UNIVЕRSITАTЕА DЕ STАT DIN MОLDОVА

FАСULTАTЕА DЕ DRЕPT

DЕPАRTАMЕNTUL DRЕPT PENAL

RUSU СĂLIN

REFERAT APLICATIV

VIOLENȚA SEXUALĂ ÎN JURISPRUDENȚA

TRIBUNALELOR INTERNAȚIONALE

Drept internațional penal

Șef departament: ________________Brînză Sergiu, doctor habilitat în drept

(sеmnăturа)

Соnduсătоr ştiinţifiс: _______________ Grosu Vladimir, doctor în drept

(sеmnăturа)

Аutоrul: _______________ Rusu Călin, masterand, gr. 2

(sеmnăturа)

СHIŞINĂU-2018
 Cuprins

Introducere........................................................................................................................................ 3

§ 1.1 Violența sexuală în actele normative international. Statutul Curții Penale Internaționale
de la Roma…………………………………………………………………………………………..3
§ 1.2 Crime de război……………………………………………………………………………….4
§ 1.3 Crima de genocid.......................................................................................................................4
Concluzii…………………………………………………………………………………...…...……7
Bibliografie selectivă…………………………………………………………………..…………..…8

Introducere

Referatul aplicativ în cauză se axează pe studiul fenomenului violenței sexuale în

jurisprudența tribunalelor internaționale. De-a lungul istoriei, forțele armate au folosit abuzul sexual

2
în calitate de armă împotriva populației civile. Deși forțele armate moderne dezagrează acest
comportament, solicitarea femeile locale, a copiilor și/sau a bărbaţilor pentru sex Împreună, aceste
legi constituie regimul internațional de protecție:
 Tratatele internaționale privind drepturile omului
 Dreptul internațional umanitar
 Dreptul penal international
 Dreptul internațional al refugiaților
 Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU
 Alte principii-consacrate ale ONU, rezoluții și declarații (incluzând Principii Directoare
privind Strămutarea Internă)
1.1 Violența sexuală în actele normative international. Statutul Curții Penale
Internaționale de la Roma.
La 28 iunie 2010, Republica Moldova a ratificat Statutul Curţii Penale Internaţionale de la
Roma, ceea ce înseamnă că Republica Moldova recunoaşte jurisdicția Curții Penale Internaționale în
ceea ce privește următoarele crime:
 Crima de genocid;
 Crimele împotriva umanității;
 Crimele de război;
 Infracțiunea de agresiune.
Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale a fost adoptat la 17 iulie 1998 cu scopul
creării unei instanţe internaţionale competente şi permanente menite să judece indivizii care au
comis cele mai odioase crime împotriva umanităţii. Statutul de la Roma al CPI a intrat în vigoare la
1 iulie 2002 şi în prezent Curtea este pe deplin operaţională, având sediul la Haga, Olanda.
Premisele exercitării competenţei jurisdicţionale de către Curte sunt:
 Statul care devine Parte în acest Statut.
 Statul pe al cărui teritoriu a avut loc fapta, sau dacă crima a fost comisă la bordul unui vas
sau unei aeronave, Statul în care este înregistrat vasul sau aeronava;
 Statul al cărui cetăţean este persoana acuzată. 1
Curtea Penală Internațională poate iniția o investigație atunci când un stat nu dorește sau nu
poate să desfășoare o investigație sau o urmărire penală. Curtea Penală Internațională definește
„violul, sclavia sexuală, prostituția, sarcina și sterilizarea forțată sau orice altă formă de violență
sexuală, comise pe scară largă sau cu o intensitate ridicată”, drept:
1) o crimă împotriva umanității atunci când este comisă „în cadrul unui atac generalizat sau
sistematic lansat împotriva unei populaţii civile, cu cunoştinţă despre atac”;
2) o crimă de război atunci când este comisă în timpul conflictelor armate internaționale și interne.
Crima împotriva umanității și crimele de război trebuie să fie analizate împreună. Crimele
împotriva umanității se referă la orice acțiune menționată mai jos care a fost comisă împotriva
civililor:
 Tortura;

1
Centrul „La strada”. Asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracţiunilor privind viaţa sexuală.Analiza practicii
judiciare din Republica Moldova, p.87

3
  Violul, sclavia sexuală, prostituția, sarcina și sterilizarea forțată sau orice altă formă de
violență sexuală, comise pe scară largă sau cu o intensitate ridicată;
 Persecutarea oricărui grup identificabil sau oricărei colectivități din motive politice, rasiale,
naționale, etnice, culturale, religioase sau de gen, care sunt interzise în baza legislației
internaționale;
 Crima de apartheid;
 Alte acte inumane cu același caracter care cauzează multă suferință la nivel internațional sau
dăunează foarte mult sănătăţii fizice sau mintale. 2
1.2 Crime de război
Conform Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, crimele de război includ:
 Jignirea gravă a demnității umane, în special tratamentul umilitor și degradant;
 Violul, sclavia sexuală, prostituția, sarcina și sterilizarea forțată sau violența sexuală;
 Violența la adresa vieții și persoanei, în special omorul de toate tipurile, mutilarea,
tratamentul crud și tortura.
Violența sexuală este prea des tolerată, iar cazurile individuale de abuz sexual împotriva
femeilor, fetelor și băieților sunt încă frecvente. Organizaţia Naţiunilor Unite a catalogat acest
comportament în misiunile sale drept „exploatare și abuz sexual”, recunoscând că relațiile de
exploatare a membrilor comunității locale, inclusiv plata pentru sex, subminează încrederea
comunității în forțe și compromite misiunea. Conform Politicii NATO Împotriva Traficului de Fiinţe
Umane, astfel de comportament creează o cerere pentru trafic de ființe umane, ceea ce provoacă
ulterior crearea organizațiilor criminale. Membrii forțelor armate care se comportă în acest mod
atunci când sunt acasă discreditează în acest fel forțele armate. Structurile de supraveghere trebuie
să prevină și să abordeze în mod proactiv aceste abateri. Forțele armate trebuie să trateze cu
consideraţie cazurile de abuz domestic în care este implicat personalul militar și trebuie să dispună
de măsuri de prevenire și combatere a acestora. 3
1.3 Crima de genocid
Crima de genocid constituie cea mai gravă atingere adusă bazelor umanităţii, fiind îndreptată
împotriva existenţei fizice a unei colectivităţi umane. Reglementarea acestei crime este reflectată în
Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid adoptată la 09.12.1948 la New-York.
Adoptarea Convenţiei demonstrează intenţia Naţiunilor Unite de a condamna şi pedepsi genocidul la
nivel de crimă internaţională ce implică o negare a dreptului la existenţă a unor întregi grupuri
umane, aşa cum omorul este negarea dreptului la viaţă a unei fiinţe umane individuale, negare ce
şochează conştiinţa umanităţii şi se soldează cu pierderi colosale pentru omenire, fiind contrară
dreptului moral, venind în contradicţie cu scopurile şi spiritul Naţiunilor Unite. 4
Conform Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, acesta reprezintă
oricare din faptele menţionate mai jos săvârşită cu intenţia de a distruge, în întregime sau în parte,
un grup naţional, etnic, rasial sau religios, şi anume:
1) omorul membrilor grupului;

2
Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17.07.1998
3
Albu, N. Dimensiunea de gen în sectorul de securitate şi apărare: Manual, p. 72
4
Barat, I. Violenţa sexuală – mijloc de comitere a genocidului. Teorie şi jurisprudenţă. În Revista naţională de drept nr.
10-12, 2009, p.149

4
 2) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau psihice a membrilor grupului;
3) supunerea intenţionată a membrilor grupului la condiţii de existenţă care să conducă la
distrugerea lor fizică totală sau parţială;
4) măsuri vizând scăderea natalităţii în sânul grupului;
5) transferarea forţată de copii din grupul victimizat în alt grup. 5
Genocidul este caracterizat în primul rând prin intenţia de a distruge un grup uman în baza
unor criterii. Prin acest element genocidul se particularizează în raport cu celelalte crime contra
umanităţii, constituindu-se ca un caz agravat, calificat drept crimă contra umanităţii. Tribunalele
Internaţionale pentru fosta Iugoslavie şi Rwanda au fost cele care au adus contribuţia cea mai
semnificativă la dezvoltarea jurisprudenţială a conceptelor de bază privind infracţiunile
internaţionale, implicit şi crima de genocid.
Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda este deosebit de apreciat pentru remarcabila
decizie în cazul Akayesu, precedent prin care pentru prima oară în istorie un inculpat a fost
condamnat nu doar pentru genocid, dar şi pentru viol ca mijloc al comiterii genocidului. Conform
rechizitoriului pe cazul Akayesu, violul a fost definit ca „invazie fizică de natură sexuală comisă
asupra unei persoane în circumstanţe de constrângere”. Completului de judecată i s-a adus la
cunoştinţă că inculpatul Akayesu tolera şi nu întreprindea nici o mă- sură în timp ce violurile se
comiteau în mod organizat şi sistematic în Taba, faptul că acesta încuraja violenţele sexuale,
facilitând violurile, forţând nuditatea, mutilarea sexuală şi alte forme de violenţă sexuală. Akayesu
nu a fost acuzat pentru că ar fi comis el însuşi aceste fapte, dar probele demonstrează rolul pe care
acesta l-a avut în încurajarea acestor crime. Tribunalului, de asemenea, i s-a relatat faptul că
inculpatul ordona şi impunea fetiţelor tutsiene să practice gimnastica, complet dezbrăcate, în faţa
mulţimii de militari Hutu care râdeau şi le umileau. Procesul s-a finisat cu condamnare, l-a
recunoscut vinovat pe Akayesu pentru 15 capete de învinuire care i s-au adus, inclusiv violul ca
modalitate de comitere a genocidului. 6
Deci, în conformitate cu jurisprudenţa Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda, în
special cazul Akayesu, s-a explicat că violul şi violenţa sexuală pot fi privite ca metodă de comitere
a genocidului atât ca atingere gravă la nivel fizic, cât şi psihic. Tribunalul a ţinut să afirme că
violenţa sexuală constituie un act de genocid ca şi orice altă acţiune atât timp cât este comisă cu
intenţia specifică de a distruge total sau parţial un anumit grup. Într-adevăr, violul şi violenţa sexuală
cauzează, cu certitudine, grave vătămări fizice şi psihice victimelor. În baza tuturor probelor
prezentate, Tribunalul a considerat ca fapt dovedit că actele de viol şi de violenţă sexuală descrise au
fost comise în exclusivitate împotriva femeilor din grupul Tutsi, multe dintre ele au fost supuse la
grave umilinţe publice, mutilate şi violate de multiple ori, deseori în public şi de mai mulţi
făptuitori. Aceste violuri au rezultat în distrugerea fizică şi psihologică a grupului feminin Tutsi, a
familiilor acestora şi a comunităţii. Violenţa sexuală a constituit o parte integrantă a procesului de
distrugere, fiind orientat spre grupul Tutsi ca întreg. Violul femeilor din grupul victimizat purta un
caracter sistematic şi era comis în exclusivitate împotriva femeilor din grupul Tutsi.
Violenţa sexuală a constituit un pas în distrugerea grupului Tutsi – distrugerea spiritului,
dorinţei de a trăi, a vieţii însăşi. În baza mărturiilor depuse, tribunalul a ajuns la concluzia că
violurile erau însoţite de intenţia de a omorî ulterior victimele, violurile şi violenţa sexuală – ca
vătămări grave fizice şi psihice comise împotriva grupului Tutsi, reflectă intenţia făptuitorilor de a

5
Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 09.12.1948 la New-York.
6
W.Schabas. Genocide in international law. – Cambridge University Press, 2000, p.112

5
provoca suferinţe groaznice, de a le mutila chiar şi înainte de a le priva de viaţă – toate acestea
având scopul de a distruge grupul sus-numit. O componentă distinctă a violenţelor sexuale, din care
se desprinde intenţia genocidală, a fost transmiterea deliberată a virusului HIV. În conformitate cu
depoziţiile martorilor, inculpaţii Hutu, posedând virusul HIV, aveau intenţia să-l transmită
victimelor, alese selectiv în baza criteriilor enunţate în art.2 al Convenţei, intenţie de cele mai dese
ori realizată cu scopul de a provoca moartea lentă a acestora. La 22.02.2001, Tribunalul Penal
Internaţional pentru fosta Iugoslavie a adoptat sentinţa pe cazul Acuzarea versus Kunarac, Kovac şi
Vucovic – prima inculpare în istoria acestui Tribunal bazată pe învinuirea de comiterea crimelor de
violenţă sexuală împotriva femeilor, consacrând conceptul de sclavie sexuală ca formă distinctă a
sclaviei. Tribunalul a statuat că inculpaţii au ţinut victimele în captivitate până la 8 luni, comiţând
asupra lor abuzuri sexuale, forţându-le să îndeplinească lucrul casnic, apoi le împrumutau sau le
vindeau altor soldaţi. După cel de-al doilea război mondial, doar munca forţată era interpretată ca
sclavie; în schimb, Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie a instituit conceptul unei
noi forme de sclavie: cea sexuală. 7
Totuşi, aceasta din urmă a fost încadrată în sfera crimelor contra umanităţii. Tribunalul Penal
Internaţional pentru fosta Iugoslavie, prin precedentul Kunarac, a stabilit că violenţa sexuală
constituie o modalitate efectivă a genocidului, cu precădere într-o comunitate patriarhală (cum este
cea musulmană), întrucât exclude victimele din viaţa socială a grupului lor, societate în care legea
prevede expres că femeia care a avut relaţii sexuale extraconjugale nu se poate căsători. S-a explicat
că atacarea femeilor musulmane prin viol şi violenţă sexuală constituie o modalitate efectivă de a
separa bărbaţii de femei şi de a distruge lent grupul. 8De asemenea, Tribunalul a mai lansat
posibilitatea acuzării şi condamnării, la capitolul genocid, şi a altor forme de violenţă sexuală, cum
au fost graviditatea şi maternitatea forţată, care într-o societate patriarhală (în care apartenenţa la
grup este determinată după tată), duce la excluderea copiilor concepuţi cu bărbaţi din afara grupului.
Intenţia genocidală a fost atestată prin faptul că femeile astfel însărcinate erau ţinute în captivitate
până la un termen la care întreruperea sarcinii nu mai era posibilă fără vreun risc pentru viaţă sau
sănătate. Mai mult ca atât, Tribunalul a mai afirmat că violenţa în cauză poate fi privită nu doar ca o
modalitate fizică de scădere a natalităţii, dar şi ca una psihică, în sensul că persoana violată refuză să
mai procreeze fie din cauza ameninţărilor, fie a traumelor, inclusiv psihice. Conducându-se de
aceste stipulări, Tribunalul a decis că violul poate constitui un mijloc de comitere a genocidului.
Spre deosebire de evenimentele care au avut loc în fosta Iugoslavie, Tribunalul Penal Internaţional
pentru Rwanda nu a depistat probe concludente care ar fi demonstrat intenţia Hutu de a provoca
forţat graviditatea femeilor din grupul Tutsi.

7
Kelly Dawn Askin. Gender crimes. Jurisprudence in the ICTR // Journal of International Criminal Justice, vol.3, 2005,
p.192
8
Albu, N. Op. cit. p.73

6
 Concluzii
Violenţele sexuale sunt deosebit de efective, în ce priveşte efectul lor distrugător, împotriva
acelor grupuri care condamnă în primul rând victima şi nu infractorul. În asemenea comunităţi, în
care onoarea familiei este direct dependentă de castitatea femeii, victima este privită ca un element
dezonorant ce urmează a fi exclus din grup, de către soţ, sau de către tată. La o analiză superficială
şi unilaterală, aceste viziuni pot părea exagerate, fiind greu de imaginat distrugerea, totală sau
parţială, a unui grup uman prin metoda violurilor sau a violenţei sexuale. Însă, Convenţia nici nu
impune această condiţie. Planul de distrugere a unui grup include, de regulă, diverse modalităţi care,
aplicate în complex, asigură infractorilor rezultatul scontat în comiterea a ceea ce a fost definit de
Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda „crima tuturor crimelor” – genocidul.

7
 Bibliografie selectivă

1) Violenţa sexuală – mijloc de comitere a genocidului. Teorie şi jurisprudenţă. În Revista

naţională de drept nr. 10-12, 2009, p.149
2) Albu, Natalia Dimensiunea de gen în sectorul de securitate şi apărare: Manual / Natalia
Albu; Valentina Bodrug-Lungu – Chişinău: 2017, 140 p.
3) W.Schabas. Genocide in international law. – Cambridge University Press, 2000, 361 p.
4) R.Dixon. Rape as a crime in International Humanitarian Law: where to from here? //
European Journal of International Law, vol.13, 2002, 598 p.
5) Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17.07.1998.
6) Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 09.12.1948
la New-York