Expertiza Judiciara

CAP.I.
NOTIUNI GENERALE ALE MEDICINEILEGALE
I.1. INTRODUCERE
,,Medicina legala se aseaza langa judecatori si imparte cu ei neplacutul privilegiu de a cantarii in
balanta justitiei, interesele cele mai scumpe ale cetatenilor,afirma Roger Collard. Medicina legala, trebuie
zilnic sa lumineza justitia prin intermediul medicului legist, rezolvand unui mare numar de fapte penale
sau civile in care legea decide sentinta finala.
Ea s-a nascut dintr-o mare nevoie sociala, care se gaseste la granita dintre stiintele social-juridice si
cele medico-biologice.
Ea reprezinta o stiinta complexa inter- si multi-disciplinara, ce presupune cunostinte limitrofe
dreptului si medicinei, si care obliga la o exigenta deosebita, in interpretarea faptelor medicale necesare
dreptului, exigenta bazata pe unitatea dintre competenta si cunostinta profesionala.
Preocuparea majora a acestei discipline este reprezentata de rezolvarea, cu ajutorul medicinii, a
problemelor sociale legate de viata si sanatatea omului, ce vin in fata justitiei
Dezvoltarea sa s-a facut progresiv, in raport cu nevoile societatii si ale justitiei.
In acelasi timp, medicina legala trebuie sa coreleze, in mod obigatoriu, gandirea concreta medico
biologica, cazul in speta, cu gandirea abstracta, social-juridica a princiipiilor normative. Ea preia toate
cuceririle stintifice din cadrul diferitelor ramuri medicale pe care le interpreteaza, avizeaza si elaboreaza
dupa criterii specifice la nevoile judiciare, contribuind din plin la evolutia dreptului, prin actualizarea
stiintifica a cunoastintelor medicale si adaptarea lor la cerintele justitiei.
Rolului expertizei medico-legale este foarte important in fata organelor judiciare. Ea isi aduce
aportul prin constatarea leziunilor de violenta corporala, prin stabilirea filiatiei biologice pe cale genetica,
prin aprecierea discernamantului unei persoane in raport cu o fapta imputabila.
Acest obiect de studiu, obliga la exigenta deosebita, bazata pe raportul dintre competenta si
cunostinta profesionala, in interpretarea faptelor medicale necesare dreptului. Acest fapt, este confirmat de
ponderea pe care actul medico-legal o are in rezolvarea unor probleme judiciare, cum ar fi de exemplu
stabilirea raspunderii fata de o fapta antisociala, stabilirea unor infractiuni ce atenteaza la viata si sanatatea
omului, aprecierea periculozitatii unor leziuni sau conduite, predicatia riscului reintegrarii unui
comportament antisocial.
Exista trei preocupari majore in ceea ce priveste activitatile practicii medicolegale :
1.Expertiza medicolegala pe cadavre, ce include :
studiul mortilor violente prin agenti mecanici, fizici, chimici si biologici

studiul mortilor suspecte ce se refera mai frecvent la mortile subite.Acest domeniu de preocupare
predominant morfologic a facut ca in trecut, medicina-legala sa fie considerata, aproape exclusiv,
fiica anatomiei patologice.
Medicina legala se ocupa in mod exclusiv cu studiul mortilor violente si al mortilor suspecte, la limita
dintre mortile violente si neviolente, in scopul de a oferi justitiei, solutii de incadrare si rezolvare a unor
1.Vladimir, Belis, Tratat de medicina legala, vol I si II, Editura Medicala,Bucuresti, 1995
2.V. Matei,Actualitati in medicina legala- Note de curs, Timisoara, 2001
3.DR.Viorel, Pamaitescu, Metode de investigatie in practica medico-legala, Editura Litera, Bucuresti, 1984
4.C., Dogoroiu,V., Draghici, investigatia dezastrelor cu multiple victime,Revista romana de medicina legala, volumul X,
numarul 1, Martie 2002
5.Gheorghe Scripcaru, Medicina legala expertala in Romania, Editura Cugetarea, Iasi, 2000
6. idem, Medicina legala,Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1993
7.Dan, Dermengiu, Patologie medico-legala, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2002
8.Constantin, Crisu, Codul penal.Codul de procedura Penala.64 legi speciale, Editura Argessis-Juris,Curtea de arges, 2001
9.Lorand, Hecser, Vanda Hadareanu, Medicina legala si drept medical.Notiuni teoretice, Litografia UMF Tg.Mures, 2001
10.Victor, Voicu, Toxicologie clinica, Editura albatros, Bucuresti, 1997
astfel de cazuri. Ea are indatorirea de a stabili cauza mortii, etiologia leziunilor, mecanismul de producere
al leziunilor, descoperirea agentului vulnerant si traumatizant a agresorului.
2.Expertiza persoanei (medicina-legala clinica) include studiul violentelor sexuale, a capacitatii si
potentei sexuale, a determinarii sexului, a leziunilor corporale nemortale, a simularii sau disimularii starilor
morbide, bolilor traumatice.
3. Deontologia medicala si dreptul medical, aprofundeaza implicatia etico-judiciara ale actului
medical si stabileste limita dintre raspunderea etica si raspunderea juridica in practica medicala.
CAP I.2. NOTIUNI GENERALE ASUPRA IDENTIFICARII PERSOANELOR

Organele judiciare si instantele de judecata, poate cere identificarea persoanelor si a obiectelor,
pentru descoperirea unor persoane disparute, a infractorilor, in identificarea persoanelor care isi ascund
identitatea sau pentru probarea unor fapte penale si pentru stabilirea vinovatiei sau a paternitatii.
Medicina legale impreuna cu criminalistica formeaza, prin introducerea de metode proprii de lucru,
un nou capitol al criminalisticii : biocriminalistica. Identificarea (bio)criminalistica, consta din izolarea
prin metode tehnico-stiintific a unui sistem, care are legatura cu fapta incriminata dintr-un ansamblu de
sisteme. Ea este constituita dintr-un complex de notiuni, reguli si metode, pe baza carora se stabileste
identitatea sau neidentitatea obiectului expertizat, fiind considerate ca metoda universala de stabilirea a
adevarului in procesul cunoasterii judiciare.(S.M.Potapov).
Biocriminalistica are, deci, drept misiune, studiul unor probe si al urmelor biologice (sange, sperma,
saliva, fire de par, sudoare, grasime, urina), identificarea de persoane (victima sau agresor), contribuind
astfel la stabilirea felului infractiunii, al imprejurarilor si al circumstantelor in care s-a produs fapta.
O alta ramura este constituita de biotraseologie, care cerceteaza si identifica urmele biologice gasite
la faptei pe imbracaminte, agenti traumatici si persoane.
Pentru o stabilire exacta a faptei si a faptuitorului este important lamurirea urmatorilor termeni :
termenul de individualizarea precizeaza trasaturilor pe care le are o unitate taxonomica (in cazul
apartenentei la gen si specie) sau pe care le are un obiect sau fiinta (identificarea individuala).
termenul de identitate care care exprima concordanta sau calitatea unui obiect, a unui fenomen sau
organism cu sine insusi si cuprinde toate caractere fizice, chimice si biologice si insusirile prin care
se deosebeste de orice alte obiecte fenomene, organisme. Doua obiecte, fenomene sau organisme
nu sunt niciodata identice, ele prezentand atat diferente cat si asemanari fata de partenerii lor din
aceeasi unitate taxonomica.
termenul de identic (lat.=acelasi lucru) se refera la ceea ce este unic (o persoana este aceeasi adica
identica cu ea insasi in diferite momente ale existentei sale, indiferent de schimbarile de varsta,
patologie pe care ea le poate prezenta
termenul de caracteristica- reprezinta elementul specific prin care un sistem se diferentiaza de

altele. Pentru identificare este necesara stabilirea caracteristicilor, dupa care se face clasificarea,
adica includerea obiectului intr-o anumita unitate taxonomica care, cu cat este mai ingusta cu atat
apropie mai mult obiectul de individual.
Caracteristicile se pot clasifica in :
caracteristici functionale- care rezulta din legatura cu mediul extern

caracteristici structurale sau exterioare- care se refera morfologia persoanei sau obiectului
examinat;
caracteristici identificatoare- ajuta la identificarea obiectului, a organismului, a fenomenului, adica
a caracterelor dupa care acestea sunt recunoscute si diferentiate de altele de acelasi fel.Acest tip de
caracteristici trebuie sa fie constante si neschimbatoare
caracteristici substantiale- care se referea la compozitia chimica;
Identificarea criminalista este posibila datorita urmatoarelor proprietati ale sistemelor:
Identitatea concreta- include doua notiuni:deosebirea si diferenta.
Identitatea concreta este evidentiata printr-o serie de contradictii a lucrurilor si proceselor constituite.
Aceste contradictii sunt cu atat mai numeroase cu cat sistemul este mai complex organizat. La randul lor,
contrariile se caracterizeaza prin inseparabilitate, interpatrundere si posibilitatea trecerii dintr-una in alta.
Termenul de deosebire se exprima prin doua sensuri:
deosebirea ca grupare, prin care sistemele se diferentiaza intre ele (deci nu sunt identice );
deosebirea ca particularitate caracteristica, prin care un subsistem din aceleasi sistem taxonomic se
deosebeste de congenerii sai.
Termenul de asemanare se refera la propietatile comune pe care le au doua sau mai multe obiecte.
Aceasta poate duce la confundarea lor, expertului revenindu-i rolul sa arate ca obiecte sunt asemanatoare,
dar nu si identice.
Daca asemanarea intre doua sisteme poate fi mai mare sau mai mica, (in schimb identitatea fiind
proprie unui obiect, in cursul intregii sale existente,nu poate fi confundata).
Reflectivitatea este competenta unui sistem, de a se reflecta si de a fi reflectat. In acest proces,

sunt implicate numai unele dintre caracteristicele sistemului, incat reflectivitatea nu prezinta
totalitatea caracterelor complexe si reale ale lui.
Factorii implicati in reflectivitate sunt :
1. Conditiile in care are loc interactiunea celor doua obiecte (intensitatea si durata unei lovituri).
2. caracteristicile obiectului creator, adica a obiectului care va fi analizat si care a actionat in producerea
unor urme ; ele pot apare ca ca rezultat al actiunii sale (leziunea produsa de un agent traumatic) sau
sub forma configuratiei exterioare a obiectului (amprenta digitala)
3. Obiectul care-l reflecta pe precedentul.
Stabilitatea relativa- sugereaza ideea ca, pentru o perioada de timp, sistemul isi mentine o serie de
trasaturi care il fac sa fie ceea ce este de fapt (instabilitate calitativa temporara a sistemului);de
asemenea in cuprinsul acestei notiuni, repaosul este prezentat ca fiind o stare de echilibru dinamic;
Individualitatea- constituie proprietatile specifice ale unui obiect; mai exact ele exprima calitatea
si unicitatea acestuia, in raport cu alte obiecte din aceeasi clasa. Datorita individualitatii, fiecare
sistem poate fi determinat si deosebit ca fiind unic in specia sa; individualitatea este in stransa
unitate cu generalul, generalul manifestandu-se prin individual, iar individualul continand in sine
generalul.
Factorii naturali- in raport cu care sistemele expertizate pot fi :
1. nemodificate (desenele papilare)
2. relative modificate (scrisul de mana)
3. modificabile (cadavrele supuse modificarilor cadaverice distructive);
Factori artificiali determinati de diverse actiuni ale unor persoane, in scopul disimularii unei
infractiuni sunt reprezentati de :
1. producerea de cicatrice pe degete, pentru a ingreuna identificarea dactilografica
2. spalarea hainelor pentru a indeparta petele sau urmele
3. operatii chirurgicale estetice
4. mutilarea sau depesajul(ciopartirea) cadavrelor, cu scopul de a nu mai fi identificate .
Stabilirea legaturilor intre fapta revine si identificarea faptuitorului, apartine, in exclusivitate,
organului judiciar. Identificarea criminalistica trebuie sa aiba valoare probanta.
Conexiunile dintre identificarea criminalistica si identificarea judiciara, se concretizeaza si prin
succesiunea lor (identificarea criminalistica o precede pe cea judiciara), precum si prin faptul ca identitatea
criminalistica poate fi incompleta (generica sau probabila), pe cand identificarea juridica trebuie sa fie
sigura 100%.
Cercetarea criminalistica are de regula un caracter retrospectiv, avand loc dupa comiterea faptei,
incat evenimentul petrecut, se reconstituie prin descifrarea si interpretarea informatiei avute, datorita
faptului ca evenimentul petrecut nu poate fi observat.
Expertii criminalist sunt predispusi sa comita erori, din punct de vedere juridic, daca nu i-a in
consideratie aceste lucruri si daca nu le diferentiaza foarte bine.
La stabilirea asemanarilor si deosebirilor intre doua persoane, trebuie selectate acele caracteristici
morfofunctionale care sunt discriminabile, adica poseda o amplitudine suficient de mare in seria de cazuri.
Etapele identificarii trebuie parcurse in urmatoarea ordine:
I.examenul prealabil- este reprezentat de perioada in care expertul este instiintat despre:
a)- obiectivele expertizei stabilite de organul judiciar;
b)- inventarul pieselor supuse expertizei;
c)- analizarea continutului dosarului, luandu-se cunostinta de procesul verbal de cercetare al
locului faptei, pentru a se informa asupra imprejurarilor cauzei;
II.-examenul intrinsic -se realizeaza prin observari si cercetari instrumentale
-metodele de lucru utilizate sunt:
a)-metode generale (observarea, descrierea, compararea, experimentarea);
b)-metode particulare- care apartin diverselor discipline stiintifice si sunt aplicate in raport
cu necesitatile impuse de cazul respectiv;
c)-metode specific criminalistice (metode balistice, traseologice).
Alegerea metodelor de lucru, se face in functie de caracteristicile si cantitatea materialului cercetat.
Sunt preferate metodele cantitative si metodele care conserva materialul pe care se lucreaza, iar obiectivul
obligatoriu, de-a lungul acestei etepe, il constituie verificarea datelor obtinute.
III.-Identificarea intregului dupa parti- se intalneste in practica medico-legala, in special in cazuri de
depesaj(ciopartiri), amputari ale unor segmente ale corpului, asocierea cu urme lasate la fata locului de
agentii traumatici. Aceasta etapa este o etapa dificila a expertizei medico-legale, deoarece prin divizare
partile componente isi pot schimba caracteristicile, in special, atunci cand au fost plasate in zone diferite in
care factorii ambientali au fost diferiti.
IV.-Evaluarea rezutatelor - se face prin argumentari si rationamente, folosind inductia, deductia, analiza si
sinteza.
La baza identificarii persoanei, stau caracterele antropologice, de grup si individuale.
Caracteristicile antropologice sunt studiate numai in cazurile in care identificarea se face pe

fragmente umane sau piese scheletice ;
Caracterele de grup (generice) se refera la precizarea rasei , sexului, varstei, taliei si a starii
constitutionale ;
Caracterele individuale deosebesc o persoana umana de toate celelalte.
Concluziile expertizei trebuie sa sustina rezultatele cercetarii, dupa urmatorul principiu : ,,orice lucru exista
in virtutea unui temei .
Expertiza medico-legala poate raspunde partial la intrebari, atunci cand se poate afirma numai
apartenenta generica (de grup),sau poate raspunde complet la toate intrebarile, atunci cand s-a realizat
identificarea cadavrului.
CAP.II. IDENTIFICAREA DUPA MASURI ANTROPOLOGICE
Antropologia urmaresc caracteristici ale cadavrelor, si in special ale scheletului din regiunea ochilor,
a gurii si a portiunii distale ale oaselor membrelor.
La popoarele vechilor europeni si unii caucazieni, forma dechiderii nazale tinde sa fie lunga
si ingusta si larga in portiunea inferioara, la popoarele ce traiesc in zonele cu clima tropicala.
La caucazieni marginile nazale tind sa fie ascutite in timp ce la popoarele negroide ele sunt
mai netede si rasfrante in afara.
Popoarele mongoloide au caractere internediare intre acestea doua de mai sus.
Ea este folosita in identificarea pe cadavre sau fragmentelor de cadavre, mumii, schelete intregi sau oase
izolate urmarindu-se:
-stabilirea speciei prin osteologie comparata. Aceasta se refera la indicele medular al oaselor
lungi,ce difera in functie de specie: la omul adult este de 0,45 in timp ce la animal este mai mare (0,55
caine, 0,65 porc);
-examinarea cupei histologice a oaselor cu numararea canalelor Havers, diametrul minim al

canalelor fiind de 22 microni la om in timp ce la animale este mai mic de 20 de microni;
-examenul serologic ce diferentiaza proteinele specifice speciei existente in osul uman.
Organismul uman poate fi divizat intr-un anumit numar de parti egale, unitatea in general aleasa
pentru determinari, fiind dimensiunea capului.
Talia individului se descompune in date antropometrice, dupa cum urmeaza:

-inaltimea corpului: intre punctele pternion-vertex;
-inaltimea sezand: tubarale-vertex;
-inaltimea de la sol la manubriul sternal: pternion-jugulum;
-inaltimea anterioara a toracelui: jugulum-symphision superior;
-lungimea sternului: jugulum-xiphion;
-latimea maxima sau diametrul transversal maxim al toracelui: la insertia cartilajului coastei IV si
submamelonar;
-inaltimea umerilor intre punctele acromion-pterinion;
-latimea umerilor intre punctele acromion-acromion;
-lungimea membrului superior liber intre punctele acromion-dactylion;
-lungimea bratului intre punctele acromion-olecranon sau radiale;
-lungimea antebratului intre punctele olecranon sau radiale-stylion;
-lungimea mainii intre stylion-dactylion;
-lungimea degetului mediu intre punctele phalangion-daceylion;
-perimetrul maxim al bratului;
-perimetrul maxim al antebratului;
-inaltimea crestelor iliace intre punctele supracristale-pternion;
-distanta bicreta intre punctele ilio-cristale;
-distanta bispinoasa intre punctele ilio spinale anterior si ilio spinale posterior;
-distanta intertrohanterica intre punctele trochanterion-trochanterion;
-latimea sacrului intre punctele iliospinale posterior;
-perimetrul pelvisului prin lumbale-iliocristale-iliospinale anterior;
-lungimea membrului inferior liber:trohanterion-pterion;
-lungimea coapsei :trohanterion-sphyrion;
-lumgimea gambei:tibiale- sphyrion;
-inaltimea piciorului: spyron-planta;
-lungimea piciorului:pternion-acropodion;
-inaltimea capului:distanta dintre vertex-gnation;
-inaltimea fetei: distanta dintre nasion-gnation;
-inaltimea calvariei:distanta dintre vertex-glabela-inion;
-inaltimea urechii:distanta dintre vertex-tragion;
-latimea maxima a capului :masurata intre euryon-eurion;
-latimea fetei:intre zygon-zygon;

-lungimea maxima a capului:glabela-opisthocranion.
Pentru identificare, se mai cerceteaza urmele lasate de dinti, buze si amprente genetice.
CAP.III. IDENTIFICAREA PROPRIU-ZISA A CADAVRULUI

Identificarea pe cadavre are drept scop aflarea cauzelor si a felului mortii.
Daca acestea prezinta suspiciuni, din punctual de vedere al organelor de ancheta penala, scopul
medicului legist in astfel de identificari este de a stabili cauza si natura mortii.
Necropsia (autopsia) este obligatorie in urmatoarele situatii:
1. Moartea violenta, chiar si atunci cand exista o anumita perioada intre evenimentul cauzal si deces
Omucideri; suicid; accidente
2. Cauza mortii este necunoscuta
3. Circumstantele mortii sunt suspecte
moarte subita
decesul unei persoane, a carei sanatate, prin natura serviciului, este verficata periodic dpdv
medical
deces care survine in custodie (arest preventiv, spital penitenciar, spital de psihiatrie,
inchisoare, arestul politiei) sau deces, care ridica suspiciunea de tortura sau oricare alta
forma de tratament violent sau inuman
deces care intervine in timpul unei misiuni de servici sau in incinta unei institutii
multiple decese repetate, in serie sau concomitent
cadavre neidentificate sau scheletizate
decese survenite in locuri publice sau izolate
deficiente in acordarea asistentei medicale
deces survenit in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica
medico-chirurgicala.
In functie de materialul supus expertizei metodele de identificare a cadavrelor difera de la caz la caz
cele mai intalnite cazuri intalnindu-se urmatoarele situatii:
-cadavre cu identitate cunoscuta;
-cadavre cu identitate necunoscuta, dar care nu sufera mutilari;
-cadavre desfigurate, dezmembrate, victime ale unor catastrofe;
-cadavre putrefiate, depesate sau desfigurate;
In toate cazurile mai sus amintite, medical legist ce identifica cadavrul va apela la o serie de tehnici
necesare expertizarii cat mai multor probe necesare raportului final de analiza. Pentru inceput cadavrului i
se face o toaleta si o restaurare prin care se incearca pe cat posibil ca partea ce este desfigurata sa fie adusa
cat mai aproape de imaginea initiala avuta de persoana continuand in mod obisnuit cu pieptanarea,
barbierirea, pudrarea cu talc etc.Traumatismele produse prin taieturi vor fi inchise prin suturarea ranilor, iar
in cazul lipsei ochilor se vor inlocui cu unul correspondent din sticla sau daca sunt afundati in orbite vor fi
injectati cu o solutie de apa cu glicerina.
Efectuarea mastii mortuare si a mulajelor membrelor se efectueaza in cazurile in care cadavrul
ramas neidentificat trebuie inhumat.
Recoltarea probelor biologice, dintre care unele au un rol precis in stabilirea identitatii cum ar fi
sangele (apartenenta la un grup, amprenta genetica), sectretia traheo-bronsica, fire de par din toate regiunile
corpului, depozite subunghiale.
Raportul de identificare pe cadavru cuprinde trei parti:
1.-introductiva;
2.-descriptiva;
3.-sintetica.
1.Partea introductiva cuprinde:
Prembulul in care se vor consemna numele, prenumele si calitatea celui care efectueaza autopsia,
data la care se efectueaza precum si date referitoare la identitatea cadavrului (nume, varsta, sex),
numele persoanelor imputernicite sa asiste.
Istoricul consemneaza cronologic toate faptele medicale legate de cazul respective (retete,
procerese verbale de la fata locului). Datele oferite de aceste surse, nu coincide obligatoriu cu
concluziile la care ajunge autopsia medico-legala si nu trebuie sa duca la pareri preconcepute, ele
avand numai valoare orientativa.
Examenul preliminar- este obligatoriu numai anumite cazuri putandu-se referi la:
-descrierea constatarilor la locul faptei in omucideri sau accidente de circulatie:
- starea mormantului si a sicriului in caz de exhumari;
-starea tehnica a instalatiilor in electrocutari sau a instalatiilor tehnice si industriale in intoxicatiile cu
toxice industriale.
2.Partea descriptiva cuprinde:
a .examenul extern- se face metodic de sus in jos ,examinand mai intai fata anterioara si apoi fata
posterioara a cadavrului, urmarindu-se urmatoarele obiective:
-identitatea cadavrului care se descrie in functie de situatie;
-la cadavrele cu identitate cunoscuta in ceea ce priveste sexul (pot exista dificultati in arsuri, la
hermafroditi sau cand organele sunt distruse), talia masurata de la vertex la calcai si exprimata in cm.,
starea de nutritie, semnele particulare(cicatrice vechi,tatuaje), amputatii, proteze, lipsuri dentare;
-la cadavrele care nu sunt identificate medical legist colaboreaza pentru stabilirea identitatii cu
criminalistul, antropologul sau stomatologul, apeland la metode radiologice si serologice;
-semnele mortii reale si eventual putrefactia;

-leziunile de violenta;
-semnele de tratament consemnandu-se in raport urmele lasate de injectie, punctii venoase sau
arteriale, masaj cardiac, incizii operatorii;
-semne de boala.
b.examenul intern- identificarea este completa numai daca au fost facute examinari asupra tuturor
tesuturilor si organelor, concluziile finale neputand fi facute numai pe baza unor examene partiale sau
examen externe.
Regulile dupa care se studiaza leziunile elementare din punct de vedere macroscopic reprezinta
semiologia necrotica.
Intr-o prima etapa (examenul topografic) organul se examineaza in situ, descriind pozitia,
raporturile lor de sustinere, eventualele poze existente organelor supranumerare. Dupa examenul in situ
organele se scot din cadavru si se sectioneaza.
Examinarea corecta si completa a viscerelor se face din urmatoarele puncte de vedere:
a.Morfopatologic- examinarea organelor urmeaza a stabili caracteristicile leziunilor elementare.
Pentru aceasta trebuie sa se precizeze tipul leziunii, forma, marimea, culoarea, mobilitatea pe planurile
profunde, consistenta elasticitataea si friabilitatea.
b. Anatomic- examinarea anatomica a organelor difera dupa cum acestea sunt: parenchimatoase sau
cavitare.
Organele parenchimatoase se examineaza la exterior urmarind:
greutatea si eventual alte dimensiuni,
aspectul exterior (neted, bombat, infundat, granular),
forma,
capsula (grosimea, transparenta, integritatea, luciul, prezenta unor depozite (umede sau crescute),
la pulmoni se vor observa crepitatiile (prezente, diminuate, absente),
fribilitatea pulmonara (normala, crescuta, diminuata).
La organele cavitare, se examineaza peretii precizand :
dimetrele cavitatii,
grosimea peretilor,
elasticitatatea,
mucoasa
endoteliul (culoarea, grosimea, aspectul neted sau neregulat, dispozitia plicelor sau a altor
forme de relief),
prezenta ulceratiilor
continutul organelor, prezentand felul alimentelor cu stadiul gradului de digestie, substante
toxice, puroi, sange, fecale, culoare, consistenta, gradul de transparenta si mirosul.
Dupa aceleasi criterii se examineaza si colectiile din cavitatile seroase sau din organele
paranchimatoase. Seroasele se examineaza dupa aceleasi criterii ca si capsulele.
c.Medico-legal- care consta in descrierea leziunilor traumatice si a modificarilor produse de
substante toxice.
d.Tanatologic- care consta in descrierea proceselor cadaverice si a putrefactiei.
Medicul legist este obligat sa recurga daca sunt dispozitii legale, la efectuarea unor examene
complementare, ce constau in examenele de laborator care vor orienta medicul legist spre datele necesare
elucidarii cazului. Aceste examene pot fi histologice, histochimice, toxicologice, bacteriologice si uneori
examene botanice.
3. Partea sintetica cuprinde :
prezentarea diagnosticului anatomopatologic
prezentarea concluziilor
discutia faptelor medicale (in anumite cazuri).
Diagnosticul anatomopatologic si rezultatele examenelor complementare, leziunile macroscopice
pot fi prezentate in ordinea in care au fost gasite.
O tehnica importanta folosita in identificarea pe cadavre, este reprezentata de imunofloorescenta.
Aceasta metota poate fi aplicata pe cadavre neidentificate sau carbonizate, pe corpurile delicte cat si pe
resturi tisulare.
Pentru identificare aceasta tehnica foloseste substante fluorescente, dintre care cele mai utilizate
sunt rodamina si fluoresceina ; se mai folosesc si substante cum sunt peroxidaza sau antiperoxidaza in
cazul pieselor fixate in formol.
Deci, identificarea trebuie sa raspunda intrebarilor ridicate de organele de urmarire penala,
prezentand urmatoarele aspecte:
-felul mortii (violenta sau neviolenta);
-cauza medicala a mortii prin prezentatrea cauzei tanato-generatoare a cauzei intermediare si a
cauzei tanato-terminale a mortii;
-leziunile in violenta ce se pot gasi si in mortile neviolente fara ca prin vechimea lor sau modul de
producere sa aiba legatura de cauzalitate cu moartea.
CAP.IV. EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PE CADAVRU

Expertizele medico-legale reprezint unul dintre cele mai importante aspecte
n practica medico-legal fcnd parte integrant din categoria expertizelor.
Expertizele medico-legal sunt mijloace de prob, forma practic n care
medicina legal sprijin organele competente n soluionarea cazurilor judiciare.
Este deosebit procedural i ca obiective de autopsia realizat n serviciile de anatomie-patologie.
Autopsia medico-legal se efectueaz numai pe baza unor ordonane-adrese emise de:
procuratura
birourile judiciare ale poliiei
instana de judecat
Ordonanele pe de o parte aduc informaii asupra mprejurrilor n care s-a produs decesul- date
care rezult din procesul verbal ntocmit la faa locului i din datele de anchet, iar pe de alt parte se
formuleaz ntrebrile-obiectivele la care trebuie s se rspund n raportul de expertiz la capitolul
concluzii.
Autopsia medico-legal este obligatorie (conform C.P.P. art. 114) ori de cte ori moartea este:
moarte violent= orice moarte care are cauze externe organismului fiind urmarea unui agent
traumatic (mecanic, fizic, chimic)
o omucidere
o sinucidere
o accident
moarte suspect= moartea suspect nu este o noiune medico-legal, ci un termen juridic,
care antreneaz implicit o activitate de anchet
Termenul de moarte suspect include decesele inexplicabile, decesele produse n mprejurri
necunoscute i n locuri neobinuite i decesele survenite cu torul neateptat la persoane n plin stare de
sntate aparent. Deci este o moarte care ridic suspiciuni prin condiiile i circumstanele prin care se
produce.
n cadrul morilor suspecte au fost nglobate i alte aspecte:
decesele survenite n primele 24h de la internare n uniti spitaliceti
decesele n cursul interveniilor chirurgicale
decesele prin complicaii ale sarcinii, naterii i luziei
decesele copiilor 0-1 an ( acum anatomia-patologic infantil)
decesele puse n legtur cu deficienele n acordarea asistenei medicale
cadavre cu identitate neprecizat
CAP.IV.1. AUTOPSIA MEDICO-LEGAL
Sinonim cu necropsia autopsia medico-legal, asa cum indic si denumirea,
este o activitate specific institutiei medico-legale, ce const in examinarea
complet, extern si intern, macroscopic si de laborator a cadavrului uman,
pentru aflarea cauzelor decesului (initial, intermediar-imediat si eventual
favorizant) in vederea stabilirii felului si a imprejurrilor in care sa produs moartea.
Facem precizarea c notiunea de cadavru, din punct de vedere medico-legal, este mai vast si
semnific atat corpul uman intreg, fr viat, ori fragmente din acesta (spre exemplu, numai capul sau
numai trunchiul etc.), indiferent de timpul trecut de la deces (deci fr a avea important gradul si tipul de
descompunere), cat si scheletul uman in totalitate sau diverse fragmente osoase.
CAP.IV.2. TIPURI DE AUTOPSIE
Autopsia, la modul general, poate fi:
1. Anatomo-patologic
Acest tip de necropsie se execut in laboratorul de prosectur din cadrul unui spital, de ctre un
medic anatomo-patolog, pentru a se confirma/infirma patologia ce a determinat decesul pacientului ce a
fost internat si a decedat in acea unitate sanitar.
2. Demonstrativ-stiintific
Se efectueaz in cadrul institutiilor de invtmant superior medical,in scopul pregtirii sau
aprofundrii cunostintelor cursantilor.
3. Medico-legal
Denumit si judiciar sau oficial, autopsia medico-legal are urmtoarele particularitti:
1. este efectuat numai de ctre medicul legist;
2. se execut la unitatea medico-legal pe a crei raz teritorial s-a produs decesul persoanei
sau unde a fost gsit cadavrul;
3. este obligatorie, fr a mai fi necesar acordul apartintorilor/reprezentantilor legali (deci
nu se poate obtine scutire de autopsie),in urmtoarele cazuri:
a) moarte violent, chiar si atunci cad a trecut o perioad de timp indiferent de
durat intre evenimentul traumatic (accident, agresiune etc.) pin la deces, iar moartea poate
fi pus in legtur cu acel eveniment ori se afirm acest lucru (de regul de ctre familie,
rude etc.);
b) moarte de cauz necunoscut (spre exemplu, atunci cind familia, rudele, cunoscutii etc. nu pot proba cu
documente medicale o patologie prin care s se poat explica decesul);
c) cauza mortii este suspect de a fi violent.
4. autopsia medico-legal trebuie s fie complet;
5. autopsia medico-legal se execut numai in baza unui document oficial, scris, care trebuie
s indeplineasc solemnittile impuse de lege, fiind emis de un organ de anchet, abilitat, al statului
(rezolutie motivat, ordonant etc.);
6. dup efectuarea autopsiei medico-legale, datele obtinute sunt trecute intr-un raport de constatare
medico-legal necroptic.
CAP.IV.3. OBIECTIVELE GENERALE ALE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE
CADAVRU
1. Stabilirea identitii cadavrului
2. Stabilire felului morii (violent, neviolent, prin inhibiie)
3. Stabilirea cauzei medicale a morii

4. Stabilirea datei producerii morii
5. Stabilirea existenei leziunilor corporale:
mod de producere
data producerii
etc.
6. Precizarea legturii cauzale ntre leziunile corporale i moarte
7. Felul i calitate ngrijirilor medicale acordate.
CAP.IV.4. METODOLOGIE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE CADAVRU
Totalitatea elementelor tactice i tehnice ce se aplic n vederea soluionrii obiectivelor formulate de
organele de cercetare penal n ordonan sau a obiectivelor generale ale expertizei.
Nu are reguli fixe, se adapteaz specificului fiecrui caz.
Etape:
1.Examenul la faa locului- se efectueaz n echip operativ:
procuror
poliist
medic legist
se examineaz locul gsirii cadavrului (inclusiv urmele biologice) care pot fi diferit de locul
faptei, se pot face corelaii ulterioare ntre acesta i ce se descoper la examenul cadavrului
medicul legist examineaz:
poziia cadavrului
mbrcmintea
Hainele pot fi purttoare ale unor urme materiale menite s lmureasc unele aspecte eseniale ale
anchetei. Astfel acestea pot prezenta:
urme ale solului, modul de dispunere ale acestuia poate da informaii asupra mecanismului de
producere a leziunilor (cdere, trre, etc.)
sfieri, rupturi- informaii despre dinamica agresiunii;
accidente rutiere : desenul pneurilor, amprenta mtii radiatorului, a farului, urme de vopsea,
etc.
agresiuni cu arme albe : tieturi ce corespund sediului plgilor constatate pe corpul victimelor;
mpucare : urme datorate factorilor suplimentari (urme de pulbere nears, arsuri, urme de
fum, etc.)
produse biologice :
snge- de la victim i agresor
sperm- viol
altele- urin, fecale, fire de pr, etc.
2.Examenul corpurilor delicte
La faa locului se urmrete:
existena unor eventuale urme biologice pe suprafaa acestora
corespondena posibil dintre leziunile cadavrului i corpul delict
Criminalistul are un rol important aici, acesta:
realizeaz o descriere ct mai amnunit a corpurilor delicte
prelevarea tuturor urmelor (amprente, etc.) n vederea identificrii persoanelor care au

utilizat acel corp delict
Corpurile delicte:
se ridic cu mnui
se ambaleaz (cutii, saci de plastic)
se eticheteaz
se trimit la laboratorul de biocriminalistic
Pn la naintarea acestora la laboratoare acestea sunt n grija organelor de cercetare penal.
Laboratoarele vor examina urmele corpurilor delicte i urmele biologice gsite, stabilind natura,
apartenena de specie, grup, persoana.
3. Examenul cadavrului- autopsia cadavrului
Precedat de o cercetare medical a mprejurrilor n care a survenit decesul, informaii luate
din:
documente medicale (FO)
aparintori
persoane din anturaj
Autopsia const ntr-un examen extern i unul intern, uneori examenul extern este precedat de un
examen preliminar care ntrunete elementele constatate la faa locului sau la locul efecturii autopsiei dar
nainte de ndeprtarea hainelor i realizarea toaletei cadavrului.
I.Examenul extern
Se efectueaz sistematic; cap- gt- trunchi- membre superioare- membre inferioare.
Datele culese n cadrul examenului extern pot fi mprite n mai multe categorii distincte:
date de identificare
semnele morii reale
semne de violen
semne de tratament medical
semne diverse
II.Examenul intern
Const n deschiderea cadavrului, examinarea i secionarea viscerelor
Deschiderea se realizeaz sistematic:
cutia cranian
cavitatea toracic
cavitatea abdominal
uneori deschiderea coloanei vertebrale- pentru explorarea mduvei
n cazul fracturilor- se disec focarul de fractur
Tehnica autopsiei respect n general regulile clasice dar uneori trebuie adaptat la specificul cazului.
Ex1.-n embolia gazoas- se ncepe cu deschiderea cutiei toracice cu deschiderea cordului sub ap, nainte
de secionarea vaselor mari ale gtului.
Ex2.-disecia plan cu plan n mpucare, plgi penetrante.
Autopsia se desfoar fie pe teren fie n locuri special amenajate- sli de autopsie la nivelul
instituiilor medico-legale. Se efectueaz de ctre medic i laborant.
4. Examenul agresorului sau a presupusului agresor- se realizeaz de urgen
examenul hainelor
examen somatic general

leziuni corporale- data producerii lor i mecanismul de producere ceea ce ar putea
demonstra lupta victim-agresor
stabilirea strii de influen alcoolic prin examen clinic i de laborator (alcoolemie i
alcoolurie)
examen psihic preliminar- iar cnd se depisteaz stri psihopatologice se solicit o
expertiz psihiatric medico-legal.
CAP.IV.5. EXAMINARI COMPLEMENTARE IN EXPERTIZE MEDICO-LEGALE PE

CADAVRU
1. Examen histopatologic- obligatoriu cnd examenul necroptic macroscopic nu evideniaz
leziuni morfopatologice capabile s elucideze cauza medical a morii.
Se recolteaz fragmente din principalele organe :
creier
plmn
ficat
rinichi
cord
din toate leziunile cu caracter patologic sau traumatice.
2. Examenul toxicologic-se face n morile prin intoxicaie sau cele presupuse ca atare. Se
recolteaz:
coninut gastric
snge- cutia cranian
urina
organe (ficat, rinichi)
3. Examene biocriminalistice;
examenul petelor de snge
reacii de identificarea petelor de mucus, sperm
4. Examene bacteriologice- la nevoie
5. Examen radiologic
CAP.V. EXPERTIZA MEDICO-LEGALA IN EXHUMARI
CAP.V.1. CADRUL LEGISLATIV AL EXHUMARILOR
Exhumarea reprezinta procesul de scoatere a unui cadavru, din locul in care a fost inmormantat, in
vederea autopsiei sau a unei reautopsii.
Autopsia medico-legal se face numai cu incuviintarea :
procurorului
birourile judiciare ale poliiei (expertilor si organelor de ancheta)
instanei de judecat
Examinarea cadavrului exhumat si autopsia se vor face la locul unde se afla cadavrul (in cimitir, pe
camp), sau in imediata apropiere nefiind transportat niciodata in afara cimitirului. Expertiza este efectuata
de catre un medic legist superior in grad celui care a efectuat eventual prima autopsie, dar in prezenta
acestuia.
Cauzele in care organele de ancheta si urmarire penala solicita exhumarea sunt:
-autopsie incompleta sau incompetenta;
-suspiciune ulterioara a unei crime;
-reclamatii tardive cu privire la cauza mortii;
-aparitia unor versiuni si ipoteze pe parcursul anchetei;
-inhumarea fara autorizatie legala;
-partile sunt nemultumite de rezultatul primei autopsii;
-inhumarea fara autopsie in cazul mortilor violente;
CAP.V.2. FACTORI CARE DETERMINA MODIFICARI CADAVERICE DUPA INHUMARE

Dupa inhumare, cadavrul sufera mai multe modificari influentate in principal de sol, timpul scurs pana
la exhumare sau imbalsamarea prealabila inhumarii.
SOLUL poate fi considerat ca fiind alcatuit din doua componente:
2.
1. scheletul solului,reprezentat de granule minerale;

microorganisme si substante organice rezultate din descompunerea vegetalelor si
animalelor; activitatea chimica si biochimica pe care o desfasoara aceasta componenta face ca solul sa
reprezinte un adevarat sistem dinamic.
Modificarile cadaverice determinate de sol se datoresc urmatorilor factori:
tipul solului- dupa granulatie se disting : soluri nisipoase, lutoase,
argiloase, calcaroase, marnoase si humifere. Datorita amestecului de granule de diferite feluri se descriu si
soluri mixte: solul nisipos lutos (termenul secund indica fractiunea minora din compozitia solului). Solurile
formate din granule mari sunt permeabile pentru apa si aer, spre deosebire de cele formate din particule
mici (argile).
continutul in oxigen si pH- in conditii de oxigenare suficienta a solului si
de pH alcalin, predomina procesele oxidative, ceea ce face ca din descompunerea substantelor organice sa
rezulte amoniac care se transforma ulterior in nitriti si nitrati; in conditii inverse, predomina procesele de
reducere si are loc putrefactia anaeroba;
altitudinea- solurile situate la altitudine ridicata sunt inactive; fauna
solului (microbii aerobi si anaerobi, oua si larve de muste, protozoare, viermi). Ouale de muste se depun in
partile exterioare ale cadavrului si larvele iesite patrund inauntrul corpului unde inhiba procesele
bacteriene.
Preponderenta unuia sau altuia dintre elementele faunei solului este influentata de caracteristicile
solului: ciupercile se dezvolta in soluri acide, pe cand actinomicetele se dezvolta in soluri neutre si slab
alcaline
adancimea- din punct de vedere stratigrafic fiecare sol este format din trei straturi:
1. stratul A (cel mai superficial)-bogat in humus si in care se gaseste fauna specifica zonei
geografice respective. In aceste straturi predomina procesele oxidative;
2. stratul B(intermediar)-in care fauna poate ajunge din stratul precedent urmand calea canalelor
ramase in locul radacinilor diverselor plante sau prin forare (rame);
3. stratul C(profund)-in care fauna este exceptional de rara si in care predomina procesele de
reducere;
temperatura- activitatea solului respectiv si viteza desfasurarii proceselor chimice fiind direct proportionala
cu temperatura, cadavrele care au fost bine inhumate in conditii de temperature scazuta prezinta o relative
conservare a partilor moi, iar in solurile inghetate cadavrul practic nu putrezeste;
activitatea solului :
-soluri active cu activitate inalta, cu descompunerea rapida a substantelor organice la nivelul lor;
-soluri cu activitate scazuta (nisipuri acide)
- soluri inactive(soluri argiloase).
-soluri arzatoare- distrugerea substantelor organice este extreme de rapida;
In functie de bogatia unor soluri in anumite substante minerale si a interventiei activitatii umane,
prin poluarea solului cu diverse substante care la interactiunea lor cu solul produc gaze, praf, calitatea
cadavrului poate fi influentata mai mult sau mai putin, prin accelerarea procesului de putrefiere sau
incetinirea lui.
Timpul scurs pana la exhumare- este de cele mai multe ori greu de determinat intrucat trebuie luati
in considerare o serie de factori ce actioneaza concomitent, diferit si cu intensitati diferite.
Modificarile cadaverice consecutive imbalsamarii- ridica probleme deosebite expertizei medicolegale distingandu-se urmatoarele situatii:
a)-cadavrele neimbalsamate- prezinta in raport cu timpul scurs de la inhumare si cu
particularitatile solului: putrefactie, mumifiere, adipoceara sau combinari in grade diferite ale acestor
procese
b)-cadavrele slab imbalsamate- prezinta putrefactie in regiunile care nu au fost interesate de lichidele fixatoare (abdomen), alternand cu
zone de mumifiere situate de regula pe partiile descoperite ale cadavrului; in aceste regiuni se dezvolta
frecvent diferite ciuperci. Acest grad diferit de descuamarea a pielii, de umflare, colorare, si lichefiere a
grasimilor subcutanatate precum si emanarea unui miros ranced confera cadavrului un aspect mozaicat al
cadavrului.
Putrefactia este un proces enzimatic si bacterian, cu debut la 48-72 ore de la deces. Poate avea
implicatii juridice prin faptul ca fenomenele de putrefactie, pot masca identitatea persoanei si cauzele
mortii.
Etapele biochimice:
1-aeroba cu scindarea hidrocarbonatilor sub actiunea bacteriior aerobe (ex.Stafilococ)
2-anaeroba cu scindarea proteinelor si a lipidelor (cu formarea de amine cadavrice-putresceina, H2S, Nh3,
etc) sub actiunea bacteriior anaerobe (Clostridium)
Etapele macroscopice:
1- descompunere initiala = descompunere interna sub actiunea bacteriilor endocavitare E-Coli,
protozoare si a enzimelor propii; o descompunere cu aspectul exterior normal pe fondul pregatit de autoliza
2- putrefactie initiala=cadavrul se umfla sub actiunea gazelor=>miros de putrefactie,
3- putrefactie neagra=pe masura ce gazele ies corpul colapseaza tesuturile devin moi, inchise la
culoare si cu miros accentuata
4-Fermentatie
Factorii care influenteaza putrefactia sunt reprezentati in primul rind de factorii de mediu.
Astfel: - temperatura ridicata accelereaza putrefactia (regula Devergie: iarna, cifra care indica
zilele corespunde cifrei care indica orele, vara);
- excesul de oxigen care are rol favorizant;
- mediul (regula Casper: 1 saptamina de putrefactie in are = 2 saptamini de putrefactie in
apa = 8 saptamini de putrefactie in sol);
-felul si adincimea solului in care s-a produs inhumarea
- imbracamintea de cauciuc, lina, matase, intirzie putrefactia.
c)-cadavre bine imbalsamate-pe partile descoperite ale cadavrelor (mana, cap, ceafa) se depun ciuperci (aspergillus penicillium), care
dau suprafetei exterioare o culoare alb-galbuie, iar cu timpul cenusiu-albastruie. Ulterior sub actiunea lor se
produce mumificarea ariilor in care se dezvolta, fara sa apara efecte distructive.
Cadavrele bine imbalsamate, conserva leziunile traumatice osoase (fracturi, calusuri), hemoragiile
tisulare, aspiratele hemoragice pulmonare, pneumoniile lobare, cirozele, neoplaziile. In schimb, se
conserva mai slab, leptomeningitele si pleureziile fibrinoase, probleme dificile de identificare radicand :
asfixiile, emboliile, pneumotoraxul si procesele inflamatorii.
Cercetarile facute la trei saptamani dupa exhumarea cadavrelor formolizate pe cale intra-arteriala au
aratat ca examinarea medico-legala este limitata deoarece rigiditatea cadaverica este inca prezenta si
intense mai ales in zona musculaturii abdominale, lividitatile cadaverice sunt slab schitate sub forma unor
pete roz-galbui si leziunile cu caracter vital nu au mai putut fi puse in evidenta la nivelul plagilor
operatorii.
Tot in cadrul acestor cercetari, s-a constatat ca apar modificari asemanatoare celor din distrofiile
proteice si datorita lichidului de imbalsamare se realizeaza modificari care imita procese patologice
diverse: edemul, staza, hemoragiile, ansele intestinale albicioase. In tot intervalul celor trei saptamani nu
sau constatat modificari de putrefactie.
Pentru succesul expertizei, identificarea se va face in prezenta unui medic cu experienta bogata in
acest domeniu si in acelasi timp cu obligativitatea recoltarii de piese pentru examenul histopatologic
pentru a putea diagnostica diferential leziunile intra-vitam si modificarile post-mortem. Examenul
microscopic al pieselor recoltate a relevant structura cerebrala bine pastrata, cu un discret grad de edem,
hemolizat.
La cadavrele bine imbalsamate este imposibil de pus diagnosticul corect in cazuri de embolii si in
inec (cand se cerceteaza comparative concentratia de NaCl in cele doua jumatati ale corpului).
In ceea ce priveste examenele toxicologice o conditie prealabila pentru obtinerea de rezultatae
satisfacatoare, o reprezinta cunoasterea exacta a compozitiei chimice a lichidului
folosit la
imbalsamare.Totusi, decelarea unor toxice volatile si a multor substante nevolatile organice intampina
dificultati. Este suficient sa amintim ca alcaloizii cadaverici (putresceina), dau reactii fals pozitive, ca
acelea ale alcaloizilor de aici venindu-le si numele in toxicologia clasica. Oricum, chiar daca in conditiile
in care se poate realiza evidentierea calitativa a unui toxic, precizarea cantitatii sale este dificil de facut din
cauza dilutiei cauzate de lichidul de imbalsamare, fiind necesara astfel recoltarea de probe din lichidul de
imbalsamare precum si din pamantul de deasupra , dedesubtul sicriului si a obiectelor colorate si metalice
gasite in sicrie.
CAP.VI. IDENTIFICAREA PE PIESE SCHELETICE

CAP.VI.1. ACTIUNI PREALABILE EXPERTIZEI DE LABORATOR
Principiul de baza ce sta inaintea actiunulor prealabile expertizei in laborator, este de a utiliza in
masura, cat mai multe tehnici de colectare a intregului material precum si conservarea lui corespunzatoare.
Intr-o prima etapa este necesara culegerea datelor prealabile ce se pot obtine de la politie,
procuratura, martori. Cu cat vechimea oaselor este mai mare, se poate apela la diferite documentatii vechii
ce pot da indicatii despre istoricul si obiceiurile vremii din acea zona.
In etapa urmatoare este necesara examinarea generala a terenului, culegandu-se date asupra
muncilor agricole, eventualele eroziuni sau alunecari pe care le-a suferit solul, ducand la descoperirea unor
cimitire intregi.
Depistarea si delimitarea unor zone mai intinse in care ar fi ingropate resturi scheletice au generat
metode de lucru multidisciplinare, care implica utilizarea a numeroase tehnici din domeni total diferite,
utilizand din ele posibilitati tehnice(dotare) materiale si particularitati specifice de exhumare.
Piesele osoase care urmeaza a fi expuse expertizei medico-legale se pot gasi in cele mai diverse
locuri (cimitire, in perimetrele lagarelor de concentrare, in locuri izolate, ape), asezate intr-un mod extreme
de variat (ambalate si abandonate in diverse locuri, dispersate, schelete articulate sau dezarticulate), supuse
actiunii factorilor de mediu, a factorilor chimici sau toxici.
In cazul suprafetelor mari de acoperit, in gasirea resturilor scheletice, expertii apeleaza la diferite
tehnici de identificare cum ar fi: fotogarfierile aeriene, metodele geologice si pedologice, metode botanice
(cu identificarea si cercetarea comparative a florei care acopera marmantul si a zonelor invecinate, stiind
faptul ca la saparea unui mormant flora din perimetrul lui se distruge iar cea noua aparuta fiind diferita fata
de cea din jur necesitand cel putin trei ani de refacere), metode entomologice, metode biofizice. Se mai pot
face analize a gazelor din sol, detectia metalelor sau folosirea electrozilor liniari, care depisteaza oasele
datorita rezistentei lor electrice crescute.Rezultatele obtinute prin toate aceste metode se computerizeaza,
obtinandu-se harti si profile pe baza carora se pot continua cercetarile .
In exhumarile din gropile ce contin schelete sau resturi scheletale,metodologia de lucru consta in
urmatoarele etape:
-pe parcursul actiunii de excavare se vor efectua schite, notite, fotografii judiciare, filmari video, ce
vor retine fiecare etapa de desfasurare a expertizei la fata locului.
-dupa exhumare materialul osos recoltat va fi ambalat, transportat si expertizat la Laboratorul de
Antropologie unde se vor face analize si examene complementare: radiografii, cercetarea reactiei vitale,
diferite dozari chimice in oase.
Obiectele insotitoare vor fi expertizate
botanisti,arheologi) :
in functie de provenienta lor de
specialisti (numismatic,
-etapa de lucru va avea un caracter inter-disciplinar si va fi reprezentata de: procuror, organul de

politie local, medicul legist, antropolog, arheolog, pedolog, entomolog. Intre antropolog si arheolog trebuie
sa existe relatii starnse de colaborare de a caror eficienta ulterioara depinde bunul rezultat final al
expertizei. Echipa de lucru poate fi ajutata la desfasurarea excavarilor si de persoana auxiliare (alese sau
voluntare ), avandu-se permanent grija ca acestia sa nu lucreze direct asupra resturilor scheletale ei putand
aduce grave modificari materialului osos .Persoanele auxiliare vor fi folosite la excavari, pana la
momentul depistarii fragmentelor osoase si mai ales la cernerea pamantului rezultat din sapaturi.
-rezultatele sub forma de concluzii va fi elaborate doar dupa incheierea acestei complexe expertiz
(evitandu-se a se formula concluzii provizorii) si va contine raporturile semnate ale tuturor specialistilor
implicate.
Odata stabilite competentele fiecaruia conform profesiunii, pregatirii si experientei profesionale,se
va incepe metodologia de lucru cu notarea datei, orei de incepere si terminarea a zilei de lucru, numarul
lucratorilor auxiliari si a celor care au ecuson ce li se permite patrunderea in zonele interzise.
Delimitarea spatiului vizat de ancheta si inchiderea zonei va incepe cu stabilirea granitelor
suprafetei de sol ce face obiectul anchetei; in acest scop se vor baliza limitele teritoriului si se solicita
paza armata pe timpul desfasurarii anchetei si mai ales in perioada in care nu se fac excavari (noaptea,
timp nefavorabil).
Identificarea gropilor (situsurilor) ce urmeaza a fi excavate. Acestea se realizeaza in doua moduri:
- pe baza de ancheta prealabila lucrarilor de excavare si a depozitiilor unor eventuali martori oculari:
-in lipsa martorilor, identificarea gropilor presupuse a contine schelete este foarte dificila, si se realizeaza in
stransa colaborare cu arheologul care detine la acel moment prioritatea de actiune.
Intocmirea hartii sau planului de excavare are o importanta fundamentala in desfasurarea ulterioara
a lucrarilor si cuprinde intreaga zona inchisa. Ea se va realiza de catre antropolog in colaborare cu
arheologul. In functie de elementele descoperite peste zi ea se va completa cu date noi cu desenarea
scheletelor si indicarea pozitiei lor in raport cu punctele cardinale.
Balizarea, sistematizarea si fotografierea suprafetei de sol ce urmeaza a fi excavate. Balizajul se
concepe pe baza datelor de ancheta a topografiei locului, a aprecierilor arheologului si nu in ultimul rand,
pe baza experientei profesionale a antropologului. Balizarea se va face cu repere confectionate din lemn cu
inaltimea de 50-60 cm de la sol, unite intre ele cu o sfoara alba. In interiorul balizajului in zona propriu
zisa de excavare, nu este permisa decat prezenta antropologului.
Tehnica de lucru presupune abordarea sistematica a situsurilor balizate, actiune ce va avea loc din
centru catre periferie, excavand din aproape in aproape. Initial se excaveaza pe o adancime de 30 cm,
ulterior putandu-se adanci sapatura. In cazul volumului mare de lucru se va realize o sapare pe diagonala
patrulaterului balizat pentru descoperirea eventualelor piese de schelet sau material osos. Odata depistate,
resturile scheletale vor fi inlaturate sistematic fara a le trage sau smulge din sol.
Materialul cu care se efectueaza excavarea este specific antropologiei: bricege multifunctionale,
perii si pensule cu fire de par moi, ferestrau de mana si foarfece, pile, spaclu, galeti, site, lopeti cu coada
scurta, sfoara. Nu se vor folosi pentru lucrul definite obiecte metalice dure si ascutite: cazmale, harlete,
sape, topoare, furci.
Inainte de degajarea si deplasarea scheletului se va masura lungimea vertex-calcaneu,adancimea la

care acesta se afla fata de sol, orientarea sa dupa punctele cardinale, si se va efectua fotografie judiciara.
Uneori craniile intregi contin pamant uscat in interiorul lor; in acest caz pamantul va fi faramitat chiar la
fata locului pentru a se evita ca pe timpul transportului pamantul sa actioneze asupra elementelor de
legatura a placilor craniene.
Nu se va neglija faptul ca sub planul solului, ce contine material osos se poate afla un altul urmare
a unor inhumari successive.
Numarul scheletelor se va aprecia dupa numarul stancilor temporale, considerandu-se ca acest
fragment osos dens are cea mai mare rezistenta in timp.
Mai pot fi catalogate si alte piese precum: femurul pentru a determina numarul de schelete din
groapa tinandu-se cont ca pentru o mai buna evidenta a numaratorii se va numara mereu folosind aceeasi
piesa osoasa.
Pregatirea pentru transport:

-toate piesele osoase vor fi manevrate cu deosebita atentie si se vor pune in pungi de hartie sau cutii de
carton, evitandu-se cu desavarsire pungile de plastic. Fiecare cutie va contine doar un singur schelet si se
va nota cu pixul: continutul, data, locul exhumarii, situsul de unde provine.
Se vor folosi mai multe pungi pentru a completa un schelet: o punga pentru craniu si mandibula, o
punga pentru oasele lungi si o alta pentru oasele scurte. Pe cat posibil, oasele mainilor si picioarelor vor fi
separate dreapta- stanga. In final se vor numara piesele osoase, numarul de pungi si numarul de cutii si
consemna in carnetul de lucru. Se va avea grija ca in timpul taransportului cutiile sa nu se loveasca unele
de altele, evitandu-se deprecierea lor.
Cutia se inchide se sigileaza se parafeaza cu semnarea de catre toti cei care au participat cu
responsabilitatea in actiunea de excavare. Prealabil examenului antropologic de laborator, oasele se spala
cu apa, folosind perii moi. Oasele zdrobite se repozitioneaza fragmentele lipindu-se cu hartie adeziva.
Partile moi vor fi curatate si examinate de entomologi, cu indepartarea lor fara a afecta osul subiacent.
Manipularea craniului se face cu prudenta evitandu-se apucarea de arcadele zigomatice si se vor proteja
dintii, care pot cadea usor din alveole. In continuarea expertizei va urma identificarea antropologica dupa
cum va urma in capitolele urmatoare.
CAP.IX. CONCLUZII GENERALE SI PERSONALE

Medicina legala, prin intrepatrunderea gandirii contrete medico-biologica, cu gandirea abstracta
social-juridica, isi aduce o imensa contributie la dezvoltarea si evolutia dreptului , preluand toate cuceririle
stiintifice din cadrul diverselor ramuri medicale pe care le interpreteaza, le avizeaza si le elaboreaza, dupa
criterii specifice nevoilor judiciare.
Activitatea expertului medico-legal si a criminalistului este orientata, in mod obisnuit spre obtinerea
si oferirea de informatii, care vor putea fi folosite in procesele penale ca probe la dosar, in legarura cu
celelalte probe din dosar, cantarindu-se cu multa atentie ponderea fiecareia dintre ele.
Azi se pot rezolva problemele medico-legale din ce in ce mai complexe, datorita progreselor din
medicina si biologie, pe care specialitatea medicineilegale le foloseasca in aflarea diverselor raspunsuri cu
pribire la un anumit caz, iar daca rezultatele aduse de expert contribuie major la rezolvarea diferitelor spete
(expertiza medico-legala fiind adesea unica proba), apare evident rolul precumpanitor al acestuia, intr-un
stat de drept.
Atat magistratul, cat si politistul nu pot lucra in majoritatea cazurilor fara medicul legist alaturi, si
astfel s-a impus necesitatea insusirii de catre de catre medicul legist a unor notiuni de criminalistica,iar de
catre politist si magistrat a stiintei medico-legale, si astfel, numai in acest mod exista sansa unor evaluari
corecte si a unor lucrari cu valori probatorie indubitabila.
Expertiza, va trebui sa contina, relatii cu privire la valoarea ei absoluta sau relativa, iar in acest din
urma caz, date procentualizate privind friabilitatea acestora, totul intr-o forma accesibila pentru
nespecialist. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, proba poate fi respinsa. Aceste aspecte sunt cu foarte
importante in tiparea AND, unde convingerea expertului cu privire la rezultatele muncii sale trebuie
exprimata in relatie cu ultimele cercetari in domeniu, si cu rezultatele similare in cazuri identice. Instantele
pot decide in caz de dubii, fie refacerea lucrarii, fie incredintarea ei unui alt laborator.
In acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca, este obligator ca stiinta medico-legala si criminalistica sa
fie cu un pas inaintea criminalilor si infractorilor in utilizarea celor mai adecvate si infailibile metode in
deslusirea, uneori foarte dificila a unor cazuri, pentru ca infractorii isi perfectioneaza si ei metodele de
lucru.
Calitatile pe care trebuie sa le indeplineasca un mediclegist :
cunostinte stiintifice la zi,
experienta
probitate.
Expertul medico-legal, care are rolul de a lamuri justitia, nu trebuie sa uite niciodata importanta unui
raport medico-legal. Dintre toate problemele, pentru care un medic legist este chemat sa le rezolve de-a
lungul vietii, nici una nu-i cere cunostinte mai vaste si mai aprofundate ca acelea cuprinse in stiinta
medico-legala. Descoperirea adevarului si concluziile expertizei sunt independente de interesul uneia din
parti.
Medicul legist indiferent de cata experienta are, aproape fiecare caz este unic avand particularitatile
lui, nesemanand in multe privinte unul cu altul, si astfel apare necesitatea folosirii aspectelor comune pe
care medicul legist le-a capatat de-a lungul anilor, de activitatea si observarea, intelegerea si prelucrarea
datelor particulare cazului pe care il are de rezolvat.
Metodele de identificare medico-legala sunt foarte diverse, stiut fiind faptul ca varietatea
caracteristicilor individuale este nelimitata, medicul legist aplicand metode specifice de identificare in
expertiza persoanelor sau a cadavrelor.
Astfel el intotdeauna isi va incepe expertiza prin analizarea urmatoarelor detalii:
-identificarea vizuala a victimelor de catre apartinatori ce se realizeaza dupa toaletarea cadavrului,
deoarece starea psihica particulara a persoanei care face identificarea si modificarile traumatice care au
deformat fata cadavrului, constitue surse de eroare;
-identificarea obiectelor personale obiectele ,imbracamintea si incaltamintea gasite asupra victimei,
servesc la indentificarea resturilor cadaverice; in schimb obiectele gasite la distanta mica de un cadavru,
pot fi atribuite gresit ca apartinand acestuia; aceasta eventualitate implica o cercetare minutioasa efectuata
de ofiterul de politie;
-examenul extern al cadavrului- va consemna: starea cadavrului (leziuni traumatice, arsuri, purefactie,
scheletizare,etc.), aspectele generale(rasa, varsta, sex, talie), semnele particulare (alunite, cicatrici, tatuaje,
proteze, amputatii ale membrelor), semnalmentele (nasul, fruntea, etc.), amprentele digitale se inregistreaza
si se interpreteaza de catre ofiterul de politie.
-examenul intern al cadavrului- se executa pentru a evidentia existenta unor boli cornice sau a unor
tratamente utile identificarii: facturi vechi, extirpari de organe (apendicectomie, nefrectomie, histerectomie,
transplante, etc); datele examenului intern se completeaza cu rezultatele examenelor radiologice care se
efectueaza in functie de caz.
-identificarea genetica- constituie cea mai sigura metoda de identificare, informatia genetica este unica
pentru fiecare individ in parte si persista si dupa moarte. Pentru identificare pot fi folosite metode clasice,
reprezentate de metode serologice (grupe sanguine, Rh, haptoglobine) sau tehnici moderne de genotipare:
analiza profilului AND prin metodele: metoda cu enzime de digestie si metoda reactiei in lant a
polimerazei.
-identificarea odonto-stomatologica- reprezinta o metoda importanta in identificare, care se realizeaza
prin expertiza dintilor, a maxilarului si mandibulei, partilor moi ale fetei, cat si a amprentelor lasate pe
corpuri delicte sau cadavre. Totodata, trebuie sa include examinarea cavitatii orale ca parte integrala a
autopsiei. Identificarea se poate efectua pe cadavre, resturi cadaverice, documente odontologice antemortem (in functie de documentele existente anterior, intalnim doua tipuri de metode (comparative si
reconstructive), de catre medicul legist in colaborare cu medici stomatologi in situatiile in care este
necesara extractia unor dinti pentru sectionari sau stabilirea varstei, extractia maxilarului (partial sau
complet), efectuarea de radiografii in laboratoarele medico-legale.
Datorita modului diferit de interpretare a unor aspecte medico-legale, in orice expertiza, se pot
emite opinii diferite, ceea ce le-ar putea foarte mult reduce numeric, daca toti am pleca de la adevaruri
definitive verificate, pe care orice specialist ar trebui sa le cunoasca, inainte de a-si formula propria opinie.
Expertii cu dubla specializare (medicina legala si drept), au tendinta de a absolutiza unele norme
juridice, extinzandu-le in domeniul medicinii legale.
Simonin, afirma ca, putem spune ca judecatorul are adesea nevoie de a fi luminat de expertul
medicolegal, a carui gandire, uneori ezitanta, intrucat se refere la marea necunoscuta (inca) care este viata,
difera de gandirea juridica precisa, concise si incadrata de textile legilor.
Cu toate acestea fara medicina (legala) nu ar putea exista adesea o corecta justitie, dar in acelasi
timp, a introduce unele principii juridice in gandirea medico-legala este inacceptabil pentru adevarul
biomedical.
Bibliografie
3.DR.Viorel, Pamaitescu, Metode de investigatie in practica medico-legala, Editura Litera, Bucuresti,
1984
4.C., Dogoroiu,V., Draghici, investigatia dezastrelor cu multiple victime,Revista romana de medicina
legala, volumul X, numarul 1, Martie 2002
8.Constantin, Crisu, Codul penal.Codul de procedura Penala.64 legi speciale, Editura ArgessisJuris,Curtea de arges, 2001
9.Lorand, Hecser, Vanda Hadareanu, Medicina legala si drept medical.Notiuni teoretice, Litografia
UMF Tg.Mures, 2001

Expertiza Judiciara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Expertiza Judiciara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP.I.

NOTIUNI GENERALE ALE MEDICINEILEGALE

studiul mortilor violente prin agenti mecanici, fizici, chimici si biologici

CAP I.2. NOTIUNI GENERALE ASUPRA IDENTIFICARII PERSOANELOR

termenul de caracteristica- reprezinta elementul specific prin care un sistem se diferentiaza de

caracteristici functionale- care rezulta din legatura cu mediul extern

Reflectivitatea este competenta unui sistem, de a se reflecta si de a fi reflectat. In acest proces,

Caracteristicile antropologice sunt studiate numai in cazurile in care identificarea se face pe

-examinarea cupei histologice a oaselor cu numararea canalelor Havers, diametrul minim al

Talia individului se descompune in date antropometrice, dupa cum urmeaza:

-latimea fetei:intre zygon-zygon;

CAP.III. IDENTIFICAREA PROPRIU-ZISA A CADAVRULUI

-semnele mortii reale si eventual putrefactia;

CAP.IV. EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PE CADAVRU

3. Stabilirea cauzei medicale a morii

prelevarea tuturor urmelor (amprente, etc.) n vederea identificrii persoanelor care au

examen somatic general

CAP.IV.5. EXAMINARI COMPLEMENTARE IN EXPERTIZE MEDICO-LEGALE PE

CAP.V.2. FACTORI CARE DETERMINA MODIFICARI CADAVERICE DUPA INHUMARE

1. scheletul solului,reprezentat de granule minerale;

CAP.VI. IDENTIFICAREA PE PIESE SCHELETICE

in functie de provenienta lor de

-etapa de lucru va avea un caracter inter-disciplinar si va fi reprezentata de: procuror, organul de

Inainte de degajarea si deplasarea scheletului se va masura lungimea vertex-calcaneu,adancimea la

Pregatirea pentru transport:

CAP.IX. CONCLUZII GENERALE SI PERSONALE

S-ar putea să vă placă și