Lucrare de laborator nr.

Fotografia şi audio-videoînregistrarea criminalistică

Fotografia criminalistică operativă reprezintă un ansamblu de metode şi procedee privind aplicarea

mijloacelor fotografice în procesul de cercetare a infracțiunilor în scopul fixării locului faptei,
împrejurimilor, urmelor, obiectelor depistate, precum şi în activitatea specială de investigații. Intru
soluționarea sarcinilor organelor de urmărire penală şi speciale de investigație, criminalistica a elaborat
anumite metode şi procedee destinate utilizării mijloacelor fotografice, apte să contribuie la realizarea
obiectivelor procesului penal. Aşadar, în practica criminalistică sunt utilizate următoarele metode de
fotografiere: a) panoramică; b) metrică sau de măsurare; c) de reproducere; d) signaletică (semnalmentelor);
e) stereoscopică.
Metoda panoramică se aplică în cazul când un spațiu sau obiect ce urmează a fi fotografiat, din cauza
dimensiunilor mari, nu poate fi cuprins într-o poză a aparatului obişnuit. In legătură cu aceasta, obiectul se
fotografiază pe porțiuni (secvențe), imaginile-părți fiind ulterior montate intr-o poză desfăşurată
(panoramică). Panoramele pot fi orizontale şi verticale. Există şi aparate speciale de fotografiere
panoramică. Fotografia panoramică cu ajutorul aparatului obişnuit se poate realiza prin două procedee:
panorama circulară şi panorama liniară
Panorama circulară presupune fotografierea obiectului doar dintr-un punct comod. Fotoaparatul se
roteşte succesiv in jurul axei verticale (panorama orizontală) sau in jurul axei orizontale (panoramă
verticală). Panorama liniară presupune strămutarea fotoaparatului paralel obiectului de fotografiat şi de la o
distanță nu prea mare de acesta. Se aplică în situațiile când este necesar a fixa stările de fapt pe o întindere
mare, dar limitată în lățime. Panoramele circulare şi liniare se execută cu respectarea următoarelor cerințe
generale: fotografierea se realizează cu aparatul fixat pe stativ, iar in cazul când acesta lipseşte, trebuie
folosit un suport solid; se respectă linia comună a orizontului şi se determină o zonă de suprapunere a
cadrelor pentru a efectua montajul ulterior al imaginii în ansamblu; fotografiile se realizează la aceeaşi scară,
ceea ce garantează o densitate optică comună a fotografiilor-părți.
Metoda metrică (de măsurare), denumită uneori şi fotografia la scară, asigură obținerea informațiilor
dimensionale ale obiectelor imaginate şi ale detaliilor acestora. De regulă, metoda fotografiei de măsurare se
realizează cu ajutorul riglei sau bandei gradate care se plasează în vecinătatea obiectului de fotografiat sau
pe suprafața lui. Rigla gradată se foloseşte pentru fixarea dimensiunilor unor obiecte nu prea mari plasându-
se alături de ele. Banda gradată (in profunzime) se aplică atunci când este necesar a se fixa porțiuni de teren
întinse sau încăperi închise. In calitate de bandă gradată se foloseşte hârtia cartonată sau pânza cu elemente

1
dimensionale in formă de pătrate alb-negru şi dimensiunile strict determinate ale acestora (50 sau 100 mm).
In cadrul fotografierii se respectă unele reguli: aparatul se instalează în aşa mod ca axa obiectivului să fie
strict paralelă suprafeței de fotografiat sau a solului; punctul inițial al bandei gradate trebuie să se afle strict
sub centrul optic al obiectivului.
Metoda fotografierii de reproducere permite obținerea unor fotocopii de pe documente, obiecte plate
(înscrisuri, schițe, desene, fotografii etc.). O astfel de fotografiere se realizează cu respectarea regulilor
fotografiei la scară, la mărimea naturală, fie cu o mărime nesemnificativă sau o micșorare neînsemnată. În
activitatea criminalistică această metodă este frecvent aplicată pentru demonstrarea înfățișării obiectelor
supuse cercetării şi pentru multiplicarea acestora în vederea realizării acțiunilor de urmărire penală.
Documentele, desenele, schițele pot fi reproduse fotografic prin contact, modalitate cunoscută cu denumirea
de reproducere reflexă sau prin xerocopiere (alb-negru, color).
Metoda signaletică sau semnalmentelor se efectuează pentru a fixa trăsăturile exterioare ale
persoanelor vi si ale cadavrelor necunoscute în vederea identificării lor ulterioare.
Fotografiile executate conform condițiilor acestei metode redau semnalmentele, elementele
caracteristice ce constituie înfățişarea persoanei fotografiate, servind la realizarea evidentei criminalistice a
celor supuşi urmăririi penale si la recunoaşterea cadavrelor neidentificate. Persoanele supuse acestei metode
de fotografiere se fotografiază bust: din fată şi din profilul drept, cu capul descoperit, pieptănat şi bărbierit,
fără ochelari, cu urechile descoperite. Fotografia semnalmentelor a cadavrelor neidentificate se realizează
respectându-se condițiile privind fotografierea persoanelor în viață. Unele particularități, condiționate de
însuşi obiectul de fotografiat, se referă la pregătirea cadavrului ce urmează a fi fotografiat când el este
mutilat. In prealabil se recurge la aşa-numita toaletă a cadavrului", prin care se preconizează redarea
aspectului apropiat celui avut in viață. Aceasta constă în cusutul leziunilor şi retuşarea părților deformate ale
fetei, în spălarea ei, pieptănarea părului, deschiderea ochilor s.a., efectuate, fireşte, cu concursul expertului
legist.
Metoda stereoscopică constă in utilizarea unor aparate speciale şi dispozitive care permit obținerea
unei imagini fotografice spațiale a locului faptei, a unui nod al acestuia, a unor încăperi, obiecte, urme sau
elemente caracteristice ale acestora. Stereofotografia se bazează pe principiul vederii (privirii) binoculare
umane. După cum este cunoscut, datorită intervalului optic al pupilelor, ochiul drept și ochiul stâng reproduc
obiectele materiale din diferite unghiuri de protecție. Prin privirea concomitentă a obiectului cu ambii ochi,
se creează senzația volumetrică spațiala Stereofotografia, de obicei, se execută cu ajutorul unui aparat
special, care are doua obiective sincronizate, eu distanta între ele de 60-65 mm. Aceasta asigura perceperea
celei de a treia dimensiuni - profunzimea.

2
 Procedeele de fotografiere aplicate la fata locului

Fotografia de orientare. Se efectuează cu prilejul cercetării locului faptei şi se înscrie printre

procedeele importante de fixare a locului unde s-a comis infracțiunea cu împrejurările acestuia. O astfel de
fotografiere are drept scop fixarea întregului loc al faptei eu elementele respective (construcții, drumuri,
poduri, copaci, stâlpi etc.), care se manifestă ca repere pentru orientare, de natură să permită identificarea
ulterioară a zonei în care s-a comis infracțiunea. Ea poate fi unitară (dintr-o singură imagine) sau efectuată
prin panorama liniara sau circulară, iar însuşi locul faptei trebuie să se afle în partea centrală a fotografiei. In
cazul în care infracțiunea a fost săvârșită intr-o încăpere (loc închis), fotografia de orientare va cuprinde
exteriorul clădirii (fațada ei), încadrat cu construcțiile învecinate, cu strada unde este situată clădirea etc.
Fotografia de orientare se realizează de la o anumită distantă, impusă de necesitatea încadrării întregii
ambiante, în cadrul fazei statice a cercetării locului faptei. Cu acest prilej, de obicei, se folosesc aparate cu
obiective focale scurte, însă nu se exclude şi posibilitatea unor obiective normale. In funcție de situație,
uneori pot fi folosite si aparate cu teleobiective, dacă este posibil. Pentru realizarea acestei fotografii de
orientare, aparatul fotografic trebuie situat cât mai sus, iar în unele cazuri se poate recurge şi la fotografii
aeriene.
Fotografia-schiță. Aceasta este destinată fixării doar a locului faptei în întregime, fără împrejurimi.
Ca şi fotografia de orientare, fotografia-schiță se execută la faza statică a cercetării locului faptei, cu tot ce
este mai important pentru cauza cercetată. Fotografia-schița poate fi unitară, când locul faptei este reprodus
pe o singură poză, panoramică, când pentru aceasta s-au întocmit mai multe poze ale locului infracțiunii şi
pe sectoare. Cea din urmă presupune redarea pe porțiuni (sectoare) a locului faptei, în condiții similare de
iluminare, cu acelaşi obiectiv şi la aceeaşi scară, când, de exemplu, două sau mai multe încăperi exclud
posibilitatea executării unei fotopanorame.
Acest procedeu de fotografiere la fata locului se aplică cu folosirea benzii gradate.
Fotografia obiectelor principale sau de nod. Aceasta reprezintă înregistrarea unor obiecte sau
sectoare ale locului faptei apreciate ca fiind principale, datoria conexiunii lor cu fapta infracțională. Dintre
obiecte pot face parte cadavrul, diverse arme, instrumente, mijloace de transport, avariate sau folosite la
săvârșirea infracțiunii, urme de mâini, de picioare ale făptuitorului etc. Scopul acestei fotografii este de a
fixa locul, poziția şi starea obiectelor depistate la fata locului. Ea se execută, de obicei, in faza statică a
cercetării la fata locului. În cazul in care este necesar a fixa dimensiunile obiectului principal sau diferența
de mărime între el şi alte obiecte din apropiere, raportului de poziție dintre obiecte, fotografierea acestora se
efectuează după metoda metrica (cu o riglă gradată, centimetru sau bandă gradată).
Fotografia de detaliu. Se efectuează la fata locului în scopul fixării unor detalii ale obiectelor
principale. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu o unitate de măsură lângă detaliu, la o scară cât mai
mare şi cu surse de lumină, dispuse lateral şi în spatele aparatului de fotografiat, astfel încât prin jocul

3
umbrelor să fie evidențiate detaliile caracteristice obiectului principal. Aceasta va da posibilitate de a
exploata detaliile în procesul identificării obiectului respectiv.
Toate obiectele şi urmele depistate la cercetarea locului faptei se fotografiază la locul depistării lor
(fotografia obiectelor principale sau de nod) și după aceasta se aplică procedeul fotografiei de detaliu (cu
riglă gradată sau centimetru).
Unele particularități există la fotografierea cadavrului, care se face în cazurile de omor, sinucidere,
accidente de circulație, de munca etc., in vederea redării poziției corpului, a stării îmbrăcămintei, a leziunilor
vizibile în momentul depistării lui, a distantei şi raportului de poziție cu obiectele din împrejurare. La
fotografierea cadavrului trebuie respectate următoarele reguli:
1) regula generală este - cadavrul să fie fotografiat la locul, în poziția şi starea in care a fost găsit,
nefiind permisă nicio modificare;
2) cadavrul trebuie fotografiat din trei părți: de sus şi din părțile laterale în aşa mod ca imaginile să
conțină fixarea întregului corp. In funcție de specificul situației, mai trebuie respectate următoarele cerințe:
 cadavrele înecaților trebuie fotografiate o dată în apă, la depistarea acestora, şi imediat după scoatere,
pentru a nu risca apariția procesului de putrefacție, îndeosebi la temperaturi ridicate;
 cadavrele spânzurate sau în poziția şezând sunt fotografiate din fată, din spate şi din părțile laterale.
La spânzurați se va insista asupra nodului şi șanțului de spânzurare;
 cadavrele carbonizate, după fotografierea in starea în care au fost găsite, trebuie aşezate pe o
suprafață albă (hârtie sau cearşaf), pentru a se obține suficient contrast şi fotografiate cu ajutorul unei
lumini puternice:
 cadavrele înghețate trebuie, de asemenea, fotografiate în starea inițială, precum şi după dezghețarea
la temperatura camerei;
 cadavrele dezmembrate trebuie fotografiate în două etape: mai întâi se fotografiază fiecare parte în
locul şi în poziția în care se află, apoi se fotografiază întregul corp refăcut.
Fotografia de identificare a cadavrului necunoscut se realizează în cadrul cercetării la fata locului sau
după autopsie. Ea trebuie să conțină două poze: una bust din fată şi alta bust din profil. Aceste poze pot fi
făcute cadavrului culcat, de obicei, pe o masă. Înainte de fotografiere, cadavrul este pregătit în acest scop,
făcându-i-se aşa numita ,,toaletă", care constă în: cusutul leziunilor ce deformează fata, spălarea de sânge
sau de alte corpuri străine, pieptănatul părului, deschiderea ochilor, rujatul buzelor, spre a le da un contur
precis După refacerea fetei, aceasta se pudrează, pentru acoperirea leziunilor şi înlăturarea unor reflexe
supărătoare.

4
 Fotoanexă

Fotografie de orientare

5
Fotografie schiță

6
Fotografii de nod

7
Fotografia de detaliu