PRINCIPIILE DREPTULUI MUNCII

Tatiana Mihailov
Doctor în drept, lector universitar
 UNITĂȚI DE CONȚINUT

 Noţiunea principiilor Dreptului Muncii.

 Principiile interramurale ale Dreptului Muncii.
 Principiile ramurale ale Dreptului Muncii.
 Funcţiile Dreptului Muncii.
 NOŢIUNEA PRINCIPIILOR DREPTULUI MUNCII

Ca și în alte ramuri de drept, în dreptul muncii întâlnim idei călăuzitoare, reguli

fundamentale pe baza cărora se eșafodează întrega ramură de drept.
Principiile de drept sunt ideiile întemeitoare ale conținutului tuturor normelor juridice.
Principiile de drept pot fi formulate direct, în articole de legi speciale, sau pot fi deduse pe
cale de interpretare.

Principiile
Dreptului
Muncii

Principii Principii Principii

generale interramurale ramurale
 NOŢIUNEA PRINCIPIILOR DREPTULUI MUNCII

Principiile generale a dreptului sunt ideile de maximă generalitate care întemeiază

conținutul tuturor normelor juridice dintr-o ordine juridică pozitivă.

Principiile interramurale ale dreptului sunt principii generale de drept public sau/și drept
privat care guvernează cel puțin două ramuri de drept.

Principiile ramurale ale dreptului muncii sunt idei generale și comune pentru întreaga
legislație a muncii, privesc toate instituțiile dreptului muncii, chiar dacă unele nu își manifestă
prezența cu aceeași intensitate în fiecare din instituțiile respective.
PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Liberatatea muncii
Art.43 alin.(1) Constituția Republicii Moldova
„Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de
muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.”
Art.5 lit. a) Codul Muncii al Republicii Moldova
„ Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de
acestea, principii ce reies din normele dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii
Moldova, sînt următoarele:
a) libertatea muncii, incluzînd dreptul la munca liber aleasă sau acceptată, dreptul dispunerii de
capacităţile sale de muncă, dreptul alegerii profesiei şi ocupaţiei;”
Art.6 Codul Muncii al Republicii Moldova
„Articolul 6. Neîngrădirea dreptului la muncă şi libertatea muncii
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţia Republicii Moldova.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă, a profesiei, meseriei sau activităţii sale.
(3) Nimeni, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un
anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice act juridic încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin.(1), (2) şi (3) este nul.”
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Liberatatea muncii cuprinde fouă elemente fundamentale:
a) Libertatea de a munci;
b) Libertatea de a nu munci
Libertatea de a munci presupune dreptul persoanei de a-și alege profesia și locul
de muncă în mod liber. Potrivit art. 6 din Pactul cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale, statele părți recunosc dreptul la muncă și acesta cuprinde dreptul
pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea de a-și procura cele necesare
vieții sale prin o muncă liber aleasă sau acceptată.
În ceea ce priveșe libertatea de a nu munci, menționăm faptul că munca nu este o
obligație. Din acest punct de vedere, dreptul persoanei de a nu munci cuprinde două
aspecte: dreptul de a refuza munca și dreptul de a înceta munca. Cu referire la ultimul
aspect, se cere menționat că libertatea muncii este asigurată prin reglementarea
desfacerii contractului individual de muncă din inițiativa salariatului (Demisia – art.
85 din Codul Muncii).
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Interzicerea muncii forțate și a discriminării în domeniul raporturilor de muncă
Art.44 Constituția Republicii Moldova
„(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar
obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale,
stabilite de lege.”
Art.5 lit. b) Codul Muncii al Republicii Moldova
„Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din
normele dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii Moldova, sînt următoarele:
b) interzicerea muncii forţate (obligatorii) şi a discriminării în domeniul raporturilor de muncă;”
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Interzicerea muncii forțate și a discriminării în domeniul raporturilor de muncă
Art.7 Codul Muncii al Republicii Moldova
„Articolul 7. Interzicerea muncii forţate (obligatorii)
(1) Munca forţată (obligatorie) este interzisă.
(2) Prin muncă forţată (obligatorie) se înţelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau fără consimţămîntul acesteia.
(3) Se interzice folosirea sub orice formă a muncii forţate (obligatorii), şi anume:
a) ca mijloc de influenţă politică sau educaţională ori în calitate de pedeapsă pentru susţinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic,
social sau economic existent;
b) ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopuri economice;
c) ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă;
d) ca mijloc de pedeapsă pentru participare la grevă;
e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenţă socială, naţională, religioasă sau rasială.
(4) La munca forţată (obligatorie) se atribuie:
a) încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia;
b) cerinţa angajatorului faţă de salariat de a-şi îndeplini obligaţiile de muncă în lipsa unor sisteme de protecţie colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării
cerute poate pune în pericol viaţa sau sănătatea salariatului.
(5) Nu se consideră muncă forţată (obligatorie):
a) serviciul militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu îndeplinesc serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate prestată în condiţii normale în perioada de detenţie sau de liberare condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Interzicerea muncii forțate și a discriminării în domeniul raporturilor de muncă
Articolul 168. Munca forțată (Codul Penal)
(1) Obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei, prin constrîngere sau înșelăciune, dacă această acțiune nu întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului de copii,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 6 ani.
(2) Aceeași acțiune săvîrșită:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) asupra unui copil cu capacitate de muncă sau a unei femei gravide;
c) de două sau mai multe persoane;
d) de o persoană publică, de o persoană cu funcție de răspundere, de o persoană cu funcție de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcționar international
se pedepsește cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei
juridice, în mărime de la 2000 la 3500 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvîrșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală;
b) soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății ori cu decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2500 la 4000 de unități convenționale cu lichidarea persoanei juridice.
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Prin discriminare în sfera muncii se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, operată în privința unui salariat pe
criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, infectare cu HIV/SIDA,
apartenență sau activitate sindicală, precum și în baza altor criterii nelegate de calitățile sale profesionale.
Putem invoca următoarele exemple de discriminare în sfera muncii: refuzul de a angaja o femeie pe motivul că este însărcinată sau că
are la întreținire unul sau doi copii minori, refuzul de acorda același salariu unei persoane de sex femenin comparativ cu o persoană de sex
masculin, deși desfășoară același tip de activitate și în aceleași condiții de muncă.
Articolul 8. Interzicerea discriminării în sfera muncii (Codul Muncii)
(1) În cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a
salariatului pe criterii de sex, vîrstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, dizabilitate, infectare cu
HIV/SIDA, apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă.
(2) Nu constituie discriminare stabilirea unor diferenţieri, excepţii, preferinţe sau drepturi ale salariaţilor, care sînt determinate de cerinţele
specifice unei munci, stabilite de legislaţia în vigoare, sau de grija deosebită a statului faţă de persoanele care necesită o protecţie socială şi
juridică sporită.
PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII

• Apare atunci când tratamentul diferențiat este

generat în mod intenționat.
Dicriminarea • De exemplu, dicriminarea directă apare atunci
când două persoane, având pregătire egală și o
directă funcție similară, sunt plătite în mod diferențiat
datorită faptului că una dintre acestea aparține
unui grup etnic.

• Apare atunci când tratamentul diferențiat are la

bază o decizie inechitabilă luată anterior.
Discriminarea • De exemplu, apare atunci când cele două
persoane sunt plătite diferit, deoarece au fost
indirectă angajate în mod diferit.
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII
Protecția împotriva șomajului și acordare de asistență la plasarea în
câmpul muncii
Acest principiu și-a găsit reflectare și concretizare în Legea cu privire la promovarea
ocupării forţei de muncă și asigurarea de șomaj nr. 105 din 14.06.2018.
Politicile privind protecția împotriva șomajului și acordarea de asistență la plasarea în
câmpul muncii se realizează, în principal prin intermediul Agenției Naționale pentru
Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și al agențiilor private de ocupare a forței de muncă.
Egalitatea în drepturi și posibilități a salariaților
Art.16 alin.(2) Constituția Republicii Moldova
„Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă
politică, avere sau de origine socială.”
Toate persoanle trebuie să dispună de posibilități egale în a-și valorifica capacitatea juridică
de muncă. Acest scop este atins prin interzicerea invocării unor alte motive de neangajare
decât calitățile profesionale.
PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII

Asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiții echitabile de muncă și a dreptului la odihnă.

Principiul dat cuprinde în sine dreptul salariatului la condiții de muncă care corespund cerințelor sănătății și securității la
locul de muncă, la acordarea concediului anual de odihnă, a pauzelor de odihnă zilnice, precum și a zilelor de repaus și
de sărbătoare nelucrătoare.

Garantarea dreptului fiecărui salariat la achitarea integrală, echitabilă și la timp a salariului.

În conformitate cu art. 144 alin.(1) din CM al RM, plata salariilor este efectuată de angajator în mod
prioritar față de alte plăți, inclusiv în caz de insolvabilitate a unității.

Asigurarea dreptului salariaților și anagajatorilor la asociere pentru apărarea drepturilor și intereselor

membrilor lor.
Dreptul la asociere în sindicate este consfințit în art.42 din Constituție, potrivit căruia orice salariat are dreptul de a
întemeia și a se afilia în sindicate pentru apărarea intereselor sale. Angajatorii se pot asocia în patronate.

Asigurarea dreptului salariaților de a participa la administrarea unității în formele prevăzute de lege

În conformitate cu art. 42 alin.(2) din CM al RM, participarea la administrarea unității se realizează prin: participarea la
elaborarea și apobarea proiectelor de acte normative la nivel de unitate, colaborarea cu angajatorul în cadrul
parteneriatului social.
 PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI MUNCII

 îmbinarea reglementării de stat şi a reglementării contractuale a raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate
nemijlocit de acestea;
 obligativitatea reparării integrale de către angajator a prejudiciului material şi a celui moral cauzate salariatului în
legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă;
 stabilirea garanţiilor de stat pentru asigurarea drepturilor salariaţilor şi angajatorilor, precum şi exercitarea controlului
asupra respectării lor;
 asigurarea dreptului fiecărui salariat la apărarea drepturilor şi libertăţilor sale de muncă, inclusiv prin sesizarea
organelor de supraveghere şi control, a organelor de jurisdicţie a muncii;
 asigurarea dreptului la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor colective de muncă, precum şi a
dreptului la grevă, în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;
 obligaţia părţilor la contractele colective şi individuale de muncă de a respecta clauzele contractuale, inclusiv dreptul
angajatorului de a cere de la salariat îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă
de bunurile angajatorului şi, respectiv, dreptul salariatului de a cere de la angajator îndeplinirea obligaţiilor faţă de
salariaţi, respectarea legislaţiei muncii şi a altor acte ce conţin norme ale dreptului muncii;
 asigurarea dreptului sindicatelor de a exercita controlul obştesc asupra respectării legislaţiei muncii;
 asigurarea dreptului salariaţilor la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale în perioada activităţii de muncă;
 garantarea dreptului la asigurarea socială şi medicală obligatorie a salariaţilor.
 FUNCȚIILE DREPTULUI MUNCII

Prin funcție a dreptului muncii înțelegem acele direcții principale de reglementare juridică a
relațiilor sociale care se formează în legătură cu prestarea muncii subordonate.

Funcția industrială
Prin intermediul dreptului Dreptul muncii asigură
muncii se creează premise apărarea prioritară a
pentru extinderea drepturilor și intereselor
procesului de producție, legitime ale salariatului ca
fapt ce prezintă parte considerată mai
importanță atât pentru vulnerabilă din punct de

Funcția socială
angajator, cât și pentru vedere economic.
salariați (crearea unor noi
locuri de muncă, salariul
echitabil).