte
infracţionalitatea ce ţine de mită.26
de 33 621 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au fost înregistrate 145, cu 19 % mai
puţin decît în 2010 , ceea ce reprezintă 0,43 % din numărul total de infracţiuni în
2011. Astfel, indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori reprezintă 94,4
de 34 956 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au fost înregistrate 182, cu 25,5 %
mai mult decît în 2011 , ceea ce reprezintă 0,52 % din numărul total de infracţiuni
în 2012. Astfel, indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori reprezintă 98,2
de mituire este de 0.51. Din totalul a celor 182 de infracţiuni înregistrate în
legătură cu mita, 68 au fost trimise în judecată, şi nici un proces penal nu a fost
încetat. În comparaţie cu 2011, în 2012 creşte infracţionalitatea ce ţine de mită.28
Republicii Moldova, cu aproximativ 3,42% mai mult decît în anul 2012. Din
totalul de 36 154 infracţiuni, infracţiuni de corupţie au fost înregistrate 205, cu
12,64 % mai mult decît în 2012 , ceea ce reprezintă 0,56 % din numărul total de
infracţiuni în 2013. Astfel, indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori
reprezintă 101,54 iar indicele nivelului infracţional la 10 000 de locuitori în
legătură cu infracţiunile de mituire este de 0.58. Din totalul a celor 205 de
26
27
28
24
infracţiuni înregistrate în legătură cu mita, 108 au fost trimise în judecată, iar în 3
cazuri procesul penal a fost încetat. În comparaţie cu 2011, în 2012 creşte
infracţionalitatea ce ţine de mită.29
Astfel, urmărind cifrele din statistica Ministerului Afacerilor Interne, putem
observa o creştere a numărului de infracţiuni înregistrate de către organele
afacerilor interne, însă dacă să analizăm raportul dintre numărul de infracţiuni de
corupţie cu numărul total de infracţiuni, observăm că a fost o scădere a acestui
indice după 2008, cu ulterioarea ei stabilizare la nivelul de aproximativ 0,5 % , fapt
ce spune despre stagnarea puterii de combatere a fenomenului corupţionist.
Însă, datele prezentate mai sus sunt doar datele despre infracţionalitatea
înregistrată, sau mai bine zis, infracţionalitatea depistată, ceea ce nu reprezintă
totalmente situaţia real criminogenă. La aceste date, cu siguranţă trebuie să fie
adăugate şi criminalitatea latentă, sau cea neînregistrată şi nedepistată, iar aceste
date cel mai bine pot fi urmărite în sondajurile care se efectuează pe un eşantion cît
mai larg, de organizaţii maxim obiective.
Potrivit Agenţiei “Infotag”, sondajul realizat la nivel global, a arătat că 64 %
dintre respondenţii moldoveni consideră că instituţiile de stat din Republica
Moldova sînt capturate de interese private, iar în ultimii doi ani fenomenul
corupţiei a sporit. Două treimi din cei intervievaţi susţin că fenomenul corupţiei
este o problemă care afectează serios societatea. Totodată, Barometrul global al
corupţiei arată că 55% din numărul respondenţilor consideră ineficiente eforturile
guvernanţilor în combaterea corupţiei, iar 54 % din respondenţi susţin că oamenii
simpli pot contribui la lupta împotriva corupţiei şi circa jumătate din ei sînt dispuşi
să denunţe cazuri de corupţie.30
Astfel putem observa o diferenţă mare între datele înregistrate oficial de
către organele de drept din Republica Moldova, precum că actele de corupţie
constituie 0,5 % din numărul total de infracţiuni, şi faptul că jumătate dintre cei
intervievaţi consideră că corupţia este deja un flagel bine înfipt în societate.
CAPITOLUL II:
29
30
http://www.noi.md/md/news_id/24724.
25
ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR DE
LUARE DE MITĂ ȘI DARE DE MITĂ
2.1. Aspecte definitorii
Infracțiunile de luarea de mită și darea de mită sunt incluse în capitolul XVI al
Codului penal care se numește Infracțiuni de corupție în sectorul privat.
La art. 333 este prevăzută infracțiunea de Luare de mită care incriminează
pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un
arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană
care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală
sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, de către un
participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau
pentru o altă persoană, sau acceptarea unor oferte ori promisiuni din partea
acestora pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei
acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui
eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Noţiunea de luare de mită presupune pretinderea, acceptarea sau primirea
sumelor de bani, valori, prestări servicii, privilegii sau orice avantaje patrimoniale
ori nepatrimoniale care au fost promise ori oferite unui arbitru ales sau numit să
soluţioneze prin arbitraj un litigiu, unui funcţionar ce gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală sau o persoană care lucrează
pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un
eveniment de pariat spre a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui
act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârşi un act contrar acestor
obligaţiuni.31
Luarea de mită reprezintă corupţia pasivă în sectorul privat când persoana
care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale sau
persoana care lucrează pentru o astfel de organizație, arbitrul ales sau numit să
soluţioneze prin arbitraj un litigiu, participantul la un eveniment sportiv sau la un
31
http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Speciala.pdf.
26
eveniment de pariat întreprinde acţiuni de a solicita sau primi, direct sau prin
mijlocitori, un avantaj necuvenit sau de a accepta oferte sau promisiunii privind un
asemenea avantaj pentru sine sau pentru altcineva, pentru ca această persoană să
efectueze sau să se abţină de la efectuarea unui act, încălcând obligaţiunile sale de
serviciu.32
Luarea de mită reprezintă prin sine infracţiunea care împiedică funcţionarea
normală a relaţiilor de piaţă, încalcă egalitatea în faţa legii a persoanelor fizice și
juridice. Mai mult decât atât, un alt aspect al pericolului social al acestei infracţiuni
constă în afectarea conștiinţei membrilor societăţii cu privire la statutul legal și
imparţial al organului de administrare nu doar în instituţiile de stat, dar și în cadrul
organizaţiilor nestatale (societăţi comerciale, necomerciale sau alte organizaţii
nestatale).33
În art.333 CP RM, sunt reunite cinci variante- tip de infracţiuni şi două
variante agravate de infracţiun i.
Luarea de mită in prima varianlă-tip este incriminată la alin.(l) art. 333 CP
RM: pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un
arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană
care gestionează o organizaţie comerciala, obştească ori o altă organizaţie nestatală
sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, de către un
pentru o altă persoană, sau acceptarea unor oferte ori promisiuni din partea
acestora pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei
acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui
Prima variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.b) alin.(2) art.333 CP
RM, presupune săvârşirea infracţiunii specificate la alineatul (l) de două sau mai
multe persoane.
32
Sergiu Brânză, Drept Penal partea specială vol. II, Chișinău 2005, p.654.
33
Ibidem, p. 655.
27
Potrivit lit.c) alin. (2) art.333 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de
infracţiune constă in extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru
ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care
gestionează o organizaţie comerciala, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau
de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, de către un
pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în
cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
În corespundere cu lit.d) alin.(2) art.333 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de
infracţiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin
mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu,
de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă
organizaţie nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de
organizaţie, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de
pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin,
dacă acestea se exprimă în proporţii mari-pentru sine sau pentru o altă persoană,
sau în acceptarea ofertei ori promisiunii acestora - dacă acestea se exprimă în
proporţii mari — pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea
unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui
În conformitate cu lit.a) alin.(3) art.333 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de
infracţiune constă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin
mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu,
de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă
organizaţie nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de
pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin,
dacă acestea se exprimă în proporţii deosebit de mari - pentru sine sau pentru o altă
28
persoană, sau în acceptarea ofertei ori promisiunii acestora - dacă acestea se
exprimă în proporţii mari - pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în
cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Cea de-a doua variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.b) alin.(3)
art.333 CP RM, presupune că infracţiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt
săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
în sfârşit, cea de-a cincea variantă-tip de infracţiune, prevăzută la alin.(4)
art.333 CP RM. se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau
prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un
litigiu, de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori
o altă organizaţie nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de
pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă ce nu i se cuvin -
dacă acestea se exprimă în proporţii deosebit de mari pentru sine sau pentru o altă
persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora dacă acestea se exprima în
proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale pentru a îndeplini sau nu
pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale
sau contrar acesteia, fie in cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de
pariat.34
La art. 334 este prevăzută infracțiunea de Dare de mită care incriminează
promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau
numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o
organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau unei persoane
care lucrează pentru o astfel de organizaţie, unui participant la un eveniment
sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a
îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni fiind în
34
Sergiu Brînză, Vitalie Stati, Tratat de drept penal, partea specială, volumul II,Chişinău 2015, p. 943.
29
exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau
al unui eveniment de pariat.35
Dare de mită se consideră promisiunea, oferirea sau darea sumelor de bani,
valori, prestări servicii, privilegii sau orice avantaje patrimoniale ori
nepatrimoniale unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu,
unui funcţionar ce gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală sau o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație,
unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat spre a
îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu ori spre a săvârşi un act contrar acestor obligaţiuni.
În art.334 CP RM, sunt reunite trei variante-tip de infracţiuni şi două variante
agravate de infracţiuni.
Astfel, prima variantă-tip de infracţiune, specificată la alin.(l) art.334 CP RM,
constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru
ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează
o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau unei
persoane care lucrează pentru o astfel de organizaţie, unui participant la un
eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană,
pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni
fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment
sportiv sau al unui eveniment de pariat.
RM, presupune că infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvîrşită de două sau
mai multe persoane.
Cea de-a doua variantă-tip de infracţiune, specificată la lit.c) alin. (2) art.334
CP RM, se exprima în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin
mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, unei
persoane care gestionează o organizaţie comercială, obşteasca ori o altă organizaţie
35
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72-74.
30
nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizaţie, unui
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă acestea se
exprimă în proporţii mari - pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a
îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni fiind în
exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau
al unui eveniment de pariat. Cea de-a treia variantă-tip de infracţiune, prevăzută la
lit.a) alin.(3) art.334 CP RM, constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal
sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un
litigiu, unei persoane care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o
altă organizaţie nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de
organizaţie, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat
de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă
acestea se exprimă în proporţii deosebit de mari - pentru sine sau pentru o altă
persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei
acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eve-
niment sportiv sau al unui eveniment de pariat.36
art.334 CP RM, presupune că infracţiunile specificate la alineatul (1) sau (2) sunt
săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
În fine, la alin.(4) art.334 CP RMse stabileşte că persoana care a dat mită este
liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a
autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea
săvârşită de ea.
2.2. Obiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

Dat fiind faptul că infracțiunile prevăzute la art. 333 și 334 fac parte din
capitolul XVI cu denumirea “Infracțiuni de corupție în sectorul privat”, putem
36
Sergiu Brînză, op.cit., 2015, p. 855.
31
afirma faptul că obiectul juridic generic îl formează relațiile sociale cu privire la
buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 333 Luarea de mită îl
constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în
sectorul privat, care presupune respectarea de către un arbitru ales sau numit să
soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o
organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează
pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la
un eveniment de pariat a obligației de a pretinde, accepta sau primi remunerația în
strictă conformitate cu legea.
În cazul infracțiunii prevăzute la art. 334 Darea de mită obiectul juridic
principal îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de
serviciu în sectorul privat, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de
mituire a arbitrilor aleși sau numiți să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori a
persoanelor care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă
organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori a
participanților la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat; obiectul
juridic secundar în constituie relațiile sociale cu privire la integritatea corporală,
sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.
Obiectul material sau imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 333 și 334
îl reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în bunuri, servicii, privilegii
sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unui arbitru ales sau numit să
soluționeze prin arbitraj un litigiu ori unei persoane care gestionează o organizație
comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o
astfel de organizație.
În acord cu lit. d) art. 2 al Convenției ONU împotriva corupției, adoptată la
New York la 31.10.2003, prin „bunuri” trebuie înțelese bunurile, corporale sau
incorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, ori actele juridice sau
32
documentele atestînd proprietatea acestor bunuri sau drepturi referitoare la
acestea.37
Prin „bunuri” se are în vedere, printre altele : 1) semnele bănești autentice
(bancnotele sau monedele metalice autentice, inclusiv cele jubiliare și
comemorative, emise de Banca Națională a Moldovei sau de organul autorizat al
unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine); 2) valorile mobiliare
de stat autentice; 3) alte titluri de valoare autentice.
„Serviciile” reprezintă activitățile, altele decît cele din care rezultă produse,
desfășurate în scopul satisfacerii unor necesități ale persoanei care a primit mita. Se
au în vedere, inclusiv, serviciile de natură sexuală. De aceea - dacă unui arbitru
ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează
o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau unei
persoane care lucrează pentru o astfel de organizaţie, unui participant la un
eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat i se pune la dispoziție o persoană
în scopuri sexuale, persoană ale cărei servicii sunt achitate de către corupător,
despre care fapt persoana dată este informată – acceptarea unor astfel de servicii
urmează a fi calificate conform legislației penale.
Prin „privilegii” se înțelege, după caz: 1) scutirea de obligații (către stat); 2)
oferirea de drepturi sau distincții sociale care se acordă în situații speciale.
Prin „avantaje” trebuie de înțeles favorurile, scutirile de obligații sau alte
foloase care ameliorează nemeritat situația în raport cu ceea pe care subiectul
infracțiunii o avusese înaintea comiterii infracțiunii. Avantajele sunt, în general, de
natură economică sau financiară, însă pot avea și un caracter nepatrimonial.
Avantajele pot consta în: vacanșe; împrumuturi de bani fără dobîndă; accelerarea
tratării unui bolnav; perspective mai bune în carieră etc.
Prin „oferte” înțelegem ofertele de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă; prin „promisiuni” – asumarea obligației de a da bunuri, de a oferi
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă.
37
Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003// http://cj.md/international/drept-international-public/401-convenia-
naiunilor-unite-mpotriva-corupiei.html .
33
O cerință obligatorie este ca bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele,
ofertele ori promisiunile sub orice formă să nu i se cuvină persoanei corupte. Se are
în vedere că remunerație (promisă, oferită sau dată de către corupător) nu-i este
legal datorată persoanei corupte. În alți termeni, este necesar ca, reieșind din
reglementările normative în vigoare, subiectul infracțiunii să nu fie îndreptățită a
pretinde, accepta sau primi o asemenea remunerație.
De aici derivă o altă cerință: caracterul gratuit al bunurilor, serviciilor,
privilegiilor, avantajelor, ofertelor ori promisiunilor sub orice formă pretinse,
acceptate sau primite de către persoana coruptă. Cu alte cuvinte, subiectul
infracțiunii nu-i achită corupătorului valoarea bunurilor, serviciilor, privilegiilor,
avantajelor, ofertelor ori promisiunilor sub orice formă pretinse, acceptate sau
primite.38
Pe lîngă aceasta, se cere ca remunerația ilicită să constituie un
contraechivalent al conduitei pe care persoana mituită se angajează să o aibă, adică
un contraechivalent al îndeplinirii sau neîndeplinirii, al întîrzierii sau grăbirii
îndeplinirii unei acțiuni fie în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în
cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat. Deci, remunerația
ilicită trebuie să aibă un caracter de retribuție, să constituie plata sau răsplata în
vederea efectuării unui act determinat, arătat în mod explicit.
Legea nu cere existența unei anumite proporții, a unei echivalențe riguroase
între remunerația ilicită și actul persoanei mituite. Însă, legea impune implicit ca
remunerația ilicită să aibă aptitudinea de a mitui, să fie serioasă. De aceea, dacă
între remunerația ilicită pretinsă, acceptată sau primită și actul determinat există o
vădită disproporțieîn sensul că actul determinat depășește cu mult în valoare sau
importanță acea remunerație, atunci caracterul de retribuție, de contraechivalent
poate fi exclus.
Dacă arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori
persoana care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație
nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori participantul la un
38
Sergiu Brînză, op.cit., 2015, p. 856.
34
eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat pretinde, acceptă sau primește
remunerația ilicită nu cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care aceasta se
angajează să o aibă, atunci cele săvîrșite nu vor constitui infracțiunea specificată la
art. 333 sau 334 ale CP RM.
Totodată este necesar de accentuat faptul că în lipsa obiectului material sau
imaterial, fapta nu va putea fi calificată în conformitate cu art. 333 sau 334 ale CP
RM.39
2.3. Latura obiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 333 al CP RM constă în fapta
prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal
sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce
nu i se cuvin persoanei mituite, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, ori de
acceptare a ofertei ori promisiunii de asemenea foloase.
Acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin. (1) art. 333 al CP RM cunoaşte
următoarele patru modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu
i se cuvin persoanei mituite;
2) acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i
se cuvin persoanei mituite;
3) primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i
se cuvin persoanei mituite;
4) acceptarea ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite.
De exemplu, la cea de-a treia modalitate normativă enunţată mai sus se referă
următoarea speţă: R.M. a fost condamnată în baza alin.(1) art. 333 CP RM. în fapt,
activând ca preşedinte al Cooperativei de consum „A.” din or. Teleneşti, la
10.06.2008, aproximativ la ora 12.00, contrar atribuţiilor de serviciu, a primit, în
biroul său de serviciu, de la C.S. mită sub formă de bani ce nu i se cuvin, în sumă
39
Ibidem, p. 945.
35
de 200 dolari SUA, pentru a-i acorda lui C.S. două locuri de comercializare pe
teritoriul pieţei din or. Teleneşti, acţiuni ce intră în obligaţiile de serviciu ale lui
R.M.40
Caracterizînd sumar modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile
specificate la alin.( 1) art. 333 CP RM, menţionăm: pretinderea presupune cererea
stăruitoare (insistentă) sau formularea unei pretenţii vizînd bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite.
Pretinderea nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor.
În cazul pretinderii, iniţiativa întotdeauna aparţine făptuitorului. Pretinderea
poate fi exteriorizată prin cuvinte, gesturi, scrisori sau orice alt mijloc de
comunicare. Nu este necesar ca cererea să fie astfel formulată încît să poată fi
înţeleasă de oricine. Este suficient ca, în raport cu împrejurările concrete, ea să fie
inteligibilă pentru cel căruia i se adresează.
Atunci cînd pretinderea se face printr-o scrisoare sau mesaj, pretinderea se
consideră consumată în momentul în care destinatarul ia cunoştinţă de conţinutul
cererii şi înţelege conţinutul acesteia, deoarece anterior acestui moment ne aflăm în
prezenţa unei acţiuni care încă nu s-a exteriorizat în raport cu o altă persoană. La
momentul expedierii scrisorii sau mesajului, care conţine pretinderea, vom fi în
prezenţa tentativei la infracţiune, aceasta nefiind încă consumată.
Indiferent dacă este expresă sau aluzivă, pretinderea remuneraţiei ilicite
trebuie să fie univocă, manifestînd intenţia mituitului de a condiţiona de ea
conduita legată de obligaţiile sale de serviciu. Destinatarului pretenţiei, formulate
de către mituit, nu i se cere să înţeleagă semnificaţia penală a faptei. Totuşi, el
trebuie să înţeleagă că tocmai pretinderea remuneraţiei ilicite condiţionează
angajarea mituitului să adopte conduita legată de obligaţiile de serviciu ale unei
astfel de persoane.
La rîndul său, acceptarea se exprimă, după caz, în: 1) consimţirea dării de
către mituitor de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se
cuvin persoanei mituite; 2) aprobarea oferirii ori promisiunii de către mituitor de
40
Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09.07.2010. Dosarul 1ra-776/2010.// www.csj.md.
36
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei
mituite. în fine, primirea se exprimă în luarea în posesiune, obţinerea, încasarea de
mituite.
În ipoteza acceptării, iniţiativa aparţine corupătorului. Acceptarea poate fi
expresă sau tacită. În ipoteza din urmă acceptarea rezultă din anumite manifestări
care relevă neîndoielnic acordul persoanei mituite de a primi remuneraţia ilicită.
Acceptarea poate presupune şi nerespingerea remuneraţiei ilicite. Pentru existenţa
infracţiunii este suficient ca persoana publică sau persoana mituită să accepte
oferta sau promisiunea chiar dacă remuneraţia ilicită nu a fost determinată, în
sensul că nu s-a precizat, în concret, în ce se va consta aceasta.41
În fine, primirea se exprimă în luarea în posesiune, obținerea, încasarea de
mituite. Primirea implică darea din partea corupătorului. Iată de ce, spre deosebire
de modalitatea de pretindere, în cazul modalităţii de primire iniţiativa aparţine
corupătorului.
Primirea trebuie să fie spontană. Spontaneitatea presupune o relativă
concomitenţă între acceptarea propunerii şi primire sau, altfel spus, inexistenţa,
între aceste două momente, a unui interval de timp care să permită acceptării să
devină ea însăşi relevantă juridic. Aşadar - în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1)
art. 333 CP RM. săvârşite prin primire - acceptarea şi primirea nu se pot produce
decât în acelaşi timp. în lipsa unei asemenea concomitenţe, ne vom afla în prezenţa
modalităţii nr.2 sau nr.4 a acţiunii prejudiciabile specificate la alin.l) art. 333 CP
RM. În cazul dat, infracţiunea prevăzută la alin. (1) art. 333 CP RM se va
considera consumată din momentul a) acceptării de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unui arbitru ales sau numit să soluţioneze
prin arbitraj un litigiu, persoanei care gestionează o organizaţie comercială,
obştească ori o altă organizaţie nestatală sau persoanei care lucrează pentru o astfel
de organizaţie, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de
41
Sergiu Brînză, Chişinău 2015 op.cit., p.946.
37
pariat sau b) acceptării ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unui arbitru ales sau numit să soluţioneze
prin arbitraj un litigiu, persoanei care gestionează o organizaţie comercială,
obştească ori o altă organizaţie nestatală sau persoanei care lucrează pentru o astfel
de organizaţie, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de
pariat. Primirea remuneraţiei ilicite va marca momentul de epuizare a infracţiunii
respective.
Latura obiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM
constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de extorcare, personal sau prin
mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se
cuvin persoanei mituite, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.
Pot fi deosebite următoarele trei modalităţi faptice de extorcare:
1) punerea victimei într-o situaţie care o impune să-i transmită persoanei
mituite remuneraţia ilicită, pentru a preîntâmpina producerea efectelor nefaste
pentru interesele legitime ale victimei;
2) ameninţarea cu lezarea intereselor legitime ale victimei (nu lezarea efectivă),
în cazul în care aceasta nu-i transmite persoanei mituite remuneraţia ilicită;
3) nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să
transmită remuneraţia ilicită către persoana mituită, pentru a evita lezarea
intereselor sale legitime.
Această diferenţiere nu influenţează asupra calificării faptei conform lit.c)
alin.(2) art. 333 CP RM, însă poate fi luată în considerare la individualizarea
pedepsei.
Prima dintre aceste modalităţi se regăseşte în fapta descrisă în următoarea
speţă: B.I. a fost condamnat în baza lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM. în fapt, acesta
deţinea funcţia de şef al serviciului comunicaţii în sectorul Vulcăneşti al
întreprinderii „M.T.G. ” SRL, fiind persoană căreia într-o subdiviziune a acestei
întreprinderi i-au fost acordate permanent, prin numire, drepturi şi obligaţii în
vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie. Acţionând
coordonat cu alţi factori de decizie din cadrul aceleiaşi întreprinderi, începând cu
38
a doua jumătate a lunii iulie 2011 până la 13.08.2011, B.I. a extorcat de la P.M.
3500 lei şi 700 metri de cablu electric de model „3KII 1x4x1,2” . în schimb, B.I.
nu a întocmit actul de constatare în privinţa întreprinderii „C.S." SA, în legătură
cu deterioi area de către angajaţii acesteia a unui cablu electric subteran
amplasat în regiunea satului Găvănoasa, raionul Cahul. De asemenea, B.I. a
promis să nu înainteze în instanţa de judecată acţiunea de recuperare a
prejudiciului cauzat întreprinderii ,,M.T.G. ” SRL.42
La cea de-a treia din modalităţile faptice ale acţiunii prejudiciabile prevăzute
la lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM se referă următoarea speţă: C.V. a fost condamnat
conform lit.c) alin.(2) art.333 R-M. în fapt, acesta exercita funcţia de director al
întreprinderii ,,F.-G." SRL, fiind persoană care gestionează o organizaţie
comercială. La 16.09.2009, C.V. a extorcat 300 euro de la V.P. în schimb, C. V. i-a
comercializat lui V.P. trei cisterne pentru gaz, ceea ce ţinea de obligaţiile de
serviciu ale lui C.V.43
Pentru calificarea celor săvârşite in baza lit.c) alin.(2) art.333 CP RM, nu
contează dacă extorcarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite, se realizează direct, de către persoana
mituită însăşi, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane, în ce priveşte rolul
intermediarului (mijlocitorului), acesta este complice la infracţiunea prevăzută la
lit.c) alin.(2) art.333 CP RM.
Infracţiunea în cauză este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată
din momentul extorcării în întregime a remuneraţiei ilicite.
În ipoteza în care infracţiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM nu-şi
produce efectul din cauze independente de voinţa făptuitorului (adică, nu se
reuşeşte extorcarea integrală de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin făptuitorului, ori acceptarea integrală a ofertei sau
promisiunii de asemenea foloase), cele comise urmează a fi calificate potrivit
art.27 şi lit.c) alin.(2) art.333 CP RM. De exemplu, în cazul unei infracţiuni
prelungite - când, în vederea realizării aceleiaşi intenţii infracţionale, făptuitorul
42
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2013. Dosarul nr.1ra-905/13.// www.csj.md.
43
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06.06.2012. Dosarul nr.1re-239/12.// www.csj.md.
39
extorcă remuneraţia ilicită nu deodată, dar în tranşe - vom fi în prezenţa tentativei
la infracţiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM, dacă, din cauze
independente de voinţa făptuitorului, acesta va extorca doar o parte din acea
remuneraţie.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM constă în
fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de promisiune, oferire sau dare, personal
sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un
litigiu, ori unei persoane care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o
altă organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizaţie, ori unui
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau
pentru o altă persoană.
Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM cunoaşte
următoarele trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) promisiunea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
sub orice formă, ce nu i se cuvin;
2) oferirea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă, ce nu i se cuvin;
3) darea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă, ce nu i se cuvin.
Caracterizând sumar modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile,
menţionăm: promisiunea reprezintă angajamentul pe care mituitorul şi-l asumă
faţă de persoana mituită de a-i transmite în viitor - într-un termen determinat sau
nedeterminat - remuneraţia ilicită, dacă acea persoană mituită va acţiona în sensul
dorit de mituitor. Promisiunea se poate realiza verbal, în scris sau în orice alt mod
perceptibil pentru a ajunge la cunoştinţa destinatamlui. De asemenea, promisiunea
poate fi expresă sau implicită ori chiar aluziva. Chiar dacă foloasele promise pot să
nu fie determinate sub aspectul calităţii şi cantităţii, promisiunea trebuie să fie
serioasă şi nu vagă sau imposibil de realizat. Promisiunea este un act unilateral al
corupătorului. De aceea, pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu alin.(1)
40
art.334 CP RM nu contează dacă destinatarul promisiunii o acceptă sau o
respinge.44
La rândul său, oferirea se exprimă în prezentarea, etalarea, înfăţişarea de
mituite. Oferirea trebuie să aibă un caracter precis, să se concretizeze intr-o acţiune
efectivă, reală şi să aibă la bază iniţiativa corupătorului. Nu este indispensabil ca
oferirea sa fie inteligibilă pentru oricare neiniţiaţi. Este suficient ca oferirea să fie
inteligibila pentru persoana interesată, care, cunoscând nuanţele relevante, să fie în
situaţia de a i înţelege semnificaţia. Este adevărat că oferirea poate fi precedată de
promisiune, dar, intr-un asemenea caz, infracţiunea se consumă odată cu
formularea promisiunii. Prin natura ei, oferirea deja presupune promisiunea pe care
o absoarbe şi o depăşeşte, cele două activităţi suprapunîndu-se, deci fiind
simultane. Ca şi promisiunea, oferirea este un act unilateral al corupătorului. De
aceea, pentru aplicarea răspunderii conform alin.(1) art.334 CP RM, nu importă
dacă destinatarul oferirii o acceptă sau o respinge. Este suficientă realizarea oferirii
de către corupător.45
În fine, darea constituie înmânarea, remiterea, predarea efectivă a
remuneraţiei ilicite de către mituitor către persoana mituită. Spre deosebire de
promisiune sau oferire, darea implică în mod necesar acţiunea corelativă de primire
a foloaselor necuvenite, acţiune săvîrşită de persoana mituită. Deci, darea nu mai
este un act unilateral. Ea este un act bilateral. Pentru existenţa infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM în modalitatea de dare, nu contează dacă
iniţiativa săvârşirii infracţiunii a aparţinut corupătorului sau persoanei corupte,
dacă foloasele necuvenite au fost date din propria iniţiativă a corupătorului sau
acesta a cedat solicitărilor persoanei mituite. În alt registru, promisiunea, oferirea
sau darea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin acelei persoane, se poate realiza personal sau prin
mijlocitor. în ultima ipoteză, mijlocitorul acţionează în numele corupătorului şi cu
44
45
Ţurcan I. Analiza faptelor de pretindere, primire, acceptare ca semne ale laturii obiective ale infracţiunii de
corupere pasivă. În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”, 2010, nr.3, p.239.
41
intenţia de a-1 ajuta, avînd calitatea de complice la infracţiunea specificată la alin.
(1) art.334 CP RM.
După posibilitatea de mituire, putem distinge următoarele două forme ale
acţiunii prejudiciabile prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM: 1) forma deschisă; 2)
forma deghizată.
În prezenţa formei deschise a acţiunii - promiţîndu-i, oferindu-i sau dîndu-i
remuneraţia ilicită unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu
ori unei persoane care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizaţie - făptuitorul îi
stabileşte nemijlocit acele acţiuni, pe care aceasta urmează să le îndeplinească (să
nu le îndeplinească; să le grăbească; să le întîrzie). în cazul formei deschise,
remuneraţia ilicită se înmînează direct şi deschis arbitrului ales sau numit să
soluţioneze prin arbitraj un litigiu ori persoanei care gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o
astfel de organizaţie.
La rândul său, forma deghizată a acţiunii este mascată sub forma unor
activităţi, care aparent au un caracter legal, cum ar fi: acordarea unui împrumut;
pierderea intenţionată la jocurile de noroc; o asigurare fictivă etc. în astfel de
cazuri, esenţial este că ambele părţi conştientizează că foloasele, care se promit, se
oferă sau se dau, constituie plata pentru a transmite arbitrului ales sau numit să
soluţioneze prin arbitraj un litigiu, ori persoanei care gestionează o organizaţie
astfel de organizaţie, ori participantului la un eveniment sportiv sau la un
eveniment de pariat în calitate de recompensă ilicită, dar, neavînd intenţia de a
proceda astfel, le sustrage, atunci fapta mijlocitorului fictiv va reprezenta una
dintre infracţiunile prevăzute la art.190 CP RM. Bineînţeles, aceasta nu are niciun
impact asupra calificării faptei celui care transmite acea recompensă - ca tentativă
la infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM. Or, această persoană nu
conştientizează că este înşelată, că cel căruia îi transmite recompensa ilicită nu
doreşte să mijlocească remunerarea ilicită. În aceleaşi circumstanţe, dacă mituitorul
42
transmite mijlocitorului recompensa ilicită, iar ultimul, înşelînd mituitorul, îşi lasă
o parte din această recompensă, transmiţînd restul sumei arbitrului ales sau numit
să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, ori persoanei care gestionează o organizaţie
astfel de organizaţie, ori participantului la un eveniment sportiv sau la un
eveniment de pariat, acţiunile mijlocitorului vor constitui infracţiunea specificată la
alin.(5) art.42 şi alin.(1) art.334 CP RM, alături de una dintre infracţiunile
prevăzute la art.190 CP RM.46
Infracţiunea specificată la alin.(1) art.334 CP RM este o infracţiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării în
întregime a recompensei ilicite.
În situaţia în care infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM nu-şi
produce efectul din cauze independente de voinţa făptuitorului (adică, nu se
reuşeşte promisiunea, oferirea sau darea integrală a recompensei ilicite), cele
comise urmează a fi calificate potrivit art.27 şi alin.(1) art.334 CP RM. De
exemplu, în cazul unei infracţiuni prelungite - cînd, în vederea realizării aceleiaşi
intenţii infracţionale, făptuitorul promite, oferă sau dă recompensa ilicită nu
deodată, dar în tranşe - vom fi în prezenţa tentativei la infracţiunea specificată la
alin.(1) art.334 CP RM, dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului,
acesta va promite, oferi sau da numai o parte din acea recompensă ilicită.47
2.4. Latura subiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.333 CP RM se
caracterizează prin intenţie directă. În cele mai frecvente cazuri, motivul
infracţiunii în cauză se exprimă în interesul material sau în năzuinţa de a obţine
unele avantaje nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii este unul special. Acesta adoptă una din următoarele patru
forme:
46
47
Ţurcan I. Analiza unor semne calificative ale infracţiunii ,,luare de mită”. În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii
de Stat din Moldova. Seria ,,Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1,2001, p.383.
43
1) scopul îndeplinirii - în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le
reprezintă - de către persoana mituită a unei acţiuni în exerciţiul funcţiei sale sau
contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de
pariat; (în ipoteza în care persoana mituită este participant la un eveniment sportiv
sau la un eveniment de pariat, acest scop se poate concretiza în scopul
întreprinderii - în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă - de
către persoana mituită a unei acţiuni care ar produce un efect viciat asupra
evenimentului respectiv. Acţiunile participantului la un eveniment sportiv sau la un
eveniment de pariat ar produce un efect viciat asupra respectivului eveniment în
oricare din următoarele două ipoteze: 1) ar fi deviat cursul firesc al întregului
eveniment sportiv sau de pariat, al unei anumite părţi a respectivului eveniment sau
chiar al unor clemente separate ale evenimentului sportiv sau de pariat; 2) ar fi
denaturat rezultatul final al respectivului eveniment. prevederea de la alin.(l)
art.333 CP RM este aplicabilă chiar şi atunci când scopul făptuitorului este ca
persoana mituită să îndeplinească - la cea mai înaltă capacitate şi cu randamentul
cel mai mare - o acţiune în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de
pariat. Or, în această ipoteză, contează că îndeplinirea unei acţiuni - la eea mai
înaltă capacitate şi cu randamentul cel mai mare - urmează a se face în schimbul
unei remuneraţii ilicite.);
2) scopul neîndeplinirii - în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le
reprezintă - de către persoana mituită a unei acţiuni în exerciţiul funcţiei sale sau
contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de
pariat;
3) scopul întârzierii îndeplinirii - în interesul mituitorului sau al persoanelor pe
care le reprezintă - de către persoana mituită a unei acţiuni în exerciţiul funcţiei
sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui
eveniment de pariat;
4) scopul grăbirii îndeplinirii - în interesul mituitorului sau al persoanelor pe
care le reprezintă - de către persoana mituită a unei acţiuni în exerciţiul funcţiei
44
sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui
eveniment de pariat.48
Pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu alin.(1) art.333 CP RM, nu
este indispensabilă realizarea scopului enunţat în dispoziţia acestei norme.
Prevederea de la alin.(1) art.333 CP RM nu poate fi aplicată dacă remuneraţia
ilicită este pretinsă, acceptată sau primită după îndeplinirea sau neîndeplinirea,
întîrzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în interesul mituitorului sau al
persoanelor pe care le reprezintă, dacă o asemenea acţiune ţine de exercitarea
funcţiei mituitului sau este contrară funcţiei în cauză. Or, în ipoteza dată, lipseşte
unul diutre semnele obligatorii ale componenţei infracţiunii specificate la alin.(l)
art.333 CP RM, anume - scopul infracţiunii: la momentul îndeplinirii sau
neîndeplinirii, întîrzierii sau grăbirii îndeplinirii unei acţiuni în interesul
mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă - dacă o asemenea acţiune ţine
de exercitarea funcţiei mituitului sau este contrară funcţiei în cauză - arbitrul ales
sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, ori persoana care gestionează o
organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală sau care lucrează
pentru o astfel de organizaţie, ori participantul la un eveniment sportiv sau la un
eveniment de pariat urmăreşte un alt scop decît cel prevăzut la alin.(1) art.333 CP
RM. Chiar dacă arbitrul ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, ori
persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizaţie, ori
participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat obţine
respectiva remuneraţie ilicită, ea o obţine nu pentru a îndeplini sau nu ori pentru a
întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al
persoanelor pe care le reprezintă, dacă o asemenea acţiune ţine de exercitarea
funcţiei mituitului sau este contrară funcţiei în cauză. Pentru că acţiunea în cauză
deja a fost îndeplinită (nu a fost îndeplinită; întîrziată; grăbită).
48
Ţurcan I. Cu privire la interpretarea unor semne calificative agravante ale infracţiunii de luare de mită. În: Revista
Naţională de Drept, 2001, nr.10, p.42.
45
În lipsa scopului specific infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM, o
asemenea faptă poate fi sancţionată, eventual, doar în plan disciplinar.49
Latura subiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM se
caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii analizate se exprimă, de
cele mai multe ori, în interesul material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje
nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM este unul special,
fiind desemnat prin sintagma „pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a
grăbi îndeplinirea unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia,
fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat”. În vederea
perceperii esenţei juridice a scopului în cauză, este analog cu explicaţiile privind
scopul infracţiunii specificate la alin.(1) art.333 CP RM.50
Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM se
caracterizează prin intenţie directă. Motivele infracţiunii în cauză se exprimă în:
năzuinţa făptuitorului de a obţine unele avantaje nepatrimoniale; năzuinţa
făptuitorului de a-şi ajuta persoana apropiată; interesul material etc.
Scopul infracţiunii specificate la alin.(1) art.334 CP RM este acelaşi ca şi
scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM. De aceea, facem trimitere
la explicaţiile corespunzătoare.
Precizăm doar că lista de forme ale scopului infracţiunii analizate are un
caracter exhaustiv. Ea nu poate include alte forme (de exemplu: 1) scopul de a-1
face pe un alt arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, pe o altă
persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie
nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, pe un
alt participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, să
îndeplinească o acţiune în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul
unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea
acţiune va fi sau nu săvîrşită; 2) scopul de a-1 face pe un alt arbitru ales sau numit
49
50
Ţurcan I. Analiza unor semne calificative ale infracţiunii ,,luare de mită”. În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii
de Stat din Moldova. Seria ,,Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1,2001, p.383.
46
să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, pe o altă persoană care gestionează o
organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau pe o altă
persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, pe un alt participant la un
eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să nu îndeplinească o acţiune în
exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau
al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu
săvîrşită; 3) scopul de a-1 face pe un alt arbitru ales sau numit să soluţioneze prin
arbitraj un litigiu, pe o altă persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obştească ori o altă organizaţie nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru
o astfel de organizaţie, pe un alt participant la un eveniment sportiv sau la un
eveniment de pariat să întârzie îndeplinirea unei acţiuni în exerciţiul funcţiei sale
sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de
pariat, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvîrşită; 4) scopul de a-1
face pe un alt arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, pe o altă
persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie
nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, pe un
alt participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să grăbească
îndeplinirea unei acţiuni în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia, fie în cadrul
unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea
acţiune va fi sau nu săvîrşită).51
Sub acest aspect, atrage atenţia următoarea speţă: C.S. a fost condamnata în
baza art.26 şi alin.(1) art.334 CP RM. În fapt, aceasta exercita funcţia de
conferenţiar universitar la o catedră a unei instituţii de învăţământ superior
private, fiind persoană căreia i s-a acordat, prin numire, drepturi şi obligaţii în
vederea exercitării funcţiilor administrative de dispoziţie (şi anume: aprecierea
imparţială a cunoştinţelor studenţilor în cadrul sesiunilor de examinare, cu
înscrierea notelor, confirmate în borderou prin semnătura personală). La
09.06.2006, aproximativ la ora 11.15, într-un birou al instituţiei respective C.S. a
luat de la studentul anului III al acestei instituţii O.V 150 dolari SUA, pentru a-l
51
47
influenţa pe lectorul superior M.I. şi pe lectorul asistent P.N. ca aceştia să
primească de la P.S., studentă la aceeaşi instituţie, diferenţele la trei discipline.
Ambii lectori erau angajaţi ai aceleiaşi instituţii.52
Promisiunea, oferirea sau darea recompensei ilicite persoanei mituite este
direct legată de anumite acţiuni care fie ţin de exercitarea funcţiei unei astfel de
persoane ori sunt contrare funcţiei în cauză, fie se desfăşoară în cadrul unui
eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat. Exercitarea funcţiei de către
persoana mituită presupune tot ceea ce cade în seama unor astfel de persoane în
conformitate cu normele ce reglementează, guvernează serviciul respectiv ori este
inerent naturii acestuia.
Dacă acţiunea-în vederea îndeplinirii (neîndeplinirii; grăbirii; întîrzierii)
căreia persoanei mituite i s-a promis, i s-a oferit sau i s-a dat recompensa ilicită -
nu ţine de exercitarea funcţiei unei astfel de persoane, ori nu este contrară funcţiei
în cauză, ori nu se desfăşoară în cadiul unui eveniment sportiv sau al unui
eveniment de pariat, cele comise de mituitor urmează a fi calificate ca tentativă la
infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM. Aceasta întrucît acţiunea
intenţionată a mituitorului a fost îndreptată nemijlocit spre comiterea infracţiunii în
cauză, vizînd o acţiune care ţine de exercitarea de către persoana mituită a funcţiei
sale, ori nu este contrară funcţiei în cauză, ori se desfăşoară în cadrul unui
eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, însă, din cauze independente de
voinţa mituitorului, această acţiune nu şi-a produs efectul.
Totodată, în ipoteza analizată, fapta arbitrului ales sau numit să soluţioneze
prin arbitraj un litigiu, ori a persoanei care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau o altă organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o astfel de
organizaţie, ori a participantului la un eveniment sportiv sau la un eveniment de
pariat va constitui una dintre infracţiunile specificate la art. 190 CP RM.
Nu este posibilă aplicarea alin.(1) art.334 CP RM, nici a unei alte norme,
atunci cînd recompensa ilicită este promisă, oferită sau dată după îndeplinirea sau
neîndeplinirea, întîrzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în interesul
52
Decizi Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 11.11.2010. Dosarul nr.4-lre-l 423/10.// www.csj.md.
48
mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă o asemenea acţiune ţine
de exercitarea de către mituit a funcţiei sale, ori este contrară funcţiei în cauză, ori
se desfăşoară în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
In situaţia în care făptuitorul promite, oferă sau dă o recompensă unei
persoane particulare, considerînd eronat că aceasta este un arbitru ales sau numit să
soluţioneze prin arbitraj un litigiu, ori o persoană care gestionează o organizaţie
astfel de organizaţie, ori un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment
de pariat - care îi va îndeplini sau nu, va întîrzia sau va grăbi îndeplinirea unei
acţiuni în interesul făptuitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă - deşi, de
fapt, acelei persoane îi lipsea calitatea de arbitru ales sau numit să soluţioneze prin
arbitraj un litigiu, ori de persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau o altă organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o astfel de
organizaţie, ori de participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de
pariat, ne vom afla în prezenţa tentativei la infracţiunea prevăzută la alin.(1)
art.334 CP RM.53
2.5. Subiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.333 CP RM este persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. în
plus, subiectul trebuie să aibă una din următoarele calităţi speciale:
1) arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu;
2) persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală;
3) persoană care lucrează pentru o organizaţie comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală;
4) participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat.
53
49
Cît priveşte prima calitate specială din cele sus-menţionate, potrivit art.1 al
Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia 54,
ratificat prin Legea pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia penală
privind corupţia, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 06.07.2007 55 ,
termenul „arbitru” trebuie înţeles prin referire la dreptul naţional al statului parte la
acest Protocol, dar în orice caz trebuie să includă o persoană care, având în vedere
un acord de arbitraj, este chemată să ia o decizie care obligă din punct de vedere
juridic cu privire la un litigiu ce-i este prezentat chiar de către părţile acestui acord;
sintagma „acord de arbitraj” înseamnă un acord recunoscut de dreptul naţional şi
prin care părţile convin să supună un litigiu unui arbitm pentru a decide.
Indiferent dacă este naţional sau străin, arbitrul ales sau numit să soluţioneze
prin arbitraj un litigiu poate evolua ca subiect al infracţiunii specificate la alin.(1)
art.333 CP RM. Important este ca calitatea de arbitru ales sau numit să soluţioneze
prin arbitraj un litigiu să corespundă: a) definiţiei noţiunii de arbitru din legea
naţională a statului de origine a acelui arbitru; b) definiţiei noţiunii de arbitru din
art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind
corupţia, reprezentînd un standard minim obligatoriu comun pentru statele
semnatare a acestei Convenţii,inclusiv pentru Republica Moldova.56
Referitor la cea de-a doua calitate specială a subiectului infracţiunii prevăzute
la alin.(1) art.333 CP RM, consemnăm că din definiţia formulată în art.124 CP RM
reiese că persoana care gestionează organizaţia comercială, obştească sau altă
organizaţie nestatală este acea persoană care îndeplineşte următoarele trei condiţii:
a) este o persoana căreia i se acordă drepturi şi obligaţii într-o organizaţie
comercială, obşteasca sau altă organizaţie nestatală ori într-o subdiviziune a
acestora;
b) aceste drepturi şi obligaţii i se acordă permanent sau provizoriu, prin numire,
alegere sau in virtutea unei însărcinări;
54
Additional Protocol to the Criminal Law Convention on Corruption.//
http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/191.htm
55
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 103-106.
56
R.Popov, Subiectul infracţiunilor prevăzute în Capitolele XV şi XVI din Partea Specială a Codului penal.
Chişinau. CEP USM. 2012. p.268.
50
c) aceste drepturi şi obligaţii i se acordă în vederea exercitării funcţiilor sau
acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
De exemplu, calitatea de persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau altă organizaţie nestatală o are subiectul din următoarea speţă: V.N. a
fost numit în funcţia de şef al secţiei de montare a utilajului interior de gaze în
cadrul SRL „C.-G”. Fapta, pentru care a fost pus sub învinuire, constă în
următoarele: la 11.07.2007, aproximativ la ora 14.00, fiind în exercitarea
funcţiilor de serviciu şi afiăndu-se în biroul său de serviciu, V.N. l-a primit în
audienţă pe P. V. Acesta a înaintat o cerere scrisă, prin care solicita montarea
utilajului interior de gaze. La cerere a anexat proiectul şi documentaţia aferentă.
La rândul său, V.N., în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de funcţie ale
şefului secţiei de montare a utilajului de gaze a SRL „C.-G.", aprobate la
24.01.2006, după examinarea prealabilă a cererii şi a documentelor prezentate de
P. V., urma să adopte decizia asupra valabilităţii lor. În cazul în care nu ar fi
constatat vreo piedică la montare, trebuia să aplice pe cerere viza corespunzătoare
şi să dispună subalternilor organizarea montării, deplasarea tehnicianului la faţa
locului, deschiderea contului de decontare. Adică, urma să organizeze şi să
asigure realizarea lucrului. însă, la momentul depunerii şi examinării cererii, V.N.
nu şi-a îndeplinit obligaţiunile sale funcţionale sus-indicate, astfel punându-l pe P.
V. intr-o situaţie de dependenţă, deoarece ultimul nu a putut să-şi valorifice
dreptul la utilizarea gazelor naturale. De asemenea, V. N. i-a explicat lui P. V. că
lucrările solicitate pot fi efectuate într-un termen nedeterminat şi i-a comunicat că
montarea utilajului poate avea loc efectiv peste 20 de zile de la înaintarea cererii,
însă contra unei plăţi suplimentare - în valoare de 100 euro, sumă destinată lui
personal. La 13.07.2007, în jurul orelor 15.00, V.N., folosindu-se de starea de
vulnerabilitate a solicitantului, primindu-l repetat în audiență, a luat de la P.V.
1600 lei, bani ce nu i se cuvin și pe care i-a primit pentru a accepta cererea de
montare şi a urgenta organizarea montării utilajului interior de gaze, acţiuni pe
51
care el era obligat să le îndeplinească fară a pretinde o plată adăugătoare pentru
sine.57
În calitate de persoană care gestionează organizaţia comercială, obştească sau
altă organizaţie nestatală, evoluează, după caz: a) persoana care, într-o organizaţie
comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală ori într-o subdiviziune a
acestora, exercită funcţii sau acţiuni administrative de dispoziţie (persoana care are
împuterniciri legate de dirijarea nemijlocită a unui colectiv de oameni sau de
administrarea unui sector de muncă în cadrul unei organizații comerciale, obștești
sau al unei alte organizații nestatale, ori în cadrul unei subdiviziuni a acestora); b)
persoana care, într-o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
nestatală ori într-o subdiviziune a acestora, exercită funcţii sau acţiuni
organizatorico-economice (persoana care are obligații și împuterniciri legate de
dispunerea și administrarea patrimoniului în cadrul unei organizații comerciale,
obștești sau al unei alte organizații nestatale, ori în cadrul unei subdiviziuni a
acestora).58
Cea de-a treia calitate specială a subiectului infracţiunii specificate la alin.(1)
art.333 CP RM, consemnăm că, prin „persoană care lucrează pentru o organizaţie
comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală” trebuie de înţeles acea
persoană care, deşi este angajată a organizaţiei comerciale, obşteşti sau a unei alte
organizaţii nestatale, totuşi nu exercită funcţii sau acţiuni administrative de
dispoziţie ori organizatorico-economice. Persoanele care lucrează pentru o
organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală nu pot avea
calitatea de: 1) membri ai consiliului organizaţiei date; 2) membri ai comisiei de
cenzori a organizaţiei comerciale, obşteşti sau a unei alte organizaţii nestatale; 3)
director executiv al acestei organizaţii; 4) contabil-şef al organizaţiei comerciale,
obşteşti sau al unei alte organizaţii nestatale; 5) conducător al filialei sau al
reprezentanţei acestei organizaţii; 6) alte persoane abilitate, conform legislaţiei sau
statutului organizaţiei comerciale, obşteşti sau al unei alte organizaţii nestatale, să-
57
Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31.03.2009. Dosarul nr.1ra-324/09.// www.csj.md.
58
R.Popov, op.cit., p.279.
52
şi asume obligaţii, de sine stătător sau împreună cu alţii, în numele şi în contul
organizaţiei respective.
În fine, cât priveşte cea de-a patra calitate specială a subiectului infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM, vom analiza conţinutul noţiunilor „participant
la un eveniment sportiv” şi „participant la un eveniment de pariat”.
Pentru a cunoaşte semantismul primei dintre aceste noţiuni, este necesar să
stabilim înţelesul noţiunii „eveniment sportiv”.
Conform alin.(2) art.l al Legii cu privire la cultura fizică şi sport, adoptate de
Parlamentul Republicii Moldova la 25.03.199959, „sportul este o parte componentă
a culturii fizice, o sferă specifică de activitate, orientată spre dezvoltarea
posibilităţilor extreme ale omului în condiţii competiţionale şi în procesul sportiv-
pedagogic”. Luînd aceasta în considerare, prin „participant la evenimentul sportiv”
trebuie de înţeles persoana (sportivul) sau echipa implicată într-un eveniment ce
presupune realizarea unei activităţi orientate spre dezvoltarea posibilităţilor
extreme ale omului în condiţii competiţionale sau în procesul sportiv-pedagogic.
Ulterior vom stabili înţelesul noţiunii „participant la un eveniment de pariat”.
în Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 18.02.199960, participantul la un eveniment de pariat este numit
„Jucător”. Conform alin.(l) art.5 al acestei legi, jucător este persoana care a plătit
participarea sa la joc şi are dreptul să primească cîştigul prevăzut de regulile
jocului.
Ulterior vom stabili înţelesul noţiunii „participant la un eveniment de pariat”.
în Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 18.02.1999, participantul la un eveniment de pariat este numit
„Jucător”. Conform alin.(l) art.5 al acestei legi, jucător este persoana care a plătit
participarea sa la joc şi are dreptul să primească cîştigul prevăzut de regulile
jocului.
În general, reieşind din definiţia legislativă a noţiunii „pariuri”, în
corespundere cu lit.b) alin.(1) art.3 al Legii cu privire la jocurile de noroc, prin
59
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.83-86.
60
53
„participant la evenimentul de pariat” trebuie de înţeles persoana care ia parte la
evenimentul ce îndeplineşte următoarele condiţii: a) se desfăşoară sau nu în
conformitate cu regulile sportului; b) are un caracter real sau ireal; c) presupune că
participantul la eveniment mizează pe caracterul real sau ireal al acestuia; d) presu-
pune că rezultatul pariului este generat parţial de elemente aleatorii; e) este
obiectul unei convenţii prin care fiecare dintre participanţi, care susţin lucruri
contrare într-o dispută, se obligă să ofere o compensaţie materială acelui
participant care se va dovedi că are dreptate.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.334 CP RM este:
1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvîrșirii infracțiunii a atins
vîrsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepția autorității publice.
Nu se cere ca subiectul să aibă vreo calitate specială.
În corespundere cu alin.(4) art.334 CP RM, persoana care a dat mită este
liberată de răspundere penală în cazul cînd mita i-a fost extorcată sau în caz că
această persoană s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la
curent cu infracțiunea săvîrșită de ea.61
61
54
CAPITOLUL III:
DELIMITAREA LUĂRII DE MITĂ DE CORUPEREA PASIVĂ ȘI
DELIMITAREA DĂRII DE MITĂ DE CORUPEREA ACTIVĂ
3.1. Aspecte definitorii
Infracțiunile de corupere pasivă și corupere activă sunt incluse în capitolul
XV al Codului penal care se numește Infracțiuni contra bunei desfîșurări a
activității în sfera publică.
În art.324 CP RM, sub denumirea de corupere pasivă sunt reunite şapte
variante-tip de infracţiuni şi două variante agravate de infracţiuni.
Coruperea pasivă în prima variantă-tip este incriminată la alin.(l) art.324 CP
RM: pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o
persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o
altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau
nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitai ea funcţiei
sale sau contrar acesteia.
Conform lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de
infracţiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin
mijlocitor, de către un funcţionar internaţional de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană,
sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ou pentru a
întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar
acesteia.
RM, presupune săvîrşirea infracţiunii specificate la alineatul (1) de două sau mai
multe persoane.
Potrivit lit.c) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de infracţiune
constă în extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau
de către o persoană publica străină de bunuri, seivicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a
55
îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.
În corespundere cu lit.d) alin. (2) art.324 CP RM, cea de-a patra variantă-tip
de infracţiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin
mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă
acestea se exprimă în proporţii mari - pentru sine sau pentru o altă persoană, sau
acceptarea ofertei ori promisiunii acestora - dacă acestea se exprimă în proporţii
mari - pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei
acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.62
În conformitate cu lit.a) alin.(3) art.324 CP RM, cea de-a cincea variantă-tip
de infracţiune constă în pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea, personal
sau prin mijlocitor, de către o persoană cu funcţie de demnitate publică de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - indiferent dacă
acestea se exprimă sau nu în proporţii mari - pentru sine sau pentru o altă persoană,
sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora - indiferent dacă acestea se exprimă
sau nu în proporţii mari - pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.
Conform lit.b) alin.(3) art.324 CP RM, cea de-a şasea variantă-tip de
infracţiune se exprimă în pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea, personal
sau prin mijlocitor, de către o persoană cu funcţie de demnitate publică de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă acestea se
exprimă în proporţii deosebit de mari - pentru sine sau pentru o altă persoană, sau
acceptarea ofertei ori promisiunii acestora - dacă acestea se exprimă în proporţii
deosebit de mari - pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.
Cea de-a doua variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.c) alin.(3)
art.324 CP RM, resupune că infracţiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt
săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
62
Ibidem, p. 854.
56
În sfârşit, cea de-a şaptea variantă-tip de infracţiune, specificată la alin.(4)
art.324 CP RM, se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau
prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină
de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă
acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenționale - pentru
sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora -
dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale -
pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni
în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.63
În art.325 CP RM, sub denumirea de corupere activă sunt reunite patru
variante-tip de infracţiuni şi două variante agravate de infracţiuni.
Coruperea activă în prima variantă-tip este incriminată la alin.(l) art.325 CP
RM: promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane
publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru
a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.
RM, presupune că infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârşită de două sau
mai multe persoane.
Potrivit lit.c) alin.(2) art.325 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de infracţiune
se exprimă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei
persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii
sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă acestea se exprimă în proporţii
mari - pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori
pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau
contrar acesteia.
Conform lit.a) alin.(3) art.325 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de
infracţiune constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor,
63
57
unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, seirvicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - dacă acestea se exprimă
în proporţii deosebit de mari - pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a
îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.64
În conformitate cu lit.a1) alin.(3) art.325 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de
infracţiune se exprimă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin
mijlocitor, unei persoane cu funcţie de demnitate publică sau unui funcţionar
internaţional de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se
cuvin - indiferent dacă acestea se exprimă sau nu în proporţii mari - pentru aceasta
sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.
art.325 CP RM, presupune că infracţiunile specificate la alineatul (1) sau (2) sunt
săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
În fine, la alin.(4) art.325 CP RM se stabilește că persoana care a promis, a
oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art 324 CP RM este eliberată de
răspunderea penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat
neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a
săvîrșit-o.
Observăm că atît în cadrul luării de mită cît și în cadrul coruperii pasive, sunt
prezente două variante agravate de infracțiuni, și anume de două sau mai multe
persoane și în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații
criminale.
Totodată, menționăm că diferențierea a numărului tip de infracțiuni între
coruperea pasivă și luarea de mită și a coruperii active cu darea de mită constă în
diferența elementelor constitutive ale infracțiunilor date, care vor fi analizate
ulterior.65
64
Ibidem, p.241.
65
Popov Ruslan, Subiectul infracțiunilor prevăzute în capitolele XV și XVI din partea specială a Codului penal, Teză
de doctor în drept, Chișinău 2013.
58
3.2. Delimitarea obiectului infracțiunii de luare de mită de corupere
pasivă și al dării de mită de corupere activă
Dat fiind faptul că infracțiunile prevăzute la art. 324 și 325 fac parte din
capitolul XV cu denumirea “Infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în
sfera publică”, putem afirma faptul că obiectul juridic generic îl formează relațiile
sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică.
Faptul dat este o vădită delimitare între obiectul juridic generic ale infracțiunilor
prevăzute la art. 324 cu 333 și 325 cu 334.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM îl
formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în
sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice și persoanele
publice străine a obligației de a pretinde, accepta sau a primi remunerația în strictă
conformitate cu legea.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM îl
formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în
sfera publică, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de corupere a
persoanelor publice sau a persoanelor publice străine.
În cadrul obiectului juridic special se observă o vădită diferențiere la faptul că
infracțiunile prevăzute la art. 324 și 325 CP RM prevăd condamnarea faptelor ce
prejudiciaza buna desfășurare în sectorul public, iar în cadrul infracțiunilor
prevăzute la art. 333 și 334 CP RM, este vorba despre sectorul privat.66
3.3 Delimitarea laturei obiective a infracțiunii de luare de mită de

corupere pasivă și a dării de mită de corupere activă.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM constă în
fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de pretindere, acceptare sau primire,
personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, pentru
66
I. Țurcan, Răspunderea penală pentru coruperea pasivă: Teză de doctor în drept, Chișinău, 2010, p.9.
59
aceasta sau pentru o altă persoană, ori de acceptare a ofertei ori promisiunii de ase-
menea foloase.
Astfel, cele patru modalităţi normative cu caracter alternativ ale acţiunii
prejudiciabile specificate la alin.(l) art.324 CP RM sunt:
1) pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce
nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
2) acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce
nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
3) primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i
se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
4) acceptarea ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei
publice străine.
Observăm că acțiunile alternative prevăzute la art. 324 CP RM sunt identice
cu cele prevăzute la art. 333 CP RM, fapt ce ne arată că în cadrul laturei obiective
nu observăm nici o deosebire.
La prima dintre modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile în cauză se
referă următoarea speţă: C.V a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.324 CP RM. în fapt, acesta exercita funcţia de ofiţer operativ de sector
în cadrul Comisariatului de Poliţie al sectorului Botanica, mun. Chişinău. Ştiind
cu certitudine că documentele (livretul militar, buletinul de identitate, poliţa de
asigurare obligatorie şi cartela medicală) aparţinând lui P.C. se află în sediul în
care activa C. V. (în seiful său), la 17.12. 2010 C. V. a pretins de la P.C. 1000
dolari SUA pentru a-i restitui documentele ridicate.67
La a treia dintre modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile în cauză se
referă următoarea speţă: R.A. a fost condamnat în baza alin.(1) art.324 CP RM. În
fapt, activînd în calitate de inspector al poliţiei criminale, avînd statutul de ofiţer
de urmărire penală, fiind deci persoană cu funcţie de răspundere, căreia, în
virtutea legii, i-au fost acordate drepturi şi obligaţii în vederea executării
67
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28.05.2014. Dosarul nr.1ra-889/14. // www.csj.md.
60
funcţiilor autorităţilor publice, a săvîrşit coruperea pasivă în următoarele
circumstanţe: la 02.06.2005, R.A. a primit spre examinare materialul cu plîngerea
lui N.M. privind nerestituirea de către C.V. a împrumutului bănesc în sumă de
2000 dolari SUA. La 01.07.2005, C.V. a fost adus de către R.A. în biroul său de
serviciu. Informîndu-l pe C.V. că de el depinde iniţierea sau refuzul de a porni în
privinţa acestuia urmărirea penală pe semnele componenţei de infracţiune
prevăzute de art.195 CP RM, a acceptat să primească de la C.V. 500 dolari SUA,
asigurîndu-l că, pentru recompensa oferită, va adopta hotărîrea despre
reînceperea urmăririi penale. Astfel, la 05.07.2005, aproximativ la ora 15.00, R.A.
a fost reţinut în flagrant delict, după ce a primit de la C. V. 200 dolari SUA.68
Infracțiunea specificată la alin. (1) art.324 CP RM este o infracțiune formală,
fapt analog ca în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 333 CP RM.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM constă în
fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de promisiune, oferire sau dare,
personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice
străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin,
pentru aceasta sau pentru o altă persoană.
Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM cunoaşte
următoarele trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) promisiunea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
2) oferirea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
3) darea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin.
Observăm că și în cazul comparării laturilor obiective ale infracțiunilor
prevăzute la art. 325 și art. 334 CP RM observăm o analogie în ceea ce privește
modalitățile normative cu caracter alternativ.
68
61
În legătură cu prima modalitate normativă, cînd destinatarul promisiunii
respinge promisiunea se referă următoarea speță: M.E. a fost condamnată în baza
alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, la 24.05.2012, aproximativ la ora 11.50, C.N.,
ofiţer de urmărire penală în Secţia Urmărire Penală a Comisariatului de Poliţie al
raionului Drochia, a sesizat Procuratura raionului Drochia cu privire la
instigarea lui de către M.E. la săvîrşirea acţiunii coruptibile legate de activitatea
lui de serviciu, în interesul feciorului acesteia, M.V. Înainte de aceasta, la
18.05.2012, C.N. a început urmărirea penală în cauza penală privind comiterea de
către M.V. a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.264 1 CP RM. La 22.05.2012 M.V.
a fost recunoscut şi audiat în calitate de bănuit. în timpul desfăşurării urmăririi
penale, la 22.05.2012, M.E. i-a promis lui C.N. 4000 de lei pentru adoptarea unei
hotărâri favorabile în legătură cu cauza penală privind comiterea de către M.V. a
infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.264 CP RM. La 06.06.2012 M.E. i-a dat lui
C.N. acele 4000 de lei.69
În cazul cînd destinatarul promisiunii o acceptă, se referă următoarea speță:
T.I. a fost învinuit de săvîrşirea infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM. În
fapt, C.S. exercita funcţia de inspector principal în cadrul Direcţiei pentru Misiuni
Speciale a MAI. În procedura acestuia se aflau materialele controlului pe
marginea practicării ilegale a activităţii de întreprinzător de către SRL „A.". La
12.11.2009, aflîndu-se în biroul de serviciu al lui C.S., T.I. i-a propus acestuia 500
dolari SUA, care urmau să i se transmită la 13.11.2009. În schimbul acestor bani,
T.I. i-a solicitat lui C.S. ca în privinţa lui T.I. şi a celorlalţi reprezentanţi ai SRL
„A. " să nu fie începută urmărirea penală. La 13.11.2009, în jurul orei 14.00,
oferind, în acelaşi birou de serviciu, explicaţii suplimentare, T.I. a recunoscut
faptul practicării ilegale a activităţii de întreprinzător. După aceasta, el i-a
transmis lui C.S. cei 500 dolari SUA. Imediat după transmiterea acestor bani T.I. a
fost reţinut în flagrant delict.70
În concluzie, pot susține faptul că delimitarea dintre latura obiectivă a
infracțiunei prevăzute la art. 333 CP RM și a laturei obiective a infracțiunei
69
70
62
prevăzute la art. 324 CP RM practic nu există, fapt analog și în cazul infracțiunilor
prevăzute la art. 334 CP RM cu cea de la art. 325 CP RM.
3.4 Delimitarea laturei subiective a infracțiunii de luare de mită de

corupere pasivă și a dării de mită de corupere activă.
caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă, de
cele mai multe ori, în interesul material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje
nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este unul special,
adoptînd oricare din următoarele patru forme:
1) scopul îndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le
reprezintă - de către persoana publică sau persoana publică străină a unei
acţiuni în exercitarea funcţiei sau contrar funcţiei în cauză;
2) scopul neîndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care
le reprezintă - de către persoana publică sau persoana publică străină a
unei acţiuni în exercitarea funcţiei sau contrar funcţiei în cauză;
3) scopul întârzierii îndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor
pe care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică
străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;
4) scopul grăbirii îndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor
pe care le reprezintă - de către persoana publică sau persoana publică
străină a unei acţiuni în exercitarea funcţiei sau contrar funcţiei în cauză.
Această listă este exhaustivă şi nu poate include alte forme.
Pentru calificarea faptei în baza alin.(1) art.324 CP RM, nu este obligatorie
realizarea scopului sus-menţionat. Totuşi, dacă scopul urmărit se realizează şi
făptuitorul îndeplineşte (nu îndeplineşte; întârzie; grăbeşte) o acţiune contrar
funcţiei sale, atunci infracţiunea specificată la alin.(1) art.324 CP RM poate forma
63
concursul cu una dintre faptele prevăzute la art.306, 307, 308, 309, 327, 328, 332
sau altele din Codul penal ori la art.312, 313 sau altele din Codul contravenţional.71
La o asemenea ipoteză se referă următoarea speţă: T.S. a fost condamnat
conform alin.(1) art.324 şi alin.(1) art.327 CP RM. In fapt, acesta exercita funcţia
de comandant de grupă al unei subdiviziuni a Comisariatului General de Poliţie al
mun. Chişinău, fiind persoană cu funcţie de răspundere. La 26.01.2010, între orele
10.00 şi 11.00, T.S. se afla în preajma sediului Judecătoriei sectorului Botanica,
mun. Chişinău. Urmărind să obţină mijloace băneşti ce nu i se cuvin, acesta a
primit de la o persoană care s-a numit „A.” 500 de lei pentru a-i transmite unui
deţinut în Penitenciarul nr.13 din mun. Chişinău un telefon mobil. În aceeaşi zi,
aproximativ la ora 17.00, T.S. a transmis acel telefon mobil deţinutului B.A.72
Observăm o analogie între latura subiectivă a art. 324 CP RM cu art. 333 CP
RM, atît intenția directă, cît și cele patru forme ale scopului infracțiunii.
caracterizează prin intenţie directă. Motivele infracțiunii în cauză se exprimă în:
năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje nepatrimoniale; năzuința
făptuitorului de a-și ajuta persoana apropiată; interesul material etc.
Scopul infracţiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM este unul special.
Caracteristicile acestuia nu diferă de cele ale scopului infracţiunii prevăzute la alin.
(1) art.324 CP RM.
Precizăm că lista de forme ale scopului infracţiunii, specificate la alin.(l)
art.325 CP RM, are un caracter exhaustiv şi nu poate include alte forme. În această
ordine de idei, este util să reproducem următorul exemplu din practica judiciară:
S.M. a fost condamnat conform alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, acesta era bănuit
de săvîrşirea infracţiunii prevăzute la art.27 şi la alin.(2) art.2171 CP RM. La
18.09.2012, aproximativ la ora 12.00, S.M. se afla în incinta barului „C. " din or.
Arienii Noi. În aceste condiţii, el i-a dat 5000 de lei lui S.S., ofiţer superior in
Secţia Urmărire Penală a Comisariatului de Poliţie al raionului Anenii Noi. S.S.
exercita urmărirea penală în cauza penală pornită împotriva lui S.M. Cei 5000 de
71
72
64
lei i-au fost daţi lui S.S. pentru ca acesta să-şi îndeplinească acţiunile contrar
funcţiei sale şi să influenţeze liberarea lui S.M. de răspundere penală.73
Din această speţă nu este clar cui i-au fost destinaţi şi pentru ce au fost daţi
banii: 1) exclusiv lui S.S. pentru ca acesta să-şi îndeplinească acţiunile contrar
funcţiei sale; 2) atît lui S.S. pentru ca acesta să-şi îndeplinească acţiunile contrar
funcţiei sale, cît şi unei alte persoane pe care S.S. ar influenţa-o în vederea liberării
lui S.M. de răspunderea penală?
În aceste două ipoteze, soluţia de calificare este diferită. Aceasta ne-o
sugerează C.Timofei: „Concursul dintre infracţiunile prevăzute la art.325 şi alin.
(11) art.326 CP RM se atestă atunci cînd făptuitorul promite, oferă sau dă unei
persoane, personal sau prin mijlocitor, bani, titluri de valoare, servicii, privilegii,
alte bunuri sau avantaje, pentru traficantul de influență și pentru o persoană pub-
lică, persoană cu funcţie de demnitate publică ori persoană publică străină sau
funcţionar internaţional, când respectivul traficant de influenţă are sau susţine că
are o influenţă asupra acelei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate
publică ori persoane publice străine sau asupra acelui funcţionar internaţional,
pentru a o (a-1) face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească înde-
plinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni
au fost sau nu săvîrşite”.74
Analizînd latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 325 CP RM la fel
observăm analogie cu latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 334 CP RM.
3.5 Delimitarea subiectului al infracțiunii de luare de mită de corupere

pasivă și al dării de mită de corupere activă.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este persoana fizică
responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De
asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică sau de
persoană publică străină.
73
74
C. Timofei. Răspunderea penală pentru traficul de influență, Chișinău 2012, p. 230.
65
Noţiunea „persoană publică” este definită la alin.(2) art.123 CP RM.
Categoriile de persoane publice care intră sub incidenţa acestei definiţii sunt:
1) funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special
(colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor
apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine
grade speciale sau militare);
2) angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al
întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept
public;
3) angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;
4) persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia
servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.
Deducem că noţiunea „funcţionar public” (care este o noţiune de factură
extrapenală) este subsecventă faţă de noţiunea „persoană publică” utilizată în alin.
(1) art.324 CP RM.
În corespundere cu art.2 al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 04.07.200875,
funcţionar public este persoana fizică numită, în condiţiile acestei legi, într-o
funcţie publică; funcţie publică constituie ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor
stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică.
Conform alin.(1) art. 13 al aceleiaşi legi, evidenţa la nivel naţional a funcţiilor
publice şi a funcţionarilor publici se efectuează prin administrarea registrului
funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici şi a dosarelor personale ale
funcţionarilor publici. Implicit, această normă face trimitere la Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Sistemului informaţional automatizat „Registrul
funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici”, nr.106 din 11.02.201476.
75
76
66
Din anexa la Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor
publice, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.07.201177, aflăm că
funcţiile publice sunt de trei niveluri: funcţiile publice de nivel superior; funcţiile
publice de conducere; funcţiile publice de execuţie. În dependenţă de nivelul
funcţiei publice de care aparţine subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324
CP RM, poate fi făcută individualizarea pedepsei.
În sensul alin.(2) art. 123 CP RM, persoane autorizate sau învestite de stat să
presteze în numele acestuia servicii publice sunt acele persoane care prestează
servicii notariale. Nu există alte persoane care să fie autorizate sau învestite de stat
să presteze în numele acestuia servicii publice.
Persoanele autorizate sau învestite de stat să îndeplinească activităţi de interes
public: executorul judecătoresc; avocatul; expertul judiciar; auditorul; interpretul şi
traducătorul antrenaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei,
de organele procuraturii, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, de
notari, avocaţi sau de executorii judecătoreşti; mediatorul; medicul, privit ca liber-
profesionist; mandatarul autorizat etc. De asemenea, reprezentantul statului în
societăţile comerciale cu cotă de participare a statului este o persoană publică,
făcând parte din categoria de persoane autorizate sau învestite de stat să
îndeplinească activităţi de interes public.78
În altă ordine de idei, cele trei categorii de persoane publice străine,
specificate în alin.(1) art.123 CP RM, sunt: 1) orice persoană, numită sau aleasă,
care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat
străin; 2) persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv
pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; 3) persoana care
exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Noţiunea „persoană publică străină” este una nouă pentru cadrul normativ al
Republicii Moldova. Ea a devenit aplicabilă numai odată cu intrarea în vigoare a
amendamentelor operate la 02.12.2011. Până la acel moment, noţiunea în cauză pur
şi simplu a lipsit în Codul penal al Republicii Moldova.
77
78
67
Potrivit alin.(2) art.1231 CP RM, prin „funcţionar internaţional” se înţelege:
funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice
persoană autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei; membrul
unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice
persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv
persoana cu atribuţii de grefă.
Infracţiunea specificată la lit.a) alin.(3) art.324 CP RM este săvîrşită de o
persoană cu funcţie de demnitate publică.
Din alin.(3) art.123 CP RM deducem că persoană cu funcţie de demnitate
publică este, după caz:
1) persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de
Constituţia Republicii Moldova;
2) persoana care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de
către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, în condiţiile
legii;
3) persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat
împuternicirile sale.
În anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate
publică79 sunt nomi nalizate următoarele funcţii de demnitate publică: Preşedinte al
Republicii Moldova; Preşedinte al Parlamentului; Prim-ministru; Vicepreşedinte al
Parlamentului; Prim-viceprim-ministru; Viceprim-ministru; Preşedinte al comisiei
permanente a Parlamentului; Vicepreşedinte al comisiei permanente a
Parlamentului; Preşedinte al fracţiunii parlamentare; Membru al Biroului
permanent al Parlamentului; Secretar al comisiei permanente a Parlamentului;
Deputat în Parlament; Ministru; Viceministru; Secretar general al Guvernului;
Secretar general adjunct al Guvernului; Guvernator (Başcan) al Unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia; Preşedinte al Adunării Populare a Unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia; Vicepreşedinte al Adunării Populare a Unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia; Preşedinte al comisiei permanente a Adunării Populare a
79
68
Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia; Prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinte al
Comitetului Executiv al Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia; Primar General al
municipiului Chişinău, primar, viceprimar; Preşedinte, vicepreşedinte al raionului;
Director general (director) al autorităţii administrative centrale; Preşedinte al Curţii
Constituţionale, judecător, judecător asistent la ea; Preşedinte, membru al
Consiliului Suprem al Magistraturii cu activitatea de bază în Consiliu; Preşedinte,
vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, judecător la ea; Preşedinte,
vicepreşedinte al Curţii de Apel, judecător la ea; Preşedinte, vicepreşedinte al
judecătoriei, judecător la ea; Procuror General, prim-adjunct al Procurorului
General, adjunct al Procurorului General, procurori de toate nivelurile; Director al
Centrului pentru Drepturile Omului, avocat parlamentar; Preşedinte,
vicepreşedinte, membru al Curţii de Conturi; Director, director adjunct al
Serviciului de Informaţii şi Securitate; Preşedinte, vicepreşedinte, secretar al
Comisiei Electorale Centrale; Preşedinte, membru al Consiliului Coordonator al
Audiovizualului; Preşedinte, vicepreşedinte, membru al Comisiei Naţionale a
Pieţei Financiare; Preşedinte, vicepreşedinte, membru al Comisiei Naţionale de
Integritate; Preşedinte al Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării
şi asigurarea egalităţii; Guvernator, prim-viceguvemator, viceguvernator al Băncii
Naţionale a Moldovei; Director general, director al Agenţiei Naţionale pentru
Reglementare în Energetică; Director, director adjunct al Agenţiei Naţionale pentru
Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei; Preşedinte,
vicepreşedinte, membru al Plenului Consiliului Concurenţei; Şef, şef adjunct al
oficiului teritorial al Cancelariei de Stat; Director, director adjunct al Serviciului de
Protecţie şi Pază de Stat; Director, director adjunct al Centrului Naţional pentru
Protecţia Datelor cu Caracter Personal; Şef al Centrului Serviciului Civil;
Preşedinte, prim-vicepreşedinte, vicepreşedinte, secretar ştiinţific general al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei; Preşedinte, vicepreşedinte, secretar ştiinţific al
Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare; Şef al Serviciului de Stat de
Curieri Speciali; Director general al Companiei Naţionale de Asigurări în
Medicină; Preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări Sociale; Director al
69
Serviciului de Stat de Arhivă; Agent guvernamental - reprezentant al Guvernului
Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul analizei subiectului infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM,
observăm că una din cele mai mari deosebiri cu art.333 CP RM o reprezintă anume
subiectul infracțiunii, adică persoana care săvîrșește fapta prejudiciabilă.
Subiectul infracțiunii specificate la alin.(1) art. 325 CP RM este : 1) persoana
fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vîrsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepția autorităților publice). Nu se cere ca subiectul să
aibă vrep calitate specială.80
În cadrul analizei subiectului infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM,
observăm o analogie cu subiectul infracțiunii prevăzute la art. 334 CP RM, adică
nu este un subiect special.
ÎNCHEIERE
În cadrul acestei teze de licență sunt tratate problemele juridico-penale ale
infracţiunilor de luare de mită și de dare de mită, cît și delimitarea acestora de
infracțiunile de corupere pasivă și corupere activă, prin prisma elucidării
elementelor şi semnelor componente ale acestora. Studiul este realizat pe baza
normelor legale în vigoare, cu unele referiri şi la legislaţia penală anterioară,
precum şi la legislaţia penală a altor state, pe baze de date ale organelor de ocrotire
a normelor de drept, cît și pe unele spețe din practica judiciară autohtonă.
Problema ştiinţifică soluţionată prin cercetarea realizată constă în
fundamentarea ştiinţifică a elementelor şi semnelor constitutive ale infracţiunilor
de luare de mită, dare de mită, corupere activă și corupere pasivă, avînd ca efecte
aplicarea corectă a legii penale și perfecţionarea normelor de incriminare.
Cercetarea problemelor teoretice şi practice ale infracţiunilor de luare de mită,
dare de mită, corupere activă și corupere pasivă, a condiţionat necesitatea
evidenţierii următoarelor concluzii generale:
1) O primă premisă care a stat la baza incriminării fenomenului de corupție a
constituit-o momentul la care drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la
80
70
siguranţă și la un stat de drept, au fost recunoscute ca atare, în calitate de valori
sociale supuse protecţiei penale;
2) Cu referință la clasificarea infracțiunilor de corupție s-a demonstrat că un rol
primordial îl are conținutul obiectului juridic;
3) S-au adus exemple pentru claritate din practica judiciară autohtonă, pentru
excluderea ulterioară a interpretării greșite a cărorva semne ale componenței de
infracțiuni cu ulterioara calificare eronată a faptei prejudiciabile;
4) Studiul comparativ al infracțiunilor de corupție permite clasificarea
legislațiilor penale în două categorii:
a) legislații penale care delimitează corupția din sectorul privat cu cea din
sectorul public;
b) legislații penale care nu delimitează corupția din sectorul privat cu cea din
sectorul public.
5) În cazul infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită obiectul juridic
principal îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității
de serviciu în sectorul privat, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de
mituire a arbitrilor aleși sau numiți să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori a
persoanelor care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă
organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori a
participanților la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat. În cazul
infracțiunilor de corupere pasivă și corupere activă obiectul juridic principal îl
constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu
în sfera publică, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de corupere a
persoanelor publice sau a persoanelor publice străine.
6) S-au delimitat și definit acțiunile alternative din cadrul dispozițiilor normelor
și anume :
a) pretinderea - cererea stăruitoare, insistentă sau formularea unei pretenţii;
b) acceptarea – consimțirea dării de către mituitor de bunuri sau aprobarea
oferirii ori promisiunii de către mituitor de bunuri;
71
c) primirea - luarea în posesiune, obținerea, încasarea de bunuri, fapt care
trebuie să fie spontan;
d) promisiunea - angajamentul pe care mituitorul şi-l asumă faţă de persoana
mituită de a-i transmite în viitor remuneraţia ilicită;
e) oferirea - prezentarea, etalarea, înfăţişarea de bunuri;
f) darea - înmânarea, remiterea, predarea efectivă a remuneraţiei ilicite.
7) S-a demonstrat că în cadrul celor patru infracțiuni de corupție, intenția este
directă în toate cazurile, fapt ce determină că persoana care săvîrșește fapta
infracțională conștient merge la o fărădelege.
8) S-a demonstrat că toate infracțiunile cercetate și studiate au o componență
formală, fapt ce presupune că infracțiunea este săvîrșită doar din momentul
săvîrșirii uneia dintre acțiunile alternative;
9) S-a demonstrat faptul că diferențierea subiectelor infracțiunilor de luare de
mită și de dare de mită se diferențiază datorită diferențierii sferei de activitate
ale acestora, fie ea publică sau privată;
10) S-a demonstrat diferența subiectelor acestor infracțiuni, prin ulterioara
definire ale acestora și anume:
a) persoană publică;
b) persoană publică străină;
c) persoană cu funcție de demnitate publică;
d) arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu;
e) persoană care gestionează organizație comercială, obștească ori o altă
organizație nestatală;
f) persoană care lucrează pentru o astfel de organizație;
g) participant la un eveniment sportiv;
h) participant la un eveniment de pariat.
72
73

Teza de LicentaKAK2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza de LicentaKAK2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A

LUAREA ȘI DAREA DE MITĂ – INFRACȚIUNI DE

1.1. Evoluţia incriminării luării şi dării de

CAPITOLUL II Analiza juridico-penală a infracțiunilor de luare de mită și de

2.1. Aspecte definitorii.......................................................................................27

CAPITOLUL III Delimitarea luării de mită de coruperea pasivă și

3.1. Aspecte definitorii.......................................................................................57

Suportul ştiinţific al lucrării. Baza teoretică a investigaţiei o constituie

1.1. Evoluţia incriminării luării şi dării de mită

1.2. Reglementări internaţionale şi elemente de drept comparat

1.3. Tendinţe actuale de comitere a luării şi dării de mită

2.2. Obiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

2.3. Latura obiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

2.4. Latura subiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

2.5. Subiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită

3.3 Delimitarea laturei obiective a infracțiunii de luare de mită de

3.4 Delimitarea laturei subiective a infracțiunii de luare de mită de

3.5 Delimitarea subiectului al infracțiunii de luare de mită de corupere

S-ar putea să vă placă și