1

CUPRINS:

Introducere...…………...………………….........................………………………………………
3
Capitolul I
Considerații generale privind criminalitatea ,, gulerelor albe”
1.1 Definirea conceptului de criminalitate a ,, gulerelor albe”………………………………........4
1.2 Principalele caracteristici ale criminalităţii gulerelor albe ……………………………………5
1.3 Tipuri de infrcțiuni comise de gulerele albe ………………………………………………….6
Capitolul II
Cauze și condiții cu privire la criminalitatea ,, gulerelor albe”
2.1 Teoria lui Sutherland cu privire la criminalitatea ,, gulerelor albe ”…………………..……..8
2.2 Cauzele şi condiţiile care favorizează accentuarea criminalităţii economico-financiare..........9
2.3 Cauze și condiții privind frauda bancară în România .............................................................10

Capitolul III
Instituții Specializate și Legislația Anticorupție
3.1 Instrumente juridice internaționale………………………………………………………… 11
3.2 Instrumente juridice naționale………………………………………………………………12

Concluzii........................................................................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................14

2
 INTRODUCERE

Putem spune cu certitudine că după 1990, în România ca de altfel în toate țările din
Europa Centrală și de Est, aparținând fostului bloc communist, marile prefaceri economice și
politice, pe lângă efectul lor benefic, au adus și o creștere alarmantă a fenomenului infracțional,
la aproape toate genurile de infracțiuni prevăzute în Codul Penal și în legile speciale.
Criminalitatea şi lupta pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, prin natura lor,
sunt concepte pluridisciplinare şi comportă multiple abordări conceptuale şi operaţionale. Ele pot
fi analizate din perspectivă juridică, criminologică, istorică, socială, politică, filozofică, logico-
sistemică, etică, biologică, etc. Prezenta lucrare are drept scop abordarea criminalității a
,,gulerelor albe” din perspectiva criminologică, deși ne-am obișnuit cu tipicul prototip al
infractorului ca provenind dintr-un mediu social-vulnerabil, cu venituri mici, aparținând unei
clase inferioare, cu un IQ mediu sau scăzut, uităm că adevărata criminalitate presupune
ansamblul de infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul
activităţii lor profesionale.

În prezent, deşi s-au intensificat măsurile şi intervenţiile instituţiilor publice specializate

de control împotriva faptelor de criminalitate, se constată o multiplicare a faptelor ilicite comise
în domeniul economico-financiar, bancar, inclusiv prin şantaj, corupţie, şi chiar cu violenţă şi
agresivitate. Astfel, actele de înaltă criminalitate comise prin violenţă şi corupţie tind să devină
deosebit de intense şi periculoase pentru stabilitatea şi securitatea instituţiilor.

Pentru stabilirea măsurilor necesare de reducere şi „îmblânzire” a criminalităţii este

foarte importantă examinarea factorilor generatori de criminalitate şi a consecinţelor sociale,
economice, umane, psihologice, etc., care se produc efectiv sau sunt susceptibile a se
produce prin comiterea de infracţiuni, şi care pot fi măsurate şi evaluate prin mijloace
ştiinţifice şi diminuate în raport cu strategiile şi resursele alocate. Astfel, este importantă
cunoașterea legislației și ale organelor împuternicite de către agenții economici pentru
combaterea criminalității, atât la nivel național cât și global, și pentru a crea un mediu de
afaceri favorabil și lipsit de concurență neloială.

3
I. Considerații generale privind criminalitatea ,, gulerelor albe”

1.1 Definirea conceptului de criminalitate a ,, gulerelor albe”

Criminalitatea şi lupta pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, prin natura lor,

rămân a fi concepte pluridisciplinare şi comportă multiple abordări conceptuale şi
operaţionale. Ca fenomen juridic, criminalitatea „cuprinde ansamblul comportamentelor
umane considerate infracţiuni, încriminate şi sancţionate ca atare, în anumite condiţii, în
cadrul unui sistem (subsistem) de drept penal, determinat concret geoistoric”.

Pentru prima dată în literatura criminologică, conceptul de criminalitate economică a fost

definit în anul 1872, când Edwin Hill a utilizat sintagma „criminalitatea gulerelor albe”,
sintagmă care a fost însă consacrată ulterior de Edwin Sutherland în celebra sa lucrare „White-
Collar Criminality”, apărută în anul 1939. În viziunea lui, criminalitatea gulerelor albe este
alcătuită din ansamblul de infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în
cursul activităţii lor profesionale”. Criminalitatea ,,gulerelor albe,, se produce cel mai frecvent,
susținea Sutherland, prin prezentarea eronată a situației financiare a întreprinderilor, prin
manipularea bursei și mituirea persoanelor publice în scopul de a asigura contracte avantajoase,
prin mita care se dă pentru realizarea unor tranzacții comerciale, deturnarea de fonduri financiare
și folosirea lor în alte scopuri ce vizează încălcarea legii.1

Al Capone, gangsterul din Chicago, îi numea pe cei care practică astfel de fapte ,,racheti
legitimi,, în contrast cu cei care erau mult mai cunoscuți lumii interlope și care erau catalogați
drept ,,racheți violenți,,.

Infracţiunile ,,gulerelor albe” în viziunea criminologului american E. M. Schur sunt

infracţiuni profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie social-economică înaltă. Ca
sinonim al acesteia el operează şi cu termenul criminalitatea respectabilă. La această categorie
Schur atribuie astfel de fapte cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat:
fixarea ilegală a preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii lui Scherman
împotriva trusturilor, a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi comercializării

4
produselor alimentare şi medicamentelor, a legii cu privire la raporturile în industrie şi
soluţionarea litigiilor de muncă, evaziunea fiscală, care sunt numite de E. Schur escrocherie
neprofesională (în sensul că este comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea
criminală obişnuită).

1.2 Principalele caracteristici ale criminalităţii gulerelor albe sunt:

1. infracţiunile sunt comise în scopul maximizării profiturilor;

2. implică relaţii strânse între participanţi, uneori chiar forme complexe de organizare;
3. presupun implicarea unor persoane care se bucură de poziţii sociale, economice,
politice şi profesionale dintre cele mai bune;
4. au vizibilitate scăzută;
5. implică difuziunea responsabilităţii;
6. se comit într-o perioadă mare de timp, greu de circumscris;
7. acoperirea lor este uşurată de complexitatea operaţiunilor financiare şi de posibilităţile
pe care le oferă ţinerea contabilităţii, pentru a disimula afacerile frauduloase;
8. autorii lor ştiu să inspire încredere prin atitudine şi comportament, sunt inteligenţi,
avizaţi şi versaţi;
9. complexitate şi dificultate în acţiunea de descoperire şi de cercetare;
10. implică sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate;

Conform viziunilor lui Erich Goode, criminalitatea gulerelor albe include:

a. infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei;
b. sustragerea resurselor;
c. infracţiunile comise în numele corporaţiei;
d. profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii etice, publice şi (sau) prin metode
criminale (fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate falsă);
e. producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi sănătate;
f. excrocherii;
g. criminalitatea profesională (legată de profesie);
h. infracţiunile politice şi guvernamentale;
i. corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea abuzivă a fondurilor
publice);
j. abuzul de putere;
k. luarea de mită;
l. violenţa funcţionarilor publici (din poliţie, armată).21

1
1 Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex, Buc. 2002, p. 76

2
Integritatea în Mediul de Afaceri. Modele de Bune Practici Europene”, Transparency International România, 2013

5
1.3 Tipuri de infrcțiuni comise de ,, gulerelor albe ”

Edwin Sutherland și D. Cressey au prezentat argumente potrivit cărora ,, criminalii cu gulere

albe” sunt relativ imuni la condamnarea penală datorită puterii clasei din care provin, facilitate
de controlul justiției în ceea ce privește implimentarea și aplicarea legii.Pentru acest motiv, ele
mai pot fi denumite și delicte cu caracter ,,profesional’’. Unii sociologi extind aria acestor delicte
pentru a include în cadrul lor actele contra legii, care sunt săvîrșite de persoane care nu aparțin
numai sferei puterii oficiale, dar și altor arii de competență: funcționari ai unor companii
industriale, comerciale, bancare, funcționare ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici și
juriști etc., în legătură directă cu ocupațiile lor profesionale.

Există mai multe clasificări ale acestor infracțiuni pe care autorii americani le cuprind în două
categorii principale:

a)infracțiuni comise în numele unei corporații, printre care se pot menționa: mita plătită unor
oficiali în scopul obținerii unor avantaje economice sau politice, vânzarea unor produse
deficitare sau care pun în pericol sănătatea și viața populației, falsificarea datelor de fabricație a
unor produse în scopul menținerii lor pe piață, reclamele false fără acoperire reală, modificarea
unor prețuri peste valoarea lor reală în scopul obținerii unor beneficii suplimentare, evitarea
platei impozitelor către stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc. Criminologii americani
estimează că, în timp ce costul anual al tuturor celorlalte infracțiuni valoreză circa 11 miliarde
dolari, infracționalitatea gulerelor albe este de peste 18 ori mai mare, depășind chiar cifra de 200
miliarde pe an. Cunoscuta corparație în domeniul petrolului ,,Exxon Corporation’’ a fost găsită
vinovată, de exemplu, de practicarea unor supraprețuri pentru petrolul vîndut, în valoare totală de
900 milioane dolari, trebuind să plătească pentru aceasta o amendă de peste 2 miliarde de dolari.
În anul 1985, față de un cost mediu de 628 de dolari a unei infracțiuni de jaf, în SUA. Un
cunoscut speculator de bursă, Ivan F. Boeski, a trebuit să plătească, el singur suma de 100
milioane de dolari drept amendă pentru afacerile bursei sale ilegale. În anii 2000, statisticile
Camerei de Comerț a Statelor Unite evidențiau că întregul cost al infracțiunilor comise de
,,gulerele albe’’ valora circa 42 miliarde de dolari, adică mai mult decît cel al tuturor
infracțiunilor de orice fel, evaluate de F.B.I., implicînd, în același timp, pierderea mai multor
vieți decît cea datorată criminalilor care acționează pe ,,străzi’’ sau altor acte de violență.

6
 Infracțiunile comise în numele corporații sunt încurajate de un gen de ,,cultură corporativă
criminogenă’’, care determină personalul unei corporații să desfășoare orice tip de activități
ilegale ce aduc profit chiar cu riscul de a produce moartea unor persoane. Această cultură constă
într-un ansamblu de norme și valori care stimulează succesul profesional, obținerea profitului cu
orice preț, exonerarea persoanelor cu funcții de conducere de responsabilități, tocirea simțului
etic etc. Criminalitatea gulerelr albe, nota Sutherland,în afaceri este exprimată cel mai frecvent în
forma falsificării bilanțurilor financiare ale corporațiilor, manipularea bursei de valori, mita
comercială, mituirea oficialilor publici, direct sau indirect, pentru asigurarea unor contracte și a
unei legislații favorabile, publicitatea falsă și vînzarea contrafăcută. Toate acestea sunt ceia ce Al
Capone numea ,,escrocherii legitime’’.

b)infracțiuni comise împotriva unei corporații, sunt cele care se săvîrșesc de către membrii cu
funcții administrative sau de conducere ai unei anumite societăți care lucrează pentru
profit.Dintre ele se pot menționa furturile, fraudele, delapidările și orice alte acte ilegale care
prejudiciază activitatea corporației respective. Majoritatea acestora sunt ținute sub tăcere și
,,rezolvate’’ cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabilă care ar putea
compromite interesele comerciale ale corporației. Printre alte infracțiuni comise împotriva unei
corporații se numără furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase
delicate, facilitate de progresul tehnic al societăților contemporane. Un asemenea delict este
produs ca urmare a introducerii în memoria a unui dintre calculatoarele corporației a unor date
fictive, care are acces la datele cu privire la statele de salarii poate falsifica, în anumite condiții,
diferite informații, creindu-și, în felul aceste, resurse financiare proprii. Estimată la un cost total
între 3 pînă la 5 miliarde de dolari anual, frauda prin intermediul computerelor reprezintă un caz
ilustrativ al corelației dintre natura infracțiunilor și schimbărilor cu caracter tehnologic.

Indiferent de categoria în care se încadrează, infracțiunile ,,gulerelor albe’’ sunt mai greu de
identificat decât celelalte tipuri de infracțiuni și, în consecință, sunt mai puțin sancționate.
Deoarece o mare parte din aceste infracțiuni sunt săvîrșite de persone cu funcții oficiale
importante, care au o poziție socială privilegiată care le permite manipularea legii, acestea
reușesc să evite, în marea lor majoritate, sancțiunile legale.

7
Așa cum au arătat Kenneth Carlson și Jan Chaiken, într-un raport special întocmit pentru Biroul
de Statistică Penală al SUA, comparați cu infractorii ,,obișnuiți’’:,infractorii incluși în
categoria ,,gulerelor albe’’ au o probabilitate mai mare:

a) ca procurorul să respingă orice acțiune penală declanșată împotriva lor (între 25-40%),

b) să evite plata cauțiunii (între13-37%),

c) să fie eliberați condiționat, în loc de a fi privați de libertate (între 40-54%),

d) să primească, în condițiile legii sancțiuni constînd în privarea de libertate, numai o pedeapsă

minimă (între 29-50 luni).

II. Cauze și condiții cu privire la criminalitatea ,, gulerelor albe”

2.1 Teoria lui Sutherland cu privire la criminalitatea ,, gulerelor albe”

În viziunea lui Sutherland, soluțiile instanțelor de judecată civile în care victimile au fost mai
interesate în recuperarea banilor decât în pedepsirea făptuitorilor, ar putea fi considerate ca o
probă a tabloului real al criminalității gulerelor albe. În sprijinul afirmației sale, Sutherland a
prezentat o serie de exemple în care diferite companii ce au fost victimele unor mari deturnări de
fonduri au fost mai interesate în recuperarea banilor decât în solicitarea pedepsirii infractorilor.
El a inclus în cadrul criminalității ,,gulerelor albe” și practicile de concurență neloială, de furt, de
inteligență precum și cele de discriminare între cumpărători.

Trebuie însă făcută precizarea că faptele ilegale (crimele) comise de către ,,gulerele albe” nu
trebuie să fie confundate cu faptele ilegale(crimele) ordinare comise de indivizi care aparțin
înaltei societăți. Dacă o asemenea persoană comite o tâlhărie, un viol sau un furt obișnuit, ea este
un infractor(criminal) de rând și trebuie tratată ca atare. Aceștia, în nici un caz nu sunt criminali
cu gulere albe pentru că fac parte dintr-o clasă superioară.

Și ca să fie mai pe înțeles, fac mențiunea că, în contrast cu afirmația de mai sus,
criminalitatea gulerelor albe implică evaziuni fiscale și violări ale legii ca o parte a unei
ocupații sau afaceri, în scopul de a-și asigura un profit mai mare.2

8
 Infractorii cu ,,gulerele albe,, comit fapte care sunt definite de catre Sutherland ca fiind ,,o
violare a legii penale de către persoane cu statut socio-economic de înaltă clasă în cadrul
activităților lor ocupaționale,,. Dacă prin metodele folosite este încălcată legea, iar autorii acestor
fapte nu sunt condamnați în cadrul unui proces penal, atunci ne aflăm în fața unui gen specific de
criminalitate, cunoscută sub denumirea de criminalitate a ,,gulerelor albe,,. 23

2.2 Cauzele şi condiţiile care favorizează accentuarea criminalităţii economico-financiare

Cauzele care pot stimula comiterea infracţiunilor din domeniul analizat pot fi împărţite în
trei categorii: de natură economică, psiho-socială şi juridică.
a) Cauze de natură economică.
- situaţia economică precară a anumitor sectoare ale vieţii economice, cum ar fi
delictele de bancrută şi infracţiunile în materie de credit, specifice perioadelor de recesiune;
- existenţa unor profituri mari în anumite ramuri de activitate economică care tentează
înfiinţarea unor societăţi fictive sau în nume colectiv, la care sunt invitaţi să participe cu fonduri
un număr mare de depunători, păcăliţi de oferta generoasă de profit, care nu-şi vor recupera
investiţia niciodată;
- practica acordării unor subvenţii de la stat, râvnite şi de exponenţii criminalităţii, care
prezintă în acest scop documente falsificate ce atestă că îndeplinesc condiţiile necesare pentru a
beneficia de astfel de facilităţi;
- lipsa unui control intern riguros, în cazul societăţilor comerciale;
- funcţionarea unui sistem vamal protecţionist sau practicarea unei fiscalităţi ridicate;
- greutăţile financiare ale unor societăţi comerciale care motivează pe reprezentanţii săi
să recurgă la comiterea unor delicte economico-financiare, pentru a subzista.
b) Cauze de natură psiho - socială
- mediul de afaceri dominat de legea concurenţei, dorinţa oamenilor de afaceri de a
maximiza profitul şi productivitatea, prin orice mijloace, chiar şi comiţând infracţiuni;
2

3. E.H. Sutherland, White Coolar Criminality, vol.5 , februarie 1940,pag. 8.

9
 - ambiţia funcţionarilor ce vizează realizarea unei cariere de succes cu orice preţ,
precum şi obţinerea unor venituri mai mari decât cele legale;
- ignoranţa victimelor sau necunoaşterea de către acestea a mijloacelor de protecţie
legală de care dispun, tentaţia obţinerii unor profituri sporite, nedenunţarea anumitor infracţiuni
prin care au fost lezate, pentru a nu-şi strica imaginea publică sau prestigiul comercial etc.;
- reacţia scăzută a opiniei publice în cazul comiterii unor astfel de infracţiuni,
diferită de cea provocată de alte infracţiuni de impact;
- ineficienţa sau lipsa de operativitate a sistemului judiciar, ceea ce determină
victimele să renunţe la avansarea unor plângeri şi sesizări.

c) Cauze de natură juridică

- lipsa reglementărilor interne clare, precise şi stabile în cazul infracţiunilor legate de
afaceri;
- inconsecvenţa dreptului penal internaţional al afacerilor, lipsit de unitate, neclar şi
lacunar, ceea ce stimulează frauda.4

2.3 Cauze și condiții privind frauda bancară în România

Printre cele mai grave cauze și condiții care au permis producerea unor fraude financiar-
bancare în România se numără:
- intervenția tardivă a Băncii Naționale a României, în reglementarea unor situații
negative, cum ar fi declararea în incapacitate de plată a unităților bancare cu reale
dificultăți financiare, stare la care unele au o vechime considerabilă;
- formalismul demonstrat de Banca Națională și Ministerul Finanțelor în verificarea
și avizarea bilanțurilor anuale ale băncilor, permițându-le acestora să prezinte date
nereale cu privire la solvabilitatea lor, prin umare aceste grave încălcări lezează o
anumită categorie de persoane( asociați, acționari, funcționari, concurenți, clienți,
creditori), chiar și statul care trebuie să suporte în cele mai multe cazuri cheltuieli
grele sau să sufere importante pierderi de profit.34
34
Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, Drept penal al afacerilor, Ed. Rosetti, Buc., 2002, p. 8

10
III. Instituții Specializate și Legislația Anticorupție

Dreptul UE conține două instrumente juridice specifice pentru combaterea corupției –

Convenția din 1997 a Uniunii Europene cu privire la lupta împotriva corupţiei ce implică
oficiali ai comunităţilor europene sau ai statelor membre UE și Decizia-cadru din 2003 cu
privire la combaterea corupției în sectorul privat. Convenția din 1997 abordează faptele de
corupție ale funcționarilor publici, pe când Decizia-cadru vizează corupția în sectorul privat.
Cadrul normativ anticorupție a fost dezvoltat suplimentar prin aderarea UE la Convenția
Națiunilor Unite Împotriva Corupției (UNCAC) în 2008.

3.1 Instrumentele juridice internaționale complementează simultan dreptul UE, includ:

 Grupul de State Împotriva Corupției din cadrul Consiliului Europei (GRECO):

Înființat în 1999, pentru a monitoriza conformitatea statelor cu măsurile anticorupție
ale organizației. El urmărește să-și capaciteze membrii să lupte împotriva corupției,
monitorizându-i printr-un proces de evaluare reciprocă și control social. Este cel mai
incluziv mecanism în raport cu complementarea instrumentelor juridice ale UE,
deoarece toate statele membre ale acesteia participă.
 Convenția OECD anti-mită: Convenția OECD instituie standarde cu caracter
obligatoriu de a incrimina mituirea demnitarilor publici străini în cadrul tranzacțiilor
internaționale de afaceri. A fost primul și singurul instrument anticorupție care s-a
concentrat pe ”partea de ofertă” a tranzacției de mită. Această convenție nu include
unele state membre EU.
 Convenția ONU împotriva corupției (UNCAC): Convenția a intrat în vigoare în
2005. Aderarea UE la UNCAC a avut loc în 2008. Este primul instrument anticorupție
global cu caracter obligatoriu. El acoperă domenii precum prevenirea și incriminarea
corupției și necesitatea cooperării internaționale în lupta împotriva acesteia. Convenția
mai conține un principiu fundamental explicit al recuperării bunurilor.

În România, legislația anticorupție este reprezentată de legea nr. 78/2000 ”privind

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție” și legea nr. 161/2003
”privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,
a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției”, Ordonanța
de Urgență nr. 43/2002, legea nr. 286/2009, precum și codul penal, și alte legi asimilate.

3.2 Instituțiile naționale specializate în prevenirea și sancționarea corupției sunt:

11
 Direcția Generală Anticorupție, care este structura Ministerului Afacerilor Interne
(MAI), cu personalitate juridică, specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei în
rândul personalului MAI, în subordinea nemijlocită a ministrului afacerilor interne,
fiind organizată la nivel central şi teritorial. Competenţa materială specială a DGA
vizează infracţiunile de corupţie prevăzute de art. 289-292 din Codul penal şi de Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu
modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul MAI.
 Direcția Națională Anticorupție, care reprezintă structura de parchet specializată în
descoperirea, investigarea şi aducerea în faţa instanţei a cazurilor de corupţie medie şi
mare.Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupţiei, în sprijinul unei societăţi
democratice apropiate de valorile europene.
 Agenția Națională de Integritate, al cărei scop este asigurarea integrităţii în
exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin
exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi
informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a
incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele
prevăzute de lege, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice.
Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul ANI se
desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi
funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care
fac obiectul Legii nr. 176/2010, conform prevederilor acesteia, care se completează cu
dispoziţiile actelor normative în vigoare.
 Poliția Română face parte din MAI şi este instituţia specializată a statului care
exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei,
a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea
ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și unitățile de parchet

Linia telefonică la care pot fi sesizate faptele de corupție este: 0800.806.806.

IV. Concluzii

12
 Egalitatea și dreptatea sunt noțiuni interpretabile, de aceea mediul afacerilor este unul
bazat pe încrederea și siguranța reciprocă oferită de către toți participanții în economie. Din
perspectivă socială, încrederea şi siguranţa operatorilor economici naţionali şi internaţionali,
se bazează numai pe convingerea că există un complex de reguli ale jocului, garantate şi
controlate de instituţiile publice, care astfel, direcţionează în sensul dorit atitudinile şi
comportamentele, şi în acelaşi timp rezolvă conflictele de interese şi sancţionează
comportamentele necinstite. Construirea unor relații bazate pe încredere, pe termen lung,
este fundamentală pentru viitorul succes al afacerii. “Fără încredere, afacerile așa cum le
știm nu pot exista.”
Promovarea integrității este vitală în combaterea practicilor ilegale și lipsite de etică
cotidiene care pot apărea în mediul de afaceri de zi cu zi. Corupţia subminează integritatea şi
odată cu ea subminează legitimitatea instituțiilor politice și democratice ale statului, slăbește
valorile morale ale societății și generează incertitudine în mediul economic. Corupția apare
când există controale inadecvate, iar sistemele slabe de control și proasta guvernare oferă
șanse limitate de expunere și pedeapsă.
Legea este considerată în esență, “o instituționalizare sau codificare a eticii în norme
specifice sociale, regulamente și interdicții. ” Totuși legea și etica nu sunt identice. Legea
este un sistem al standardelor minim acceptabile comportamentale din cadrul societății; prin
urmare, respectarea sa devine standard minim obligatoriu în construirea integrității în mediul
de afaceri. Limitele legale care reflectă principiile societății trebuie respectate. Nu în ultimul
rând subliniem faptul că sensibilitățile societății cu privire la valorile și principiile
fundamentale ale justiției sociale au crescut iar afacerile trebuie să fie conștiente și să țină
cont de aceste tendințe. Afacerile, ca pilon central al societății, au dreptul democratic de a
discuta în mod activ natura legilor dar trebuie să le și respecte. Legile au scopul de a
promova corectitudinea și consecvența și oferă, în plus, o bază solidă pe care se construiește
încrederea.
Criminalitatea gulerelor albe și corupția sunt probleme foarte actuale ale societății
contemporane care pot dispărea doar dacă fiecare individ din societate va contribui la lupta
cu acestea și va realiza o contribuabilitate corectă și respectuasă la viața social-economică.

13
 Bibliografie

1. Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex,
Buc. 2002, p. 765
2. E.H. Sutherland, White Coolar Criminality, vol.5 , februarie 1940,pag. 8
3. Sutherland Edwin R, Gressey Ronald R., Criminology, 9 th ed., Philadelphia, 1974, p.
40.
4. Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, Drept penal al
afacerilor, Ed. Rosetti, Buc., 2002, p. 8
5. ”Integritatea în Mediul de Afaceri. Modele de Bune Practici Europene”, Transparency
International România, 2013
6. Raportul DNA Privind Activitatea Desfășurată - 2018
7. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_37402/Criminalitatea-gulerelor-albe-De-ce-
fura-managerii.html
8. http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/161-2003.php
9. http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-
privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-
prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html
10. http://legeaz.net/dictionar-juridic/criminalitatea-gulerelor-albe
11. http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_prevenire_fapte_coruptie.php
12. http://www.pna.ro/bilant_activitate.xhtml?id=44

14
15