MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE ŞTIINȚE PENALE ŞI CRIMINOLOGIE APLICATĂ
FACULTATEA DE CRIMINOLOGIE ȘI ȘTIINȚE JURIDICE
CATEDRA DE ȘTIINȚE JURIDICE

Calificarea concursului de infracțiuni

REFERAT
La disciplina universitară
„Practica calificării comportamentului ilicit”

Autor: Leu Irina

Grupa: 18.Df.5.3
Coordonator: Djulieta Vasiloi,
doctor în drept.

Chişinău, 2022
 CUPRINS
INTRODUCERE.…......................…………………………………………................................3
CAPITOLUL I CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CALIFICAREA
CONCURSULUI DE INFRACȚIUNI.........................................................................................3
1. Definiția Concursului de infracțiuni..................................................................................4
2. Calificarea concursului real de infracţiuni..........................................................................5
3. Calificarea concursului ideal de
infracțiuni..........................:.............................................6
3.1.Varietăţiile ale concursului ideal de
infracţiuni................................................................7
4. Aspectul comparativ dintre concursul real și ideal de
infracțiuni.......................................8
CONCLUZIE.................................................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................10

2
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei investigate: Concursul de infracţiuni reprezintă prima
formă a pluralităţii de infracţiuni, care particularizează două sau mai multe fapte condamnabile
penal, săvârşite de către o anumită persoană.
Ca stare de fapt, aceasta preusupune pedepsirea unui individ pentru săvârșirea a mai
multor infracțiuni, și condamnarea acestuia pentru fiecare faptă ilicită înparte.
De aceea cunoașterea acestui subiect este important și actual, deoarece acesta reprezintă
mecanismul major pentru un viitor jurist, având în practica sa asemenea cazuri întânite de către
paticipanții comiterii a asemenea infracțiuni.
De aici rezultă că acest subiect este important însăși prin cunoasterea la propriu-zis a
tuturor căilor pedepsirea justă și calificarea corectă a acestui tip de infracțiune.
Scopul: lucrării constă în cunoașterea corectă a calificării concursului de infracțiuni.
În vederea atingerii scopului dat, au fost proiectate următoarele sarcini:
 A identifica noțiunea concursului de infracțiuni;
 A elucida calificarea concursului real și ideal al infracțiunii;
 A specifica aspectul conparativ dintre concursul real și ideal al infracțiunii;
Gradul de investigare a temei: din literatura studiată, am constatat că sunt deajunse
lucrări privitoare la subiectul calificarea concursului de infracțiuni mai mult ca atât avem destulă
informație si articole postate de către alți studenți si învățații a teritoriului Republicii Moldova,
cât și a țării vecine precum: Rusia.
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Cercetarea ale căror rezultate
sunt înfățișate în aceast referat, a fost înfăptuită cu ajutorul următoarelor metode:
1. metoda analizei de conținut (sursele din internet, notele de curs, articole publicate).
În acest sens, primul capitol are un caracter teoretic, în care este înfățișat mai multe
noțiuni a concursului de infracțiuni, măcinarea acestuia și explicarea conținutului.
În capitolul al doilea și al treilea este prezentat cel două forme ale concursului de
infracțiuni și anume cel real și ideal, explicate amănunțit conținutul fiecăruia.
În capitotul al patrulea al referatului este reprezentat legătura dintre concursul real și ideal
al infracțiunii.

3
 CAPITOLUL I CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CALIFICAREA
CONCURSULUI DE INFRACȚIUNI
1. Definiția Concursului de infracțiuni
Concursul de infracţiuni - reprezintă una dintre cele mai complicate şi, totodată, una
dintre cele mai importante probleme ale dreptului penal, având în vedere semnificaţia pe care o
comportă numita formă a pluralităţii de infracţiune în procesul calificării infracţiunilor.
Problematica decurge, în special, din necesitatea delimitării concursului de infracţiuni de
unele modalităţi ale infracţiunii unice legale.1
Articolul 33 din Codul Penal al Republicii Moldova, „Concursul de infracţiuni”
(1) Se consideră concurs de infracţiuni săvîrşirea de către o persoană a două sau mai
multor infracţiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele şi dacă nu
a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală, cu excepţia cazurilor cînd
săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni este prevăzută în articolele părţii speciale a
prezentului cod în calitate de circumstanţă care agravează pedeapsa.
(2) Concursul de infracţiuni poate fi real şi ideal.
(3) Concursul real există atunci cînd persoana, prin două sau mai multe acţiuni
(inacţiuni), săvîrşeşte două sau mai multe infracţiuni.
(4) Concursul ideal există atunci cînd persoana săvîrşeşte o acţiune (inacţiune) care
întruneşte elemente a mai multor infracţiuni.2
Pentru existenţa concursului de infracţiuni este subordonată îndeplinirea următoarelor
condiţii:
 comiterea a două sau mai multe infracţiuni;
 săvîrşirea infracţiunilor de aceiaşi persoană;
 comiterea infracţiunilor înainte de a fi intervenit o hotărîre de condamnare pe vreo una din ele;
 infracţiunile sau cel puţin două di ele să atragă o condamnare.3
Din prevederile alin.(1) art.33 CP RM, sunt desprinse următoarele varietăţi ale
concursului de infracţiuni, la calificarea cărora se va ţine cont de regula prevăzută la art.114 CP
RM:
1) concurs între infracţiuni eterogene – infracţiuni ce atentează în mod exclusiv sau în
mod principal asupra unor obiecte diferite ale protecţiei penale. Este cazul infracţiunilor
amplasate în cadrul unor capitole distincte din partea specială a Codului penal. De exemplu,

1
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Calificarea%20concursului%20de%20infractiuni.pdf
2
Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18-04-2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14-04-
2009,nr. 72-74.
3
Florin Streteanu, Concurs de infracţiuni, Ed. „LuminaLex" 1999, p.146.
4
formează concurs de infracţiuni eterogene, trădarea de patrie (art.337 CP RM) şi omorul
intenţionat (art.145 CP RM), ori violul (art.171 CP RM) şi furtul (art.186 CP RM);
2) concurs între infracţiuni omogene – obiecte de atentare similare sau identice. Aici
evidenţiem mai multe situaţii:
a) infracţiunile sunt prevăzute la alineate diferite ale aceluiaşi articol şi ambele sunt
variante tip (de exemplu, alin.(1) art.217 şi alin.(2) art.217 CP RM);
b) infracţiunile sunt prevăzute la alineate diferite ale aceluiaşi articol, una din infracţiuni
constituind varianta tip, iar cealaltă – varianta agravată, ori ambele infracţiuni constituind
variante agravate (de exemplu, alin.(1) art.151 şi alin.(2) art.151 CP RM, respectiv, alin.(2)
art.151 şi alin.(4) art.151 CP RM);
c) infracţiunile sunt prevăzute în cadrul aceluiaşi articol – în cazul articolelor fără
alineate, la acelaşi alineat sau la aceleaşi litere – în situaţia articolelor formate din alineate, după
caz, litere, indiferent de faptul dacă ambele sunt variante tip sau variante agravate ale infracţiunii
(de exemplu, art.146 şi art.146 CP RM, ori alin.(1) art.220 şi alin.(1) art.220 CP RM, respectiv,
alin.(3) art.220 şi alin.(3) art.220 CP RM.4
2. Calificarea concursului real de infracţiuni
Concurs real de infracțiuni- este câd persoana prin diferite acțiuni (inacțiuni) de sine
stătătoare săvârșește două sau mai multe infracțiuni prevăzute la diferite articole sau la diferite
alineate ale unui singur articol din Codul penal. (alin(4) art.33.CP.

Semnele concursului real de infracțiuni

Săvârșirea de către aceeași persoană sau de către mai multe

persoane a două sau a mai multor infrcțiuni

Fiecare infracțiune conține semnele unei componențe de sine

stătătoare de infracțiuni

Fiecare infracțiune trebuie să fie prevăzută la diferite articole

sau la diferite alineate ale unui singur articol din Codul penal

Pentru nici o infracțiune care intră în concurs persoana/

persoanele nu este condamnată definititv

Pentru nici o infracțiune care intră în concurs nu au expirat

termenele de prescripție de tragere la răspundere penală

4
3. Brînza S., Stati V. Conceptul „Repetarea infracţiunii”: argumente în favoarea excluderii din Codul penal al
Republicii.
5
 Această formă a concursului de infracţiuni se caracterizează prin împrejurarea că
infracţiunile care o alcătuiesc sunt săvârşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni
distincte, adică prin tot atâtea acţiuni sau inacţiuni care prezintă în parte conţinutul unei
infracţiuni de sine stătătoare.5
Prin urmare, trăsătura obligatorie a concursului real de infracţiuni o constituie prezenţa a
două sau a mai multor acţiuni, fiecare din ele formând componenţe distincte de infracţiuni. De
exemplu, persoana printr-o acţiune comite un jaf (art.187 C.pen.), iar ulterior, printr-o altă
acţiune, săvârşeşte un huliganism (art.287 C.pen.).6
În cazul concursului real nu se cere ca infracţiunile ce-l alcătuiesc să fie săvârşite la
intervale diferite de timp. În practică, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, între momentul
săvârşirii diferitor infracţiuni ce intră în concurs există un interval mai mic sau mai mare de timp.7
3. Calificarea concursului ideal de infracțiuni
În cazul concursului ideal de infracţiuni pluralitatea de infracţiuni este generată de
săvârşirea unei singure acţiuni sau inacţiuni, legea punând în evidenţă astfel modul particular de
naştere a acestuia faţă de concursul real.
Trăsătura specifică pentru concursul ideal de infracţiuni este unicitatea activităţii
infracţionale şi susceptibilitatea acesteia de a genera mai multe urmări prejudiciabile şi de a leza
câteva obiecte juridice protejate de legea penală.
Instanţa superioară a statuat: dacă în timpul actului de tâlhărie persoana săvârşeşte şi
omorul intenţionat al victimei, acţiunile urmează să se încadreze prin concurs de infracţiuni, şi
anume: omorul intenţionat şi tâlhăria, cu indicarea în sentinţă a tuturor semnelor constitutive la
săvârşirea acestor infracţiuni8
Caracteristic pentru concursul ideal (formal) de infracţiuni este faptul că, deşi făptuitorul
comite o singură acţiune sau inacţiune, comportamentul său infracţional este manifestat de aşa
manieră şi în împrejurări ce fac să se realizeze, cumulativ, elementele constitutive ale
conţinuturilor concrete a două ori mai multor infracţiune.9
Condiţiile de existenţă ale concursului ideal de infracţiuni:
a) infracţiunile sunt comise de una şi aceeaşi persoană sau de acelaşi grup de persoane;
b) infracţiunile sunt comise prin aceeaşi acţiune/ inacţiune;

5
C. Bulai, Drept penal. Partea generală, vol. I, Casa de Editură şi Presă „Şansa S.R.L.”, Bucureşti, 1992.
6
А.Н. Фистин, Уголовно-правовая оценка множественности преступлений, изд. ВНИИ МВД СССР, Москва,
1979.
7
V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, Explicaţii teoretice ale codului penal
român. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Editura Academiei Române şi ALL BECK, Bucureşti, 2003.
8
Hotărârea Plenului CSJ a Republicii Moldova din 20.12.2004 nr.4-1re-216/2004
9
Bercheşan V. Drept рenal: Partea generală. Craiova: Ed. „Universitaria”, 2007, p.175.
6
 c) faptele săvârşite lezează mai multe obiecte ocrotite de legea penală. După N.Rogova ,
una dintre posibilele particularităţi ale infracţiunilor ce formează un concurs ideal constă în
atentarea asupra unor obiecte diferite. I.Macari arată că în cazul concursului ideal sunt vătămate
două obiecte ale atentatului infracţional şi, ca rezultat, sunt de faţă nu una, ci două infracţiuni
care trebuie calificate potrivit prevederilor a două articole diferite din legea penală ;
d) faptele săvârşite întrunesc semnele constitutive ale componenţelor a două sau mai
multor infracţiuni;
e) faptele comise să nu constituie infracțiuni identice;
f) la calificarea faptelor prejudiciabile săvârşite printr-o singură acţiune/inacţiune sunt
aplicate două sau mai multe norme din partea specială a Codului penal;
g) niciuna din normele aplicabile nu cuprinde în întregime faptele prejudiciabile comise
a căror calificare se solicită. În calitate de trăsătură a concursului ideal de infracţiuni se indică
faptul că comiterea acestora are loc concomitent. 10
3.1.Varietăţiile concursului ideal de infracţiuni
1) După natura obiectului infracțiunii asupra căruia se atentează:
a) concurs ideal între infracţiuni cu obiect juridic distinct – omorul intenţionat (art.145
CP RM) şi distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor (art.197 CP RM);
b) concurs ideal între infracţiuni cu obiect juridic similar – omorul intenţionat (art.145 CP
RM) şi lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.149 CP RM). În doctrină se indică că concursul ideal
dintre infracțiuni cu același obiect de atentare este posibil doar în cazul în care forma vinovăției
este diferită, poziție pe care o susținem.11
2) După forma vinovăției manifestate față de infracțiunile comise:
a) concurs ideal între două infracţiuni intenţionate – furtul (art.186 CP RM) şi
sustragerea substanţelor narcotice sau psihotrope (art.2174 CP RM);
b) concurs ideal între două infracţiuni imprudente – lipsirea de viaţă din imprudenţă
(art.149 CP RM) şi vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din
imprudenţă (art.157 CP RM);
c) concurs ideal între o infracţiune intenţionată şi una imprudentă – omorul intenţionat
(art.145 CP RM) şi lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.149 CP RM). Categorizarea concursului
ideal de infracțiuni în anumite tipuri are importanță nu doar teoretică, dar și practică, în special,
la soluționarea problemei legate de delimitarea concursului ideal de infracțiunea unică legală.12

10
. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova: Partea generală. Chişinău: CE USM, 2002, p.195
11
18. Матлюбов Б.Б. Совокупность преступлений: квалификация: Учебное пособие. Ташкент, 2008, c.57.
12
. Швец Е.Н. Совокупность преступлений: понятие, виды, наказуемость: Автореф. дисс. ... канд. юрид. наук.
Санкт-Петербург, 2005, c.14.
7
 4. Aspectul comparativ dintre concursul real și ideal de infracțiuni
Delimitarea între concursul ideal şi real este relevantă sub aspectul evaluări periculozităţii
infractorului, deoarece, de regulă, concursul real evidenţiază un pericol social mai ridicat decât
cel al concursului formal de infracţiuni.
Ceea ce deosebeşte concursul ideal de infracţiuni de cel real este modul de formare şi de
structurare a infracţiunilor componente aflate în concurs.
Astfel, caracteristic pentru concursul real este că infracţiunile sunt rezultatul mai multor
activităţi materiale (acţiuni sau inacţiuni) realizate de către făptuitor, câte una pentru fiecare
infracţiune aflată în concurs, iar în cazul concursului ideal, infracţiunile sunt rezultatul unei
singure acţiuni sau inacţiuni.13
Concursul real de infracţiuni poate fi simplu, caracterizându-se prin aceea că între
infracţiunile aflate în concurs nu există o legătură obiectivă, spre deosebire de concursul real cu
conexitate, când între infracţiuni există o legătură (concurs cu conexitate) sau atunci când una
dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.14

13
. Radion COJOCARU, “TRĂSĂTURILE DEFINITORII ŞI FORMELE CONCURSULUI DE INFRACŢIUNI POTRIVIT CODULUI
PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA”, Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova,
p-18.
14
https://legeaz.net/dictionar-juridic/concurs-de-infractiuni
8
 Concluzie

  Infracțiunea este o acțiune ilegală, faptă ce prezintă un pericol social, constă în săvârșirea

cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, care este sancționată de lege.
În aceeași oridine de idei pot menționa că concursul de infracţiuni reprezintă situaţia în
care o persoana săvârşeşte două sau mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnată
pentru vreuna din ele.
În mod normal, când o persoana săvârşeşte mai multe infracţiuni aceasta prezenta un
pericol mai mare pentru societate.
Concurusl de infracțiuni presupune prima formă a pluralităţii de infracţiuni, care
particularizează două sau mai multe fapte condamnabile penal, săvârşite de către o anumită
persoană.
În lucrarea de mai sus am specificat care sunt cele două forme ale concursului de
infracțiuni și anume: concursul real de infracțiuni și concursul ieal de infracțiuni .
Concursul real de infracțiuni rezultă că pentru existența acestui concurs se cer împlinite
câteva condiții referitoare unele la faptuitor, altele la infracțiunile săvârșite de acesta.
Tot astfel, există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de
o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs,
realizează conţinutul mai multor infracţiuni
După părerea mea, acest subiect este important, deoarece aceasta este o problemă
importantă ea pune întrebări multiple, unele cu privire la natura juridică şi altele la răspunderea
penală a individului.

9
 Bibliografie
1. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Calificarea%20concursului%20de
%20infractiuni.pdf
2. Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18-04-2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 14-04-2009,nr. 72-74.
3. Florin Streteanu, Concurs de infracţiuni, Ed. „LuminaLex" 1999, p.146.
4. Brînza S., Stati V. Conceptul „Repetarea infracţiunii”: argumente în favoarea excluderii din Codul
penal al Republicii.
5. C. Bulai, Drept penal. Partea generală, vol. I, Casa de Editură şi Presă „Şansa S.R.L.”,
Bucureşti, 1992.
6. А.Н. Фистин, Уголовно-правовая оценка множественности преступлений, изд.
ВНИИ МВД СССР, Москва, 1979.
7. V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, Explicaţii
teoretice ale codului penal român. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Editura Academiei
Române şi ALL BECK, Bucureşti, 2003.
8. Hotărârea Plenului CSJ a Republicii Moldova din 20.12.2004 nr.4-1re-216/2004
9. Bercheşan V. Drept рenal: Partea generală. Craiova: Ed. „Universitaria”, 2007, p.175.
10. . Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova: Partea generală. Chişinău: CE USM,
2002, p.195
11. 18. Матлюбов Б.Б. Совокупность преступлений: квалификация: Учебное пособие.
Ташкент, 2008, c.57.
12. . Швец Е.Н. Совокупность преступлений: понятие, виды, наказуемость: Автореф.
дисс. ... канд. юрид. наук. Санкт-Петербург, 2005, c.14.
13. . Radion COJOCARU, “TRĂSĂTURILE DEFINITORII ŞI FORMELE
CONCURSULUI DE INFRACŢIUNI POTRIVIT CODULUI PENAL AL REPUBLICII
MOLDOVA”, Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii
Moldova, p-18.
14. https://legeaz.net/dictionar-juridic/concurs-de-infractiuni

10