Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Programul de studii:Management şi Administrație Europeană

Referat la disciplina
Răspunderea juridică în relațiile de muncă

Răspunderea angajatorului decurgând din plata discriminatorie a

drepturilor salariale

Coordonator: Lector univ. dr. Bălăneasa Cristina

Masterand:Ștefan Veronica

2017
 Cuprins

I. Plata drepturilor salariale. Egalitatea de tratament în domeniul salarizării …………… 3

II. Salarizarea în sectorul public al administrației publice ………………………………. 6

III. Studiu de caz -Litigiu privind funcționari publici-plată neunitară drepturi salariale .11

IV. Concluzii …………………………………………………………………………….16

V. Bibliografie ………………………………………………………………………… 17

2
 I. Plata drepturilor salariale. Egalitatea de tratament în domeniul salarizării („la
muncă egală, salariu egal”).
Obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, fie că este vorba de
personal contractual, fie de funcționari publici.
Dreptul la salariu – corelativ obligației de a munci – constituie o prerogativă fundamentală a
individului.
Sistemul de salarizare, ca instituție juridică, cuprinde totalitatea normelor care reglementează
elementele componente ale salarizării, în scopul determinării corelației dintre măsura muncii
angajaților și măsura remunerării lor.
În conținutul sistemului de salarizare sunt cuprinse următoarele elemente:
 Principiile sistemului de salarizare;
 Componentele salariului;
 Formele de salarizare;
 Modalitățile de salarizare în diferite domenii de activitate;
 Măsurile de protecție socială;
 Modalitățile de plată și impozitare a salariilor;
 Modalitățile de soluționare a litigiilor cu privire la salarizare;
 Politici salariale.

Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

aplicabilă salariaților încadrați cu contract individual de muncă, prevede la art. 159 (1): „pentru
munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu
exprimat în bani”.
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii salariatului realizată în baza contractului individual de
muncă.
Salariul este format din salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, şi alte prime/adaosuri.
Potrivit dispozițiilor art. 162 din Legea nr. 53/2003:
“(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
(2) Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.
(3) Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral
sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi
bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale
reprezentative”.
Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de
muncă / în contractul colectiv de muncă aplicabil.
3
 Conform art. 167 din actul normativ mai sus menționat:
“(1) Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
(2) În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt
plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia.
Dacă nu există niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor
moştenitori, în condiţiile dreptului comun”.
În cazul funcționarilor publici, actul normativ în materie, respectiv Legea nr. 188/1999 privind
Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 31
prevede:
“1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind
stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici”.

Expresie1 a principiului egalității de tratament și interzicerii discriminării, principiul „la muncă

egală, salariu egal” face obiectul mai multor reglementări internaționale și comunitare, cum ar fi:
Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale, Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale muncitorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. b) pct. (i) teza 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale: ”Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice
persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure (…) un salariu
echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție”.
Dreptul comunitar conține de asemenea numeroase reglementări în materia nediscriminării și
egalității de tratament în muncă, transpuse prin directive care prin calitatea de membru al Uniunii
Europene, România are obligația de a le transpune în legislația națională. Astfel de Directive sunt:
Directiva 75/117 privind principiul salarizării egale între bărbați și femei;
Directiva 76/207, modificată prin Directiva 2002/73 pentru aplicarea principiului egalității de
tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la angajare, la formare și promovare
profesională și la condițiile de muncă
Directiva 2000/73 de modificare a Directivei 76/207 pentru stabilirea unui cadru general al
egalității de tratament în domeniul ocupării și al muncii;

4
 Directiva 2006/54/CE privind aplicarea egalității de șanse și de tratament în materia de încadrare
în muncă și în profesie (variantă consolidată).
Egalitatea de tratament și interzicerea discriminării are valoare de principiu și în Constituția
României. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice
fără privilegii și fără discriminări.”
Potrivit art. 159 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, cu modificările și
completările ulterioare: “La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe
criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,
culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate
familială, apartenenţă ori activitate sindicală”.
Principiul egalității de tratament în domeniul salarizării își găsește o deplină aplicare nu numai
în actele normative, ci și în contractele colective de muncă. Asigurarea egalității de tratament a
salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, neluarea în considerare a particularităților, a
unor cerințe concrete specifice. Legiuitorul sau cel chemat să aplice legea salariat sau angajator –
poată să țină seama de anumite particularități care impun, în mod necesar și rațional, un tratament
diferențiat și rezonabil.
Și în jurisprudență s-a considerat că principiul în discuție este aplicabil în interiorul aceleiași
ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă deosebiri întemeiate obiectiv și
rezonabil, între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și
elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Prin urmare, se poate spune că aplicarea corectă a principiului „la muncă egală, salariu egal”,
principiul general al nediscriminării, presupune asigurarea prin soluțiile unice nediscriminatorii, în
actele normative sau contractele colective de muncă, a unui salariu egal pentru muncă și condiții
egale.

II. Sistemul de salarizare în sectorul public al administrației publice.

Modul de salarizare în sectorul public este stabilit prin lege sau alte acte normative, aşa încât
salariul nu este şi nici nu poate fi în principiu negociabil, forma de salarizare fiind cea după timpul
lucrat-în regie.

5
 Potrivit anexelor Legii-cadru nr. 330/2009, aplicabile în anul 2010 și ulterior anexelor din
Legea nr. 284/2010, în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, sunt salarizate identic, prin același
coeficient de ierarhizare, funcții cu denumiri diferite pentru a căror ocupare se cer studii superioare
de specialitate diferite, dar care sunt identificate după același grad profesional, treaptă profesională
și aceeași gradație corespunzătoare tranșelor de vechime cum ar fi cele de: consilier/consilier
juridic/ expert/ inspector – grad profesional superior, treaptă de salarizare 1, gradația
corespunzătoare tranșei de vechime 5.
Datorită acestei situații, funcțiile sunt caracterizate ca fiind echivalente. Funcția publică
echivalentă este funcția care are aceeași valoare, exprimată prin fișa postului, deoarece potrivit art.
10 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea
și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, fișa postului aferentă unei funcții publice definește și
delimitează, în principal următoarele elemente:
“ a) contribuţia la realizarea scopurilor, funcţiilor, atribuţiilor şi obiectivelor instituţiei;
b) conţinutul şi rezultatele preconizate ale muncii care va fi prestată;
c) limitele de autoritate aferente exercitării funcţiei publice;
d) cerinţele şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a ocupa postul
respective”.
Pentru a fi respectat principiul „remunerație egală pentru muncă de valoare egală”, trebuie ca
salarizarea să fie identică pentru funcțiile publice cărora le corespund fișe de posturi de aceeași
valoare.
Salarizarea în sistemul public a pornit pe o traiectorie neunitară chiar de la intrarea în vigoarea a
Legii nr. 330/2009, care părea să propună o revoluție echitabilă în ceea ce privește salarizarea,
mișcare ”abolită” imediat prin neaplicarea unei părți principale din acest act normativ, cea a
coeficienților de salarizare, urmată de abrogarea acesteia.
Ulterior, începând cu 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea - cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care teoretic s-a aplicat până la data de 1
iulie 2017, când a intrat în vigoare noua lege a salarizării, Legea-cadru nr.153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Având în vedere faptul că nu au fost aplicate valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare
corespunzători claselor de salarizare prevăzute în anexele la Legea nr. 284/2010, cu excepția
demnitarilor de la nivel local și județean, dar prin raportare la valoarea de referință de 600 de lei,
personalul din sectorul public a fost reîncadrat începând cu data de 1 ianuarie 2011, pe noile funcții
în grade/trepte profesionale, pe clase de salarizare și gradații, în raport cu funcția, gradul
profesional sau treapta profesională și vechimea deținute de persoana reîncadrată la data de 31
decembrie 2010.
6
 Astfel, salarizarea personalului a rămas stabilită potrivit cadrului normativ în vigoare la
nivelul anului 2009, respectiv potrivit grilelor de salarizare la Ordonanța Guvernului nr. 9/2008,
pentru funcționari publici (respectiv potrivit anexei nr. 3 pentru aparatul propriu al consiliului
județean și anexa nr. 4 pentru instituțiile din subordinea consiliului județean).
În fiecare an, prin modificările succesive în materie de salarizare cuantumul brut al salariilor
s-a menținut la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie a anului anterior.
De la abrogarea anexelor O.G 9/2008 și a unor dispoziții prin noile legi, în sectorul public
bugetar, cu precădere în cel al administrației publice locale, apare o mare discrepanță în salarizarea
aceleași funcții, astfel:
- până la apariția Legii nr. 330/2009, prin Ordonanța nr. 9/2008 unui grad profesional îi
corespundea 3 trepte de salarizare. De exemplu în funcția de consilier grad profesional superior îi
corespundea tr. I, tr. II, tr. III de salarizare, fiecare având un nivel salarial diferit. Promovarea în
trepte salariale se realiza cu respectarea unor termene și condiții (obținerea unui calificativ, la
intervale de 2 ani).
- după apariția Legii nr.330/2009 și ulterior a Legii nr.240/2010, treptele de salarizare au fost
abrogate, urmând a fi aplicați coeficienții, care nu s-au mai aplicat, astfel încât personalul a rămas
blocat pe diferite trepte de salarizare corespunzătoare aceluiași grad care îl dețineau, fără a mai
putea promova în trepte de salarizare, indiferent de trecerea timpului. În aceste condiții s-a ajuns la
situația în care între salariul unui consilier grad profesional superior/principal și a unuia cu aceeași
denumire, clasă de salarizare și gradație să fie o discrepanță salarială de cel puțin 500 lei la salariul
brut.
- aceeași situație a intervenit și în cazul promovării în gradul profesional imediat superior
celui deținut, deoarece legea prevedea în mod expres că promovarea se face pe treapta 3 de
salarizare, care nu mai exista din punct de vedere legislativ. Odată promovat, funcționarul rămânea
blocat pe treapta 3 de salarizare;
- o altă situație discriminatorie a fost generată de aplicarea tranșelor de vechime pentru
avansarea în gradație ca vechime în muncă a personalului angajat și a stabilirii tranșelor de vechime
pentru personalul nou încadrat în baza legislației noi, astfel încât, de exemplu, pentru un consilier
grad profesional superior vechime maximă, devenită gradație 5 conform noii legi, care era încadrat
în instituția la data de 01.01.2011, cuantumul sporului de vechime reprezenta 25% din salariul de
bază. După apariția Legii nr.284/2010 un consilier superior gradație 5 cuantumul sporului de
vechime reprezintă 2,5x9 clase de salarizare 22,5% din salariul de baza din 2009, calculat ipotetic.
Prin apariția Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG 83/2014 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, în anul 2015 s-a creat posibilitatea legală ca, pentru
personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un salariu de bază și al sporurilor
7
mai mic decât cel stabilit maxim în cadrul aceleași instituții sau autorități publice pentru o funcție
identică în grad/treaptă/gradație, acesta să fie salarizat la nivel maxim, dacă își desfășoară
activitatea în aceleași condiții.
Conform prevederilor actului normativ se observă că era necesară îndeplinirea cumulativă a
existenței unei funcții similare în plată, respectiv identității de funcție, grad profesional și gradație.
Conform normelor în materie de salarizare „Prin nivel de salarizare în plată pentru funcții
similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași
funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de
încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă
salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își
desfășoară activitatea în aceleași condiții specifice locului de muncă la data angajării sau
promovării”.
Dispozițiile acestei legi au fost interpretate restrictiv, în sensul aplicării numai anumitor
familii ocupaționale din sectorul public administrativ (Palatul Parlamentului, Consiliul Concurenței,
Curte de Conturi), potrivit răspunsurilor ministerelor de resort la solicitările de clarificări ale
autorităților de la nivelul autorităților administrațiilor locale.
Legea nr. 71/2015 a generat numeroase nemulțumiri în cadrul administrației publice locale,
fapt ce a dat naștere la litigii privind interpretarea și aplicarea acestei legi, în rândul autorităților și
instituțiilor publice.
În măsura în care au fost îndeplinite condițiile menționate anterior, aceste litigii au fost
câștigate de către salariați.
Pentru a dispune admiterea acțiunilor promovate de salariații care s-au considerat discriminați
prin aplicarea Legii nr. 71/2015, instanțele au reținut în considerentele hotărârilor existența unei
discriminări nejustificate în aplicarea legii, discriminare care îndeplinește condițiile de a fi admisă,
conform art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (discriminarea este acceptabilă dacă
are o justificare obiectivă și rezonabilă, urmărindu-se un scop legitim).
Prin Decizia nr. 23/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București -
Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din
9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că ”In interpretarea si
aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind
salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul
cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile
si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la acelasi nivel" are in vedere personalul din
cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al
Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art.
8
2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din
fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare.”(inclusiv din cadrul autoritășilor
administrașiei publice locale.)
Mai mult decât atât, la data de 21 decembrie 2016, a fost publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 1029, Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care se admite că la stabilirea
nivelului maxim al salariului de bază prevăzut de Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015,
corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate se vor lua
în considerare majorările stabilite prin hotărâri judecătorești care trebuie să fie aceleași pentru tot
personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale,
respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea – cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Teza 32 din Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 a uniformizat salarizarea la nivel
maxim cu funcții similare, salarizate potrivit cadrului legal în vigoare, aferent anului 2009, cu
includerea drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești, raportate la drepturile prevăzute
în grile de salarizare la Ordonanța Guvernului nr. 9/2008 pentru familiile ocupaționale pentru care
salariul nu a fost modificat până în prezent.
În consecinţă, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, la care se face
egalizarea prevăzută de legislația în materia salarizării trebuie să includă şi drepturile stabilite sau
recunoscute prin hotărâri judecătoreşti la nivel de familie ocupațională.
Prin urmare, potrivit opiniei și practicii majoritare în salarizarea personalului plătit din fonduri
publice, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al
salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii
ocupaţionale, din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea
în aceleași condiții.
Dinamica legislativă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice din perioada
2009-2016, aplicarea neunitară a normelor în materie, interpretarea neunitară dată de instanțele
judecătorești, apariția deciziilor de neconstituționalitate în materie de salarizare, au condus la
necesitatea adoptării unui act normativ care să stabilească în mod clar salarizarea personalului plătit
din fonduri publice.
La data de 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice. În ceea ce privește salarizarea salariaților din administrația publică locală,
la art. 11 din Legea nr. 153/2017 se prevede:
“Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale
„Administraţie“ din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din
serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului
9
local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma
consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor
salariaţilor.
(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau
autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr.
VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.
(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu
respectarea prevederilor art. 25.
(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a
depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a
vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti,
corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti,
primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu
încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.
(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu
respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor
publici şi personalului contractual”.
Așadar pentru funcționarii publici și personal contractual din cadrul administrației, salariile se
stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a consiliului general al
municipiului Bucureşti, fără a depăşi limita maximă a indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar,
a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau după caz, a vicepreşedintelui
consiliului general al municipiului Bucureşti, avându-se în vedere criteriile generale de performanță
prevăzuți la art. 8 din Legea nr. 153/2017.
În aceste condiții, consider că vor apărea discrepanțe salariale între funcţionarii publici care
ocupă aceeaşi funcţie, au aceeaşi vechime în muncă şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii,
dar în cadrul unor autorități publice locale diferite, ceea ce reprezintă în mod clar o vădită încălcare
a principiului la muncă egală, salariu egal.
Mai jos, voi prezenta o speță având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, născut ca
urmare a aplicării discriminatorii a prevederilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul
2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

III. Studiu de caz – Litigiu privind funcționari publici (Legea nr. 188/1999).

10
 Obiectul: litigiu privind funcționari publici – plată neunitară drepturi salariale
Dosar nr. 5035/86/2015 al Tribunalului Suceava, Secția de contencios administrativ și
fiscal
Sentința nr. 405/10.03.2016 a Tribunalului Suceava, Secția de contencios administrativ și
fiscal, pronunțată în dosarul nr.5035/86/2015, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici,
rămasă definitivă prin Decizia nr. 1597/28.11.2016 a Curții de Apel Suceava, Secția de contencios
administrativ și fiscal
Situația de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat încadrarea și stabilirea drepturilor
salariale începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, la nivelul
maxim de salarizare al personalului încadrat în Consiliul Județean Suceava pe funcții de același
grad profesional cu ale reclamanților, precum și plata diferențelor salariale între cele cuvenite şi
cele efectiv încasate de la 09.04.2015, până la data plăţii efective, sume ce se vor actualiza cu
indicele de inflaţie și plata dobânzii legale aferente, începând cu data scadenţei fiecărei sume şi
până la data plăţii efective.
In susținere, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi - funcţionari publici - in cadrul aparatului
de specialitate al Consiliului Judeţean Suceava și că în cadrul instituției există salariați cu aceeași
funcție și grad profesional, și aceleași atribuții stabilite prin fișa postului, dar cu drepturi salariale
mai mari, condiție în care este încălcat principiul pentru muncă egală, salariu egal.
Până la apariţia Legii nr. 284/2010, în privinţa funcţionarilor publici salarizarea se făcea
ţinând cont de clasa din care făcea parte funcţia în care erau încadraţi, gradul prevăzut de art. 15 din
Legea nr. 188/1999, treapta de salarizare şi vechimea în muncă.
Prin Legea nr. 284/2010, art. 41 s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 din Legea nr.
188/1999 ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte ce până la această
dată erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional, recunoscându-se doar posibilitatea
promovării în clasă sau grad profesional.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului
plătit din fonduri publice, treptele de salarizare erau reglementate de OG nr. 6/2007, modificată prin
OG 9/2008.
Legea nr. 284/2010 a eliminat aşadar treptele de salarizare, ceea ce urma a se avea in vedere
la stabilirea unui nou salariu pentru un funcţionar public fiind doar funcţia, respectiv clasa de
salarizare, definită a fi nivelul minim al fiecărei funcţii, gradul profesional, ce urmăreşte să asigure
posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a
fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea
în muncă, ce conţine 5 gradaţii.
11
 La data de 09 aprilie 2015, a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr.
83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte
măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care s-a creat posibilitatea legală ca, pentru personalul
încadrat în instituţii şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai
mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare
funcţie, grad, treaptă şi gradaţie, acesta să fie salarizat la nivel maxim dacă îşi desfăşoară activitatea
în aceleaşi condiţii.
Cum în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Suceava, reclamanţii
beneficiau de salarii sub nivelul maxim, deşi unor persoane aflate în situaţii identice din cadrul
aceleiaşi instituţii angajatoare şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii le sunt acordate
indemnizaţii lunare superioare celor pe care reclamanţii le încasează, consideră că prezenta acţiune
este pe deplin întemeiată.
În concluzie, în privinţa reclamanţilor salarizarea s-a realizat cu încălcarea principiului
remunerării egale şi al egalităţii în materie de salarizare în cazul unor funcţii similare.
Pârâtul Consiliul Județean Suceava a invocat, pe fondul cauzei, faptul că, faţă de prevederile
legale invocate de către reclamanţi, legiuitorul precizează în mod expres personalul care beneficiază
de reglementările cuprinse în Legea nr. 71/2015, după cum urmează: aparatul de lucru al
Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, cel din cadrul
Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, precum şi personalul din aceste instituţii.
Prin sintagma din „celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel” sunt
desemnate alte instituţii şi autorităţi publice pentru care legislaţia specifică în vigoare prevede în
mod expres că nivelul de salarizare al personalului din cadrul acestora se realizează prin raportare la
salarizarea personalului din aparatul de lucru al Parlamentului. Mai mult decât, în situaţia în care
prevederile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 ar fi aplicabile tuturor instituţiilor publice şi nu
doar pentru personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi instituţiile asimilate din punct de
vedere al salarizării cu acesta, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea corespunzătoare al alin.
1 şi 2 ale art. 1 din ordonanţa sus menționată şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la
prevederile acestor alineate.
Soluția și motivarea instanței:
Instanța de fond – Tribunalul Suceava, Secția de contencios administrativ și fiscal a
admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată și a dispus:
- Admiterea acţiunii formulată de reclamanţii în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Judeţean Suceava - prin preşedinte, județul Suceava.
- Obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Suceava - prin preşedinte, județul Suceava să
procedeze la încadrarea şi stabilirea drepturilor salariale în favoarea reclamanţilor şi a
12
intervenientului principal cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014, aprobată
prin Legea nr. 71/2015 .
- Obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Suceava - prin preşedinte, județul Suceava să
procedeze la plata către fiecare reclamant şi către intervenientul principal a eventualelor diferenţe
salariale rezultate între drepturile salariale cuvenite potrivit celor de mai sus şi cele efectiv încasate,
începând cu data de 09.04.2015, sume ce se vor actualiza cu rata inflaţiei începând cu data scadenţei
fiecărei sume şi până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu
data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.
- Obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Suceava - prin preşedinte, județul Suceava la plata
către reclamanţi a sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Suceava a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea legală ca personalul
încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor
mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru
fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară
activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri,
în urma aplicării Legii nr. 284/2010 (pârâta recunoscând existenţa diferenţelor salariale între
persoane încadrate pe aceleaşi funcţii şi în aceeaşi treaptă de salarizare şi în aceleaşi condiţii de
vechime).
De altfel, prin raportul comun din data de 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie
socială şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului asupra proiectului de
Lege pentru aprobarea OUG nr. 83/2014, s-a prevăzut că amendamentul, devenit alin. 51 al art. 1 la
OUG nr. 83/2014, a fost propus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi
funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.
Tribunalul a reținut că în aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeana a Drepturilor
Omului, Curtea Europeana a statuat, in mod constant, ca discriminarea este acceptabilă daca are o
justificare obiectiva și rezonabila, iar într-o societate democrata este o astfel de discriminare este
aceea care urmăreşte un scop legitim și respectă un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul
urmărit si mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
De asemenea, Curtea a statuat că egalitatea de tratament este încălcată dacă distincţia în
discuţie nu are o justificare obiectivă și rezonabila şi nu urmăreşte un scop legitim, cu respectarea
raportului de proporţionalitate între acesta și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Tribunalul a reținut şi Decizia Curţii Constituţionale 389/27.05.2015 în care s-a statuat faptul
că art.5 alin.1 ind. 1 din OUG 83/2014, aprobată prin Legea 71/2015, reglementează interpretarea
noţiunii de nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare, prin care se înţelege acelaşi cuantum
13
al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie.
În acest context legislativ, contrar interpretării pârâtului, Tribunalul a constatat că dispoziţiile
art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014 se aplică şi reclamanţilor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al
sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi
publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.
Împotriva Sentinței nr. 405/10.03.2016 a Tribunalului Suceava, Secția de contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Suceava, criticând-o pentru
nelegalitate. Pârâtul a arătat prin memoriul de recurs că instanța de fond a dat o interpretare eronată
dispozițiilor art. 1 alin. 51 și art. 5 alin. 11 din Legea nr. 71/2015. A învederat că prevederile legale
referitoare la nivelul maxim de salarizare nu se aplică personalului din cadrul autorităților publice
locale, întrucât pe de o parte personalul care beneficiază este strict prevăzut de Legea nr. 71/2015,
iar pe de lată parte personalul din cadrul consiliului județean nu este salarizat la același nivel cu cel
din instituțiile publice prevăzute de lege. De asemenea, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1-2, art. 5
alin. 3 din OUG nr. 83/2014 și susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit sintagma
„salarizat la același nivel”, afirmând că aceasta trebuie raportată la noțiunea de „același nivel cu cel
ce se acordă pentru luna decembrie 2014”. Arată că, Consiliul Județean Suceava, în calitate de
angajator a efectuat plata drepturilor salariale către reclamanți, în conformitate cu dispozițiile legale
privind salarizarea din anii 2011-2015.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare
respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă,
Legea nr. 554/2004, OUG nr. 83/2014 și Legea nr. 71/2015.
Analizând recursul, instanța de control judiciar – Curtea de Apel Suceava, Secția de
contencios administrativ și fiscal, îl constată a fi neîntemeiat și ca atare respinge recursul,
menținând ca temeinică și legală Sentinței nr. 405/10.03.2016 a Tribunalului Suceava.

Observații: Subliniem faptul că Sentința nr. 405/10.03.2016 a Tribunalului Suceava, Secția

de contencios administrativ și fiscal și-a găsit aplicabilitate în realitate doar parțial, în ceea ce
privește plata retroactivă a drepturilor salariale, întrucât salarizarea la nivel maxim aflat în plată s-a
realizat prin aplicarea OUG nr. 20/2016, OUG nr. 43/2016, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție și respectiv a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

14
 IV. Concluzii.

Prin urmare, trebuie respectată egalitatea de tratament în domeniul salarizării și să se dea

eficiență principiului „la muncă egală, salariu egal”.
Normele de interzicere a discriminării au caracter de protecție, deci nu vor putea fi niciodată
folosite pentru a atrage un regim juridic mai dezavantajos tocmai pentru salariații mai expuși din
punct de vedere economic, a căror protecție de urmărește. Diversitatea este nu numai respectată ca
un dat al construcției europene înseși, dar și încurajată prin diferite instrumente juridice, în
condițiile eliminării oricăror posibilități de dezavantajare a unor salariați în raport cu alții.

V. Bibliografie

1. Alexandru Țiclea, tratat de dreptul muncii, Ediția a II-a, Editura Universul Juridic,
Bucureşti,2009;
2. Andrei Popescu, Drept internațional al muncii, Editura CH BECK, București, 2008;
3. www.legisplus.ro.

15
 ANEXE

1.Sentința nr. 405/10.03.2016 a Tribunalului Suceava, Secția de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în dosarul nr.5035/86/2015, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici;

2.Decizia nr. 1597/28.11.2016 a Curții de Apel Suceava, Secția de contencios administrativ și

fiscal;

3.Decizia nr. 794/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin.
(1^1)-(1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-
bugetare.

16