Tema 10.

Tezele generale ale tacticii

criminalistice
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Notiunea si obiectul tacticii criminalistice;

Structura si continutul tacticii criminalistice;
Principiile specifice si categoriile de baza ale tacticii criminalistice;
Situatiile de urmarire penala (situalogia criminalistica);
Versiunile criminalistice;
Organizarea cercetarii cauzei penale;
Planificarea cercetarii cauzei penale;
Interactiunea in cadrul cercetarii infractiunilor.

Bibliografie
1. Tezele generale ale tacticii criminalistice, Mihail Gheorghita, Chisinau 2004;
2. Sletsvinaia tactica, Vasilev, Moscova 1976.
I
Tactica este un termen militar. In militarie acest termen se considera maiestria de a duce lupta, de a vedea
lupta. Tactica criminalistica este un compartiment al stiintei criminalistice ca o parte integranta a criminalisticii
care reprezinta un sistem de teze generale si procedee stiintific argumentate, bazate pe dispozitiile legii procesual
penal si practicii avantajoase in domeniul cercetarii infractiunilor si aplicarea carora e menita sa asigure eficacitatea
activitatii organelor de drept, in timpul cercetarii cauzei penale si examinarii acesteia in judecata.
Tactica criminalistica este strins legata cu activitatea speciala de investigatii. Conform legii RM nr. 59 din
22 martie 2012, organele de urmarire penala interactioneaza cu organele speciale de investigatii in cazurile
cercetarii infractiunilor grave, deosebit de grave si exceptional de grave.
Tactica criminalistica, ca compartiment a stiintei criminalistice, este constituita din:
1. tezele generale ale tacticii criminalistice punctele prevazute in prezenta tema, mai trebuie sa adaugam
tactica de investigare criminalistica;
2. actiunile de urmarire penala actiunile prevazute in CPP, 24 la numar;
Tactica are anumite principii sepcifice care intr-un mod oarecare coincid cu principiile generale ale
criminalisticii. Printre principiile specifice ale tacticii criminalistice numic:
1. Principiul operativitatii imediat dupa parvenirea informatiei despre infractiune, organul de urmarire
penala trebuie sa se deplaseze la fata locului;
2. Principiul obiectivitatii ceea ce vad aceea scriu, ceea ce aud aceea se scrie dar nu sa se scrie ceea ce i se
spune;
3. Principiul oportunitatii si necesitatii ceea ce inseamna o atitudine principiala si o activitate conform legii,
nici o abatere de la legislatie;
4. Principiul fermitatii ceea ce presupune o actiune prompta in unele situatii, necatind chiar la unele pericole;
5. Principiul consperativitatii pastrarea tainii urmarii penale, pina la etapa judecarii cauzei, toate materiale
sunt confidentiale (nu spunem secrete);
1

6. Principiul stiitific orice actiune, orice decizie trebuie sa se bazeze pe metodele si datele stiintifice;
7. Principiul dinamismului mai este numit principiul flexibilitatii. In cazul in care se probeaza prin
intermediul unor actiuni, nu este necesar sa efectuam si alte actiune pe care le-am planificat. De exemplu sa
efectuam o perchezitie pentru a gasi o persoana, si aflam ca ea nu mai este acolo, nu mai facem perchizitie;
8. Principiul planificarii cercetarii orice actiune de urmarire penala precum si cercetarea in ansamblu,
trebuie sa se efectueze dupa un anumit plan pentru a obtine rezultate pozitive de cercetare.
Categoriile tacticii criminalistice:
1. decizia tactica presupune hotarirea ofiterului de urmarire penala, pe o problema sau alta in cauza, reiesind
din materialele acumulate. Decizia se formeaza prin ordonanata (de pornire, retinere, perchezitie, totul in
baza materialelor acumulate);
2. recomandarea tactica care este un sfat sau o propunere a sefilor ierarhici superiori, procurorilor,
colegilor, referitor la emiterea unor decizii sau efectuarea unor actiuni pe cauza cercetata;
3. procedeul tactic care prezinta o recomandare stiintific argumentata, referitor la efectuarea unor actiuni de
urmarire penala sau masuri speciale de investigatii. In practica, orice actiune de urmarire penala se
considera procedeu tactic;
4. operatiune tactica care prezinta un sistem de procedee si decizii, efectuate pe cauza cercetata in scopul
solutionarii sarcinilor trasate;
5. combinatia tactica aceasta prezinta un sistem sau cumul de procedee, operatiuni efectuate de organele de
urmarire penala si speciale de investigatii in scopul stabilirii unor circumstante importante, retinerii unor
persoane implicate in infractiunea cercetata.
IV
Activitatea de cercetare a infractiunilor totdeauna poarta un caracter situativ. Totul se incepe de la situatie.
Situatia este starea de fapt care se creaza la orice moment a cercetarii in dependenta de materialele acumulate pe
cauza data sau cercetata. Reiesind din situatii se elaboreaza versiuni. In baza versiunilor se organizeaza cercetarea.
Ulterior planificarea. Dupa care interactiunea.
Categorii de situatii:
1. Situatiile de urmarire penala initiala se creeaza la inceputul cercetarii;Situatie de urmarire penala
intermediara Situatia de urmarire penala finala.
2. Situatiile se mai clasifica in favorabile si nefavorabile.
3. Situatii de conflict si fara de conlict.
4. Situatii tipice cunoscute pe toate categoriile de infractiuni:
a) cind este constata infractiunea, este cunoscut infractorul si el este retinut;
b) cind se constata infractiunea, se cunoaste infractorul insa el este in cautare;
c) cind se constata infractiunea, nu se cunoaste faptuitorul.
Factorii care influenteaza situatiile de urmarire penala:
1) factorii obiectivi reflecta starea in care se desfasoara procesul de urmarire penala si care nu depinde de
actiunile persoanelor concrete. La acesti factori obiectivi se refera:
etapele cercetarii: etapa initiala sau ulterioara;
susrsele de informare asupra actiunii de urmarire penala;
volumul si gradul de autenticitate a informatiei care exista la un anumit moment;
capacitatea corpurilor delicte si a altor probe de a pastra informatia inclusa in ele;
2

mijloacele tehnico-stiintifice utilizate la cercetarea infractiunii;

nivelul colaborarii organelor de urmarire penala cu organele speciale de investigatii si alti
reprezentati;
2) factorii subiectivi se refera la acesti factori:
calitatile obiective ale ofiterului de urmarire penala: experienta de viata, iscusinta profesionala,
perceperea de a analiza corect si toate aspectele, diversitatea datelor faptice acumulate pe cauzele
cercetate;
comportamentul persoanelor atrase la raspundere in baza dosarului penal precum si a martorilor si
partii vatamate.
Analiza si evaluarea situatiilor de urmarire penala permite:
1. de a elabora versiunile de urmarire penala si de a determina directia cercetarii;
2. determinarea imbinarii optime a succesiunii de efectuare a activitatilor de urmarire penala, organizatorice si
a masurilor speciale de investigatii;
3. selectarea si utilizarea celor mai utile procedee, recomandari, combinatii si operatii tactice;
4. determinarea celor mai justificate directii de colaborare dintre ofiterul de urmarire penala si organele
speciale de investigatii, alte departamente, inclusiv cetatenii;
5. alegerea mijloacelor si metodelor tehnico-stiintifice, precum si a modului concret de utilizare a cunostintelor
speciale la cercetarea cauzei concrete;
6. depistarea cauzelor, motivelor si conditiilor care au favorizat comiterea infractiunii.
V
Versiunea ca notiune este o presupunere referitor la ceea ce s-a intimplat, cum s-a petrecut evenimentul, unde,
cine e implicat, ce procedee sau ce metode a utilizat in ce scop a actionat, ce imprejurari l-au determinat sau a
favorizat savirsirea infractiunii care este mecanismul savirsirii s.a. Toate aceste presupuneri, care sunt intruchipate
in notiunea de versiune, ele trebuie bazate doar pe datele faptice acumulate in cauza penala.
Subiect al versiunilor in cadrul cercetarii cauzei penale: ofiterul urmarii penale sau procurorul care conduce
urmarirea penala.
Versiunile criminalistice se divizeaza in:
1. versiuni de urmarire penala: procurorul si ofiterul;
2. versiuni speciale de investigatii: lucratorii operativi care asigura operativitatea;
3. versiuni de expertiza: expertii in cadrul efectuarii expertizelor.
Regulile elaborarilor versiunilor:
1. in fiecare caz se elaboreaza absolut toate versiunile posibile;
2. versiunile pot fi elaborate cum in baza materialelor procesuale acumulate asa si in baza datelor speciale de
investigatii;
3. versiunile elaborate trebuie sa corespunda datelor si metodelor stiintifice;
4. orice versiune trebuie sa fie o presupunere concreta si succinta;
5. versiunile elaborate nu trebuie sa se contrazica intre ele.
Regulile de verificare a versiunilor:
1. toate versiunile elaborate se verifica concomitent sau paralel, cu un mic interval, o zi sau doua;
3

2. versiunile elaborate pot fi verificate in mod procesual prin efectuarea unor actiuni de urmarire penala prin
realizarea unor masuri speciale de investigati;
3. rezultatele unor versiuni obtinute pot fi puse in baza elaborarii altor versiuni;
Este o categorie asemanatoare cu versiunea numita intuitia. Presupunerile la versiune se bazeaza pe date faptice
dar intuitia se bazeaza pe experienta profesionala sau de viata.
VI Organizarea
Termenul organizare are 6 explicatii conform DEX-ului. A organiza in sens criminalistic inseamna a aranja
lucrurile, a stabili un sistem. Formula de la Roma: ce? cind? unde? cine? cu cine? pentru ce? de ce?
Orice organizare presupune un sistem de decizii si actiuni procesuale si neprocesuale, efectuate in scopul
stabilirii circumstantelor infractiunii savirsite, persoanelor implicate si mijloacelor utilizate in fapta comisa si
supusa cercetarii.
Activitatea de organizare este constituita din:
1.
2.
3.
4.
5.

culegerea/colectarea/aprecierea informatiei parvenite;

efectuarea actiunilor initiale de urmarire penala si masurilor speciale de investigatii la etapa initiala;
planificarea cercetarii cauzei;
efectuarea actiunilor ulterioare de urmarire penala si masurilor speciale de investigatii;
realizarea interactiunii in cadrul cercetarii cu organele speciale de investigatii, adminsitrative cu alte organe
de drept, cu ministere, departamente si cetateni;
6. analiza si controlul materialelor obtinute pe cauza cercetata.
Sarcicini ale sarcinii organizarii cercetarii
1. contracararea imediata a infractiunii si localizarea consecintelor infractiunii;
2. clarificarea situatiei reale si adaptarea la timp a hotaririlor calificate cu privire la urmarirea penala a
persoanelor concrete;
3. determinarea corecta a complexului de actiuni procesuale si a masurilor speciale de investigatii in situatii
concrete;
4. asigurarea solutionarii sarcinilor procesului penal, mentinerea ordinii de drept si apararea securitatii interne
a statului;
5. indeplinirea masurilor necesare de profilaxie si prevenire a altor infractiuni;
VII Planificarea
Planificarea este un element de baza a organizarii cercetarii. Planificarea este un mod de gindire si
programare a activitatii de cercetare. Planificarea se bazeaza pe datele faptice acumulate in cauza cercetata. Aceasta
modalitate de ginidire si programare a activitatii se bazeaza pe 3 principii:
1. principiul concret a planificarii planul nu este un sablon care poate fi folosit pe toate dosarele, planul de
fiecare data trebuie de intocmit in baza materialelor dosarului, reiesind din circumstantele stabilite;
2. principiul individualitatii impune imbinarea sarcinilor generale si cele particulare ale cercetarii,
determina perspectivele cazului cercetat;
3. principiul dinamismului care constituie o flexibilitate in dependenta de ceea ce se intimpla in realitate.
In functie de scopurile cercetarii se evidentiaza urmatoarele aspecte ale planificarii:
4

1. in primul rind trebuie de planificat actiunile urmaririi penale ce asigura culegerea probelor. Aceasta sarcina
se poate realiza prin: cercetarea la fata locului, audierea martorlilor oculari, retinerii si audierii
banuitului,efectuarii si constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor, ridicarii de documente si obiecte,
examinarii acestora si altele;
2. in al doilea rind trebuie de planificat care determina examinarea probelor adminsitrate precum si obtinerea
de noi probe. Orice proba administrata la etapa initiala, urmeaza a fi verificata la etapa ulterioara. Probele
care nu au fost supuse verificarii nu pot fi puse la baza invinuirii.
Procesul de planificare a cercetarii are loc permanent, incepind de la pornirea cauzei pina la prezentarea
materialelor cauzei invinuitului si avocatului.
Planificarea este de 2 tipuri:
1. planificarea cauzei in general in acest plan, in mod obligatoriu trebuie de stipulat:
a) versiunile generale care au fost elaborate pe cauza data;
b) actiunile procesuale si masurile speciale de investigatii care necesita a fi efectuate;
c) termenii realizarii acestor actiunii; persoanele responsabile pentru realizarea lor;
d) notite cu referire la plan. La inceputul planului se reflecta fabula cauzei, reiesind din fabula se
elaboreaza versiunile generale. Planul general se poate modifica in orice moment.
2. planificarea ficarei actiuni de urmarire penala in acest plan trebuie de inclus:
a) denumirea actiunii;
b) cine efectueaza aceasta actiune;
c) unde si cind se efectueaza aceasta actiune;
d) scopul actiunii;
e) participantii la aceasta actiune;
f) rezultatele actiunii. Aceste rezultate urmeaza a fi cercetate de echipa care examineaza caua.
VIII
Interactiunea reprezinta o conlucrare a organelor de urmarire penala si speciale de investigatii,
independente sub aspect administrativ unele de altele, bazata pe prevederile legii procesual prenal sau actele
normative interdepartamentale, efectuata si coordonata dupa scop, loc si timpul realizarii, actiunilor procesuale,
operative si speciale de investigatii. O astfel de conclucrare, organele de urmarire penala o pot efectua si cu
reprezentantii altor organizatii, intreprinderi, departamente si cetateni si cu organele de drept ale altor state in baza
acordurilor interstatale.
Activitatea data se exprima in imbinarea rationala a mijloacelor si metodelor si pot servi obtinerii unui
rezultat comun, si anume: indeplinirii sarcinilor de depistare, curmare, descoperire si cercetare a infractiunilor
comise precum si prevenirii altor acte prejudiciabile. Practica demonsteaza si criminalistica recomanda 4 forme de
interactiune in cadrul cercetarii infractiunilor:
1. informarea reciproca si la timp despre elementele infractionale si despre rezultatele obtinute in urma
cercetarii;
2. planificarea in comun sau coordonarea activitatii de descoperire si cercetare a infractiunilor;
3. participarea lucratorilor operativi la efectuarea actiunilor de urmarire penala;
4. indreptarea si indeplinirea unor delegatii, comisii rogatorii.
Interactiunea are loc in 3 etape:
a) pina la pornirea urmarii penale
5

b) in timpul urmaririi penale

c) dupa trimiterea cauzei in judecata

Tema 11. Tactica cercetarii la fata locului

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Notiunea, sarcinile si genurile cercetarii la fata locului;

Principiile tacticii generale si clasificarea cercetarii la fata locului;
Etapele cercetarii la fata locului;
Paritcularitatile tactice ale cercetarii la fata locului;
Examinarea exterioara a cadavrului;
Documentarea cercetarii la fata locului.

I
Cercetarea la fata locului este o actiune procesuala si de tactica criminalistica care consta in perceperea
nemijlocit a locului faptei de catre ofiterul de urmarire penala sau procuror in scopul depistarii, fixarii si ridicarii
urmelor infractiunii si infractorului precum si altor informatii referitor la fapta savirsita. Locul faptei este locul unde
au parvenit consecintele infractiunii, unde a fost descoperita infractiunea. Locul savirsirii infractiunii este locul
unde a fost savirsita infractiunea.
Prin cercetare la fata locului se solutioneaza 2 grupuri de sarcini:
1. sarcina generala a cercetarii consta in clarificarea situatiei in cauza, depistarea tuturor genurilor de
legaturi reciproce in scopul identificarii pe baza lor in cumul cu alte probe sau date faptice a mecanismului
savirsirii infractiunii.
2. sarcini particulare a cercetarii putem mentiona:
a) fixarea si cercetarea imprejurarilor la fata locului;
b) constatarea caracterului de influenta a infractorului asupra mediului ambiant;
c) depistarea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii si infractorului;
d) identificarea infractorului si a motivelor infractiunii;
e) constatarea cauzelor si a conditiilor ce au favorizat infaptuirea infractiunii;
f) identificarea martorilor oculari si a victimelor posibile;
g) obtinerea altor date necesare in scopul desfasurarii ulterioare a cercetarii.
Esenta cercetarii locului faptei consta in aceea ca ofiterul de urmarire penala nemijlocit, cu ajutorul
organelor sale de simt, testeaza existenta si caracterul datelor faptice de importanta probanta, personal se convinge
de realitatea lor si documenteaza aceasta actiune.
Scopurile cercetarii pot fi formulate in urmatoarea varianta:
depistarea urmelor infractiunii si infractorului;
fixarea situatiei aparute in urma activitatii criminale;
administrarea de date cu caracter criminalistic ( in unele manuale probe, dar nu e corect, acestea sunt date cu
caracter criminalistic);
clarificarea imprejurarilor de fapt ale actului in cauza;
identificarea martorilor oculari, victimei (daca este);
administrarea datelor pentru organizarea urmaririi infractorilor pe urme proaspete si retinerilor;
depistarea altor circumstante utile cauzei cercetate.
6

Conform art. 118 din CPP, pot fi numite urmatoarele tipuri sau genuri ale cercetarii la fata locului:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

cercetarea terenurilor;
cercetarea incaperilor;
examinarea obiectelor;
examinarea documentelor;
examinarea animalelor;
examinarea cadavrelor umane sau de animale;
examinarea corporala a banuitului, martorului sau partii vatamate (un gen deosebit de cercetare, aceasta
actiune se efectueaza cu consimtamintul persoanei indicate sau in baza ordonantei).

Cercetarea la fata locului se efectueaza anumitor principii procesuale (indicate in CPP) si principii tactice (nu
sunt obligatorii, dar sunt necesare) si acestea sunt (tactice):
1. principiul oportunitatii cercetarii ceea ce presupune ca in fiecare caz cind a parvenit informatia despre
infractiune trebuie de reactionat prompt, indiferent de ce se intimpla si organul de urmarire penala trebuie sa
se deplaseze la fata locului;
2. principiul obiectivitatii cercetarii ceea ce vad aceea documentez la cercetarea la fata locului, nu sunt
lucruri neimportante care le gasim la fata locului, trebuie sa fie tot documentat, mai bine sa ei mai mult si pe
urma sa arunci;
3. principiul complexitatii a cercetarii ceea ce presupune ca orice examinare trebuie efectuata in complex,
sub toate aspectele, cu toti specialistii care sunt necesari cauzei respective;
4. princpiul dirijarii unice a cercetarii echipa care vine prima la fata locului, acea echipa conduce cauza
urmaririi penale pentru a evita cercetarea repetata sau pentru a evita pierderea datelor obtinute in timpul
transmiterii materialelor;
5. principiul succesiunii sistematizarii cerecetarii cercetarea trebuie sa fie sistematizata;
Metodele cercetarii:
1.
2.
3.
4.

metoda concetrica de la periferii spre centrul dupa acele ceasornicului;

metoda escentrica de la centru spre periferie dupa acele ceasornicului;
metoda frontala toti se aranjeaza intr-o linie si se cerceteaza;
metoda combinata sunt implicate mai multe categorii de organe si metode, teritoriul cercetat se imparte pe
sectoare, teritoriul ramas se i-a sub paza.

III
Douazeci si doua din actiunile procesuale, se efectueaza in 3 etapte:
1. Etapa de pregatire a actiunii respective se realizeaza in 2 faze:
a) pregatirea pina la iesirea la fata locului (in sediul organului de urmarire penala, ofiterul intreprinde
anumite actiuni in vederea cercetarii):
pina la iesire, ofiterul de urmarire penala, primind informatia despre comiterea unei infractiuni,
trebuie in primul rind sa precizeze locul unde s-a efectuat infractiunea, timpul;
intreprinderea masurilor necesare pentru conservarea locului faptei, ceea ce presupune ca ofiterul
de urmarire penala, primind informatia, trebuie sa clarifice daca persoana care a efectuat
solicitarea, poate sa asigure paza locului savirsirii, daca acesta nu poate, telefoneaza sectoristul;
sa formeze echipa din specialisti sau alte persoane abilitate (politia rutiera);
verificarea mijloacelor tehnico-criminalistice (de obicei trusa criminalistica);
7

 deplasarea echipei spre locul faptei, ofiterul de urmarire penala este obligat sa asigura echipa cu
transport;
b) pregatirea la fata locului citeva minute are nevoie de unele masurari:
sa acorde ajutor medical daca este necesar;
sa determine granitele de cercetare a locului faptei;
sa determinee procedeele sau metodele dupa care se va efectua cercetarea la locul
faptei(concetrica, combinata, frontal);
sa determine locul si sarcinile fiecarui membru al echipei;
2. Etapa de lucru sau de examinare/cercetare a locului faptei - de ex. a fost comis un omor, patrund in
scena infractiunii doar ofiterul si medicul legist (determina daca este in viata sau nu). Attunci cind medicul
face concluzia ca nu este in viata, cadavrul se acopera si acesta se va examina in ultimul rind. Se cerceteaza
urmele in primul rind. In depedenta de procedeul stabilit, are loc cercetarea la fata locului aceasta etape se
cerceteaza in doua faze:
faza statica constatam, depistam urmele fara a le misca, fixam urmele, se inregistreaza (se
plaseaza placute cu numere);
faza dinamica obiectele se ridica si se cerceteaza semnele individuale, indiciii, dupa aceea
fotografiem aceste obiecte. Urmele se ridica, cu banda adeziva sau mulate.
3. Etapa de documentare a actiunii efectuate intocmirea procesului-verbal, a schitelor, planurilor,
amabalarea obiectelor si urmelor ridicate. Aceasta etapa are loc dupa ce s-a finalizat etapa de lucru. Toate
obiectele care au fost ridicate, fixate, ele au fost adunate intr-un anumit loc si ofiterul de urmarire penala
intocmeste personal procesul-verbal de cercetare la fata locului. In proces se nominalizeaza toate persoanele
participante. La inceputul partii, in partea descriptiva, descrie locul faptei. Dupa sintagma in urma
examinarii locului faptei au ridicate urmatoarele obiecte, urme si nominalizeaza obiectele ridicate si
urmele. Fiecare obiect se descrie cit mai detaliat, se indica si dimensiunile. Fiecare obiect si urma trebuie sa
fie ambalat si sigilat. Toti membrii echipei i-au cunostinta cu procesul-verbal, dupa care este semnat
defiecare membru. De obicei procesul-verbal se intocmeste intr-un examplar, in cazul in care este legata
cercetare de un cadavru, se intocmesc in 2 exemplare, al doilea exemplar pleaca impreuna cu cadavrul la
medicul-legist. Cu aceasta actiune se termina cercetarea la fata locului. De aceasta actiune depinde
perspectiva cazului.
V
Examinarea cadavrului
Ofiterul de umarire penala efectueaza examinarea cadavrului cu ajutorul medicului-legist. Ofiterul
intocmeste procesul-verbal, medicul participa. In proces-verbal trebuie sa se reflecte, cu referire la cadavru:
1. locul depistarii si poza cadavrului. Cind decedeaza in drum spre spital, se cerceteaza la morga. Din poza
apar versiunile criminalistice;
2. starea exeterioara a cadavrului si hainele lui. Semne violente pe partile deschise;
3. instrumentele care au fost utilizate la omorirea persoanei, daca se afla linga el sau pe cadavru;
4. albiea cadavrului. Partea dedesubt a cadavrului (pamintul, podea s.a.). Cadavrul se ridica se examineaza
albia cadavrului (locul desenat cu creta);
5. se dezbraca cadavrul si se examineaza corpul cadavrului. Daca sunt leziuni, verificam daca coincid cu
hainele;
6. se examineaza si se reflecta in proces-verbal buzunarele, cusaturile groase in haine;
7. obiectele care au fost descoperite in buzunare sau in alte parti ale hainelor.
8

In cazul in care la fata locului este depistat cadavrul, el trebuie fotografiat in poza in care s-a aflat si in locul
in care s-a aflat. De ex. daca era spinzurat, se taie mai sus de cap si se patreaza nodul. Cadavrul se plaseaza jos si
fotografiaza din partile laterale si de sus, 3 poze obligatorii. Daca este ars, la fel se scoate si se plaseaza pe un loc
neted. Daca sunt arse, se ridica ramasitele.

Tema 12. Tactica retinerii banuitului,

invinuitului
1.
2.
3.
4.

Notiunea, sarcinile si scopurile retinerii;

Clasificarea retinerii;
Retinerea in diferite situatii;
Escortarea retinutului.

I
Retinerea este o actiune de urmarire penala, totodata fiind si o masura preventiva. Retinerea este o actiune
de urmarire penala si de tactica criminalistica ce consta in privarea de libertate a persoanei care a savirsit o
infractiune pentru care este prevazuta pedeapsa nu mai putin de 1 an de zile. Retinerea procesuala se efectueaza pe
un termen de pina la 72 de ore. Retinerea poate fi de 3 feluri:
1. retinerea fizica capturarea unei persoane pe o perioada;
2. retinerea administrativa(contrventionala) pina la 3 ore cu intocmirea unui proces verbal;
3. retinerea procesuala pina la un termen de 72 de ore.
Scopurile retinerii:
1. curmarea infractiunii savirsite;
2. excluderea eschivarii persoanei de la urmarirea penala si raspunderea penala;
3. excluderea posibilitatilor de a influenta urmarirea penala.
Retinerea poate avea loc cind sunt date suficiente de a presupune ca persoana poate prelungi activitatea
criminala, poate sa se eschiveze sau sa influenteze urmarirea penala. In baza ordonantei, incheierii judecatoresti,
proces-verbal de retinere. Motivele: 1. martorii oculari au aratat spre persoana in cauza; 2. pe haine sau corp au fost
depistate urme; 3. infractiune in flagrant s.a. Daca persoana a fost retinuta si nu au fost acumulate probe, aceasta
poate fi eliberata. Procesul-verbal se intocmeste in 3 exemplare (dosar, penitenciar, infractorului).
Retinerea poate avea loc:
1. in mod public nu se ascunde ca persoana este retinuta;
2. conspirativa nu cunoaste nimeni, pentru a nu cunoaste complicii ca fost retinut infractorul. Se organizeaza
chemarea infractorului in alt oras, raion s.a.;
3. individuala o singura persoana;
4. in grup pe aceeasi cauza, concomitent, sub conducerea aceeasi persoane, se retin mai multe persoane
implicate;
5. cu pregatire prealabila exista informatia din timp, poti sa ocupi locurile respective;
6. fara pregatire prealabila atunci cind persoana a fost prinsa inopinat, infractiunele in flagrant;
9

Tema 13: Tactica perchezitiei si ridicarii

de obiecte sau documente
1. Noiunea i sarcinile percheziiei
2. Principiile tacticii generale ale percheziiei
3. Etapele percheziiei
4. Aspecte tactice i psihologice ale percheziiei
5. Documentarea percheziiei
6. Esena i tehnologia ridicrii de obiecte sau documente.
I
Percheziia este un mijloc de acumulare a probelor. Percheziia este o aciune procesual i de tactic
criminalistic ce const n examinarea constrns a persoanelor, ncperilor, zonelor din localiti sau mijloacelor
de transport n scopul depistrii i ridicrii obiectelor i documentelor ce au importan probant pe cauza cercetat
precum i a persoanelor care se eschiveaz de urmrirea penal sau rspundere pentru cele svrite.
Pentru a efectua perchezitia cand nu este acordul judectorului de instrucie:
1. Cand persoana este reinut n flagrant sau imediat dup svrirea infraciunii, (poate duce la pierderea
probelor);
2. n cazul urmrii bnuitului pe urme proaspete cand exist temeiul de a presupune c infractorul s-a ascuns
ntr-o anumit ncpere, transport care aparine altei persoane;
3. n cazul necesitii de a percheziiona imediat unele ncperi, edificii, n timpul cercetrii la faa locului;
4. La obinerea pe cale operativ a informaiei convingtoare precum c ntr-un anumit loc sau la o anumit
persoan se gsesc obiectele, documentele de o importan deosebit pentru cazul cercetat;
5. Aflndu-se la o distan, ofierul de urmrire penal, nu are reposibilitatea de a obine acordul judectorului
de instrucie iar inaciunile lui ntru contracararea activitii infracionale depistate pot duce la pierderea
materialelor probante pe cauza cercetat;
6. Pe timp de noapte, n zilele de odihn sau srbtori oficiale cnd judectorul de instrucie nu poat efi gsit la
serviciu, iar aciunile organelor de urmarire penal nu sufer amnare.

Sarcinile percheziiei:
1. Descoperirea de obiecte sau documente ce conin sau poart urmele infraciunii
2. Descoperirea de obiecte, documente sau valori care au fost folosite ori au fost destinate s serveasc la
comiterea infraciunii.
10

3. Descoperirea unor obiecte, documente sau valori, produse ale infraciunii sau rezultate ale infraciunii
4. Identificarea i ridicarea bunurilor provenite din infraciune
5. Descoperirea persoanelor private nelegitim de libertate sau care se sutrag de la urmrirea penal, judecat
sau executarea pedepsei
6. Descoperirea persoanelor disprute fr veste de la domiciliu, precum i a cadavrelor sau a prilor acestuia
7. Descoperirea unor obiecte materiale deinute contrar dispoziiilor legale cum ar fi arme, muniii, stupefiante,
metale i pietre preioase, etc.
8. Descoperirea de obiecte i valori aflate n patrimoniul fptuitorului sau a prii responsabile civilmente care
fac obiectul indisponibilizrii n vederea reparaiei prejudiciului cauzat prin infraciune ori pentru garantarea
executrii pedepsei n forma de amend.
Percheziiile pot fi clasificate sub aspect tactic n:
a)
b)
c)
d)

Percheziii primare i repetate

Percheziia cu i fr autorizarea judectorului de instrucie
Percheziia cu i percheziia fr ntrerupere
Percheziia individual i percheziia n grup

II
La efect percheziiei este necesar de a respecta anumite reguli (principii):
1.
2.
3.
4.
5.

Principiul surprinderii (trebuie de ales momentul cand persoana respectiv nu se ateapt

De a se deplasa la locul percheziiei n mod conspirativ, i de a lua sub paz toate intrrile i ieirile
Studierea situaiei pe loc i determinarea modului de activitate
Se intra in apartament de la la dreapta spre stinga sau invers
Metodismul i succesiunea n activitate(examinarea intr-o anumita metoda) i cercetarea sau supravegherea
tuturor obiectelor, locurilor unde pot fi ascunziuri
6. Utilizarea activ a mijloacelor tehnico-criminalistice pentru depistarea i fixarea urmelor, obiectelor
depistate
7. Evidena reaciei psihologice a persoanelor supuse percheziionrii
8. Ridicarea obligatorie a obiectelor, documentelor deinute contrar legii
III
Etapele perchezitiei
Perchezitia se efectueaz n 4 etape:
1.
2.
3.
4.

Pregtirea ctre percheziie

Etapa privire de sintez
Etapa de lucruc(de examinare)
Documentarea percheziiei

1. Etapa de pregtire se realizeaz n 2 faze:

1) Pregtire pn la plecarea la locul percheziiei:
1.1 Determinarea scopului percheziiei;
11

1.2 Emiterea ordonanei i obinerea acordului judectorului de instrucie;

1.3 Formarea echipei pentru efectuarea percheziiei;
1.4 Instructajul echipei care v-a pleca la percheziie unde persoanele care vor participa trebuie s tie cu ce
se vor ocupa;
1.5 Verificarea si completarea mijloacelor tehnico-criminalistice necesare;
1.6 Deplasarea tinuit la locul percheziiei
2) Pregtire la locul percheziiei:
2.1 Apropierea de obiectul percheziionrii i luarea sub control, sub paz a intrrilor i ieirilor;
2.2 Ptrunderea imediat;
2.3 Legalizarea echipei(sau prezentarea ofierului de urmrire penal, legitimaia, ordonan, etc;
2.4 A anunat scopul vizitei.

2. Privirea de sintez se efectueaz de ctre ofi de urm pen n mod fulger, el trece prin toate ncperile i
verific dac este cineva acolo. Toi se adun ntr-un loc cu excepia bolnavilor i copiilor mici. Dac sunt date c
este un bolnav, n echipa poate fi luat i un medic.
Imunitate are: medicii, postasii, ofiterul.
3. Etapa de lucuru (de examinare) se poate efectua prin metoda de la stinga spre dreapta sau de la dreapta spre
stinga. Este important ca toti membrii sa se afle in aceeasi incapere, pentru ca apare posibilitatea de falsifica, adica
unul din membri echipei poate falsifica unul din obiecte ce urmeaza a fi ridicat, adica au fost falsificate probele.
Persoanele care au fost adunate intr-o camera, pleaca in alta camera sub supraveghere pentru a efectua perchezitia si
in camera in care se aflau aceste persoane, acestea putind ascunde unele obiecte cit au fost sub supraveghere.
Echipa trebuie sa astepte avocatul, daca persoana solicita
4. Documentarea perchezitiei - dupa ce se termina etapa de lucru, ofiterul de urmarire penala intocmeste procesverbal al perchezitiei, in doua examplare, unul ramine la persoana la care a fost efectuata perchezitia. In procesverbal se indica toate persoanele care au participat si care au fost prezente. Toate obiectele se sigileaza si aceasta se
mentioneaza in proces-verbal.
VI
Ridicarea de obiecte se are in vedere ca actiune de urmarire penala de sine statator, nu in cadrul perchezitiei,
nu o actiune a perchezitiei. Temei pentru ridicarea de obiecte servesc date concrete despre aflarea intr-un anumit loc
a obiectelor, nu ca in cadrul perchezitiei, unde se presupune ca se afla anumite obiecte, pentru ridicarea de obiecte
trebuie sa cunoastem locul concret. Pentru a ridica obiecte, nu este necesar acordul judecatorului de instructie, cu
urmatoarele exceptii:
1. ridicarea corespondentei;
2. ridicarea de documente ce constituie secret de stat sau comercial;
3. ridicarea de obiecte/documente din spatiile diplomatice, la locul de trai sau serviciu a mermbrilor misiunii
diplomatice. Tot timpul cu prezenta procurorului (sau vice) si reprezentantul Ministerul Afacerilor Externe.
Ridicarea de obiecte este o actiune de urmarire penala si tactica criminalistica ce consta in preluarea obiectelor,
documentelor, predate benevol sau transmise benevol la cerera organului, de catre detinatorul acestora. Aceasta
12

actiune se face atunci cind se stie concret ce se afla, unde se afla si atunci se emite ordonanta unde se mentioneaza
ce urmeaza sa se ridice.
In cazul in care s-a planificat ridicarea de obiecte sau documente si la cererea organului respectiv de a prezenta
cele mentionate in ordonanta, ordonatorul refuza de a le prezenta, atunci ridicarea se transforma in perchezitie (este
elementul constringerii). Nu se pleaca la birou pentru a intocmi ordonanta de perchezitie, dar pe loc se intocmeste
aceasta ordonanta. Daca obiectele se prezinta, atunci nu este necesar pentru a verifica si alte spatii din incapere.

Tema 14. Tactica audierii si confruntarii

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Notiunea si sarcinele audierii;

Procesul psihologic de formare a declaratiilor martorului, victimei, banuitului, invinuitului;
Pregatirea si organizarea catre audiere;
Etapele audierii;
Reguli tactice generale si procedee tactice de audiere;
Procedee tactice de audiere a martorilor si victimelor;
Procedee tactice de audiere a banuitilor si invinuitilor;
Esenta si procedura confruntarii.

I
Audierea este cea mai raspindita actiune de urmarire penala si tactica criminalistica. Audierea este un
proces de comunicare intre 2 sau 3 persoane (avocatul), interactiune dintre 2 persoane cu aplicarea a unor metode
de convingere, inclusiv psihologice. atunci cind persoana constientizeaza ca organul de urmarire penala are
suficiente probe, nu apar careva dificultati pentru a obtine declaratii veridice iar cind persoana nu intelege acest
lucru sau este pregatit de alte persoane pentru a nu da declaratii, atunci orice audiere nu se soldeaza cu succes.
Indiferent de aceasta trebuie sa facem audierea si sa utilizam probele existente in dosar (doar atunci cind le-am
verificat si ne-am convins de veridecitatea lor). Datele operative sau speciale de investigatii tot pot fi utilizate, cu
conditia ca sa nu divulgam sursa acestor informatiii.
In cadrul audierii pot fi clarificate urmatoarele:
1. circumstantele care formeaza obiectul probarii, acestea se refera la: evenimentul infractiunii, persoanele
implicate in aceasta, vinovatia lor, caracterul si marimea daunei cauzate prin infractiune, existenta bunelor
utilizate la savirsirea infractiunii precum si dobindite prin infractiune, cauzele ce au favorizat comiterea
infractiunii s.a.;
2. circumstantele ce nu formeaza obiectul probarii, dar sunt necesare in atingerea scopurilor intermediare a
cercetarii, de exemplu: informatiile utile pentru retinerea infractorului ce se ascunde/eschiveaza de
urmarirea penala, despre obiectele dobindite ilegal in urma infractiunii, despre obiecte sau detinute contrar
legislatiei in vigoare s.a.;
3. circumstantele ce urmeaza a fi identificate in scopul administrarii probelor, de exemplu: informatii de dosire
a averii sustrase, date despre martorii oculari, victime s.a.;
13

4. circumstantele, cunoasterea carora este necesara pentru verificarea si evaluarea probelor, de exemplu: datele
cu privire la relatiile reciproce dintre victima si invinuit, informatii privind persoana martorului s.a.;
5. cirumstantele care neavind o importanta de proba, pot comporta un caracter tactic, de exemplu: informatiile
privitor la particularitatile fizice, psihice, a persoanei ce urmeaza a fi audiate sau retinute, date privid
deprinderile, inclinatiile, anumitor persoane si in dependenta de care pot varia particularitatile tacticecriminalistice.
Audierea o poate efectua:
ofiterul de urmarire penala;
procurorul;
lucratorul operativ inclus in grupa de cercetare, la insarcinarea ofiterului de urmarire penala.
Ce nu se admite la audiere:
1. nu se admite a striga;
2. nu se admite a injura;
3. nu se admite de a ameninta;
4. nu se admite de a minti sau a falsifica unele probe;
5. nu se admite a aplica forta fizica sau tortura;
6. nu se admite de a umila persoana, de a injosi demnitatea ei;
7. nu se admite de a promite unele faciliati, condamnarea la un termen mai mic;
8. nu se admite de provoca persoanele pentru a obtine declaratii;
9. nu se admite de a sugera raspunsul asteptat;
10. nu se admite de a ignora cele relatate in cadrul audierii.
II
Pentru ca sa obtinem declaratiile veridice si complete de la persoana citata, trebuie sa cunoastem si procesul
psihologic de formare a acestuia, nu putem cere mai mult decit stie, dar acesta stie ceea ce el a perceput, a cunoscut,
a auzit de la alte persoane.
Acest proces psihologic ( de declarare a informatiilor) este format din urmatoarele etape:
1.
2.
3.
4.

perceperea nemijlocita a evenimentului;

prelucrarea informatiei;
depozitarea si pastrarea acesteia;
prezentarea informatiei la solicitarea organului de urmarire penala sau special de investigatii.

III
La audiere sunt prezente 4 etapte. Pregatirea si organizarea catre audiere este o faza separata. Pregatirea si
organizarea include:
studierea materialelor cauzei;
studierea persoanei care urmeaza a fi audiata;
determinarea obiectului (ce circumstante necesita a fi stabilite la persoana audiata) audierii si intocmirea
planului acestei actiuni de urmarire penala;
stabilirea timpului si locului unde va fi audiata persoana (in organul care cerceteaza, unele situatii la
domiciliu, in spital, in institutii);
14

 stabilirea tuturor participantilor la audiere;

pregatirea materialelor, probelor, actelor normative, mijloacelor tehnice necesare care pot fi utilizate la
audierea persoanelor concrete;
IV Etapele audierii
Audierea ca actiune de urmarire penala mereu se petrece in 4 etape:
1. etapa introductiva a audierii:
a. se incepe cu aceea ca persoana citata sau adusa, cind se prezinta, ofiterul de urmarire penala sau
procurorul trebuie sa se prezinte;
b. ofiterul sau procurorul trebuie sa identifice persoana care s-a prezentat, solicitam un act pentru
identificarea persoanei;
c. stabilirea datelor de ancheta (datele cu caracter personal);
d. anuntarea calitatii procesuale a celui audiat (martor, banuit s.a);
e. daca e martor, il prevenim despre raspunderea pentru declaratiile false sau refuzul de da declaratii. Se
explica drepturile celui audiat;
f. se anunta cauza pentru care se audiaza;
g. martorul semneaza in procesul-verbal clauza privind veridecitatea declaratiilor sale (nu pentru toti
martorii, in cazul cind suntem siguri de adevarul celor declarate, putem sa omitem aceasta etapa);
2. etapa relatare libera:
a) se incepe cu propunerea de a relata despre cele intimplate, o intrebare generala;
b) nu trebuie sa aiba loc intreruperea in timp ce persoana audiata relateaza, doar daca se abate complet de
la subiect;
c) putem sa acordam intrebari de precizare, foarte succinte, dar acestea nu se includ in procesul-verbal;
3. etapa relatare dirijata (intrebari-raspunsuri) - aceasta etapa uneori se exclude, cind cel audiat relateaza
tot. In cazul cind persoana spune ca nu cunoaste nimic, etapa relatare libera se exclude si se purcede la etapa
relatare dirijata. Audierea nu are niciodata loc in toate cele 4 etape clasica, mereu a 2-a sau a 3-a se
exclude.
4. documentarea procesului si rezultatelor audierii cel audiat semneaza procesul-verbal precum si cei
participanti semneaza. Indiferent de rezultatul audierii procesul-verbal se intocmeste, fie rezultat pozitiv, fie
rezultat negativ. Daca a fost aplicata tehnica audio/video, atunci cel audiat trebuie sa vizioneze/audieze
materialul respectiv si sa confirme sau sa inferme ca inscrierea a fost corecta si daca are careva obiectii sau
adaugiri.
V
Cei 10 de nu. La audiere se creaza 2 situatii: situatia fara de conflict si situatia de conflict.
Situatia fara de conflict este starea de fapt cind interesele persoanei audiate coincid sau se supun
intereselor organului de umarire penala. Mai intii trebuie sa relateze verbal apoi cel audiat sa scrie declaratiile sale.
Trebuie sa fie de acord ca declaratiile facute sa le scrie personal in procesul-verbal. Trebuie de stabilit si de intocmit
partea introductiva a procesului-verbal.
Situatia de conflict este atunci cind persoana citata nu da declaratii sau da declaratii false, partial false. In
acest caz se aplica urmatoarele procedee tactice:
1. convingerea acestei persoane in ocuparea pozitiei gresite la cercetarea cauzei;
2. apelarea la calitatile pozitive ale persoanei care da declaratii false sau refuza de a da declaratii;
15

3. audierea repetata pe aceleasi circumstante;

4. audierea detaliata si concretizarea declaratiilor depuse;
5. prezentarea probelor existente in dosar in cadrul audierii persoanei respective, se face cu respectarea a
doua conditii:
a) atunci cind probele sunt verificate, nu avem dubii in privinta veridicitatii acestora;
b) prezentarea probelor poate fi efectuata in masura cresterii importantei lor (ascendent). In cazul
invinuitilor/banuitilor putem prezenta de la inceput cea mai importanta proba.
6. efectuarea confruntarilor in cadrul carora se pune scopul de a-i demasca;
7. la audierea banuitilor/invinuitilor pot fi utilizate date operative pentru a- demasca, cu respectarea
urmatoarelor conditii:
a) daca sunt legalizate in cauza cercetata;
b) daca nu se divulga sursa din care a fost obtinuta aceasta informatie.
Martorii si victimele, expertul: se audiaza dupa aceleasi reguli. Acestia sunt obligati sa faca declaratii.
Banuitii/invinuitii: problema este prezenta avocatului. Avocatii nu se grabesc se recomande recunoasterea vinei.
Poate sa doreasca sa dea declaratii in judecata.
VIII Confruntarea
Confruntarea este aceeasi audiere, doar ca a 2 persoane concomitent (la urmarirea penala) sau in istanta de
judecata pot fi si mai multe persoane. Confruntarea o actiune de urmarire penala si de tactica criminalistica ce
consta in audierea concomitenta a doua sau mai multor persoane in declaratiile carora exista divergente esentiale.
Conditia principala este ca anterior persoana a fost deja audiata in cazul dat.
La confruntare poate participa (doar expertul nu participa):
1.
2.
3.
4.

Martorii;
Victimele;
Banuitii;
Invinuitii.

Confruntarea consta in aceea ca ambele persoane raspund la acelasi subiect.

Confruntarea tipica are 5 intrebari:
1. daca se cunosc unul cu altul si in ce relatii se afla (pot fi relatii de dusmanie de ex);
2. intrebarea in esenta se da persoanei care dupa parerea noastra spune adevarul;
3. urmeaza intrebarea altei persoane care dupa parea noastra nu spune adevarul, in felul urmator: confirmati
sau declaratiile facute de..;
4. insista sau nu asupra declaratiilor ce le-a facut;
5. daca au sau nu careva intrebari unul fata de altul referitor la cele expuse.
Toti participantii se semneaza pentru fiecare raspuns, pe fiecare pagina, la sfirsitul procesului-verbal.
Nu pot fi confruntate persoanele minore.

16

Tema 15. Tactita prezentarii spre

recunoastere
1.
2.
3.
4.

Notiunea si tipurile prezentarii spre recunoastere;

Regulile de baza privind prezentarea spre recunoastere;
Pregatirea prezentarii spre recunoastere;
Particularitati tactice ale prezentarii spre recunoastere a persoanelor, obiectelor si documentelor,
cadavrelor, animalelor, incaperilor si zonelor din localitati.

Samolaeva Teoria i practica pridevlenia apaznanie, Moscova 2004;

Prezentarea spre recunoastere este o forma de identificare a persoanelor, obiectelor, animalelor, incaperilor,
etc.Rezultatul acestei actiuni prezinta un mijloc de proba. In linii generale, pentru a stabili identitatea, trebuie de
prezentat mai multe obiecte sau mai multe persoane, in asa mod incit sa aiba posibilitatea sa compare si sa decida
referitor la identitatea sau deosebirea obiectelor prezentate.
Prezentarea spre recunoastere este o actiune de urmarire penala si de tactica criminalistica ce consta in
crearea situatiei cind persoanei audiate anterior i se da posibilitatea sa evidentieze din mai multe obiecte prezentate,
acela despre care el a depus declaratii si a numit caracteristicele exterioare.
In dependenta de obiectul prezentat, se deosebesc urmatoarele tipuri de prezentare spre recunoastere:
1.
2.
3.
4.
5.

recunoasterea persoanei;
recunoasterea cadavrului;
recunoasterea obiectelor materiale, documentelor;
recunoasterea animalelor;
recunoasterea incaperilor, terenurilor sau zonelor din localitati.

De regula, pentru recunoastere se prezinta insasi obiectul in original, in natura, insa daca acest lucru nu este
posibil, se prezinta poze fotografice a acestor obiecte. Necesitatea in prezentare spre recunoastere a persoanelor
apare in cazurile cind la audierea martorului, victimei, banuitului invinuitului, acestia declara ca:
1. a vazut persoana respectiva sau i-a auzit vocea, prima oara in legatura cu elementul infractional;
2. este cunoscut cu persoana care a vazut-o dar nu-i stie numele sau il numeste nu asa cum s-a prezentat
numele cetateanului despre care i s-a facut declaratii;
3. se cunoaste cu persoana data, insa ultimul neaga la audiere ca ei sunt cunoscuti.
II
In baza generalizarii practicii organelor de urmarire penala si a prevederilor practicii criminalistice,
criminalistica a elaborat unele reguli tactice pentru efectuarea acestor activitati, reguli a caror respectare asigura
realizarea scopului pentru care se asigura prezentarea spre recunoastere. Prezentarea spre recunoastere poate fi
efectuata in orice faza a procesului penal. Regulile sunt urmatoarele:
1. actiunea data poate fi efectuata doar dupa audierea persoanei care urmeaza sa recunoasca;
2. de la persoana audiata in prealabil trebuie obtinute declaratii referitor la semnalmentele persoanelor sau
obiectului respectiv plus acordul acestuia de a participa la identificare sau la recunoastere;
17

3. obiectul ce urmeaza a fi prezentat spre recunoastere, trebuie prezentat impreuna cu alte obiecte
asemanatoare exterior. Asemanatoare presupune (persoane) aceeasi virsta, constitutie, toti la cravata de
exemplu sau maiou, aceeasi culoare a parului, toti trebuie sa fie echipati in acelasi mod, 5 persoane
trebuie de prezentat, 3 obiecte materiale, cadavre doar 1;
4. indiferent de rezultatul prezentarii sprec recunoastere (a recunoscut sau nu) trebuie de intocmit procesulverbal;
5. in cazul nerecunoasterii, persoana care a dat declaratii despre semnalmentele, a dat acordul, dupa ce s-a
realizat prezentarea cu rezultat negativ, trebuie de audiat in mod repetat si de stabilit motivul pentru care
el nu a recunoscut;
6. in cazul in care se prezinta persoana vie spre recunoastere el trebuie prezentat in zona invizibilitatii, ca
sa nu vada cine pe dinsul il recunoaste;
7. cind se prezinta persoana vie, acestuia ii da posiblitate sa-si alega locul unde sa se plaseze;
8. in cazul in care ca identificator, persoana care recunoaste este martor sau victima, ei trebuie in mod
obligatoriu de preintimpinat pe art. 312, 313;
9. dupa pregatirea obiectelor spre recunoastere, se face o poza generala a obietctelor;
10. dupa ce identificatorul a recunosct obiectul respectiv, lui i se cere sa explice dupa care caracteristici a
recunoscut persoana sau obiectul. Aceste declaratii se inscriu in procesul-verbal;
11. nu se permite repetarea prezentarii spre recunoastere a persoanei sau a obiectului aceluiasi identificator.
Una si aceeasi persoana poate fi prezentata spre recunoastere mai multor persoane, adica identificatori
diferiti. O persoana recunoaste mai multi banuiti/invinuiti, trebuie de schimbat echipa de asistenti
procedurali. In celalalt caz, se schimba doar cu locurile echipa;
12. atunci cind persoana se prezinta spre recunoastere dupa fotografie, acestea de asemenea in numar de 5,
ca si persoanele vii, trebuie amplasate pe blancheta procesului-verbal, cusute si numerotate si le-am
sigilat;
13. atunci cind se prezinta obiectele, documentele, animalele, identificatorul are posibilitatea de a le lua in
mina, de a le examina mai amanuntit si a suplimenta declaratiile facute anterior.
Pentru ca prezentarea spre recunoastere sa fie incadrata in ramele legii, trebuie sa existe cumulativ
urmatoarele 2 conditii:
a) sa existe un proces penal pornit (Recomandarea 38 a CSJ), se permite si pina la pornirea procesui penal,
in acest caz, dupa fotografii se permite de a face recunoasterea;
b) daca exista identificatorul care va recunoaste obiectul/persoana ce urmeaza a fi prezentat.
III
Pregatirea prezentarii spre recunoastere este un proces complicat. Uneori citeva luni se cauta obiecte
asemanatoare. In acest proces se includ urmatoarele masuri:
1. studierea materialelor cauzei pentru a evidentia caracteristicele sau indicii obiectelor care vor fi
prezentate spre recunoastere si acelora cu ajutorul carora se petrece aceasta actiune;
2. trebuie de stabilit locul si timpul desfasurarii acestei actiuni de urmarire penala si tactica criminalistica;
3. trebuie de audiat in prealabil identificatorul, persoana care va recunoaste, si trebuie de stipulat in procesverbal: caracteristicele/indicii persoanelor/obiectelor care le-a vazut; posibilitatea de a recunoaste si
capacitatea lui; acordul identificatorului.
4. constituirea grupului de lucru care urmeaza sa efectueze aceasta prezentare spre recunoastere.
Persoanele vii pot fi prezentate dupa vorbire, dupa mers, dupa semnalmentele exterioare;
18

Spre recunoastere pot fi:

1. Persoanele pot fi prezentate in natura sau dupa fotografie
2.Obiecte materiale
3. Cadavrele
4. ncperile, terenurile i zonele de localiti
5. Animalele vii (animalele de ras)

Atunci cand se prezinta persoana vie trebuie de luat masuri ca sa nu se intilneasca persoana care v-a identifica cu
presupusul obiect sau subiect.
Daca banuitul nu se afla sub straja, el trebuie sa fie chemat mai inainte, ultimul se cheama cel care trebuie sa
identifice

Dup mers se aranjeaz(organizeaz) n curte.

Obiectele trebuie amplasate pe o masa (trebuie 3 obiecte sa fie), numerotate, persoanele le poate analiza, sa se
apropie, sa le ia in mana. Obiectul nu trebuie sa fie intocmai asemanatoare.
Cadavrele, ca exceptie se prezinta intr-un singur exemplar, si ca regula se prezinta la locul depistarii, ca exceptie la
morga.

Prezentarea animalelor spre recunoasere se prezinta la locul aflarii lor ( e de dorit sa participe un specialist
zootehnician, veterinar pentru ca el sa ne ajute la detemrinarea speciei, culorii

Tema 16. Tactica verificrii declaraiilor la locul infraciunii

1. Noiunea i sarcinile verificrii declaraiilor la locul infraciunii
2. Regulile de baz i pregtirea ctre verificarea de declaraii la locul infraciunii
3. Particularitile tactice ale verificrii declaraiilor la locul infraciunii
4. Documentarea verificrii declaraiilor la locul infraciunii

Pe parcursul cercetrii cauzelor penale, n unele situaii apar dubii referitor la cele relatate de ctre bnuit, nvinuit
uneori chiar i de martori sau victime i atunci avem posibilitatea de a verifica aceste declaraii (unele pot diminua
19

rolul lor, pot spune minciuni) n aceste situaii se poate efectua o astfel de aciune procesual i de tactic
criminalistic
Aceast aciune este asemntoare cu reconst faptei i experimentul n cadrul urmririi penale. Doar sunt unele mici
deosebiri.
Esena verificrii declaraiilor const n aceea c ofierul de urmrire penal mpreun cu martorul, victima,
bnuitul sau nvinuitul are posibilitatea s se deplaseze la locul faptei pentru a se convinge dac ntr-adevr cele
relatate de ctre persoana respectiv exist n realitate (anumite circumstane)
La verificare nu se permit aciuni, doar declaraii (arat cu mna).Se aseaman cu audierile, ns are specific c de
obicei verificarea se face la locul infraciuni, atunci cnd reconstituirea se face n condiii de birou.
Persoanei i se d libertate deplin.
n cazul n care se verific declaraiile la mai multor persoane, (martor victima, etc) se schimb oferul de fiecare
dat
Se filmeaz aciunea doar din prile laterale (pentru ca cel care filmeaz sa nu le arate calea)
Ajungnd la faa locului, ofi de urm pen, trebuie s se ncredineze c nu sunt persoane strine, dac sunt persoane
ele trebuie alungate i luat sub paz poriunea de teren.
Dup aceea se propune persoanei respective s explice ce a avut loc, unde, unde se afla, cine mai era n acel
moment i n mod cronologic s descrie toat infraciunea svrit orientndu-se n realitate.
n aceste momente, ofi de urm pen examineaz mprejurimile, pentru c n acest teritoriu pot fi depistate obiecte,
urme care pot avea importan pentru cauza penal.
Aceste urme sau obiecte trebuie fixate, ridicate n modul respectiv, ca apoi sa fie utilizate n cadrul cercetrii.
Dup ce s-a finalizat aceast etap de lucru
Trebuie s fim ateni, c el poate cuta anumite persoane, complici etc, trebuie s urmrim reaciile psihologice.

Urmatoarea etapa:
Documentarea se efectueaz dupa ce echipa s-a reintors in organul de unde a plecat. Pe parcurs ofierul face
anumite notie.
Aici se ntocmete PV, care se aduce la cunotin tuturor participanilor i se semneaz de toi.
De menionat n PV:
1. oferul (maina, date, nr de identificare
2. Scopul efecturii verificrii
3. Itinerarul
20

4. Faptul c i s-a propus s dea explicaii

5. Opririle
6. Careva urme dac au fost depistate
7. Ceea ce s-a petrecut la locul faptei
8. Etc

Urm. Sub.
Verificarea declaraiilor la faa locului este o aciune procesual i de tactic criminalistic independent i const n
deplasarea la locul infraciunii a ofierului de urmrire penal mpreun cu persoana audiat n prealabil n scopul
verificrii i precizrii declaraiilor acestuia precum i obinere de noi probe n anumite cazuri.
Ca reguli de baz putem meniona aceste aciuni:
1. Verificate la locul faptei pot fi doar declaraiile martorului, victimei, bnuitului invinuitului existente in
forma scrisa in cauza penal
2. Persoana care a depus declaraii anterior a dat acordul de a participa la aceast actiune
3. Actiunea de verificare a declaratiilor persoanelor respective nu vor leza onoarea si demnitatea acestora sau
altor participanti la actiunea data si nu va pune in pericol sanatatea lor
4. Persoanele declaratiile carora urmeaza a fi verificate i se prezinta posibilitatea deplina de a arata calea spre
locul faptei
5. n cazul n care pe parcursul acestei aciuni se vor depista urme, obiecte sau documente ce pot servi ca probe
acestea trebuie fixate, ridicate i consemnate n PV al aciunii date
6. Dac ntr-o cauz penal mai multe persoane audiate au dat acordul de a arta locul infraciunii i
explicaiile respective acolo, verificarea declaraiilor acestora se vor efectua cu fiecare n mod separat i de
fiecare dat schimbnd conductorul mijlocului de transport
7. Atunci cnd se verific declaraiile martorului sau victimei acetea sunt preintimpinai pentru declaraii false
sau refuzul de a da declaraii conform art.312-313 CP
8. Indiferent de rezultatul acestor aciuni procesuale se ntocmete pv respectiv precum pot fi ntocmite i
anumite planuri, schie, poate fi efectuat audio sau video nregistrarea, fotografierea, practic aceleai reguli
exist i n cazul reconstituirii faptei sau exeprimentului n cadrul urmririi penale.

21