UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CATEDRA DE DREPT

REFERAT

TEMA: SEMNIFICAȚIA CUMULULUI DE FUNCȚII

Conducător:

Student:

Anul 2023
 CUPRINS:

INTRODUCERE.......................................................................................................................3
SUBIECTUL I Cumul și cumularea
muncii..............................................................................6
SUBIECTUL II Retribuirea muncii prin cumul și cumularea de profesii
(funcții)..................12
CONCLUZII............................................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................22

2
 INTRODUCERE
Dezvoltarea economiei de piață este imposibilă fără munca omului. Economia de piață nu
poate exista fără piața muncii, unde se vinde şi se cumpără aşa o „marfă” specială cum este forța de
muncă.
Dreptul la muncă este unul din drepturile fundamentale prevăzute de Constituţia Republicii
Moldova, care prevede că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la
condițiile echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecție împotriva șomajului. La data
de 01 octombrie 2003 a intrat în vigoare Codul muncii al Republicii Moldova (în continuare: CM
RM). O dată cu intrarea în vigoare a acestuia, de către legiuitor au fost reglementate şi relaţiile ce
ţin de angajarea prin cumul. Actualitatea temei vizate la data de astăzi este una evidentă luându-se
în considerație situația economică din Republica Moldova și sistemul de salarizare a cetățenilor.
Importanța temei abordate se mai subliniază prin faptul că la ziua de azi tot mai mulți salariați în
afara de munca de bază optează pentru munca prin cumul pentru a avea un câștig în plus.
În teoria și practica actuală, există o mulțime de dovezi ale contradicțiilor în reglementarea
legislativă a muncii persoanelor care lucrează prin cumul, în special în ceea ce privește încheierea și
rezilierea unui contract de muncă, orele de muncă, remunerația acestora, asigurarea concediilor și a
altor probleme. Practica contradictorie de aplicare a legislației privind reglementarea legală a
muncii salariaților prin cumul necesită o analiză și monitorizare permanentă. Din punct de vedere
științific și practic, tema dată a fost precăutată de mai multe persoane notorii în domeniu în țările
membre ale CSI, investigând obiectul dat pentru stabilirea unei practici unice și legiferarea
raporturilor de muncă la angajarea prin cumul, dar mai puțin în Republica Moldova.
În ultimii ani, legislația muncii din statele membre CSI s-a dezvoltat activ, inclusiv în ceea ce
privește angajarea prin cumul a salariaților. O serie de dispoziții din prezenta legislație prezintă un
interes indubitabil pentru țara noastră și o practică demnă de urmat. Cu toate acestea, legislația
pozitivă ale statelor membre CSI privind munca salariaților angajați prin cumul puțin a fost luată în
considerare în științele juridice ale Republicii Moldova.
Scopul referatului dat este studierea și clarificarea aspectelor teoretice și juridice generale ale
cumulului de funcții și a caracteristicilor reglementării legale a muncii prin cumul. Acestea și alte
aspecte relevante de reglementare legală a muncii a salariaților care lucrează prin cumul, au atras

3
atenția autorului lucrării în cauză și au determinat alegerea temei. Semnificația practică a studiului
constă în precăutarea mecanismului de reglementare legală a muncii prin cumul, găsirea
conflictelor, lacunelor și contradicțiilor din legislație, care este important în practica aplicării legii,
înțelegerea sensului real al legiuitorului pentru a interpreta și aplica corect normele de drept ale
muncii care reglementează relațiile muncii prin cumul. În plus, cercetarea în acest domeniu este
necesară pentru a optimiza reglementarea și aplicarea legii naționale.
Potrivit dex-ului limbii române, prin noțiunea de muncă prin cumul se înțelege deținere de
către o persoană a mai multor funcții sau atribuții remunerate în același timp. Legislația Republicii
Moldova reglementează noțiunea de muncă prin cumul în conținutul art. 267 alin. (1) din CM RM
unde este indicat că, Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de
bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui
contract individual de muncă distinct1.
Totodată, ținem să indică că tot în CM RM este dată și noțiunea de cumulare de profesii –
salariaților care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă,
îndeplinesc, la aceeași unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcție) sau obligațiile de
muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiți de munca lor de bază (în limitele duratei
normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plătește un spor pentru cumularea de
profesii (funcții) sau pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent 2 .
Dorim să subliniem faptul că munca prin cumul și cumularea de profesii sunt după cum este indicat
mai sus două noțiuni distincte, care însă în practica din Republica Moldova se confundă des. Astfel,
cu regret, mulți angajatori, salariați și chiar specialiști în resurse umane pot greși în a alege cea mai
potrivită soluție când decid asupra muncii prin cumul sau cumularea de profesii (funcții). Iar pentru
ca decizia unei persoane să fie una potrivită și corectă din punct de vedere legal, fie că e salariat sau
angajator, este important să se înțeleagă ce reprezintă fiecare noțiune și care sunt normele legale
care le reglementează.
Încă o noțiune ce circulă pe piața forței de muncă este și cumulard, prin care se înțelege -
persoană fizic, ce prestează munca prin cumul în temeiul unui contract individual de muncă distinct.
În sensul dat ținem să indicăm că locul de muncă de bază este întreprinderea, instituția, organizația
cu statut de persoană juridică unde salariatul își desfășoară activitatea (anterior la locul de muncă de

1
Codul muncii al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova №154-XV din 28.03.2003, intrat în vigoare la
data de 01.10.2003 // Monitorul oficial № 159-162/648, 29.07.2003.
2
Ibidem, Art. 156 alin. (1).

4
bază se află carnetul de muncă al salariatului), și care prestează suplimentar munca în calitate de
cumulard, iar locul de muncă prin cumul este întreprinderea, instituția, organizația cu statut de
persoană juridică în cadrul căreia este angajat cumulardul și în care activează în afara orelor de
program. Raporturile de muncă sunt definite ca acele relații sociale reglementate de lege, ce iau
naștere între o persoană fizică, pe de o parte, și, ca regulă, o persoană juridică pe de altă parte, ca
urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la
rândul ei, se obligă să o remunereze și să creeze condiții necesare prestării acestei munci 3 .
În cazul nostru, munca prin cumul este reglementată de prevederile CM RM și anume la
Titlul X, Capitolul V, art. 267-art.274, la Capitolul V, munca prin cumul.

3
A. Țiclea, Tratat de dreptul muncii - Legislație. Doctrină. Jurisprudență, ed. Universul Juridic, București 2012, p.
18.

5
 Subiectul I.
Cumul și cumularea muncii
Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și
satisfăcătoare de muncă. Aceasta este o garnițe constituțională care trebuie respectată în cadrul
raporturilor de muncă, atât în relațiile cu titularii funcțiilor, cât și atunci când sunt prezente raporturi
de prestare a muncii prin cumul sau prin cumularea de funcții.
În prezentul articol vom analiza întinderea drepturilor și a obligațiilor ce apar între angajator
și angajatul care exercită munca prin cumul sau prin cumularea de funcții.
Potrivit art.267 alin.(1) din Codul muncii, munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către
salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de
program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct. Astfel este definită expres noțiunea
de muncă prin „cumul”.
În ceea ce privește noțiunea „cumulare” de funcții, legiuitorul nu oferă o definiție aparte, însă
aceasta poate fi dedusă din textul art.156 al Codului muncii, ca fiind o muncă suplimentară într-o
altă profesie (funcție) pe care salariatul o îndeplinește, la aceeași unitate, fără a fi scutit de munca
lui de bază, în limitele duratei normale a timpului de muncă.
Diferența care există între aceste două concepte – cumul și cumulare – este esențială.
1. Munca prin cumul reprezintă o muncă prestată în temeiul unui contract individual de
muncă distinct, iar cumularea de funcții se realizează în lipsa unui contract individual de muncă
suplimentar. Respectiv, în primul caz, părțile trebuie să convină asupra fișei de post, iar în cel de al
doilea caz – opțional, deoarece persoana se obligă să exercite anumite atribuții suplimentare pentru
o perioadă determinată de timp, nefiind scutită de exercitarea atribuțiilor de bază.
2. Munca prin cumul poate fi exercitată atât la unitatea în care salariatul își desfășoară munca
de bază cât și la o alta, iar cumularea de funcții poate avea loc doar în cadrul aceleiași unități în care
salariatul își desfășoară munca de bază.
În context, merită a fi menționat că munca prin cumul exercitată la aceeași unitate, precum și
cumularea de funcții pot avea loc atât în cadrul aceleiași subdiviziuni structurale cât și în alta, cu
unele excepții prevăzute de lege.

6
 Potrivit art.261 din Codul muncii, conducătorul de unitate nu poate să presteze muncă prin
cumul la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevăzute
de legislația în vigoare, care vizează, în principiu, desfășurarea activității didactice, științifice și de
cercetare. Restricții există și în privința funcționarilor publici a căror calitate este incompatibilă cu
orice altă funcție publică decât cea în care au fost numiți.
Astfel, în temeiul art.25 din Lege cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,
funcționarul public nu este în drept să desfășoare alte activități remunerate:
a) în cadrul autorităților publice, cu excepțiile prevăzute de lege;
b) în funcție de demnitate publică sau în funcție din cadrul cabinetului persoanei care exercită
funcție de demnitate publică, cu excepția cazului în care raporturile de serviciu sunt suspendate pe
perioada respectivă în condițiile legii;
c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul
societăților comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum și în cadrul
organizațiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată,
subordonată sau, în anumite privințe, este de competența autorității în care el este angajat, cu
excepția activităților științifice, didactice, de creație și de reprezentare a statului în societățile
economice.
Modul de cumulare a acestor activități cu funcția publică se stabilește de Guvern. La fel,
funcționarul public nu este în drept să desfășoare activitate de întreprinzător, cu excepția calității de
fondator al societății comerciale, ori să înlesnească, în virtutea funcției sale, activitatea de
întreprinzător a persoanelor fizice și juridice.
Însă, funcționarul public poate cumula, în cadrul autorității publice în care își desfășoară
activitatea, atribuțiile funcției sale cu atribuțiile funcției publice temporar vacante, fapt confirmat
prin actul administrativ al conducătorului.
Totuși, în temeiul art.9 alin.(3) din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor
publici, se admite cumularea atribuțiilor funcției deținute cu atribuțiile unei funcții publice temporar
vacante de către funcționarii publici de conducere și de execuție. Funcționarii publici de conducere
pot cumula doar funcții de execuție. Totodată, în temeiul art.30 alin.(2) din Legea cu privire la
sistemul de salarizare în sectorul bugetar, nu se permite cumularea de funcții în orele de program
personalului cu funcții de conducere și corpului profesoral. Observăm că nu există restricții în
privința exercitării muncii prin cumul de către personalul cu funcții de conducere și corpul
profesoral din autoritățile administrației publice, instituțiile și organizațiile finanțate de la bugetul
7
public național, decât doar pentru conducătorul de unitate, în temeiul art.261 din Codul muncii
menționat mai sus.
Pentru a exercita munca prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de
muncă de bază, întrucât aceasta se exercită în afara orelor de program, cu excepția activităților
didactice, științifice și de cercetare care nu pot fi exercitate decât doar în timpul orelor de program.
În schimb, pentru cumularea de funcții la aceeași unitate inițiativa vine, de regulă, de la angajator,
care este nevoit să găsească soluții de moment pentru anumite situații neprevăzute, cum ar fi, spre
exemplu, devenirea vacantă a unei funcții și, respectiv, îndeplinirea sarcinilor ce revin acestei
funcții de către un alt angajat până la completarea postului respectiv – situație cunoscută și sub
denumirea de interimat al funcției.
Persoana care exercită munca prin cumul se numește „cumulard” – aceasta rezultă din
prevederile art.155 din Codul muncii, iar persoana care cumulează o funcție la aceeași unitate nu
este denumită într-un fel anume, deși, pentru anumite situații, descrise mai sus, ar putea fi numită
„interimar” al funcției. Reieșind din prevederile legislației în vigoare, prin noțiunea „cumulard” se
înțelege salariatul care, pe lângă munca de bază, îndeplinește și o altă muncă, permanent sau
temporar, la aceeași unitate sau alta, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual
de muncă distinct.
Prin noțiunea de „interimar” înțelegem salariatul care, pe lângă munca de bază, cumulează o
altă funcție, temporar, la aceeași unitate, în timpul orelor de program, în lipsa unui contract
individual de muncă distinct. Astfel, salariatul care exercită o muncă prin cumul se numește
cumulard, iar salariatul care cumulează o funcție pe o perioadă determinată se numește interimar.
Această ultimă calitate trebuie deosebită de „îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariaților
temporar absenți”, care, potrivit art.156 alin.(1) din Codul muncii, reprezintă situația când salariatul,
în afară de munca lui de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinește, la aceeași
unitate, obligațiile de muncă ale unui salariat temporar absent. Spre exemplu, ale persoanei care se
află în concediul de odihnă anual, medical, neplătit, deplasare sau în altă situație care face
imposibilă prezența la locul de muncă o anumită perioadă de timp.
În ambele cazuri trebuie să existe acordul de voință al angajatului, care are dreptul
constituțional de a-și alege munca pe care s-o îndeplinească. La fel, o particularitate comună a
acestor două concepte o reprezintă dreptul la remunerație pentru munca prestată. Totuși, diferența
există în cuantumul remunerației. Potrivit art.155 din Codul muncii, salarizarea cumularzilor se
efectuează pentru munca realmente prestată sau timpul efectiv lucrat. Mărimea salariului tarifar sau
8
a salariului funcției pentru cumularzi, precum și mărimea premiilor, a sporurilor, a adaosurilor și a
celorlalte recompense, determinate de condițiile de salarizare, se stabilesc în contractul colectiv sau
individual de muncă și nu pot depăși mărimile prevăzute pentru ceilalți salariați din unitatea
respectivă.
Merită atenție cuvintele „nu pot depăși” mărimile prevăzute pentru ceilalți salariați din
unitatea respectivă, întrucât, potrivit art.267 alin.(6) din Codul muncii, salariații angajați prin cumul
beneficiază de aceleași drepturi și garanții ca și ceilalți salariați din unitatea respectivă. Astfel,
restricția „nu pot depăși” trebuie interpretată în sensul că nici „nu pot fi mai mici” decât mărimile
prevăzute pentru ceilalți salariați din unitatea respectivă. În ceea ce privește retribuirea muncii în
caz de cumulare a funcțiilor, art.156 alin.(2) din Codul muncii prevede plata unui spor la salariu
care nu poate fi mai mic decât 50 la sută din salariul tarifar (salariul funcției) al profesiei (funcției)
cumulate.
Cu titlu de comparație, potrivit alin.(3) al aceluiași articol, pentru îndeplinirea obligațiilor de
muncă ale salariatului temporar absent, mărimea concretă a sporului se stabilește în funcție de
volumul real de lucrări executate, dar nu poate depăși 100 la sută din salariul tarifar sau de funcție
al salariatului absent. În cazul în care obligațiile salariatului temporar absent sunt îndeplinite de mai
mulți salariați, cuantumul sporului se stabilește proporțional cu volumul lucrărilor executate de
fiecare dintre ei, în limitele salariului tarifar sau de funcție al salariatului absent.
Suplimentar la aceasta, din Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar
prevede că, în cazul cumulării profesiei sau funcției de către mai mulți angajați, cuantumul
suplimentului de plată pentru cumulare se stabilește proporțional volumului lucrărilor executate de
fiecare dintre ei, în limitele salariului tarifar sau salariului funcției stabilit pentru profesia (funcția)
cumulată. Cu titlu de excepție, din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici,
cuantumul suplimentelor pentru cumularea de către funcționarii publici de conducere și de execuție
a atribuțiilor funcției deținute cu atribuțiile unei funcții publice temporar vacante nu va depăși 100%
din salariul de funcție corespunzător treptei I a gradului de salarizare stabilit titularului funcției
publice temporar vacante.
Spre deosebire de persoana care cumulează funcția, persoana care se angajează prin cumul la
o altă unitate este obligată, în temeiul art.270 din Codul muncii, să prezinte angajatorului buletinul
de identitate sau un alt act de identitate, iar dacă funcția sau profesia necesită cunoștințe speciale,
angajatorul are dreptul să solicite de la persoana respectivă prezentarea diplomei sau a altui
document ce atestă studiile ori pregătirea profesională, sau a extrasului din carnetul de muncă, iar la
9
angajarea la lucrări cu condiții de muncă grele, vătămătoare și/sau periculoase - și a certificatului
privind caracterul condițiilor de muncă la locul de muncă de bază, și a certificatului medical.
De asemenea, în temeiul art. 271 din Codul muncii, în contractul individual de muncă părțile
vor stabili durata concretă a timpului de muncă și a timpului de odihnă la locul de muncă prin
cumul, ținându-se cont de prevederile titlului IV din Codul muncii și ale altor acte normative.
Salariații care prestează muncă prin cumul beneficiază de un concediu de odihnă anual, plătit
conform funcției sau specialității cumulate, care se acordă concomitent cu concediul de odihnă
anual de la locul de muncă de bază (art.272 din Codul muncii). E de menționat că salariatul care
cumulează o altă funcție nu beneficiază de asemenea garanții.
În temeiul art.268 din Codul muncii, Guvernul poate stabili, după consultarea patronatelor și
sindicatelor, particularitățile muncii prin cumul pentru unele categorii de salariați: muncitori, cadre
didactice, personal medico-sanitar și farmaceutic, personal din sfera cercetare-dezvoltare, salariați
din cultură, artă, sport etc. Însă, pentru cumularea de funcții lipsesc asemenea garanții, întrucât
atribuțiile sunt exercitate în timpul orelor de program și nu influențează durata normală a timpului
de muncă.
De comun acord cu reprezentanții salariaților, angajatorii pot prevedea anumite restricții la
prestarea muncii prin cumul numai pentru salariații cu anumite profesii, specialități și funcții, cu
condiții și regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea
sau securitatea procesului de producție (art.269 din Codul muncii), dar lista profesiilor cumulate nu
se limitează, din Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
Conform art.86 alin.(1) lit. s) și art.273 din Codul muncii, pe lângă temeiurile generale de
încetare a contractului individual de muncă, contractul încheiat cu salariatul care prestează muncă
prin cumul poate înceta și în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană
care va exercita profesia, specialitatea sau funcția respectivă ca profesie, specialitate sau funcției de
bază, iar cumularea de funcții încetează în temeiul ordinului emis de către conducătorul unității.
Un aspect important îl reprezintă momentul desfacerii contractului individual de muncă cu
salariatul angajat prin cumul. Dacă contractul încetează în legătură cu lichidarea unității, cu
reducerea numărului sau a statelor de personal sau în cazul încheierii unui contract individual de
muncă cu o altă persoană care va exercita profesia (funcția) respectivă ca profesie (funcție) de bază,
cumulardului i se plătește o indemnizație de eliberare din serviciu în mărimea salariului său mediu
lunar (art.274 din Codul muncii). În cazul în care relațiile de muncă prin cumul încetează la
inițiativa salariatului, această indemnizație nu va fi achitată.
10
 În finalul acestei analize, dorim să evidențiem că în Constituția RM sunt prevăzute o serie de
incompatibilități cu exercitarea oricărei alte funcții retribuite, inclusiv prin cumul sau cumulare.
Spre exemplu, calitatea de Președinte al Republicii Moldova (art.81) și funcția de membru al
Guvernului (art.99) sunt incompatibile cu exercitarea oricărei alte funcții retribuite.
La fel, calitatea de deputat (art.70) și funcțiile de judecător (art.116), procuror (art.125) și
judecător al Curții Constituționale (art.139) sunt incompatibile cu exercitarea oricărei alte funcții
retribuite, însă în aceste cazuri sunt exceptate activitățile didactice și științifice. La fel, exercitarea
profesiei de avocat este incompatibilă Profesia de avocat este incompatibilă cu: a) oricare funcție
publică sau de demnitate publică; b) activitatea de notar și cea de executor judecătoresc; c) alte
activități ce lezează demnitatea ori independența profesiei de avocat sau bunele moravuri. Alin. (2)
Incompatibilitățile prevăzute la alin. (1) nu se răsfrâng asupra avocaților a căror activitate este
suspendată. (art.11 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură) Întinderea drepturilor și a obligațiilor
ce apar între angajator și angajatul care exercită munca prin cumul este vastă și cunoaște
particularități specifice, în timp ce spectrul relațiilor ce apar între angajator și angajatul care exercită
cumularea de funcții este redus la emiterea ordinului de către angajator și plata remunerației în
schimbul atribuțiilor exercitate cu bună credință în perioada cumulării de funcții.

11
 Subiectul II.
Retribuirea muncii prin cumul și cumularea de profesii (funcții)
1. Activitate (munca) prin cumul
În scopul asigurării interpretării conforme a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul
unitar de salarizare în sectorul bugetar, Ministerul Finanțelor a emis următoarea explicație, după
cum urmează.
Cadrul normativ în vigoare ce reglementează retribuirea muncii, prezentat prin Codul muncii
în general și, în mod particular, pentru angajații din sectorul bugetar, prin Legea nr. 270/2018,
prevede câteva posibilități de ocupare a funcțiilor vacante/temporar vacante sau temporar absente,
sau de realizare a atribuțiilor acestor funcții, precum și a retribuției în aceste situații, și anume:
activitate (muncă) prin cumul și cumulare de profesii (funcții) / atribuții.
În acest scop, sînt definite următoarele noțiuni:
- funcție vacantă – funcție liberă, fără titular;
- funcție temporar vacantă – funcție cu al cărei titular au fost suspendate raporturile de
serviciu sau al cărei titular a fost detașat ori, după caz, asigură interimatul unei funcții de
conducere;
- funcție temporar absentă – funcție al cărei titular lipsește de la lucru pe o perioadă de
până la 60 zile calendaristice: în caz de boală sau traumatism, concediu de studii, concediu
neplătit, detașare la alt loc de muncă, pe o perioadă stabilită de legislație în cazul
concediului de maternitate, când salariaților li se păstrează locul de muncă, iar raporturile
de serviciu nu au fost suspendate.
Activitate (munca) prin cumul în corespundere cu art. 23 alin. (1) din Legea nr.270/2018
reglementează salarizarea în cazul muncii prin cumul, pentru ocuparea funcțiilor vacante și
temporar vacante în condițiile în care programul funcției cumulate nu se suprapune cu cel
corespunzător funcției de bază. Totodată, prin prisma alineatelor (2) și (3) al acestui articol, se admit
12
situații, reglementate prin norme speciale pentru anumite categorii de angajați, în care activitatea
prin cumul se realizează în timpul orelor de program ale activității de bază.
Condițiile generale de desfășurare a muncii prin cumul.
Munca prin cumul este desfășurată pe lângă munca de bază, permanent sau temporar, în afara
orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct. Pentru angajații care
cumulează funcții, evidența timpului de muncă se va efectua separat.
Conducătorul unității bugetare nu poate să presteze muncă prin cumul la o altă unitate sau la
unitatea pe care o conduce cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare (norma stipulată la art.
261 alin. (1) al Codului muncii).
Prin excepții de la regula generală, munca prin cumul poate fi efectuată în timpul orelor de
program pentru:
a) conducătorii instituțiilor de învățămînt și cadre didactice cu funcții de conducere;
b) persoanele cu funcții de conducere din organizațiile de drept public din domeniile cercetării
și inovării.
Munca prin cumul poate fi prestată atât în cadrul aceleiași unități bugetare, cât și în alte
unități. Numărul de angajatori cu care pot fi încheiate contracte individuale de muncă nu este
limitat. Dar tipul de muncă nu trebuie să depășească cel limitat prin Codul muncii (12 ore ). La
desfășurarea muncii prin cumul, salariatul beneficiază de aceleași drepturi şi garanții ca şi ceilalți
salariați, inclusiv salariale şi de concediu.
Limitarea muncii prin cumul.
Pentru conducătorii de instituții preșcolare ce activează în regim de cel puțin 10,5 ore pe zi în
instituția condusă, în limitele a 0,25 normă didactică pentru funcția de educator – punctul 17 din
Note la Tabelul 1 din Anexa nr.7.
Pentru medici și personalul medical cu studii profesional tehnice (medii speciale), în limita a
0,5 funcție.
Pentru conducătorii instituțiilor de învățămînt și cadre didactice cu funcții de conducere, în
limita a 0,25 norme didactice – punctul 17 din Note la Tabelul 1 din Anexa nr.7.
Pentru persoanele cu funcții de conducere din organizațiile de drept public din domeniile
cercetării și inovării, în limita a 0,5 normă didactică sau 0,5 normă de cercetător științific, sau pînă
la 240 ore anual în regim de plată cu ora.
Salarizarea muncii prestate prin cumul.

13
 Retribuirea muncii prin cumul se efectuează în condițiile prevăzute de Legea nr. 270/2018
pentru funcțiile cumulate, luând în considerare drepturile individuale dobândite (treapta de vechime
în muncă, grad profesional, calificare, etc.) aplicabile funcției pe care o îndeplinește prin cumul.
2. Cumulare de profesii (funcții) /atribuții
Art. 24 din Legea nr.270/2018 reglementează retribuirea muncii în caz de cumulare a
atribuțiilor funcției de bază cu atribuțiile unei funcții vacante sau temporar absente.
Condițiile de cumulare de profesii (funcții) / atribuții.
Cumularea de profesii (funcții) / atribuții reprezintă îndeplinirea de către salariați, în afară de
munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, la aceeași instituție / autoritate, a
unei munci suplimentare într-o altă profesie (funcție) sau a obligațiilor de muncă ale unui salariat
temporar absent, fără a fi scutiți de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de
muncă).
Cumularea de profesii (funcții) / atribuții este documentată, de regulă, prin semnarea unui
acord / ordin (act administrativ) adițional la contractul individual de muncă existent.
Cumularea de profesii (funcții) / atribuții poate fi realizată doar în cadrul aceleiași instituții /
autorități. Atribuțiile unei funcții vacante sau temporar absente pot fi cumulate de mai mulți
angajați. Numărul și denumirile de funcții cumulate nu se limitează.
Personalul cu funcții de conducere și de execuție poate cumula atribuțiile funcției deținute cu
atribuțiile unei funcții vacante sau temporar absente în timpul orelor de program.
Totodată, potrivit art. 261 din Codul Muncii, conducătorul unității de stat nu poate să
cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare.
Deci, prevederile art. 24 (3) din Legea nr. 270/2018, prin coroborare cu prevederile Codului Muncii,
interzic conducătorilor unităților bugetare (prin conducător se subînțelege și locțiitorul/adjunctul
conducătorului) să cumuleze atribuțiile proprii cu atribuțiile unei funcții vacante sau temporar
absente din cadrul instituției!
Atribuțiile funcției de conducere temporar absente, inclusiv ale funcției de demnitate publică,
pot fi exercitate de angajatul care nu este locțiitor titular, prin eliberarea acestuia de obligațiile
funcției de bază.
Salarizarea muncii în cazul cumulării de profesii (funcții) / atribuții.
Pentru cumularea atribuțiilor funcției deținute cu atribuțiile unei funcții vacante sau temporar
absente poate fi acordat un supliment, care nu va depăși 100 % din salariul de bază corespunzător
treptei I de salarizare stabilit pentru funcția vacantă sau temporar absentă.
14
 Suplimentul pentru cumularea atribuțiilor nu se planifică suplimentar, ci se acordă în limita
economiei de mijloace din fondul de salarizare. În cazul când atribuțiile unei funcții vacante sau
temporar absente se cumulează de mai mulți angajați, cuantumul suplimentului de plată pentru
cumulare se stabilește proporțional volumului lucrărilor executate de către fiecare din ei, în limita
salariului de bază stabilit pentru funcția cumulată.
Nu se plătesc suplimente pentru executarea de către locțiitorii titulari a obligațiilor funcțiilor
de conducere vacante sau temporar absente. Pentru îndeplinirea atribuțiilor funcției de conducere
temporar absente, inclusiv ale funcției de demnitate publică, de către angajatul care nu este
locțiitorul titular, fără a exercita obligațiile de bază, nu se acordă supliment, dar se achită salariul
lunar determinat în condițiile legii pentru funcția conducătorului absent.
3. Sporuri pentru munca suplimentară
În anumite situații, pentru realizarea unor sarcini / activități, angajații instituțiilor bugetare pot
fi atrași la muncă suplimentară. Potrivit art.104 din Codul muncii: - se consideră muncă
suplimentară, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă; - la solicitarea
angajatorului, salariații pot presta munca în afara orelor de program în limita la 120 de ore într-un
an calendaristic; - în cazuri excepționale, această limită, cu acordul reprezentanților salariaților,
poate fi extinsă până la 240 de ore.
Remunerarea muncii suplimentare se efectuează în conformitate cu prevederile art.19 din
Legea nr.270/2018 și art. 157 din Codul muncii – în mărime de 50 la sută din salariul de bază sau pe
unitate de timp pentru primele 2 ore și în mărime de 100 la sută din salariul de bază sau pe unitate
de timp pentru următoarele ore.
4. Particularități privind activitatea prin cumul/cumularea de atribuții de către cadrele
didactice, inclusiv cu funcții de conducere
Pentru conducătorii instituțiilor de învățământ și cadrele didactice cu funcții de conducere:
a. Conducătorii instituțiilor de învățământ și cadrele didactice cu funcții de conducere, pot
desfășura activitate didactică în limita de până la 0,25 norme didactice - punctul 17 din Note la
Tabelul 1 din Anexa nr.7 (Sarcina didactică stabilită pentru anul de studii 2018-2019, ce depășește
norma legală, poate fi menținută doar pînă la finele anului de studii, fiind remunerată în condițiile
generale);
b. Activitatea didactică desfășurată de către această categorie de angajați se consideră
activitate prin cumul, care, în temeiul normei de exceptare, se admite în timpul orelor de program
de exercitare a funcției de conducere (de bază);
15
 c. Remunerarea activității didactice se realizează proporțional sarcinii didactice aprobate în
condițiile Legii nr.270/2018 de salarizare a funcției didactice.
Exemplu: Persoana ce ocupă funcția de „Director de liceu de categoria IV” ar avea clasa de
salarizare 75, căreia în corespunde coeficientul 4,70. Salariul de bază la funcția de director =
4,70*1800 (valoarea de referință derogatorie) = 8460 lei. Dacă pentru eficiența managerială i s-a
conferit grad managerial doi, persoana va beneficia de spor cu caracter specific în mărime de 300
lei. Respectiv, pentru activitatea de director, persoana va avea următorul salariu: 8460+(8460*10%)
(spor performanță) + 300 = 9606 lei. Dacă persoana respectivă, în timpul duratei normale a timpului
de muncă ca director, desfășoară activitate didactică de 0,3 normă didactică (6 h) pe funcția de
profesor de istorie, va beneficia de salariu determinat după cum urmează:
- Clasa de salarizare pentru funcția „profesor” cu o vechime de până la 2 ani (corespunde
treptei I de salarizare) - 56.
- La clasa respectivă se va adăuga un „x” număr de clase în dependență de vechimea în muncă
(determinată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1231/2018) și un număr „y” de clase
pentru gradul didactic, dacă persoana în cauză deține grad didactic ca profesor de istorie.
- Dacă admitem că vechimea în muncă a persoanei este de 6 ani și persoana deține grad
didactic II (ca profesor de istorie), clasa de salarizare va fi: 56 + 3 (clase pentru vechime) + 5 (clase
pentru grad didactic I) = 64. Coeficientul ce corespunde clasei 64 este 3,73.
Respectiv, salariul de bază pentru activitatea didactică desfășurată = 3,73 * 1600 * (6 ore/18
ore) = 1989,33 lei, rotunjit – 1990 lei.
- Suplimentar, va beneficia de spor de performanță pentru activitatea didactică desfășurată (de
exemplu 1990*10%=199 lei), sau de alte sporuri cu caracter specific.
Pentru cadre didactice:
a. Potrivit pct.6 din Note la tabelul 1 din anexa nr.7 la Legea nr.270/2018, salariul de bază
determinat în condițiile legii pentru personalul științifico-didactic și didactic se stabilește pentru o
normă didactică.
b. Noțiunea „normă didactică” este definită de art.3 din Codul Educație și semnifică volum de
muncă stabilit pentru realizarea activităților didactice corespunzătoare funcției.
c. Art.55 din Codul Educației stabilește că activitatea cadrelor didactice din învățământul
general se realizează într-un interval zilnic de 7 ore, respectiv 35 de ore săptămânal, şi include mai
multe tipuri de activități, dintre care activitatea de predare învățare-evaluare, de instruire practică,

16
conform planurilor-cadru de învățământ, care în învățământul primar, gimnazial şi liceal constituie
18 ore săptămânal.
d. Totodată conform pct.17 din Note la tabelul 1 din anexa nr.7 la Legea nr.270/2018, volumul
de muncă al cadrelor didactice nu trebuie să depășească 1,25 norme didactice (în cazul asigurării
insuficiente cu cadre – pînă la 1,5 norme didactice).
Exemple: 1. Conform listei de tarifare, sarcina didactică pentru funcția profesor de limba
română stabilită este de 20 ore. Salariul de bază al cadrului didactic se va determina după cum
urmează: - Clasa de salarizare pentru funcția profesor - 56;
- La clasa respectivă se va adăuga un „x” număr de clase în dependență de vechimea în muncă
(determinată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1231/2018), și un număr „y” de clase
pentru gradul didactic, dacă persoana în cauză deține grad didactic ca profesor de limba română.
- Dacă admitem că vechimea în muncă a persoanei este de 6 ani și persoana deține grad
didactic II (ca profesor de limba română), clasa de salarizare va fi: 56 + 3 (clase pentru vechime) +
5 (clase pentru grad didactic I) = 64. Coeficientul ce corespunde clasei 64 este 3,73.
Respectiv, salariul de bază pentru activitatea didactică desfășurată = 3,73 * 1600 * 20 ore/18
ore= 6631,1 lei, rotunjit – 6640 lei.
- Suplimentar, poate beneficia de spor de performanță pentru activitatea didactică desfășurată
(de exemplu: 6640*10%=664 lei), precum și sporuri cu caracter specific stabilite la pct.8 din anexa
nr.4 la Hotărîrea Guvernului nr.1231/2018.
2. Conform listei de tarifare, cadrul didactic „profesor” îndeplinește concomitent și funcția de
„conducător de cerc”. Sarcina didactică pentru funcția profesor de limba română stabilită este de 10
ore și pentru funcția de „conducător de cerc” – 2 ore.
Salariul de bază al cadrului didactic se va determina pentru fiecare funcție în parte, după cum
urmează:
Pentru funcția de ”profesor” - Clasa de salarizare pentru funcția profesor - 56;
- La clasa respectivă se va adăuga un „x” număr de clase în dependență de vechimea în muncă
(determinată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1231/2018), și un număr „y” de clase
pentru gradul didactic, dacă persoana în cauză deține grad didactic ca profesor de limba română.
- Dacă admitem că vechimea în muncă a persoanei este de 6 ani și persoana deține grad
didactic II (ca profesor de limba română), clasa de salarizare va fi: 56 + 3 (clase pentru vechime) +
5 (clase pentru grad didactic I) = 64. Coeficientul ce corespunde clasei 64 este 3,73.

17
 Respectiv, salariul de bază pentru activitatea didactică desfășurată = 3,73 * 1600 * 10 ore/18
ore= 3315,56 lei, rotunjit – 3320 lei.
- Suplimentar, poate beneficia de spor de performanță pentru activitatea didactică desfășurată,
precum și sporuri cu caracter specific stabilite la pct.8 din anexa nr.4 la Hotărîrea Guvernului
nr.1231/2018.
Pentru funcția de ”conducător de cerc”. - Clasa de salarizare pentru funcția „conducător de
cerc”, conform pct.12 din Note la tabelul 1 din anexa nr.7 la Legea nr.270/2018, se stabilește similar
funcției „educator educație timpurie” - 52;
- Pentru vechime în muncă se vor adăuga 3 clase de salarizare.
- Pentru grad didactic se vor adăuga 5 clase dacă cadrul didactic conduce un cerc literar. Nu se
vor aplica clase pentru grad didactic în cazul cînd activitatea cercului nu corespunde domeniului
pentru care este conferit gradul didactic deținut!
- Clasa de salarizare va fi: 52 + 3 (clase pentru vechime) + 5 (clase pentru grad didactic I) =
60. Coeficientul ce corespunde clasei 60 este 3,43.
Respectiv, salariul de bază pentru activitatea didactică desfășurată = 3,43 * 1600 * 2 ore/18
ore= 609,78 lei, rotunjit – 610 lei.
- Suplimentar, poate beneficia de spor de performanță pentru activitatea didactică desfășurată,
precum și sporuri cu caracter specific stabilite la pct.8 din anexa nr.4 la Hotărîrea Guvernului
nr.1231/2018.

18
 CONCLUZII
În concluzie putem afirma că majoritatea celor care dețin două locuri de muncă, optează
pentru unul cu normă întreagă și pentru altul part-time. Dar, în general, legislația din Republica-
Moldova nu interzice explicit deținerea a două sau mai multe contracte de muncă cu norma
întreagă. Prin urmare, salariatul ar putea avea un loc de muncă de bază și un loc de muncă prin
cumul, ambele cu norma întreagă de 8 ore, dacă munca este realizată la două unități diferite. Dar,
este de remarcat că în cazul prestării muncii de bază și a muncii prin cumul în cadrul aceleiași
unități, limita totală a orelor de muncă nu poate depăși 40 de ore săptămânal or, conform art. 95
alin. (2) din Codul Muncii, durata normală a timpului de muncă al salariaților din unități nu poate
depăși 40 de ore pe săptămână. Respectiv, angajatorul ar putea fi sancționat pentru nerespectarea
duratei normale a timpului de muncă conform Codului Contravențional cu amendă de la 30 la 60 de
unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 70 la 120 de unități convenționale
aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 150 la 240 de unități convenționale
aplicată persoanei juridice.
Excepție o constituie munca prin cumul a unor categorii de salariați, cum ar fi: muncitorii,
cadrele didactice, personalul medico-sanitar și farmaceutic, personalul din sfera cercetare-
dezvoltare, salariații din cultură, artă, sport, etc., pentru care, particularitățile muncii prin cumul se
stabilesc de Guvern, după consultarea patronatelor și sindicatelor.
O altă excepție este prevăzută de Codul Muncii, care prevede că conducătorul unității de stat,
inclusiv municipale sau a unității cu capital majoritar de stat nu poate să presteze munca prin cumul
la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevăzute de
legislația în vigoare.

19
 În conformitate cu Codul muncii, salariatul are dreptul să încheie contracte individuale de
muncă, concomitent și cu alți angajatori, așadar nu există o limită legală privind numărul de
contracte de muncă pe care o persoană le poate deține simultan. Cu toate acestea, dreptul de a avea
mai multe contracte de muncă este condiționat de absența oricăror interdicții impuse de legislația în
vigoare sau de clauzele specifice ale contractelor individuale de muncă.
Un exemplu notabil de restricție este cazul persoanelor cu funcții de demnitate publică.
Acestora le este interzis să desfășoare orice altă activitate remunerată, cu excepția activităților
didactice și științifice. Astfel, deși Codul muncii nu limitează numărul de contracte individuale de
muncă pe care o persoană le poate deține, este esențial să se ia în considerare alte posibile restricții
legale sau contractuale atunci când se iau în considerare multiple angajamente de muncă.
Durata normală a timpului de muncă pentru angajați nu poate depăși 40 de ore pe săptămână,
respectiv salariatul va trebui să lucreze nu mai mult de 40 de ore la fiecare unitate.
Totodată este important de menționat, e că nu poți avea două joburi de bază. Astfel, în
contractul individual de muncă de la al doilea job se va indica că munca este prestată prin cumul.
De asemenea, nu este necesar să anunți angajatorul de la jobul de bază că urmează să mai ai un job
la altă companie.
În cazul persoanelor care au mai multe joburi, există posibilitatea de a beneficia de concediu de
odihnă plătit pentru fiecare contract de muncă, dar trebuie să se țină cont de anumite particularități
ale legislației muncii. Potrivit art. 272 alin. (1 ) Codul Muncii, concediul de odihnă se acordă
concomitent cu cel de la locul de muncă de bază. Acest lucru poate implica anumite coordonări
între angajat și angajatori, pentru a asigura că concediul este luat în mod concomitent la toate
locurile de muncă
Mai mult, dacă durata concediului de odihnă nu este la fel la toate locurile de muncă,
salariatul poate beneficia de un concediu suplimentar neplătit, care să compenseze diferența dintre
perioadele de concediu. Cu toate acestea, acest concediu suplimentar neplătit trebuie negociat și
aprobat de către fiecare angajator în parte, pentru a evita orice conflict sau suprapunere cu
programul de lucru
În cazul acordării concediului medical este de menționat că salariatul are dreptul la concediul
medical plătit la toate întreprinderile la care lucrează, atât la locul de muncă de bază, cât și la locul
de muncă prin cumul. În conformitate cu Codul muncii, concediul medical plătit este un drept al
tuturor salariaților și se acordă pe baza unui certificat medical.

20
 În cazul impozitării pentru cei cu mai multe contracte, se efectuează similar cu cea pentru
persoanele care au un singur loc de muncă. Respectiv, la fiecare sursă de plată se va reține:
impozitul pe venit, contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare
obligatorie de asistență medicală. În conformitate cu prevederile legale, scutirile la care are dreptul
contribuabil rezident al Republicii Moldova se acordă fie la locul de muncă de bază, fie la locul de
muncă prin cumul.
Ceea ce ține de încetarea contractului de muncă prin cumul, pe lângă temeiurile legale de
încetare a contractului individual de muncă care se aplică și în cazul muncii prin cumul, o
particularitate ar fi că contractul încheiat cu salariatul care muncește prin cumul poate înceta în
cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană, pentru care funcția respectivă
va fi de bază. Cu alte cuvinte, dacă angajatorul decide că raporturile de muncă prin cumul nu
corespund necesităților companiei și decide să angajeze pe altcineva full-time, este în drept să
înceteze contractul de muncă prin cumul. Totuși, în acest caz este obligatorie plata indemnizației de
eliberare din funcție de mărimea salariului mediu lunar. În cazul în care angajatului care prestează
munca prin cumul i se propune aceeași funcție în regim de bază, părerea specialiștilor este ambiguă.
Unii consideră că este suficient să închei un Acord suplimentar la contractul individual de muncă, în
care să fie modificat punctul contractului ce se referă la faptul că munca este de bază/prin cumul. În
opinia altor specialiști este necesar de parcurs 2 etape: 1. Încetarea contractului de muncă prin
cumul și 2. Încheierea unui contract de muncă de bază.

21
 BIBLIOGRAFIE
1. Codul muncii nr.154-XV din 28.03.2003. În: Monitorul Oficial al RM nr.159-162/648 din
29.07.2003.
2. Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002. În: Monitorul Oficial nr.126-127/1001
din 12.09.2002.
3. Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008.
În: Monitorul Oficial al RM nr.230-232/840 din 23.12.2008.
4. Lege Nr. 270 din 23-11-2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.
5. https://www.delucru.md/articles/2-joburi-2-salarii-2-concedii-munca-prin-cumul-si-ce-
trebuie-sa-stii-despre-ea?gclid=CjwKCAiAg9urBhB_EiwAgw88mZuyYGJ-ELWg46YIawYCk-
f1VAtHswkJOeHJ-BlcsmJM82z99mu2VhoCpWcQAvD_BwE.
6. https://www.mf.gov.md/sites/default/files/documente%20relevante/Explicatie%20cumul-
cumulare.pdf.

22