Dosarul nr.

4-1re-260/2015

Curtea Supremă de Justiţie

DECIZIE

29 octombrie 2015 mun. Chişinău

Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:
Preşedinte Petru Ursache,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev,
Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Liliana Catan,
Ion Guzun, Petru Moraru,

a judecat în şedinţa de judecată, fără citarea părţilor la proces, recursul în

anulare împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din
27 ianuarie 2015, declarat de avocatul Vitalie Caldîba, în numele condamnatului

Galiţ Valeriu Ion, născut la

14 august 1989, originar şi locuitor al mun. Chişinău, or.
Sîngera, str. Ştefan cel Mare 50, cetăţean al R. Moldova,
condamnat anterior:
1) prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău,
din 20 noiembrie 2009 şi decizia Colegiului penal al Curţii
de Apel Chişinău din 26 iulie 2012, în baza art. 190 alin.
(2), 90 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă
de 1 an.
Termenul de examinare a cauzei
în instanţa de fond: 12 iunie 2012 – 12 iunie 2013,
în instanţa de apel: 01 august 2013 – 09 iunie 2014,
în instanţa de recurs
ordinar: 19 septembrie 2014 – 27 ianuarie 2015,
în anulare: 14 august – 29 octombrie 2015.

Asupra recursului menţionat, Colegiul penal,

CONSTATĂ:

1. Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 12 iunie 2013, Galiţ
Valeriu a fost condamnat în baza art. 146 Cod penal la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parţială a pedepsei
aplicate prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 noiembrie 2009 şi
decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iulie 2012, i-a fost stabilită pedeapsa
definitivă de 3 ani şi 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, începînd cu 24 martie 2012.
1
 De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Ciobanu Valentina prejudiciul
moral de 100.000 lei.
2. Instanţa de fond a constatat că la 24.03.2012, orele 05:00, Galiţ Valeriu,
aflîndu-se în faţa blocului locativ din str. Alecu Russo 61/4, mun. Chişinău, în
urma relaţiilor ostile spontan apărute, în cadrul cerţii între el şi Zghibarţ Andrei,
fiind în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă şi
insulte grave ale victimei, a scos arma de foc „Baikal 442”, cu nr. XH09418,
încărcat cu cartuşe de luptă calibru 9x19mm, pe care o deţinea legal asupra sa, şi a
efectuat şase împuşcături în direcţia părţii vătămate, provocîndu-i conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 591 din 30.05.2012, leziuni corporale
grave, periculoase pentru viaţă, sub forma hemoragiei externe şi interne dezvoltate
pe fondalul plăgilor penetrante, transfixiante şi oarbe, prin împuşcare cu glonţ a
toracelui cu lezarea cordului şi pulmonilor, în rezultatul cărora Zghibarţ Andrei a
decedat pe loc.
Instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut parţial vina şi a declarat că, fiind
tulburat de cele întîmplate, nu-şi dădea seama ce face şi nu ţine minte detaliile
celor comise.
Instanţa a concluzionat că vina inculpatului în comiterea omorului cu
premeditare nu s-a confirmat.
Acuzarea n-a prezentat nici o probă ce ar confirma că inculpatul a scos arma
şi a efectuat 6 împuşcături cu scopul de a comite un omor premeditat.
Chiar în ordonanţa de punere sub învinuire acuzatorul stat a făcut trimitere la
faptul că inculpatul a efectuat împuşcăturile ca urmare a relaţiei ostile spontan
apărute, ca consecinţă a conflictului apărut cu victima.
Astfel, semnul calificativ ,,cu premeditare” urmează de exclus, deoarece nu
s-a confirmat prin materialele cauzei.
Totodată, s-a constatat cu certitudine că inculpatul a săvîrşit omorul lui
Zghibarţ A. fiind în stare de afect, survenită în mod subit, provocată de acte de
violenţă şi insulte grave ale ultimului.
Pe 23.03.3012, inculpatul împreună cu Strîmbei M., Zghibarţ A. şi Lupan M.
au plecat la discotecă, de unde s-au întors aproximativ la 04.00. Inculpatul se afla
la volanul autoturismului, care aparţinea victimei, totodată ultimul în autoturism a
început să conflicteze şi chiar să-l ofenseze pe inculpat, încercînd să-l determine
pentru a face declaraţii mincinoase pe cazul unui autoturism înstrăinat.
Ajungînd la domiciliu, Zghibarţ A. a prelungit ofensa în adresa inculpatului,
fratelui şi mamei ultimului. La un moment, inculpatul şi-a pierdut controlul,
deoarece nici nu ţine minte despre unele acţiuni concrete.
Psihologul Tomuz Angela a descris toate acţiunile lui Zghibarţ A., ce i-au
creat inculpatului starea de afect fiziologic.
Inculpatul a fost supus insultelor grave de către Zghibarţ A., care l-au adus la
o stare tensionată, ce se confirmă şi prin raportul de expertiză psihiatrică legală
staţionară nr. 110s-2012 din 11.12.2012.
Prin urmare, acţiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 146
Cod penal, ca omorul săvîrşit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de
acte de violenţă şi de insulte grave ale victimei.

2
 La stabilirea pedepsei instanţa a ţinut cont de prevederile 7, 75 Cod penal,
art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, menţionînd că cauza a fost judecată mai
mult de 3 ani şi inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
3. Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei
şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.
145 alin. (2) lit. a), 84 alin. (4) Cod penal la 20 ani închisoare, cu executare.
Apelantul a invocat că instanţa incorect a încadrat acţiunile inculpatului,
deoarece inculpatul a prevăzut urmările survenite.
3.1. A declarat apel şi avocatul Iurie Bargan, în numele succesorului părţii
vătămate, solicitînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi
hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), 84
alin. (4) Cod penal la detenţiune pe viaţă şi să fie admisă integral acţiunea civilă.
Apelantul a indicat că sentinţa este ilegală şi neîntemeiată.
3.2. Avocatul Vitalie Caldîba la fel a declarat apel, solicitînd casarea
sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului
să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.
Apelantul a specificat că la stabilirea pedepsei instanţa nu a ţinut cont de
prevederile art. 75 Cod penal.
4. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie
2014, apelul avocatului Vitalie Caldîba a fost respins ca nefondat.
Apelurile procurorului şi avocatului Iurie Bargan au fost admise, casată
sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre.
Galiţ Valeriu a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal la
15 ani închisoare.
În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentinţe, prin adăugirea
parţială a pedepsei aplicate prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din
20 noiembrie 2009 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iulie 2012, i-a fost
stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani şi 1 lună închisoare, cu executare în
penitenciar de tip închis, începînd din 24 martie 2012.
În rest, sentinţa a fost menţinută.
Instanţa de apel a constatat că la 24 martie 2012, orele 05:00, Galiţ Valeriu,
aflîndu-se în faţa blocului locativ din str. Alecu Russo 61/4, mun. Chişinău, în
urma relaţiilor ostile spontan apărute, ca consecinţă a cerţii între el şi Zghibarţ
Andrei, din intenţie directă, urmărind scopul omorului acestuia, a scos arma de foc
„Baikal 442”, cu nr. XH09418, încărcat cu cartuşe de luptă calibru 9x19mm, pe
care o deţinea legal asupra sa, şi a efectuat şase împuşcături în direcţia ultimului,
provocîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 591 din
30.05.2012, leziuni corporale grave, periculoase pentru viaţă, sub formă de
hemoragie externă şi internă dezvoltată pe fondalul plăgilor penetrante,
transfixiante şi oarbe prin împuşcare cu glonţ a toracelui cu lezarea cordului şi
pulmonilor, în rezultatul cărora Zghibarţ Andrei a decedat pe loc.
Instanţa a reţinut că, potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală, victimei
i-au fost cauzate leziuni corporale prin împuşcare atît din faţă, cît şi din spate. Cele
expuse combat declaraţiile inculpatului că ar fi tras din armă în partea din faţă a
corpului victimei, în timp ce fugea dinspre acesta.

3
 Prin urmare, afirmaţiile inculpatului că ar fi efectuat mai întîi o împuşcătură
în antebraţul victimei, deoarece acesta a scos arma şi a îndreptat-o spre el, nu
corespund realităţii.
Din raportul de expertiză criminalistică rezultă că urma digitală depistată pe
pistolul „Compact” nu aparţine lui Zghibarţ, lui Galiţ, lui Strîmbei, iar urmele
digitale de pe pistolul „Baikal” aparţin lui Galiţ. Cele 6 tuburi depistate la faţa
locului au fost trase anume din pistolul „Baikal”.
Dacă inculpatul a acţionat în stare de legitimă apărare sunt relevante
afirmaţiile că a efectuat o împuşcătură în antebraţ. Conform declaraţiilor expertului
Hăbăşescu, după această împuşcătură braţul a devenit nefuncţional şi, prin urmare,
pentru inculpat nu mai exista nicio ameninţare, pericol, ca el să mai efectueze
împuşcături. Însă această versiune o exclude pe ce de a doua, că el fiind într-o stare
de stres a efectuat mai multe împuşcături fără să-şi dea seama de acţiunile sale,
adică că era în stare de afect fiziologic.
Omorului în stare de afect îi premerg acte de violenţă fizică sau psihică din
partea victimei, insulta gravă sau alte acţiuni ilegale sau imorale ale victimei. Dacă
însă omorul a fost comis după un oarecare interval de timp, acesta nu poate fi
calificat în baza art. 146 Cod penal.
Inculpatul, la săvârşirea infracţiunii a acţionat conştient, cu discernămînt
controlîndu-şi acţiunile, de aceea fapta lui se califică ca omor intenţionat. Or, din
cele relatate de inculpat, în ultima perioadă de timp între el şi victimă existau relaţii
ostile, el era ameninţat, la fel şi familia sa, i se cerea să facă unele declaraţii în
favoarea victimei, în caz contrar va fi omorît. Pentru a exclude aceste situaţii,
inculpatul a hotărît să-l omoare. Relevant este că în seara respectivă, inculpatul
singur l-a invitat pe Zghibarţ A. la discotecă, deşi se presupune că ultimul îl
ameninţa şi el se temea de el, tot el a rămas toată seara treaz, în timp ce victima a
consumat băuturi alcoolice în cantităţi mari. Toate aceste momente denotă intenţia
lui de a se răzbuna pe Zghibarţ A.
În astfel de circumstanţe, inculpatul a săvîrşit infracţiunea ca urmare a
relaţiilor personale ostile şi din cauza cerţii, el a acţionat cu intenţie directă şi îşi
dădea seama că atentează la viaţa victimei, a prevăzut că prin fapta lui poate
surveni moartea victimei şi a dorit ca aceasta să se producă.
Instanţa a încadrat acţiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod
penal, adică omorul unei persoane, săvîrşit cu premeditare.
5. Avocatul Vitalie Caldîba a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea
hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care
inculpatul să fie condamnat în baza art. 146 Cod penal la o pedeapsă nonprivativă
de libertate şi să fie respinsă acţiunea civilă.
Recurentul a invocat că instanţa de apel ilegal a pus la baza deciziei sale
declaraţiile subiective ale expertului legist A. Hăbăşescu, obţinute dintr-o sursă
care este imposibil de a o verifica în şedinţa de judecată, nefiind identificată
metoda aplicată de expert la deducerea concluziilor sale, acestea reprezentînd doar
o presupunere personală.
Mai mult, potrivit raportului de expertiză dactiloscopică, balistică şi chimică
nr. 1059/1060/1061 din 13.04.2012, de stabilit perioada de timp a împuşcăturilor
efectuate, numărul lor, direcţia, distanţa, şi unghiul de tragere, poziţia victimei în
4
momentul producerii împuşcăturii, nu este posibil, din lipsa unei metode ştiinţifice
argumentate şi a utilajului corespunzător.
Deci, se combat integral afirmaţiile expertului legist A. Hăbăşescu că:
„iniţial victima a fost împuşcată în spate, iar ulterior în torace, adică victimei i-au
fost cauzate leziuni corporale prin împuşcare atît din faţă, cît şi din spate”.
Singurul martor ocular M. Strîmbei, a explicat că Andrei vorbea urît în
adresa mamei şi a fratelui inculpatului. Andrei s-a enervat, încerca să scoată ceva
din regiunea şoldului şi a zis că „te omor”. A scos arma şi a îndreptat-o spre
inculpat. Inculpatul a împuşcat primul, cînd ei erau faţă în faţă.
Martorul Strîmbei V. a declarat că inculpatul i-a comunicat că la împuşcat pe
A. Zghibarţ deoarece ultimul se pregătea să-l împuşte, îl presa şi îl numea cu
cuvinte necenzurate.
Declaraţiile expertului legist A. Hăbăşescu, obţinute fără utilizarea cărorva
metode ştiinţifice, se reduc la nişte presupuneri subiective, care reieşind din
prevederile art. 8 alin. (3), 94 alin. (1) pct. 6), 7), 389 Cod de procedură penală, nu
pot fi puse la baza unei sentinţe judecătoreşti.
În sensul laturii obiective a infracţiuni prevăzute de art. 146 Cod penal,
urmează de ţinut cont de cauzele apariţiei stării de afect, deoarece acesta se referă
la conduita victimei şi nu fac parte din conţinutul atitudinii psihice a făptuitorului
faţă de infracţiune. Adică, este importantă provocarea stării psihice a făptuitorului,
dar nu modul şi metoda de comitere a infracţiunii.
Ansamblul probelor administrate dezbat şi o altă deducţie a instanţei de
apel, întemeiată doar pe raportul de expertiză criminalistică din 13.04.2012, că
urma digitală depistată pe pistolul „Compact” nu aparţine lui A. Zghibarţ.
Utilizarea de către ultimul a pistolului său „CZ 75 D Compact”, cu seria şi
numărul A032162, incontestabil se confirmă prin declaraţiile martorilor oculari M.
Lupan şi M. Strîmbei, că Andrei primul a scos arma şi a îndreptat-o spre inculpat,
şi prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 24.03.2012, că de la faţa
locului au fost ridicate două pistoale, inclusiv pistolului părţii vătămate de model
„Compact” - dubii şi îndoieli în probarea învinuirii care trebuie să fie interpretate
doar în favoarea inculpatului.
Chiar în ordonanţa de punere sub învinuire, acuzarea a făcut trimitere la
faptul că inculpatul a efectuat împuşcăturile ca urmare a relaţiilor ostile spontan
apărute, ca consecinţă a conflictului cu victima, ce la fel demonstrează cu
certitudine comiterea omorului spontan, dar nu prin acţiuni de pregătire şi punere
la cale.
Şi prin raportul de expertiză psihiatrică legală staţionară din 11.12.2012 s-a
stabilit starea de afect în cazul din speţă.
Faptul că, în cadrul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic de
Psihiatrie pînă în prezent nu activează psihologi atestaţi în calitate de expert, nu
poate servi ca impediment la stabilirea stării de afect subit a persoanei în timpul
comiterii infracţiunii.
Semnificativ este că specialistul psiholog A. Tomuz a susţinut integral
concluziile raportului de expertiză psihiatrică legală staţionară din 11.12.2012 şi a
explicat că starea de afect apare nemijlocit în momentul comiterii infracţiunii, în
cazul de faţă în momentul confruntării, atunci cînd a observat mişcările cu arma a
5
victimei, fiind perceput acel moment ca un pericol real. Aici s-a declanşat acea
explozie afectivă.
Deci, inculpatul a săvîrşit omorul părţii vătămate fiind în stare de afect
survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă şi insulte grave ale ultimului.
Pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este inechitabilă şi prea aspră, iar
în lipsa probării temeiurilor şi mărimii pagubei cerute de partea civilă, instanţa de
fond, în conformitate cu prevederile art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, nu
era în drept să admită acţiunea civilă, urmînd să dispună respingerea ei ca
nefondată.
6. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 27
ianuarie 2015, recursul a fost admis, casată parţial decizia atacată, rejudecată cauza
şi pronunţată o nouă hotărîre.
Acţiunile lui Galiţ Valeriu au fost reîncadrate de la art. 145 alin. (2) lit. a) la
art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 14 ani şi 6 luni
închisoare.
În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentinţe, prin adăugirea
parţială a pedepsei aplicate prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din
20 noiembrie 2009 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iulie 2012, i-a fost
stabilită pedeapsa definitivă de 14 ani şi 7 luni închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii ce ţin de
activitatea comercială pe un termen de 1 an.
În rest, celelalte dispoziţii ale hotărîrii contestate au fost menţinute.
Instanţa de recurs a statuat că instanţa de apel, reapreciind starea de fapt, a
ajuns la concluzia că acţiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 145
alin. (2) lit. a) Cod penal, ca omor intenţionat săvîrşit cu premeditare, care sunt
confirmate prin cumulul de probe administrate şi verificate în şedinţa instanţei de
apel în condiţiile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenţei, utilităţii, concludenţii, veridicităţii şi coroborării reciproce,
însă incorect a reţinut în acţiunile inculpatului semnul calificativ „cu premeditare”.
Premeditarea nu poate fi reţinută, dacă făptuitorul a dispus de un timp
suficient, dar nu a întreprins nici un act de pregătire a omorului.
Or, atît inculpatul, cît şi victima deţineau legal arme de foc, însă aceasta nu
poate fi considerat că făptuitorul s-a pregătit din timp asupra omorului, deoarece
însăşi din declaraţiile inculpatului rezultă că el în ultima perioadă de timp purta cu
permanent pistolul.
Probele administrate în cauză coroborează în ansamblu între ele, instanţa de
apel le-a apreciat prin prisma pertinenţei, concludenţii şi utilităţilor lor, astfel încît
se consideră că acestea dovedesc faptul săvîrşirii de către inculpat a infracţiunii
prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal - omorul intenţionat a unei persoane, însă
nu ,,cu premeditare”, normă penală în baza căreia se vor reîncadra acţiunile
inculpatului, care a fost constatată de către instanţa de apel.
7. În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile
judecătoreşti au devenit irevocabile.
8. La 27 iulie 2015, avocatul Vitalie Caldîba a declarat recurs în anulare, în
care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi

6
hotărîri, prin care Galiţ V. să fie condamnat în baza art. 146 Cod penal la o
pedeapsă nonprivativă de libertate şi să fie respinsă acţiunea civilă.
Recurentul a invocat că recursul ordinar al apărării a fost admis, însă instanţa
de recurs s-a limitat doar la lipsa realizării în cazul din speţă a semnului calificativ
,,cu premeditare”, fără însă a se expune asupra tuturor motivelor invocate de către
recurent - fapt ilegal şi inadmisibil care, afectînd legalitatea hotărîrii contestate,
determină existenţa viciilor fundamentale în cadrul procedurii precedente, care au
dus la încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor ale condamnatului garantate
de art. 6 parag. l, 2, 3, lit. (a), (b), (d) CEDO - dreptul la un proces echitabil, or, şi
reieşind din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 30.10.2009 cu
privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală (pct. 18, 31), lipsa de
motivare adecvată cerinţelor legii într-o hotărîre judecătorească grav afectează
respectarea garanţiilor procedurale la un proces echitabil.
Potrivit pct. 31 a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din
30.10.2009 cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală, decizia
instanţei de recurs trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus la
respingerea recursului, precum şi motivele adoptării soluţiei date - fapt care obliga
instanţa de recurs să se expună asupra, tuturor încălcărilor admise în cadrul
judecării cauzei în ordine de apel care, fiind invocate de partea apărării în
conţinutul cererii de recurs şi reiterate în prezenta cerere de recurs în anulare, au
dus la violarea dreptul condamnatului la o apărare efectivă şi un proces echitabil
garantat de art. 6 parag. 1, 2, 3, lit. (a), (b), (d) CEDO.
Potrivit jurisprudenţei naţionale, instanţa de recurs verifică dacă s-a aplicat
corect legea la faptele reţinute prin hotărîrea atacată şi dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material.
Decizia instanţei de recurs trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.
Obligarea instanţei de a-şi motiva hotărîrea rezultă din prevederile art. 6
parag. 1 CEDO. Acest lucru presupune relevarea considerentelor şi temeiurilor
asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărîrii atacate în raport cu
motivele invocate de recurent şi cu temeiurile pentru recurs prevăzute de lege. Este
necesar ca în mod precis şi explicit, prin argumente relevante şi suficiente, să fie
rezolvate problemele de drept apărute la judecarea recursului, prin întocmirea
corectă a hotărîrii adoptate - prevederi care nu au fost respectate la pronunţarea
deciziei contestate.
Astfel, reieşind din descriptivul deciziei adoptate (pct.8.2), instanţa de
recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în recursul ordinar al
părţii apărării, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 6 din decizie - fapt care a dus
la examinarea superficială a cauzei penale şi la adoptarea unei decizii judecătoreşti
nemotivate.
Prin urmare, încălcările normelor procesuale-penale, comise de instanţa de
recurs, lezează dreptul condamnatului la un proces echitabil, drept garantat de art.
6 parag. 1 CEDO, or, instanţa de recurs nu a rezolvat problemele de drept apărute
la judecarea recursului apărării, în mod precis şi explicit, prin argumente relevante
şi suficiente, prin întocmirea corectă a hotărîrii adoptate, fiind prezentă lipsa de
motivare adecvată cerinţelor legii într-o hotărîre judecătorească, ceea ce şi
constituie un viciu fundamental care a afectat hotărîrea menţionată, adică
7
reprezintă erori de drept care permit redeschiderea procesului penal în privinţa
condamnatului.
9. Judecînd recursul nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei şi a
motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot
fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la
judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură
penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea
pronunţată, se consideră încălcare esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate de
Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de
alte tratate internaţionale, de Constituţia Republicii Moldova şi de alte legi
naţionale.
În această consecutivitate se observă că recurentul a invocat încălcarea
prevederilor art. 6 parag. 1, 2, 3, lit. (a), (b), (d) CEDO, în sensul că instanţa de
recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în recursul ordinar, că nu
şi-a motivat suficient şi adecvat soluţia adoptată, că instanţele judecătoreşti au
apreciat incorect probele administrate şi circumstanţele cauzei (pct. 8. din decizie).
Sub acest aspect se reţine că descriptivul deciziei instanţei de recurs, inclusiv
circumstanţele în fapt şi drept reproduse la pct. 6. din prezenta decizie, relevă în
mod concludent că instanţa de recurs a constatat şi apreciat circumstanţele de fapt
şi de drept privind vinovăţia condamnatului şi şi-a motivat soluţia în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripţiilor de drept
material, prin acceptarea estimărilor efectuate de instanţa de apel, care a rejudecat
cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanţă,
privind aprecierea tuturor probelor acuzării şi apărării din punct de vedere al
pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii, iar toate probele în ansamblu –
din punct de vedere al coroborării lor, în corespundere cu prescripţiile art. 101 alin.
(1) Cod de procedură penală, exceptînd doar chestiunea încadrării juridice corecte
a acţiunilor inculpatului, în limitele învinuiri formulate (pct. 4, 6. din decizie).
Potrivit jurisprudenţei CEDO, în asemenea situaţie, nu se mai impune o
reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă, acestea demonstrînd cu prisosinţă
soluţia dată de prima instanţă. În cazul în care instanţa de fond şi-a motivat decizia
luată, arătînd în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzaţie
penală, pentru a permite părţilor să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual,
o curte de recurs poate, în principiu, să se mulţumească de a relua motivele
jurisdicţiei de primă instanţă (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
Pe lîngă aceasta, potrivit art. 27 alin. (1), 434 Cod de procedură penală,
judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în
urma cercetării tuturor probelor administrate. Judecînd recursul declarat împotriva
deciziei instanţei de apel, instanţa de recurs verifică legalitatea hotărîrii atacate pe
baza materialului din dosarul cauzei.
Deci, activitatea instanţelor judecătoreşti privind aprecierea sau reaprecierea
probelor conţinute în dosarul penal şi a circumstanţelor cauzei, este o competenţă
şi prerogativă legală a acestor instanţe, şi invocarea în cadrul unui recurs în anulare
8
doar a aprecierii probelor în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este una
lipsită de orice suport juridic, şi nu constituie în sine un viciu fundamental de
natură să afecteze o hotărîre irevocabilă.
Mai mult, o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinţei de
condamnare, conform jurisprudenţei CtEDO (hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,
cazul Bujniţa c. Moldovei), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.
Rezultă că, în raport cu motivele enunţate de recurent, instanţa de recurs nu a
comis erori de drept de natura unui viciu fundamental, iar recursul în anulare este
unul neîntemeiat.
Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanţa
respinge recursul în anulare ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii atacate, dacă se
constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, dat fiind că recursul în anulare de pe rol este neîntemeiat, el urmează
a fi respins ca inadmisibil, cu menţinerea deciziei atacate.
10. În conformitate cu prevederile art. 457, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie,

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de avocatul Vitalie

Caldîba, împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din
27 ianuarie 2015, în privinţa condamnatului Galiţ Valeriu Ion, cu menţinerea
hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 26 noiembrie 2015.

Preşedinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguş

Vladimir Timofti

Liliana Catan

Ion Guzun

Petru Moraru