I:Calificarea infraciunilor n cazul concurenei dintre o

parte i ntreg :
1.1. Definii conceptul concurenei dintre o parte i ntreg
Concurenta dintre o parte si un intreg reprezinta existenta a 2 sau mai multe norme
penale,una din ele cuprinzind fapta prejudiciabila in intregine,iar celelalte numai
unele parti ale ei.
Concurenta dintre o parte si un intreg consta in faptul ca exista 2 sau mai multe
norme,dintre care una cuprinde fapta infractionala in intregime,iar altele numai
unele parti ale ei.
Regula generala de calificare a infractiunilor cu prvire la concurenta dintr-o parte
si interg este prevazuta de Codul Penal,aceasta are drept baza si principiul juridic
al dreptului penal:individualizarea rapunderii Penale,care prevede aplicarea justa a
legii astfel incit oricine ar savirsi o infractiune sa i se aplice pedeapsa
meritata.Practica judiciara comite si unele erori generate de faptul ca nu intotdeuna
este usor a sesiza care anume norma cuprinde fapta infractionala in intregime.In
cazul concurentei dintre parte si intreg mai intii stabilim potrivit caror semne ale
componentei de infractiune decurge aceasta concurenta,poate avea loc dupa
semnele obiectului,laturii obiective,subiectului,laturii subiective.

1.2Stabilii particularitile concurenei dup latura obiectiva.

Dupa latura obiectiva concureaza normele ce prevad atentarea la unul si acelasi
obiect.
Concurenta dupa latura obiectiva poate avea urmatoarele particularitati:
1.Actiunea prevazuta de o norma penala este numai o parte din actiunile
specificate de alta norma juridico penala(actiunile torturii poate fi numai o parte
din infractiunea de omor)
2.Consecintele prejudiciabile pravazute de o norma penala alcatuiesc numai o parte
din consecintele infractiunii stabilita de alta norma(sustragerea averii straine in
proportii esentiale poate fi un episod al sustragerii in proporii mari).
3.Una din norme poate prevedea actiuni ilegale care numai au creat posibilitatea
reala a survenirii consecintelor prejudiciabile,dar alta cuprinde si survenirea lor.
In toate aceste cazuri de concurenta trebuie aplicata norma care aplica mai deplin
semnele proprii faptei infractionale.

1.3 Argumentai n ce cazuri are loc concurena dup obiect, dup

latura obiectiv, latura subiectiv, subiect.
Dupa latra obiectiva-in cazul savirsirii unei tilharii cu componentele jafului sau
furtului si violentei aplicate.Ultimile constituie doar unele elemente ale
primei,prioritate in aceste cazuri are infractiunea compusa.
Dupa obiect(obiectul abuzului de serviciu este numai o parte a obiectului
delapidarii avutului proprietarului prin abuz de serviciu,iar obiectul vatamarii
intentionate medii a integritatii corporale sau a sanatatii este numai o parte a
tilhariei)in asa cazuri trebuie aplicata norma in care in intregime este specificat
obiectul infractiuni.

Dupa latura subiectiva(daca o persoana distrude intentionat unele bunuri ale

statului in scopul slabirii bazei economice astfel de actiuni vor fi calificate ca
diversiune deoarece este indicat intentia si scopul persoanei,dar nu ca distrugerea
averii straine deoarece ea contine numai intentia.
Dupa subiect neacordarea de ajutor unei pers care se afla intr-o stare pericoloasa
pentru viata si neacordarea de ajutor unui bolnav,sau savirsirea de omor a unei
persoane,si savirsirea de omor aupra unei femei gravide.

II: Calificarea infraciunilor n cazul concurenei dintre doua norme

speciale:
1.1.Definii conceptul concurenei dintre dou norme speciale:
Concurenta dintre doua norme speciale este atunci cind componenta de baza de la aliniatul
intii al unui articol poate avea un sir de circunstante agravante iar uneori si unele
circumstante atenuante.Atit circumstantele agravante cit si cele atenuante se considera norme
speciale.
Concurenta dintre doua norme speciale are urmatoarele varietati:
a)dintre componenta de infractiune cu circumstante atenuante si alta cu circumstante
agravante-infractiunea se califica in baza celei cu circumstante atenuante.
b)dintre doua componente cu circumstante atenuante-infractiunea se califica in baza normei
Penale care prevede pedeapsa mai blinda.
c)dintre doua componente de infractiuni sau circumstante agravante-se califica in baza
normei Penale care prevede o pedeapsa mai aspra.

1.2Stabilii tangene dintre concurene normelor juridico-penale i pluralitatea

de infraciuni.
1.Toate infractiunile ce alcatuiesc o pluralitate de infractiuni au un punct de unire ,fiind
savirsite de aceeasi persoana sau de acelasi grup de persoane,iar concurenta normelor penale
este savirsita de catre o persoana sau de un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile
cuprinse in intregime de dispozitiile a doua sau m multe norme penale si constituie o singura
infractiune.
2.Pluralitatea de infractiuni este o circumtanta agravanta.
3.Infractiunile care intra in pluralitatea de infractiuni pot fi diferite,la concurenta normelor
juridice penale se aducea atingere unui singur obiect juridic generic ocrotit de legea
Penala,pe cind obiectele juridice nemijlocite pot fi direfite.
4.Infractiunile care alcatuiesc pluralitate de infractiuni pot fi atit intentionate cit si din
imrudenta.
5.Calificare pluralitatii de infract intotdeuna se efectueaza in conformitate cu 2 sau m multe
articole din partea Speciala a Codului Penal.
6.Pluralit de infract denota intotdeuna o agresivitate mai mare,un grad prejudiciabil sporit,la
concurenta normelor penala fapta trebuie sa fie cuprinsa in intregime in fiecare dintre
dispozitiile celor doua sau ale mai multor norme Penale.La concurenta normelor juridice
penale tebuuie sa fie savirsita o singura actiune sau inactiune simpla,fie sa se desfasoare o
activitate unica prelungita.

2.3Argumentai cum determinm existena raportului de concuren dintre

dou norme speciale.
Mai intii stabilim ce fel de componente de infraciuni au fost comise atenuante sau agravante
pentru a stalibi pedeapsa.Orice norma speciala,atit cu circumstante agravante cit si
atenuante,se afla in raport de suboronare cu norma generala,iar intre normele speciale exista
o legatura de reciprocitate,atunci cind este comisa o infractiune care include si o fapta
aravanta comisa si o fapta atenuanta .

III:Calificarea infraciunii n cazul concurenei dintre norma

general i special
1.1Enumrai modalitate posibile de concuren a normelor generale i
speciale n Codul penal al RM.
O prima modalitate a concurentei se caracterizeza prin accea ca prima norma prevede un
numar de fapte anumite,iar a doua cazuri particulare din acest numar de fapte.Prima norma
este determinarea generala,iar a doua speciala. In cazul concurentei dintre normele generale
si normele speciale se aplica norma speciala.Norma generala parca ar fi rezervata pu cazuri
care nu sunt cuprinse in normele speciale.2.Cea mai raspindita varietate a concurentei
normelor generale si speciale este concurenta dintre componenta da baza care este norma
generala,constitutiva si modalitatile calificative care este norma speciala care este prevazuta
de obicei in diferite aliniate sau puncte ale unuia si aceluias articol,modalitatea calificativa
agravanta este furtul savirsit in mod repetat.Uneori insa componenta de baza a infractiunii
este mentionata intr-un articol aparte,citeodata in calitate de norme speciale,in afara de
agravantele componentei de baza,pot fi si atenuantele ei. ,,,La calificarea infractiunii norma
generala si speciala pot fi aplicate impreuna numai in cazurile in care sunt comise citeva
infractiuni-cumulul real de infractiuni.

1.2Determinai prin argumente ce parte a normei constituie temeiul de

stabilire a prioritii normei speciale fa de cea general: ipoteza, dispoziia,
sanciunea?
La concurenta normelor generale si speciale,cele speciale se afla in raport de subordonare
logic fa de primele deoarece de ex.orice fals in acte publice neaparat constituie un abuz de
putere,insa nu orice abuz de putere este numai decit o falsificare a datelor statistice.Normele
generale contin ipoteza si normele speciale contin dispozitia si sanctiunea.

1.3 Argumentai cum se determin existena unui suport de concuren dintre

norma general i special. Cum se stabilete care din norme este genral i
care special.
Norma generala se considera norma Penala care prevede doua sau mai multe fapte
prejudiciabile,iar norma speciala este norma Penala care prevede numai cazurile particulare
ale acestor fapte.Norma generala prevede un cerc de acte anumite,iar cea speciala prevede
cazuri particulare din acest cerc de fapte.La concurenta normelor generale si speciale,cele
spciale se afla in rapor de subordonare logica fata de cele generale.Cea mai raspindita
varietate a concurentei dintre norma generala si cea speciala este aceea ca sunt prevazute de
obicei in diferita aliniate.Citeodata in calitate de norme speciale ,in afara de circumstantele
agravante pot fi si circumstantele atenuante ,care pot fi prevazute in articole distincte.La
calificarea infractiunilor normele generale si speciale pot fi aplicate inpreuna doar in cazurile
in care sunt comise prin actiuni succesve,adica in cazul comiterii unui concus real de
infractiuni.

IV: Calificarea concursului de infraciuni

1.1Definii conceptul i modalitile concursului de infraciune.
Conform Codului Penal:Concursul de infractiuni reprezinta savirsirea de o persoana a 2 sau
mai multor infractiuni, prevazute de diferite alineate ale unui singur articol din partera
speciala a C.P., daca persoana nu a fost condamnata pentru vre-una din ele si daca nu a
expirat termenul de prescriptie.
Concursul de infractiuni are 2 modalitati diferite dupa caracterul legaturilor dintre faptele
prejudiciabile savisite:
1.Concursul ideal;
2.Concursul real.
Suntem in prezenta concursului ideal atunci cind persoana printr-o singura actiune(inactiune)
savirseste 2 sau mai multe infractiiuni prevazute de diferite articole sau diferite alineate ale
unui articol din Codul Penal.
Suntem in prezenta concursului real atunci cind persoana prin diferite actiuni/inactiuni de
sine statatatoare,savirseste 2 sau mai multe infractiuni prevazute la diferite articole sau
dieferite alineate ale unui singur articol din Codul Penal.

1.2.Comparai modalitile concursului de infraciune dup

particularitile sale.
Concursul real de infractiuni are o raspindire mai larga decit concursul ideal,si de regula,
gradul prejudiciabil este mai mare,deoarece fapruitorul comite consecutiv 2 sau mai multe
infractiuni.]Concursul real de infractiuni are un sir de trasaturi comune cu cele ale
concursului ideal, la concursul real deasemenea se comit citeva infractiuni si conform regulii
generale se aplica mai multe norme. Principiile generale ale aplicarii pedepsei in cazul
savirsirii mai multor infractiuni sunt comune atit pentru concursul ideal,cit si pentru cel
real. ]Concursul ideal nu poate fi o repetare de infractiuni, deoarece ele se comit instantaneu
si printr-o singura actiune, iar concursul real de infractiuni intotdeuna reprezinta o repetare
de infractiuni, deoarece ele se comit prin diferite actiuni desinestatatoare la scurte intervaluri
de timp.]Difernta dintre concursul ideal si cel real se observa si la rezolvarea chestiunilor
despre expirarea termenelor de prescriptie a urmaririi penale si a stingerii antecedentelor
penale. In cazul concursului ideal de infractiuni aceste termene pot decurge concomitent
pentru ambele infractiuni, iar durata lor se determina in functie de infractiunea mai grava ce
formeaza acest concurs.La concursul real de infractiuni,aceste termene vor fi cu mult mai
mari,deoarece desfasurararea lor se intrerupe, daca persoana inainte de expiaraea termenului
va savirsi o noua infractiune.]Deasemeni putem mentiona k concursul ideal este savirsit
intro perioada de timp,iar cel real -2 perioade de timp diferite.]La concursul real:existenta
posibilitatii atentarii de 2 ori la acelasi obiect protejat de legea penala,la ideallezeaza 2sau
mai multe obiecte protejate de legea penala.

1.3Argumentai care este deosebirea dintre cumulul de infraciune i

concurena normelor juridico-penale i pot oare ele s se intersecteze?
Concurenta normelor penale consta in faptul k una si aceeasi infr. este prevazuta in intregime
de fiecare dispozitie a 2 sau mai multor norme penale,dar ea tb calificata numai in baza
uneia dintre ele.Pt cumulul de infr.putem mentiona k nici una dintre aceste norme nu include

in intregime fapta comisa,ea poate adopta o kalifikare juridikopenala justa doar prin
aplicarea concomitenta a 2 sau mai multor norme penale.
Concursul de infractiuni trebuie deosebit de concurenta normelor juridico-penale,acest aspect
este subliniat si in Hotarirea Plenului CSJ,din 28 iunie 2004,in care se mentioneaza daca
furtul,pungasia, tilharia au fost savirsite in prezenta mai multor circumstante
agravante,prevazute la alineate diferite, atunci in lipsa concursului de infractiuni, cele
savirsite trebuiesc calificate conform alineatului cu sanctiunea mai severa, adica agravantele
sunt comise cu o singura actiune,atunci avem o concurenta a normelor juridico-penale si
calificarea se face conform normei cu pedeapsa mai drastica, iar daca actiunile au fost
efectuate succesiv, la intervale de timp,atunci aceste actiuni formeaza concursul de
infractiuni.

V:Calificarea infraciunei unice.

1.1 Determinai modalitile infraciunii unice.
Infractiunea unica reprezinta o actiune(inactiune) sau un sistem de actiuni/inactiuni care se
califica conform unei singure norme a legii penale.
Identificam 2 tipuri de infractiuni unice:
1. Infr. Unica simpla:actiunea/inactiunea prejudiciabila care provoaca o dauna unui sigur
obiect si e comisa printr-o singura forma de vinovatie.
O varietate a infractiunii unice simple o constituie infractiunea continua(fapta prejudiciabila
care se caracterizeaza prin savirsirea neintrerupta,timp nedeterminat a activitatii
infractionale).
Literatura de specialitate face distinctia dintre:
-infractiuni continue permanente(se caracterizeaza prin neintreruperea activitatii
infractionale).
-infractiuni continue succesive(se caracterizeaza prin anumite intreruperi,pauze ce tin de
natura faptei si care nu modifica caracterul continuu al infrcatiunii).
2.Infractiunea unica complexa-cuprinde in continutul sau o pluralitate de activitati
infractionale formata din 2 sau mai multe actiuni/inactiuni prejudiciabile,sau din doua sau
mai multe consecinte prejudiciabile de sine statatoare sau prevazute in mod alternativ care ar
putea constitui fiecare comisa in parte,latura obiectiva a unei infractiuni unicesimple distincte
si care fiind reunite in componenta unei singure infractiuni isi pierd autonomia infractionala
originara.
Infractiunea unica complexa se manifesta prin 8 modalitati:
1.Infractiunea unica complexa compusa-se formeaza din 2 sau mai multe fapte
infractionale,fiecare reprezentind infractiuni unice simple,daca ar fi examinat aparte.
2.Infractiune compusa cu actiuni repetate-savirsirea a 2 sau mai multe infractiuni identice sau
omogene prevazute de aceeasi norma penala cu conditia ca persoana nu a fost condamnata
pentru vre-o una dintre ele si nu a expirat termenul de prescriptie.
3.Infractiunea prelungita.-este fapta savirsita cu intentie unica caracterizata prin 2 sau mai
multe actiuni infractionale identice,comise cu un singur scop alcatuind o infractiune.
4.Infractiunea complexacu actiuni sistematice-activitatile infractionale cu actiuni sistematice
se incadreaza in infractiunea unica complexa cu actiuni repetate.
5.Infractiunea unica legala cu actiuni sub forma de indeletnicire-este o repetare nu mai putin
de 3 ori a infractiunilor identice indicate de lege pentru care persoana inca nu a fost
condamnata si savirsita pentru obtinerea unei anumit cistig material cu conditia ca nu a
expirat termele de urmarire penala stabilite de lege.
6.Infractiunea unica complexa cu actiuni alternative-savirsirea oricarei actiuni alternative
indicate in lege este suficienta pentru a recunoaste infractiunea consumata,desi faptuitorul
poate comite simultan 2 sau mai multe actiuni,enumerate alternativ,ceea ce nu transforma
cele comise intr-o pluralitate de infractiuni.
7.Infractiunea unica complexa cu consecinte alternative-presupune ca in urma comiterii
actiunilor prejudiciabile pot surveni una sau mai multe consecinte prejudiciabile enumerate
alternativ de legea penala.

8.Infractiunea unica complexa cu consecinte suplimentare-consta in aceea ca potrivit

indicatiei exprese a legii o consecinta anumita care in alte cazuri este apreciata drept urmare
a unei infractiuni de sine statatoare ,constituie un semn calificativ al acestei infractiuni.

2.2Stabilii deosebirile i tangenele infraciunii unice cu pluralitatea de

infraciuni.
Deosebiri:
1.Infractiunea unica- savirsirea de catre faptuitor a unei singure infractiuni, pluralitate
savirsirea mai multor infractiuni
2.Infractiunea unica este pedepsita mai blind ca pluralitatea de infractiuni.
Asemanari:
1.Aduc prejudiciu valorilor sociale protejate de legea penala.
2.Sunt savirsite de unul si acelasi subiect.
3.Prezenta consecintelor juridice .
4.In ambele cazuri daca trece termenul de tragere la raspundere penala, subiectul infractiunii
nu mai poate fi tras la raspundere.
5.Savirsirea unei infractiuni unice, in orice moment in concurs cu alta infractiune poate duce
la crearea concursului de infractiuni.
6.Savirsirea unei Infractiuni unice creaza consecinte juridice.

2.3.Propunei formulri de situaii de fiecare modalitate a infraciunii unice

1.Infractiunea unica simpla- savirsirea unui omor intentionat;o persoana sustrage pe ascuns
bunurile altei persoane.
-infractiunea continua:evadarea din locurile de detinere sau eschivarea de la mobilizare.
-infractiunile continue permanente:pastrarea ilegala a amelor si munitiilor;evadarea din
locurile de detentie.
-infractiunile continue permanente:folosirea unui automobil cu elemente de identitate false.
2.Infractiune unica complexa:
-in cazul infractiuinilor compuse : tilharia.
-Infractiune compusa cu actiuni repetate:violul savirsit repetat;huliganismul savirsit
repetat;furtul savirsit repetat.
-Infractiunea prelungita:luarea de mita;torturarea sau maltratarea victimei;insusirea avutului
proprietarului.
-Infractiunea unica legala cu actiuni sistematice:furtul savirsit repetat.
-Infractiunea unica legala cu actiuni sub forma de indeletnicire: dobindirea sau
comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala.
-Infractiunea unica legala cu actiuni alternative:divulgarea sectretului de stat unui stat
strain;acordarea de ajutor unui stat strain la infaptuirea activitatii dusmanoase impotriva RM.
-Infractiunea unica legala cu consecinte alternative:de ex. In cazul vatamarii intentionate
gave a integritatii corporale sau a sanatatii se evidentiaza urmatoarele consecinte
alternative:pierderea vederii,auzului,graiului sau unui alt organ ori incetarea functionarii
acestuia,o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii insotita de pierderea stabila a cel putin
unei treimi din capacitatea de munca,ori a condus la intreruperea sarcinii sau la o
desfigurarea iremediabila a fetei.

-Infrcatiunea unica legala cu consecinte suplimentare:provocarea vatamarii intentionate

grava a integritatii corporale sau a sanatatii urmata de decesul victimei.

VI: Calificarea dup elementele componenei de infraciune.

1.1.Stabilirea grupului de relatii sociale,asupra carora a fost indreptata
infractiunea,adica stabilirea obiectului generic si nemijlocit al atentarii
-A se preciza daca semnele faptei savirsite corespund semnelor descrise in componenta data
(latura obiectiva)
-Stabilirea coincidentei exacte a tuturor semnelor faptei prejudiciabile, fara nici o
exceptie,descrise in articolul dat.
-Stabilirea daca a fost comisa o fapta consumata sau o activitate infractionala neconsumata
-Precizarea daca fapta prejudiciabila este comisa de o singura persoana sau de o pluralitate de
infractori (subiectul)
-Verificarea existentei cauzelor ce inlatura caracterul penal al faptei.
-Existentei unicitatii sau pluralitatii de infractiuni
-Solutionarea problemei privind concurenta normelor juridico-penale
-Verificarea existentei circumstanelor ce exclud urmarirea penala
-Prezenta temeiurilor liberarii de raspundere penala.
Cu ajutorul obiectului juridic generic se dezvaluie gradul de comparatie al valorilor sociale
ocrotite de legea penala,inclusiv gradul necesitatii ocrotirii lor pe cale juridico-penala,se
dezvaluie caracterizarea valorilor sociale ce programeaza metodele posibile de pedepsire a
conduitei legale,se stabilesc metodele posibile de atentate infractionale.
Obiectul juridic nemijlocit al infractiunii il formeaza valoarea sociala concreta asupra careia
a atentat infractorul.In cazul unor infractiuni obiectul juridic generic poate coincide cu cel
nemijlocit.

1.2 Explicai n ce const calificarea dup latura subiectiv.

In procesul examinarii laturii subiective a infractiunii trebuie sa pornim de la teza ca fiecare
infractiune reprezinta o unitatea a semnelor obiective si subiective ale unei fapte
prejudiciabile anumite si doar teoretic ele pot fi studiate de sine statator,insa fara a neglija
legatura si unitatea lor indisolubila interna.
Calificarea dupa latura subiectiva consta in faptul reflectarii constiintei si vointei
infractorului in raport cu fapta comisa,adica se caracterizeaza atitudinea psihica a autorului
fa de faptele sale.La calificarea infractiuni dupa latura subiectiva, semnele obligatorii au
mare importanta, cele facultative fiind necesare la individualizare. Calificarea dupa latura
subiectiva se efectueaza anume dupa forma vinovatiei, de care depinde incadrarea juridica
corecta a unei fapte, de exemlu stabilirea daca omorul a fost savirsit intentionat sau din
imprudenta, daca intentia a fost directa sau indirecta, sau daca imprudenta este datorata
sineincrederii sau neglijentei.

1.3 Argumentai importana ordinii de efectuare a calificrii dup elementele

sale pentru ntreg procesul calificrii infraciunilor.
Calificarea dupa elementele infractiunii este necesar de a se face dupa o ordine clara, si
anume, mai intii de toate se constata obiectul infractiunii ,deoarece fara o dauna reala
produsa obiectului de atentare e greu sa vorbim despre savirsirea unei infractiuni, apoi se
clarifica latura obiectiva, adica acele urme ce se produc in lumea obiectiva la comitera faptei
prejudiciabile, ulterior se va stabili subiectul infractiunii, virsta si
responsabilitatea(iresponsabilitatea) lui, deoarece fara subiect nu se poate vorbi de atitudinea
psihica a lui fata de fapta savirsita, adica latura subiectiva a infractiunii.

VII:Procesul calificrii infraciunilor i etapele sociale

1.1 Determinai tipurile de probleme ce apar n procesul calificrii
infraciunilor.
In procesul calificarii infractiunilor ,la stabilirea relatiilor de reciprocitate dintre conditiile
initiale si concluzia finala,pot sa apara unele probleme:
1)nu sunt determinate nici conditiile initiale,nici concluzia finala-adica nu sunt cunoscute
nici semnele faptei prejudiciabile savirsite,nici semnele componentei de infractiune ce ar
cuprinde fapta comisa,nici care norma juridical ar putea fi invocata in documentele
procesual-juridice corespunzatoare.Probleme de acest gen apar mai des in etapa initiala a
urmarii Penale,cind nu sunt stabilite toate circumstantele faptei.
2)cind sunt determinate clar conditiile initiale ,dar nu este cunoscuta concluzia finala
fabula cauzei Penale este studiata integral,sunt acumulate toate probele ,dar fapta
prejudiciabila comisa nu e calificata.Probleme de acest gen apar si se solutioneaza in
procesul instruirii studentilor juristi,cu asemenea probleme se poate confrunta si ofiterul de
urmarire penale.
3)cind sunt stabilite atit conditiile initiale ,cit si concluzia finala,insa veridicitatea
rezolvarii acestei problem mai necesita verificari,se va controla daca calificarea propusa
este exacta sau se va gasi alta solutie.Probleme de acest tip se rezolva de catre instantanta de
judecata de gradul intii,Curtea de apel,CSJ,cind calificarea este deja propusa.
Aceste tipuri de probleme sunt cele mai tipice dar mai exista o multime de problem cu care
se confrunta practica judiciara.

1.2 Analizai etapele alegerii normei juridico-penale n procesul calificrii

infraciunii:
Alegerea normei juridico-penale presupune cautarea acesteia in citeva etape consecutive.
Prima etapa consta in sistematizarea faptelor evidente si distrugerea semnelor de narura
juridica.Aceasta etapa are o procedura complexa deoarece in multe cazuri nu este stabilit
obiectul,nu se stie care fapte vor avea semnificatie juridico-penala,se cere descoperirea
tuturor faptelor prejudiciabile,toate probele accumulate sa fi veridice,In acest scop organaul
de urmarire Penala sau procurorul va audia martori,va efectua expertize,va constata
documentele oficiale,va examina amprente s.aFaptele selectate trbuie sa contina informatii
despre valorile sociale care au suferit in urma savirsirii actului infractional,despre modul si
mijloacele actiunii,despre consecintele survenite virsta, motivele si scopul.
A doua etapa reprezinta evidentierea tuturor consecintelor infractiunii in baza carora pot fi
calificate circumstantele faptice adunate,evaluate si sistematizate in modul corespunzator.La
aceasta etapa se determina normele Penale care ar putea incadra fapta comisa.Ea verifica
autenticitatea normei,textul ei official,actiunea ei in timp si in spatiu.
In a treia etapa-se evidentiaza gradul de infractiuni ntrunite,semnele ce pot include fatpe in
diferite componente de infractiuni.
La etapa a patra are loc alegerea unei componente de infractiuni ale carei semne distinctive
corespud faptei savirsite.Etapa in cauza este legata de delimitarea infractiunilor dupa semnele
lor caracteristice.
Aceste 4 etape reflecta obiectiv actiunea persoanelor care efectueaza alegerea normei
juridico-penale pu calificarea faptelor prejudiciabile comise

1.3. Elaborai un plan de calificare a unei infraciuni concrete, care s

conin:
a)tipurile de probleme care pot aprea n procesul calificrii infraciunilor;
b)etapele alegerii normei juridico-penale;
c)toate etapele procesului de calificare a infraciunii;
d)momentele de intersectare a acestor sarcini.

VIII: Legea penal baza juridic a calificrii infraciunilor

1.1Definii tipurile dispoziiilor i importana lor pentru calificare
Dispozitia este partea normei ce prescrie sau interzice un comportament pentru persoanele ce
se afla in conditiile prevazute de ipoteza.Dupa natura si important si dispozitia este element
esential al normei penale,deoarece prevede conduita ce trebuie urmata.
Legea penala evidentiaza urmatoarele tipuri de dispozitie:
1.Dispozitia simpla-numeste doar actiunea infractionala cu un termen sau in expresii
acceptate si intelese,fara a dezvalui semnele ei.
2.Dispozitia descriptiva- conine enumerarea generalizata a semnelor principale ale unei
categorii aparte de infractiuni.
3.Dispozitia de blancheta-ne trimite la acte normative din alte ramuri de drept pe care legea
penala nu le contine(hotariri, Dispozitii ale guvernului, CPP)
4.Dispozitia de trimitere- nu contine descrierea semnelor infractiunii dar face trimitere la alt
articol al legii penale .Dispozitiile de trimite se aplica pentru a evita repetarile in textul legii
penale.
5.Dispozitia combinata-contine elemente apartinind diferitor tipuri de dispozitii.

1.2 Analizai construcia normei juridico-penale sub aspect intern i extern.

Structura normei juridice penale are 2 aspecte:intern si extern.
Sub aspectul intern analizam norma juridica penala din punct de vedere al structurii logicojuridice.
Norma juridica penala este constituita din 3 elemente:
1ipoteza-descrie imprejurarile, conditiile sau faptele in prezenta carora se aplica norma
penala.
2.Dispozitia este partea normei ce prescrie sau interzice un comortament pentru persoanele
ce se afla in conditiile prevazute de ipoteza.
3.Sanctiunea- partea normei ce stabileste tipurile de pedepse pentru fapta savirsita descrisa in
dispozitie.
Orice norma juridica prescriind o anumita conduita(dispozitia) trebuie totodata sa indice
ipoteza in care se desfasoara aceasta conduita,precum si sanctiunea,adica consecintele
nerespectarii ipotezei.
Sub aspect extern, analizam constructia externa, tehnico-juridica, adica modul de expunere a
normei in articolele din codul penal. Normele juridice penale sunt continute in codul penal,el
fiind structurat in partea generala si cea speciala, fiecare divizate in capitole,articole, alineate
sau puncte, ce alcatuiesc structura tehnico-legislativa a normei juridice penale. Articolele din
partea generala si cea speciala nu coincid cu o norma penala,care are structura trihotomica,
de obicei, articolele din partea speciala contin 2 elemente ale normei penale(dispozitia si
sanctiunea), iar cele din partea generala luate in ansamblu sau in parte,formeaza ipoteza.

1.3Interpretarea legii penale

Interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala care se efectueaza cu ocazia si in
vederea aplicarii normelor juridico-penale si care are drept scop descoperirea vointei
legislatorului; importana interpretarii in general fiind aplicarea corecta a normelor penale.
Se cunosc urmatoarele moduri de interpretare a legii penale:
1.Dupa subiect:

-Oficiala-este realizata de legiuitor, importana ei rezida din necesitatea explicarii intelesului

unor termini, unor expresii utilizate, pentru justa percepere a lor si justa calificare a faptelor,
conforme normelor date.
Interpretarea oficiala poate fi:autentica(legala)-cind se face de catre organul care a emis
norma interpretata,de ex. De Parlamentul RM.;si judiciara(cauzala)-cind se efectueaza de
organelle judiciare obligate sa aplice legea penala.
Interpretarea autentica poate fi contextuala,atunci cind este facuta de legiuitor odata cu
adoptarea normei interpretative si in cuprinsul aceleiasi legi.De asemenea interpretarea
autentica mai poate fi si posterioara,atunci cind este facuta ulterior adoptarii legii interpretate
printr-un act normativ separat.
Interpretarea judiciara(cauzala) este de 2 tipuri:1.interpretarea cauzala reflectata in
sentinte,decizii si ordonante semnate de toate judecatoriile si 2.aplicatiile calauzitoare ale
Plenului CSJ adoptate in urma studierii si sitematizarii practicii judiciare in vederea unificarii
aplicarii legii penale.
-Neoficiala-se considera interpretarea data de institutiile de cercetari
stiintifice,savanti,practicieni, importanta ei rezida din aportul adus dezvoltarii stiintei
dreptului penal,studierea jurisprudentei,elaborarea proictelor de lege,dezvoltarea constiintei
juridice a studentilor si cetatenilor in general.
2.Dupa metoda:
-Gramaticala- Importanta interpretarii gramaticale reiese din cautarea sensului normei de
drept penal in textul prin care ea a fost exprimata,deoarece notiunile utilizate ca termeni
juridici pot avea si sensuri diferite de cele obisnuite, deoarece legiuitorul le interpreteaza
altfel.
-Logica-Consta in folosirea rationamentelor pentru a descoperi adevarata vointa a
legiuitorului.La ea se apeleaza atunci cind nu sa reusit sa se descopere sensul normei de
drept cu ajutorul metodei gramaticale.
-Interpreatrea sistematica este importanta in cazul necesitatii stabilirii sensului unei norme
pornind de la corelatia existenta dintre aceasta norma si celelalte norme din aceeasi lege sau
alte acte normative din acest domeniu.
-Interpretarea istorica isi demonstreaza importanta in momentul necesitatii aflarii datelor de
ordin politic, social, economic ce caracterizeaza conditiile in care a fost adoptata norma
data,si daca este valabila conditiilor existente la acel moment.
3.Dupa volum:
-Interpretarea extinsiva-presupune ca legiuitorul a vrut sa spuna mai mult decit rezulta din
felul cum sa exprimat .
-Interpretarea restrictiv-presupune ca legii I se atribuie un sens mai ingust.

IX: Componena de infraciune i calificarea infraciunii

1.1 Determinai funciile componenei de infraciune n procesul calificrii
infraciunilor.
Pentru a intelege just functiile componentei de infractiune mai intii e necesar a clarifica
corelatia ei cu norma juridico-penala ce prevede raspunderea penala pentru o anumita
categorie de infractiune.
O functie importanta a componentei de infractiune este delimitarea diferitelor categorii de
infractiuni. Nu pot exista doua componente de infractiuni absolute identice toate avind cel
putin un element distinctiv. Componenta de infractiune nu contine semne care sa nu
indeplineasca nici un rol de delimitare. Exemplu notiunea pe ascuns in componenta
furtului delimiteaza furtul de jaf. In totalitatea semnelor care in present se includ in
continutul notiunii componentei de infractiune exista numai un semn ce nu realizeaza functia
de delimitare a unei infractiuni de alta. Numai responsabilitatea din punct de vedere juridic
este unic pentru toate infractiunile fara exceptie.

1.2Stabilii corelaia dintre dispoziia normei penale i componena de

infraciunea.
Pornind de la notiunea componentei de infractiune nu e dificil a conchide ca aceasta atit dupa
volum cit si dupa continut este mai ingusta in comparativ cu notiunea normei juridico-penale.
In primul rind componenta de infractiune nu include sanctiunea normei juridico-penale. In al
doilea rind ea putin coincide cu dispozitia normei. Norma juridico-penala contine pe linga
descrierea semnelor infr si o cerinta privind nesavirsirea faptelor infractionale pe cind
componenta de infractiune cuprinde numai descrierea semnelor infractiunii. Component de
infractiune nu contine cerinta de subordonare. De asemenea component de infractiune nu
cuprinde toate conditiile ipotezei normei penale.Componenta de infr.are un continut mai
restrins decit n.j,astfel inkit compon.de infr. Reprez numai o parte a n.j.Compon.de infr.se
intelege totalitatea elementelor si semnelor obiective si subiective ce califica o fapta drept o
infr..Comp.de infr. Se include intro dispozitie concreta din PS a CP.Comp, de infr e de
neconceput fara legea penala.insa de fapt ea nu exista nici in afara faptei reale
prejudiciabile ,intrukit fara un atentat real exista doar descrierea de catre legiuitor a
componentei respective.

1.3. Elucidai coninutul unei componena concrete de infraciune cu stabilirea

concret a localizrii coninutului semnelor ei n legea penal i n alte acte
normative.
art.165CP traficul de finite umane si legea privind prevenirea si combaterea traficului de
fiinte umane.

X: : Semnele componenei de infraciune i importana lor la

calificare
1.1.Caracterizai semnele obligatorii i constitutive (facultative) a componenei
de infraciune.
Teoria dreptului penal distinge 2 grupuri de semne:
1.Semnele principale;
2.Semnele facultative;
Semnele principale(obligatorii)-semnele fara de care nu poate fi descrisa nici o
infractiune,sunt cele care caracterizeaza absolut toate componentele de infractiune adica
obictul special, fapta (actiunea, inactiunea prejudiciabila), caracterul fizic, responsabilitatea,
virsta prevazuta de lege(14-16 ani),vinovatia. In componentele materiale de infractiune in
calitate de semene principale apar urmarile prejudiciabile ale infractiunii precum si legatura
dintre fapta si urmare.
Semnele facultative- sunt acele semne pe care legiuitorul le indica suplimentar in cadrul
descrierii unor componente concrete de infractiune in partea speciala a CP si anume
(obiectul material, timpul, locul, metoda, mijloc, imprejurari, motiv, scop, subiect special)

1.2Clasificai semnele componenei de infraciune dup mai multe criterii .

In teoria dreptului penal putem distinge urmatoarele criterii de clasificare a semnelor
componentei de infractiune si anume:
1.Conform elementelor infractiunii.Orice componenta de infractiune contine obligatoriu
semne care se refera la toate cele 4 elemente ale infractiunii:la obiectul infractiunii(obiectul
juridic generic,general si nemijlocit,obiectul material sau victima);la latura
obiectiva(actiunea /inactiunea,consecintele ,legatura cauzala.locul,timpul,metoda,situatia
comiterii infractiunii);la subiect(responsabilitatea,virsta,subiect special);la latura
subiectiva(motivul,scopul,vinovatia).Aceasta clasificare a semnelor componentei infractiunii
are cea mai mare importanta pentru calificarea infractiunii.
2.Dupa modul de descriere in lege,distingem semne descrise prin notiuni pozitive si semne
descries prin notiuni negative.Cu ajutorul semnelor pozitive legiuitorul stabileste trasaturile
constitutive ale infractiunii(furtul).Semnele negative indica lipsa unei sau altei insusiri a unei
fapte,recunoscute de lege drept infractiune.(vinatul in lokuri interzise).
In componenta infractiunii semnele negative indeplinesc acelasi rol ca si semnele
positive,insa la stabilirea continutului lor apar dificultati legate de natura fenomenelor
corespunzatoare.Utilizarea semnelor negative sau elucidarea semnelor positive prin
suplimentele negative corespunzatoare este necesara.De obicei la calificarea infractiunilor
sunt utilizate atit semnele positive,cit si cele negative ale componentei infractiunii.

3.Dupa gradul de invariabilitate,de stabilitate exista semne constante si semne variabile.

Semnele constante sunt acele semne al caror continut ramine invariabil pe toate perioada
actiunii legii penale date si nu depend de circumstantele concrete ale infractiunilor
savirsite.Semenel constante sunt indicate atit in articolele din Partea Speciala,cit si in
articolele din Partea Generala a CP,ele se stabilesc atit in timp,cit si in spatiu.
Semnele variabile sunt semnele al caror continut se poate schimba fara modificarea textului
dispozitiei articolului din Partea Speciala a Codului Penal.Semnele variabile sunt de 2
tipuri:de blancheta si definitorii.

1.3Indicai cte dou infraciuni care se deosebesc doar dup un singur semn
al:
a)laturii obiective. a). art.151(1)-vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a
sanatatii si art.152(1)CP-vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii;
furtul si Jaful.

b)laturii subiective art.145CP(omorul intentionat) si art.149CP(lipsirea de viata din

imprudenta) sau 145,al.1 si 145 al 2.si anume lipseste scopul al lat subiective,insa exista
motive,iar al2 exista atit scop ,cit si motive ce sunt redate prin agravanta data.
c)infraciuni care nu se deosebesc nici dup un semn. :semnul componentei de infr e
propriu tuturor infratiunilor categoriilor date;de ex.scopul de profit e specific fiecarui tip(in
proporii
eseniale,considerabile,mari,deosebit
de
mari)
i
fiecrei
forme
(furt,jaf,tilharie,escrokerie,delapidare si pungasie) a nsuirii averii strine.

XI: Noiunea i importana calificrii infraciunilor

1.1 Identificai care varieti de semne pot fi evideniate n cazul unei
infraciuni concrete.
Referitor la o infractiune concreta se poate evedentia cel putin 5 varietati de semne:
1.Toate semnele faptei date, care, atit teoretic, cit si practice sunt incalculabile;
2.Semnele ce au o oarecare importanta juridica;
3.Semnele ce au o importanta criminologica;
4.Semnele ce au importanta pentru cercetarea, anchetarea si rezolvarea cauzei penale;
5.Semnele ce au importanta pentru calificarea infractiunii;

2.2Determinai care este locul calificrii infraciunilor n cadrul aplicrii

normelor juridico-penale.
Pentru lamurirea si concretizarea deplina a continutului notiunii calificarii infractiunii e
necesar a determina locul calificarii infractiunii in procesul aplicarii normelor juridice, acesta
fiind numai o forma de realizare a dreptului.Prin realizarea dreptului se intelege procesul
transpunerii in viat a continutului normelor juridice in cadrul caruia cetenii ca subieci de
drept respect si executa dispozitiile normative,iar organele de stat aplica dreptul in temeiul
competentei lor. Realizarea dreptului se efectueaza prin 2 mari forme:1.respectarea si
executarea benevola a dispozitiilor legale de catre cetateni ;2.aplicarea fortata a normelor
juridicede catre organele de stat si de catre alte organisme sociale.
Aplicarea dreptului consta in elaborarea si realizarea unui system de actiuni statale in
vederea transpunerii in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor de drept.Aplicarea
normei juridice penale se desfasoara cu respectarea unor cerinte legata de necesitatea
stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt si de necesitatea aplicarii corecte a dispozitiilor si
sanctiunilor normei juridice.
In cazul savirsirii unei infractiuni aplicarea normei juridice penale are urmatoarele faze:
1.Stabilirea,verificarea si clarificarea circumstantelor faptice ale cauzei penale-presupune
selectarea unor surse reale de informatii capabile sa contureze circumstantele cauzei,sa
creeze convingeri ferme in legatura cu situatia de fapt sis a inlature dubiile si neclaritatile.
2.Alegerea si interpretarea normei penale-consta in selectarea normei penale care prevede
circumstantele cauzei penale si in nominalizarea normei juridice,verificarea autenticitatii si
actiunii fortei juridice.
3.Elaborarea si adoptarea actului de aplicare a normei juridice penale-inseamna stabilirea
fireasca a circumstantelor reale si alegerea normei corespunzatoare de executare.In aceasta
faza hotarirea judecatoreasca prevede si pedeapsa penal ace va fi executata de faptuitor.
4.Activitatea organelor penitenciare in vederea executarii pedepsei penale-etse faza finala a
procesului de aplicare a normei juridice penale,aceasta fza se desfasoara conform cerintelor
Codului Executional.
Insa calificarea infr cuprinde in intregime 1 si a 2 faza ale aplicarii n.j.penale si partial faza a
3.
Deci in final, putem mentiona k califikarea infr cuprinde numai acea parte a procesului de
aplicare a n.j.penale care consta in alegerea n.j.p ce prevede fapta prejudi.data si fixarea
acestei alegeri in actul de aplicare(hotarire ,decizie ,sentinta).

2.3. Propunei o schem de determinare a legturii semnelor componenei de infraciune

de alte categorii de semne prezente n cazul svririi unei infraciuni..