Noțiunea de principiu de drept. Categorii de principii.

Ca și în alte ramuri de drept ,în dreptul muncii întâlnim idei călăuzitoare reguli
fundamentale pe care se eșafodează întreaga ramură de drept.
Principiile de drept sunt ideile întemeitoare ale conținutului tuturor normelor
juridice. Ele au atât un rol constructiv cât și valorizator pentru sistemul dreptului în
sensul că ele cuprind cerințele obiective ale societății cerințe cu manifestări
specifice în procesul de constituire a dreptului și în procesul de realizare a acestuia.
Primele principii ale dreptului muncii au fost formulate odată cu instituționalizarea
dreptului muncii în anii 20-30 ai secolului XX. Astfel Voitinski a formulat pentru
prima dată în doctrina sovietică principiile muncii și anume:
- Unitatea dreptului muncii- acest principiu presupune egalitatea drepturilor și
obligațiilor ce le revin tuturor salaraților precum și extinderea normelor
dreptului muncii asupra tuturor persoanelor care au încheiat contracte
individuale de muncă
- Stabilitatea raporturilor juridice de muncă-potrivit acestui principiu
angajatorul avea dreptul să desfacă contractul individual de muncă doar în
cazurile prevăzute de legislație.
- Legalitatea clauzelor contractului de muncă semnifică interpretarea
clauzelor contractuale în favoarea salariaților
- Condiționarea muncii angajate- condițiile în care urma să fie prestată munca
nu trebuie să înrăutățească situația salariatului
Principiile generale ale dreptului sunt ideile de maximă generalitate care
întemeiază conținutul normelor juridice într-o ordine juridică pozitivă.
Astfel distingem următoarele principii generale ale dreptului:
- Principiul justiției
- Principiul libertății
- Principiul responsabilității
- Principiul unității
- Principiul ierarhiei
Principiile interramurale ale dreptului sunt principii generale de drept public sau
privat care guvernează cel puțin două ramuri ale dreptului Spre exemplu: accesul
liber la justiție,pluralismul formelor de proprietate, principiile economiei de piață.
Principiile ramurale ale dreptului muncii- idei generale și comune pentru întreaga
legislație a muncii,privesc toate instituțiile dreptului muncii. În opinia Elenei
Botnari principiul instituției juridice într-un complex sistemic este ascedentul
ideilor normelor juridice și descedentul principiilor ramurei corespunzătoare de
drept.
În opinia autorului român Dumitru Maziliu principiul bunei- credințe este un
principiu general de drept care presupune atât întocmirea legii cu corectitudine cât
și realizarea prescripțiunilor ei ținând cont nu numai de propriile interese dar și
interesele celeilalte părți. Esența acestui principiu rezidă în faptul că atât
angajatorul cât și salariatul trebuie să-și exercite drepturile și să profite de
garanțiile legale fără a prejudicia interesele celeilalte părți.
Prezentarea principiilor ramurale ale dreptului muncii
 Libertatea muncii -în procesul evoluției istorice dreptul la muncă ca drept
fundamental al omului și-a găsit locul printre drepturile din a doua generație
fiind atribuit categoriei drepturilor social economice și culturale. În
Republica Moldova libertatea muncii este garantată în primul rând prin
prevederiile constituționale. În conformitate cu art. 43 alin(1) din Constituția
RM orice persoană are dreptul la muncă la libera alegere a muncii la condiții
echitabile și satisfăcătoare de muncă precum și la protecția împotriva
șomajului.Libertatea muncii se manifestă prin caracterul contractual al
tuturor formelor raportului juridic de muncă.
 Libertatea muncii cuprinde două elemente fundamentale:
-libertatea de a munci
-libertatea de a nu munci
Libertatea de a munci presupune dreptul persoanei de a-și alege profesia și locul de
muncă în mod liber.
În ceea ce privește libertatea de a nu munci menționăm faptul că munca nu este
obligatorie deși unele constituții ca de exemplu cea a Spaniei o tratează ca fiind
obligatorie. Din acest punct de vedere dreptul persoane de a nu munci cuprinde
două aspecte: dreptul de a refuza munca și dreptul de a înceta munca- se cere de
menționat că libertatea muncii este asigurată prin reglementarea desfacerii
contractului individual de muncă din inițiativa salariatului consacrând astfel
conform art.85 al Codului Muncii- dreptul salariatului la demisie. Astfel în
doctrina rusă se subliniază importanța deosebită a principiului libertății muncii
pentru domeniul raporturilor juridice de muncă. Astfel autorul rus Mavrin numește
acest principiu ca unul fundamental catre prezintă o importanță primordială pentru
întregul ansamblu de raporturi.
 Interzicerea muncii forțate și a discriminării în domeniul raporturilor de
muncă
În conformitate cu prevederile art. 7 alin(2) din CM al RM prin muncă forțată se
înțelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare sau fără
consimțământul acesteia. Munca forțată pune în pericol libertatea contractuală a
individului. În conformitate cu art.7 alin(5) din CM al RM nu se consideră muncă
forțată: serviciul militar, munca unei persoane condamnate în condiții normale în
perioada de detenție sau de liberarea condiționată înainte de termen. De asemenea
nu poate fi recunoscută ca muncă forțată schimbarea temporară a locului de muncă
și specificlui ei.
Al doilea component al acestui pricipiu este discriminarea care reprezintă
tratamentul diferențiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenței reale sau
presupuse a acesteia la un anumit grup social.
 Discriminarea la rândul său poate fi:
- directă- tratarea unei persoane în baza oricăruia dintre criteriile prohibitive în
manieră mai puțin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situație
comparabilă
- indirectă- orice prevedere acțiune , criteriu sau practică aparent neutră care are
drept efect dezavantajarea unei persoane față de altă persoană.
 Egalitatatea în drepturi a cetățenilor Republicii Moldova în fața legii și a
autorităților publice constituie un principiu de drept de valoare
constituțională. În conformitate cu prevederile art 8 alin(1) din CM al RM în
cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a
tuturor salariaților. Orice discriminare directă sau indirectă a salariaților pe
criterii de vârstă sex,rasă culoare a pielii precum și alte criterii nelegate de
calitățile sale profesionale este strict interzisă. Totodată menționăm că în
legislația comunitară interzicerea discriminării pe criterii de vârstă constituie
un element esențial pentru realizarea obiectivelor stabilite în liniile
directoare privind ocuparea forței de muncă și încurajarea diversității la
încadrarea în muncă. Cu toate acestea diferențele de tratament legate de
vârstă pot fi justificate în anumite împrejurări și necesită dispoziții specifice.
 Astfel tratamentul diferențiat se poate referi în special la:
-aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea
profesională de încadrare și de muncă inclusiv a condițiilor de concediere și de
remunerare pentru tinerii lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane la
întreținere pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura
protecția
-stabilirea unor condiții minime de vârstă de experiență profesională sau de
vechimea în muncă pentru accesul la încadrarea în muncă sau pentru anumite
avantaje legate de încadrarea în muncă
- stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare bazată pe formarea necesară
pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile
înaintea pensionării.
  Pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați angajatorul este obligat:
- Să asigure egalitatea de șanse și de tratament tuturor persoanelor la
angajarea potrivit profesiei la perfecționarea profesională la promovarea în
serviciu fără discriminare după criteriul de sex
- Să aplice aceleași criterii de evaluare a calității muncii de sancționare și de
concidiere
- Să asigure remunerarea egală pentru munci de valoare egală
- Să întreprindă măsuri de prevenire a hărțuirii sexuale ale femeilor și
bărbaților la locul de muncă.
 În conformitate cu prevederile art.11 alin (1) din legea nr.5 din 2006 se
consideră discriminatorii următoarele acțiuni ale angajatorului:
-plasarea anunțurilor de angajare cu cerințe și criterii ce presun priorități
pentru unul dintre sexe
-refuzul neîntemeiat a persoanelor de un anumit sex
-stabilirea pentru angajați în funcție de sex a unui program de lucru mai
favorabil
-refuzul neîntemeiat de a admite în cadrul programului de perfecționare
profesională o persoană
-aplicarea după criteriul de sex a unor criterii diferite de remunerare pentru
munci de valoare egală
-distribuirea diferențiată după criteriul de sex a sarcinilor de muncă având ca
urmare atribuirea unui statut mai puțin favorabil
 Protecția împotriva șomajului și acordarea de asistență în câmpul muncii-
acest principiu și-a găsit reflectare și concretizare în legea RM privind
ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă. În ceea ce privește măsurile active de stimulare a
ocupării forței de muncă se cuvine de remarcat că ele constau în : sporirea
posibilităților de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea a
noi locuri de muncă; stimularea angajatorilor pentru angajarea în muncă a
absolvenților instituțiilor de învățământ superior. Referitor la protecția
socială a șomerilor trebuie menționat că aceasta include: acordarea
ajutorului de șomaj; acordarea de alocații pentru integrarea sau reintegrarea
profesională.
 Asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiții echitabile de muncă și a
dreptului la odihnă- principiul enunțat are un conținut complex el include în
sine dreptul salariatului la condiții de muncă care corespund cerințelor
protecției și igienei muncii și la acordarea concediului anual de odihnă a
pauzelor de odihnă zilnice precum și a zilelor de repaus nelucrătoare.
În ceea ce privește dreptul salariatului la odihnă reglementarea acestui drept este
construită pe ideea fundamentală că el nu răspunde numai unui interes personal ci
face parte din măsurile de ocrotire și de garantare a dreptului la muncă. Dreptul la
odihnă este garantat prin: garantarea repausului săptămânal; stabilirea duratei
maxime a săptămânii de muncă de 40 de ore;durata redusă a timpului de muncă
pentru salariații care lucrează în condiții vătămătoare și pentru minori; reducerea
cu o oră a duratei muncii de noapte.
 Egalitatea în drepturi și în posibilități a salariaților – acest principiu își are
izvorul primar în art.16 alin (2) din Constituția RM conform căruia toți
cetățenii RM sunt egali în fața legii și a autorităților publice. Astfel toate
persoanele trebuie să dispună de posibilități egale în a-și valorifica
capacitatea juridică de muncă
 Garantarea dreptului fiecărui salariat la achitarea integrală echitabilă și la
timp a salariului- conținutul acestui principiu este bine conturat în Legea
salarizării din 14 februarie 2002. În acest act legislativ a fost consfințit
pentru prima dată mecanismul compensării pierderilor cauzate salariatului
de neachitare la timp a salariului
 Astfel la plata salariului se referă următoarele principii:
-Salariul se plătește direct lucrătorului
-Salariile plătite în bani vor fi achitate exclusiv în monedă
-Este interzisă plata salariului în băuturi alcoolice sau drogurilor
Partea din salariu este necesară pentru întreținerea lucrătorului și a familiei sale și
nu poate fi sub nici o formă cedată sau urmărită
 Asigurarea dreptului salariaților și angajatorilor la asocierea pentru
apărarea drepturilor și intereselor membrilor lor – dreptul de asociere în
sindicate este consfințit în art 42 din Constituție potrivit căruia orice salariat
are dreptul de a întemeia și de a se afilia în sindicate pentru apărarea
intereselor sale. Sindicatele contribuie la apărarea intereselor profesionale
economice și sociale ale salariaților.
 Dreptul fiecărui salariat la apărarea drepturilor și libertăților sale de
muncă- orice salariat ale cărui drepturi de muncă au fost lezate are dreptul să
sesizeze organele de supravegherte și control a muncii