SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII „MIHAI VITEAZUL”

MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR ÎN COMBATEREA

TERORISMULUI

LUCRARE DE DISERTAŢIE

„ERA VIRTUALĂ : TERORISMUL CYBERNETIC ŞI

RADICALIZAREA PRIN INTERMEDIUL INTERNETULUI ”

Coordonator:
Conf. univ. dr. Cristian BARNA

Masterand:
Valentina-Geanina CAPALB

BUCUREŞTI
-i a n u a r i e 2 0 1 2 -
1
 „ERA VIRTUALĂ : TERORISMUL CYBERNETIC ŞI
RADICALIZAREA PRIN INTERMEDIUL INTERNETULUI ”

2
 C U P R I N S:

INTRODUCERE...................................................................................................4

CAPITLOUL I ASPECTELE GENERALE SPECIFICE CONCEPTULUI

DE TERORISM...................................................................6
1.1. Definirea şi evoluţia terorismului.................................................................7
1.2 Clasificarea şi tipologia terorismului.............................................................9
1.3.Grupări teroriste la nivel global...................................................................17

CAPITOLUL II GLOBALIZAREA TERORISMULUI ÎN ERA

TEHNOLOGIZATĂ.........................................................18
2.1. Globalizarea – dimensiuni conceptuale........................................................19
2.2.Cauzele manifestării terorismului în contextul actual al globalizării.......20
2.3. Terorismul contemporan - consecinţe a proceselor globalizării lumii
în secolul XXI........................................................................................................22

CAPITOLUL III MASS-MEDIA ŞI TERORISMUL.......................................25

3.1. Promovarea islamismului extremist prin intermediul mass mediei..........26
3.2.AL QAEDA- gruparea teroristă a secolului XXI..........................................27
3.3.Impactul atacurilor teroriste asupra societăţii............................................29

3
CAPITOLUL IV TERORISMUL ŞI SPAŢIUL VIRTUAL............................32
4.1.Radicalizarea prin intermediul internetului.................................................33
4.2.Spaţiul virtual- potenţial „centru de recrutare” şi inovant „front de luptă”
pentru grupările teroriste...............................................................................36

CAPITOLUL V TERORISMUL CYBERNETIC/CYBERTERORISMUL..38

5.1.Violenţa cybernetică şi sursele de influenţare a agresivităţii.......................39
5.2.Factorii informaţionali în istoria militară.....................................................43
5.3.”Cyberwar” versus „Netwar” şi efectele revoluţiei informatice.................43

CONCLUZII..........................................................................................................46

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................49

4
 INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Prezenta lucrare elaborată tratează o problemă foarte

importantă, atât pentru sistemul de securitate românesc cât şi pentru sistemul de securitate
internaţional, prin cunoştinţele teoretice furnizate şi prin sugestiile aplicative în contextul măsurilor de
cunoaştere, prevenire şi combaterea terorismului atât pe teritoriul României cât şi la nivel mondial.
Am ales această temă „Evoluţia terorismului în era tehnologizată- terorismul cybernetic”
din dorinţa de a expune evoluţia fenomenului terorist de-a lungul timpului, cu ajutorul diverşilor
„promotori” , care nu sunt altceva decât produsul final al globalizării şi al erei tehnologizate, printre
aceştia putând exemplifica : mass media, internetul şi nu în ultimul rând omul, care a făcut posibil
progresul în orice domeniu. În legătură cu cele expuse, devine tot mai actuală şi necesară elaborarea
unor măsuri eficiente de combatere a terorismului , atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional,
iar de aici şi cercetarea mai profundă a terorismului de orice tip, ca factor de risc al securităţii
mondiale.
Gradul de cercetare a temei. La problematica terorismului, este de subliniat că au
fost elaborate diverse studii şi analize ce se axează pe mai multe direcţii prioritare de cercetare a
fenomenului. Merită a fi menţionate lucrările mai multor savanţi şi cercetători străini şi autohtoni,
lucrări care contribuie la elucidarea problematicii respective. Prin urmare, sunt evidenţiate acele
direcţii care au servit în calitate de suport teoretic pentru subiectul trasat cum ar fi: direcţia teoretică,
care include lucrările lui Laquer W., Schmid A., Wilkinson P,C. Delcea, C.Barna. 1 - terorismul
internaţional este studiat nu doar ca un fenomen global, ci şi ca unul multidimensional, contemporan,
ca un concept ce se distinge prin trăsături specifice elucidate; direcţia juridico-penală, în care şi-au
găsit elucidare lucrările ştiinţifice ale lui Jenkins B., Combs С, D.V.Fătuloiu, M.Şerbănescu,
D.Zamfir, Ilie Botos,D. Banciu.2- consacrate interacţiunii dintre crimă organizată şi terorism, studiul
eficienţei strategiilor de combatere a terorismului internaţional; direcţia care studiază terorismul ca
pe o problemă globală a contemporaneităţii: Crenshow M., Crozier B., Falconi F., Setta, Friederich
Naeker3.

1
Laquer W. Terrorism.- London, 1983; Schmid A. Political terrorism: a research guide to concepts, theories, data bases,
and literature, -New Brunswick, 1983; Wilkinson P. Terrorism and the Liberal Share.- London, 1986, C.Delcea
- ,C.Barna – Jihad în Europa, Bucureşti 2008 , C.Barna- Terorismul,ultima soluţie?Mărirea şi decăderea Al-
Qaeda,Bucureşti 2009
2
Jenkins B. The Who, What, When, Where, How and Why of Terrorism, (Detroit, 1987); Combs С. Terrorism in the
Twenty-Fist Century, Second Edition.- North Carolina: University of North Carolina-Charlotte, 2000.D.Banciu – Internetul
şi Criminalitatea Informatică,Bucureşti 2007, D.V.Fătuloiu-Criminalitatea informatică şi impactul noilor tehnologii,
Bucureti 2007, M.Şerbănescu, D.Zamfir, I.Botos- Law and Crime.Net,Bucureşti 2010
3
Crenshow M. Terrorism, Leqitimacy, and Power.- Middletowen, Ct.: Weslleyan. University Press, 1983; Crozier B. The
Rebels: A Study of Post-War Insurrections.- Beacon Press, 1960; Falconi, F., Setta. Osama Bin Laden Teroare în
Oсcident.- Bucureşti: ALLFA, 2002; Friederich Naeker Terroeur et terrorisme.- Paris: Flamarion, 1976.
5
 În primul capitol al acestei lucrări „Aspecte generale specifice conceptului de
terorism” expunem elemente care definesc conceptul de terorism, subliniind etapele evolutive ale
fenomenului terorist, realizând chiar şi o clasificare a terorismului. Capitolul se continuă cu elemente
tipologice ale terorismului şi se încheie cu exemplificarea câtorva grupări teroriste cunoscute la nivel
global.
Practicarea terorismului nu este un fenomen de factură contemporană, el a fost practicat
sub diferite forme şi s-a manifestat prin acte reprobabile, care au trezit în conştinţa universală revoltă şi
indignare, având consecinţe negative asupra dezvoltării relaţiilor interstatale şi interumane.
Ameninţarea teroristă este mai mult decât posibilă oriunde şi oricând şi puţin ce o poate împiedica în
atingerea scopurilor. Fiind o formă extremă de exprimare a radicalismului şi extremismului social,
etnic şi religios, terorismul cunoaşte o răspîndire fără precedent la scară internaţională.
Cel de-al doilea capitol „Globalizarea terorismului în era tehnologizată” face trecerea
de la definirea, clasificarea şi tipologia terorismului, la cauzele manifestării terorismului şi evoluţia sa
în contextul fenomenului „globalizare”. Amplificarea terorismului în volum şi severitate, putere şi
influenţă , face să pară a fi insuficiente măsurile elaborate de contracarare , pentru a controla situaţia
la nivel internaţional.
Procesul de globalizare, care a deschis naţiunilor accesul la tehnologii avansate şi a
condus la liberalizarea economiilor, a provocat în acelaşi timp, apariţia unor factori sociali ca
inechitatea socială şi marginalizarea, aceştia fiind unele dintre motivele ce au contribuit la formarea
mişcărilor extremiste şi izolaţioniste. Reţeaua teroristă contemporană, a cărei activitate este canalizată
spre subminarea păcii în Occident, există şi funcţionează în baza noilor principii tehnologice elaborate
de ea însăşi în procesul globalizării.
Al treilea capitol „Mass media şi terorismul” face referire la promovarea fenomenului
„terorism” prin diferite căi sau „promotori”, astfel că se încearcă explicarea relaţiei de interdependenţă
între mass media , care nu ar exista fără „senzaţonalul” oferit de acţiunile teroriste, şi terorişti care ar fi
cazuri izolate fără „promotorul” lor principal: mass media şi impactul atacurilor teroriste nu ar mai
avea un impact aât de mare asupra populaţiei.
Tot în acest capitol se descrie cea mai „ de succes” grupare teroristă, Al Qaeda, care şi-a
adaptat ,fără precedent, metodele teroriste la epoca modernă.Astfel că impactul atacurilor teroriste
asupra societăţii atinge cote maxime pe 11 septembrie 2001, când atacul Al Qaeda asupra World Trade
Centre este transmis în direct, pe toate posturile de televiziune, la nivel global.
Al patrulea capitol „Terorismul şi spaţiul virtual” descrie evoluţia tehnologiei în
contextul globalizării, împreuna cu avantajele şi dezavantajele pe care spaţiul virtual le oferă
teroriştilor.Ne propunem ca în acest capitol să evidenţiem trecerea din „câmpul de bătălie propriu-zis”
al teroriştilor, pe un „front de luptă virtual”, unde noii recruţi aderă la grupările teroriste on line, fără a

6
fi nevoiţi să se prezinte „în teren” pentru a se înrola în vechile tabere de antrenament. Teroriştii îşi
promovează ideologiile pe site-urile de socializare, publică manuale despre fabricarea bombelor
artizanale, practic taberele de antrenament se mută în totalitate ăn spaţiul virtual. Radicalizarea pe
internet devine mai facilă, ducând chiar până la extinderea de proporţii a grupărilor teroriste, chiar şi la
autoradicalizare.
Ultimul capitol „Terorismul cybernetic” descrie terorismul contemporan şi tendinţele
fenomenului terorist, evidenţiind avansarea tehnologiei şi noile tipuri de atacuri. Tendinţele
terorismului mileniului III se referă la atacuri care nu doar pot ucide, ci la cele care printr-un simplu
„click”, pot paraliza o întreagă naţiune. Sunt furnizate sursele de influenţare a agresivităţii violenţei
cybernetice, sunt descrise armele coercitive şi atacurile cybernetice. Organizaţiile teroriste de astăzi nu
mai sunt acele grupe de complotişti slab înarmaţi şi prost asiguraţi, ele reprezintă organizaţii
specializate cu venituri de milioane, care îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului divizării
muncii, dispunând de lagăre de antrenament, adăposturi, laboratoare, cele mai noi tipuri de arme,
mijloace de comunicare şi transport. Ele folosesc pe larg elaborările de ultimă oră în sfera înarmării,
materiale şi echipament special, performant.
Capitolul se încheie cu „Studiu privind fenomenul terorismului cybernetic şi percepţia
publică a acestuia” în care se identifică locul terorismului cybernetic în perimetrul delictelor
informatice printr-o analiză pertinentă a sociogramei acestuia, inclusiv prin abordarea intersectării
utilităţii spaţiului virtual cu interesele entităţilor teroriste, în privinţa acţiunilor de propagandă,
recrutare, finanţare, comandă şi control de la distanţă a acestora.
Tot în cadrul acestui capitol, sunt analizate şi abordate o serie de opinii ale unui vast spectru
de specialişti, prezentând sub forma unei „ radiografii” a pererilor acestora în privinţa percepţiei
fenomenului numit „ terorism cybernetic”. Opiniile specialiştilor au încercat să sprijine demersul
ştiinţific în a demonstra că terorismul cybernetic reprezintă cea mai nouă formă de manifestare a
terorismului.
Vom face o analiză a concluziilor obţinute, în care vom sublinia necesitatea adoptării unei
Strategii Naţionale şi Internaţionale de Securitate Cibernetică, ca un instrument esenţial în planificarea
şi organizarea activităţilor de prevenirea, investigarea, cercetarea şi combaterea terorismului cibernetic,
cea mai nouă formă de terorism, care riscă să ia amploare pe zi ce trece .
Structura şi volumul lucrării. Lucrarea constă din introducere, cinci capitole, concluzii,
bibliografie, anexe şi rezumate în limba engleză
În introducere sunt fundamentate actualitatea şi gradul de cercetare a temei, determinate scopul şi
obiectivele lucrării, baza teoretico-metodologică, noutatea ştiinţifică a lucrării şi structura lucrării.
Volumul lucrării: pagini

7
 CAPITOLUL I
ASPECTELE GENERALE SPECIFICE CONCEPTULUI DE TERORISM

Terorismul a evoluat de la acte de înspăimântare a populaţiei, din vremea Imperiului roman şi

a invaziilor barbare, şi de impunere a unui tip de comportament, până la ceea ce azi numim război
terorist, război care, într-o formă sau alta, afectează întreaga planetă, este indubitabilă. De aici rezultă
o mulţime de întrebări la care nu se poate răspunde imediat şi superficial. Neîndoielnic, terorismul este
un fenomen complex, cu cauze profunde, ce ţin de funcţionarea societăţii, de relaţiile dintre individ,
grup şi societate, de raporturile sociale şi, deopotrivă, de patologia socială. Care sunt factorii care au
favorizat o astfel de evoluţie? Cum au apărut? Cât sunt ei de „obiectivi“, de necesari, de întâmplători?
În ce măsură puteau fi preveniţi? Cu alte cuvinte, cât de „vinovată“ este lumea pentru propria ei
terorizare? Primele încercări de definire a terorismului din punct de vedere juridic au apărut în timpul
„Conferinţelor Internaţionale pentru Unificarea Legii Penale”, prin intermediul lui Quintilliano
Saladana, care a introdus, în 1925, în cadrul Academiei de la Haga, conceptul de „crimă
internaţională” (ce includea în sfera sa de definire crimele împotriva drepturilor omului şi crimele
comise împotriva şefilor statelor străine sau a reprezentanţilor diplomatici ai acestora). Datorită
inabilităţii statelor de a cădea de acord asupra definirii „crimei politice” sau a determinării exacte a
ceea ce constituie un act terorist, patru conferinţe internaţionale au eşuat în încercarea de a defini
terorismul.
8
 1.1.Definirea şi evoluţia terorismului

Încă de la început trebuie înţeles faptul că terorismul nu este o reacţie a celui slab împotriva
celui puternic, ci mai degrabă o acţiune premeditată, răzbunătoare şi punitivă, inumană, cu un simplu
obiectiv de a distruge, de a înspăimânta, de a ucide. Oricât am încerca sa căutăm justificări, pentru
acest fenomen, rezultatele sunt în zadar: terorismul nu poate fi justificat, nu poate fi act scuzabil, este o
agresiune criminală împotriva fiinţei umane, împotriva civilizaţiei şi a sitemelor de valori.
Cei mai utilizaţi termeni au fost „terorism” şi „teroare” încă din timpurile revoluţiei burgheze
din Franţa 1789-1794. În 1798, dicţionarul Academiei de Ştiinţe din Franţa defineşte acest termen ca
„sistem de frică”. În Marea Britanie el a dobândit o altă semnificaţie: „guvernarea groazei” 4.
În lucrarea „Sociologie politică”, Măgureanu V. a definit terorismul ca fiind un cel mai
periculos și nociv efect la puterii, în sensul că legitimează prin forţă brutală şi lipsită de orice scrupul,
având o singură regulă și anume cea dictată de terorist, fie el un individ, grup sau stat 5.
Luând naştere din vârful existenţei sociale şi politice a unor indivizi, terorismul a rămas până
astăzi un act mai degrabă individual sau ce ţine de un grup restrâns. Violenţa politică a determinat
reacţia dură a autorităţilor constituite, indiferent de locul unde apărea şi se manifesta terorismul. Lansat
la periferia lumii dezvoltate a secolului XIX şi începutul secolului XX (practic în SUA şi Rusia),
terorismul a avansat tot mai mult spre inima Europei în secolul XX, când cele mai lovite ţări au fost
Marea Britanie, Spania, Italia, Franţa, Germania, ş.a. Deşi se află de multă vreme în atenţia juriştilor şi
a numeroşilor cercetători în domeniu, terorismul nu a putut căpăta o definiţie universal acceptată,
deoarece, în esenţa sa, nu a putut fi definit ca fenomen.
Terorismul poate fi definit ca o stare de spirit specială sau chiar ca un mesaj. Încercând să
justificăm acest fenomen,realizăm că este imposibil,deoarece terorismul este injustificabil şi nu poate
fi catalogat drept act scuzabil din nici un punct de vedere.Terorismul este o agresiune criminală
împotriva fiinţei umane,civilizaţiei şi a sistemelor de valori.
Fenomenul terorist este rezultatul unei rupturi strategice între civilizaţia democratică şi cea
nondemocratică, între civilizaţia dezvoltată şi cea căzută în abisul sărăciei,a prejudecăţilor,frustrărilor
şi a lipsei de informare.
Terorismul este deseori confundat cu alte forme de violenţă politică,cum este lupta de
gherilă.Diferenţa dintre acestea fiind că gherila se organizează în jurul unui nucleu de luptători,
dezvoltându-se şi având puterea uneori de a deveni o adevărată forţă politică aptă să elibereze o

4
Laqueur W. The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. – Oxford University Press, 1999, la
www.questia.com, accesat 18 septembrie 2011.
5
Magureanu Virgil, “Sociologie politica”, Editura Rao, București, 2006.
9
regiune sau chiar o ţară ; în vreme ce forţa unui grup terorist este invers proporţional cu dimensiunile
sale.
Fenomenul “terorism” este tactica ultimei soluţii în viziunea lui O`Nell şi Heaton. Acest
fenomen deţine, cel puţin, două scopuri importante: tactic şi strategic. Aplicarea teroarei reprezintă
scopul tactic, adică obiectivul imediat al grupării teroriste. Scopul strategic presupune aplicarea forţei
pentru răspândirea panicii şi temerii printre populaţie, astfel, dirijînd cu nemulţumirea publică generată
de starea de teroare ce obligă guvernul la concesii politice 6. S-au păstrat două caracteristici comune ale
Revoluţiei Franceze şi a terorismului modern. În primul rând, regimul terorii nu era nici întâmplător,
nici indiscriminat, cum este terorismul caracterizat astăzi, ci era organizat, deliberat şi sistematic. În al
doilea rând, scopul şi principala justificare – ca şi terorismul contemporan – era crearea unei societăţi
noi, mai bune, în locul unui sistem politic fundamental corupt şi nedemocratic. Mai târziu, terorismul a
devenit un termen asociat cu abuzul de putere şi poziţie, cu implicaţii „criminale”. 7
Pentru a ajunge la semnificaţia actuală, termenului de „terorism” i-a trebuit aproape un secol,
şi această semnificaţie este aproape inversul celei vechi: violenţa organizaţiilor clandestine care
folosesc teroarea pentru a lupta împotriva statului. Acest tip de terorism modern începe cu o serie de
atentate, fiind caracterizat prin strategia celor 3 s: secret, surpriză şi simbol.
Dorinţa de a combate „terorismul” a luat o amploare mai mare ,după cele două războaie
mondiale, când actele de terorism s-au multiplicat,iar panica s-a instalat printre oameni. Actul de
terorism presupune un act de violență efectivă sau potențială ce comporta un caracter internațional
privind autorul, victimele, locul comiterii, obiective urmărite și consecințele sale 8.
Ca o concluzie , putem spune că fără baza unei definirii corecte a conceptului de terorism se
ajunge la abuzuri practicate de puterile economice sau politice cu scopuri strategice sau geopolitice. In
secolul XXI , mediul de securitate se caracterizează prin transformări care necesită adaptarea
criteriilor clasice de analiză a securităţii internaţionale, provocările noi ca suprapunerea fenomenelor
precum globalizarea şi fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri şi vulnerabilităţi
regionale, menținându-se starea de tensiune, iar dezvoltarea este raportată la apariţia unor riscuri
neconvenţionale şi transfrontaliere, precum terorismul9.

1.2 Clasificarea şi tipologia terorismului

6
O'Neill B. E., Heaton W. R., Alberts D. J., Insurgency in the Modern World. – Westview Press, 1980. p. 25, la
www.questia.com, accesat 20 noiembrie, 2011.
7
Geamanu,Grigore, La resistence a l`oppression et le droit a l`insurrection, Domat Montchr, Paris, 1993, p.15
8
Primul caz de terorism în această accepțiune este consemnat la nivelul anului 1904, moment în care un cetățean marocan a
răpit un cetățean American și unul englez pentru a forța guvernele SUA și al Mării Britanii să intervină pe lângă guvernul
Franței pentru ca acesta să îl determine pe sultanul Marocului să-i satifacă o serie de cereri.
9
Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, ”Lumea 2007, Enciclopedie Politică şi Militară” (Studii strategice şi de securitate),
Editura Centrului Tehnic Editoarial al Armatei 2007, pag. 29-35. vezi și Buletin Documentar nr. 2/2008 realizat de
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Centrul de Studii Postuniversitare, Editura Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative, 2008.
10
 Diverse încercări au fost făcute pentru a distinge între tipurile de activităţi teroriste.Este vital
să se aibă în vedere, totuşi, că există multe tipuri de mişcări teroriste, şi nici o teorie unică nu le poate
acoperi pe toate.Scopurile, membrii, ideologiile, sursele de finanţare sunt extrem de diverse, la fel ca şi
contextele politice în care se desfăşoara acţiunile cu caracter terorist.
Terorismul tinde să stabilească o relaţie de osmoză cu crima organizată, traficul de droguri
sau alte forme de manifestare a violenţei, toate acestea reprezentând matricea unor conflicte de mică
intensitate cronicizată la palierul substatal, aşa cum se prezintă astăzi cazul Columbiei, Libanului,
Rwandei, Sri Lankăi sau a unor ţări din Balcani unde combinaţia dintre conflictele etnice, anarhia,
integrismul religios, criminalitatea şi narco-terorismul fac ravagii.
În literatura de specialitate, întâlnim fel de fel de clasificări, care încearcă să explice mai bine
fenomenul terorismului. Dificultăţile întîmpinate în definirea terorismului au încurajat tendinţa de
cuantificare a tuturor formelor de manifestare a fenomenului. Astfel, George Levasseur folosind drept
criteriu autorii şi scopurile urmărite, distingea următoarele categorii de manifestare a terorismului:
a) terorismul ordinar sau banditismul- fenomene ce acoperă actele de violenţă ce urmăresc
obţinerea unor avantaje sau foloase materiale, acte comise individual sau în bandă şi care nu au
obiective politice;
b) terorismul politic- care acoperă în special gama asasinatelor "organizate şi sistematice" cu
finalitate politică evidentă;
c) terorismul de stat, formă ce presupune recurgerea din partea unui stat la acte de natură
teroristă în lupta cu unele mişcări sau persoane considerate subversive. În aceasta categorie se mai
înscriu exercitarea sistematică a actelor de coerciţie bazate pe utilizarea pe scară largă a forţei şi printr-
un larg evantai de mijloace violente; menţinerea unor grupuri sociale, etnice sau religioase, în condiţii
de inferioritate prin oprimare şi represiune; politica de segregare rasială şi de aparthaid10
George Lavasseur consideră totodată că se poate vorbi şi de terorismul internaţional, care ar
exista la două nivele diferite şi anume:

10
Maxim I. Terorismul.- Bucureşti: Ed.Polică, 1989, p. 80.
11
 a) individual - în cazul actelor de terorism intern (individual sau în grup) la care se adaugă un
element de extraneitate referitor la autori, victimă sau locul de executare a actului şi locului de
producere a efectelor sale;
b) statal- atunci când actele respective sunt îndreptate împotriva unui stat.
Spre deosebire de alte tipuri ale terorismului, cel politic se poate manifesta sub mai multe forme
care, de regulă, sunt determinate de mai mulţi factori cum sunt actorii, scopul, mediul, ţinta acţiunilor
teroriste. De exemplu, după clasificarea lui Constantin Onişor, formele terorismului politic se
încadrează în câteva categorii relevante:
a. Terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu regimuri totalitare;
b. Terorismul exercitat de organizaţiile politice extremiste (majoritatea organizaţiilor teroriste
din Europa şi din America Latină, spre exemplu, au la bază ideologii politice de natură comunistă,
unele de natură neo-nazistă sau din sfera a ceea ce am putea numi exclusivismul sau fundamentalism);
c. Terorismul practicat de persoane influente, grupuri de interese, grupuri de presiune, lobby
etc.;
În centrul problematicii terorismului se situează chestiunea legitimităţii, deoarece grupările
teroriste se consideră ca fiind popoare asuprite care luptă pentru redobândirea libertăţii. Trebuie totuşi
facută diferenţa între cei care îşi revendică independenţa sau autonomia şi cei care fac apel la acte
teroriste pentru a le dobândi. Nu se poate deci vorbi de un singur tip de terorism, ci de mai multe tipuri
sau forme ale terorismului:
Terorismul internaţional
În zilele noastre, terorismul a devenit internaţional sau transnaţional prin faptul că au apărut
organizaţii şi grupări teroriste care, prin metodele folosite şi întinderea acţiunilor pe care le întreprind,
depăşesc frontierele unei ţări, includ naţionalităţi din diferite state. După cum sublinia autorul francez
George Levasseur, „o sursă importantă a terorismului internaţional cu caracter politic rezidă mai ales
în recrudescenţa mişcărilor iredentiste“ 11.Mai mult, se constată o anumită tendinţă de coalizare şi chiar
de unificare a grupărilor teroriste, în special a celor din Europa Occidentală.
Internaţionalizarea terorismului este urmată de extinderea zonelor sale de acţiune, ca şi de
schimbări calitative în metode de acţiune. Ca orice formă de terorism, cel internaţional recurge la
acelaşi gen de acţiuni: asasinate, răpiri, lansări de bombe, atacuri armate, ameninţări, acte care pe plan
general sunt calificate drept criminale.
Tinzând să se internaţionalizeze, terorismul a devenit o gravă ameninţare la adresa păcii şi înţelegerii
între popoare. El dezvoltă, prin acţiunile sale, neîncrederea şi chiar ostilitatea atunci când apare ca
fiind susţinut, subvenţionat sau organizat în scopuri agresive, de diversiune, de destabilizare naţională
şi internaţională. „Terorismul internaţional – concluziona o reuniune de specialişti – reprezintă
utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea unei violenţe, ce creează o stare generalizată de teamă în
11
Lavasseur, George, Les aspects repressifs du terrorisme international, Lyon, Editura Pedone, 1977, p. 61.
12
scopuri politice, de către un individ sau un grup atunci când el acţionează în favoarea sau împotriva
unei autorităţi guvernamentale, când asemenea acţiuni urmăresc să influenţeze atitudinea şi
comportamentul unui grup social mai cuprinzător decât victimele imediate şi când prin naţionalitatea
sau legăturile externe ale autorilor, localizarea lor, natura victimelor lor, instituţionale sau umane, sau
mecanismul de înfăptuire, ramificaţiile lor depăşesc frontierele naţionale ale unui stat“. 12
Internaţionalizarea terorismului pune în cauză nu numai ordinea internă a unui stat, dar însăşi
relaţiile acestuia cu alte state. Refugierea autorilor actelor de terorism pe teritoriul altor state duce la
complicaţii în relaţiile internaţionale.Ca exemplu de grupare teroristă internaţională ar putea fi Al
Qaeda, care a convins multiple facţiuni teroriste sa i se alăture ca diverse „părţi componente” ale
grupării principale.
Terorismul de stat
Perpetuarea fenomenului terorist în ţările occidentale a obligat guvernele să-şi concentreze mai
mult atenţia asupra acestui fenomen complex în vederea stăvilirii şi chiar eradicării lui. Studiindu-i
evoluţia, analizându-l sub multiplele sale aspecte, analiştii fenomenului au ajuns la concluzia că
terorismul a căpătat o nouă formă, cea a terorismului de stat, pe care unii analişti francezi îl denumesc
„terorism internaţional de stat“, iar cei americani „terorism girat de către state“. Evident se operează
astfel cu un concept nou, folosit tot mai frecvent în abordarea fenomenului terorist internaţional, prin
care se desemnează folosirea violenţei, a terorii de către state, în raporturile conflictuale sau antagonice
dintre ele, în scopul obţinerii unor avantaje de ordin politic, economic, social, militar sau de altă
natură. Unii teoreticieni între care şi cei iugoslavi, asociază terorismul de stat cu politica de forţă a
fostelor mari puteri coloniale, în timp ce analiştii occidentali susţin aproape contrariul: terorismul de
stat „loveşte înainte de toate democraţiile“ susţine J. F. Revel (Franţa). Pentru toţi analiştii şi
teoreticienii este însă clar că terorismul de stat, ca reflectare a opoziţiei dintre ideologii constituie cea
mai periculoasă formă de terorism internaţional, de natură să afecteze grav stabilitatea şi pacea pe plan
mondial. Din analiza evenimentelor legate de situaţia din Orientul Apropiat şi Mijlociu a rezultat că
amplificarea terorismului în această regiune a lumii este direct marcată „de apariţia terorismului de stat
ca o nouă armă, prin care state ca Iran, Libia, Israel şi chiar Siria urmăresc atingerea unor scopuri
politice şi militare pe care nu le pot atinge pe alte căi“. 13Ca şi un exemplu de grupare teroristă care
practica terorismul de stat putem menţiona gruparea Hezbolah care sprijinea Iranul în realizarea
obiectivelor politice.

Terorismul religios
Ca o principală caracteristică a terorismului religios se înscrie într-un referenţial non-temporal.
Obiectivele sale nu se situează la nivelul societăţii, ci la nivelul ideilor, moralităţii sau
12
Concluziile simpozionului asupra terorismului în lumea contemporană – Glassboro State College, 26-28 aprilie 1978. În
International Terrorism in the Contemporary World, ed. By Marius S. Livingston, Greenwood Press, 1978.
13
Arădăvoaice, Gh., Iliescu, D., Niţă, L. D, op. cit., pp. 111-112.
13
„spiritualităţii”.O evoluţie a terorismul religios într-un sistem complex de valori de ordin moral sau
spiritual, în faţa căruia fiinţa umană nu are nici o valoare. Este un fel de cruciadă împotriva celui
„necredincios” care se vrea a fi un mesager al credinţei.
Se aseamănă cu terorismul politic, deoarece încearcă să impună societăţii un ordin moral, dar
se distinge de acesta printr-o violenţă mai intensă.
Revenit în actualitate, la începutul acestui secol, terorismul de inspiraţie religioasă este de fapt
una dintre cele mai vechi manifestări ale terorismului. Între 66 şi 73 i.e.n., în Palestina, Zeloţii au
combătut ocupaţia romană apelând la metode relevante terorismului, otrăvind fântânile, asasinând şi
masacrând populaţia.
Terorismul economic
Ca şi concept, terorismul economic este controversat şi cel mai des folosit în manieră polemică
sau demagogică pentru asocierea termenului de „terorism” unei ţări, unei întreprinderi sau unei grupări
acuzate de practici abuzive. Scopul grupărilor care practică acesta formă de terorism este fără doar şi
poate, destabilizarea economică a unei ţări.
Terorismul politic
Situându-se în contextul unui proces revoluţionar sau a unui conflict deschis, terorismul poate fi
folosit şi ca instrument de presiune politică. Ca exemple de grupări care practicau terorismul politic
putem aminti: Brigăzile Roşii, Baader Meinhof, ETA, Shining Path. Obiectivele terorismului politic se
înscriu în general în următoarea scală:
 cucerirea puterii politice prin violenţă;
 opoziţia la imperialism şi oligarhie;
 lupta pentru reforme sociale (altele decât cele obişnuite, de regulă, prin
distrugerea violentă a celor existente);
 lupta pentru putere şi influenţă;
 lupta pentru imagine;
 lupta pentru identitate;
 crearea şi întreţinerea stării de haos.
Terorismul politic s-a manifestat cel mai mult în timpul războiului rece, ca modalitate de
subminare reciprocă, prin violenţă non-statală, a celor două ideologii: capitalistă şi socialistă , fiind
mai mult un terorism ideologic. Fiecare dintre cele două superputeri şi, la umbra lor, o mulţime de alte
organizaţii, organisme sau cercuri de interese – încuraja, la nivel regional, terorismul politic, sub
aproape toate formele şi formulele sale, de la cele psihologice şi informaţionale, la atacuri şi asasinate.
Astăzi, o mare parte din organizaţiile teroriste din Europa occidentală, din America latină, din
Asia şi din Africa, inclusiv din ţările arabe, poartă această amprentă a luptei împotriva capitalismului.
În realitate, este vorba de o luptă pentru putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere.

14
 Terorismul de extremă-dreaptă
Un loc mai particular îl ocupă terorismul de extremă-dreaptă, dat fiind faptul că această formă
de terorism nu se înscrie într-o logică de dezagregare a Statului. Din contră, obiectivul său este de a
crea şi de a pune în evidenţă o situaţie de haos, ce trebuie să forţeze Statul să-şi facă simţită prezenţa şi
să instaureze un regim dictatorial. Aceasta a fost strategia „terorismului negru” în Italia, în timpul
anilor 80.
Terorismul bacteriologic sau chimic sau Bioterorismul
Ca şi armă de distrugere în masă, însă cu costuri mici, terorismul bacteriologic sau chimic
reprezintă folosirea sau ameninţarea de a folosi viruşi, bacterii, ciuperci sau toxine ale
microorganismelor, în scopul de a provoca maladii sau decesul fiinţelor umane, animalelor sau
plantelor. Mai poate fi întâlnit şi sub numele de război bacteriologic. Anchetele, în urma atentatelor
din Statele Unite, au scos la iveală faptul că teroriştii ar fi intenţionat sa utilizeze astfel de metode, însă
probe concludente în favoarea unui atac de bioterorism nu există.
Diferenţa atacurilor teroriste cu agenţi biologici faţă de cele în care sunt utilizaţi agenţi chimici,
este aceea ca aceştia din urmă au o acţiune incapacitantă sau mortală imediată, sau cel puţin mult mai
rapidă decât cele biologice, ceea ce le face deosebit de eficace. Fabricarea şi utilizarea lor în cantităţi
mari presupun un minimum de mijloace tehnologice de varf. Or, acestea se află mai mult la îndemana
unei armate decât a unor grupuri teroriste. Armatele pot lua măsuri de protecţie împotriva armei
chimice, folosind măşti, combinezoane, medicaţie preventivă şi antidoturi. În cantităţi egale, armele
biologice sunt mult mai ucigătoare decât cele chimice. Una dintre cele mai virulente, toxina bacilului
botulinic, acţionează în cantităţi infinitezimale. Doza letală de toxină botulinică 14, exprimată în
miliardimi de gram, este de 15.000 ori mai mică decat cea de VX 15 (Lethal Nerve Agent), ea însăşi
infinit inferioară celei de gaz neurotoxic cum este, de pildă, sarinul 16. Armele biologice au redutabila
superioritate de a fi capabile să întreţină prin ele însele propria „proliferare”, odată lansate într-un
mediu potrivit (această proliferare putând fi accelerată prin manipulări genetice). Ele sunt foarte uşor
14
Toxina botulinică este o neurotoxină de natură proteică, fiind o exotoxină de origine bacteriană, care acţionează la nivel
neuronal, prin blocarea impulsurilor transmise prin nervi de la creier la muşchi. Toxina este produsă de Clostridium
botulinum care în trecut era deosebit de periculoasă prin intoxicaţii alimentare. In prezent este folosit bineînţeles în diluţii
mari în medicină ca medicament relaxant muscular. Enciclopedia Liberă, http://ro.wikipedia.org/wiki/Toxina_botulinica,
pagină creată în 17 decembrie 2007.
15
VX (O-ethyl-S-[2(diisopropylamino)ethyl] methylphosphonothiolate) este o substanţă extrem de toxică a cărei singura
utilizare e ca agent nervos. Ca substanţă chimică a fost clasificată ca mijloc de ucidere în masă de către Naţiunile Unite în
Rezoluţia Naţiunilor Unite 687. Producerea şi depozitarea lui VX a fost scoasă în afara legii prin convenţia din 1993.
Enciclopedia Liberă, n.t.
16
Zarinul sau sarinul este un gaz toxic de luptă, ce poate pătrunde în organism prin piele sau în cea mai parte este inhalat
fiind un lichid volatil la temperatură normală. Acţiunea toxică se manifestă prin blocarea enzimei aceticolesterază din
sinapsele nervilor vegetativi parasimpatici şi de la nivelul plăcii motoare a muşchilor scheletici. Prin blocarea enzimei care
descompunea aceticolina se ajunge la o creştere de concentraţie a acesteia la nivelul nervilor. Prezenţa aceticolinei în
cantitate mare la nivelul sinapselor determină o stare de excitaţie continuă. Intoxicaţia se manifestă cu excreţii abundente
salivare, nazale, crampe musculare, transpiraţie, vomitări, diaree extremă, pierderea cunoştinţei, paralizia centrală şi
periferică a respiraţiei şi moarte. Enciclopedia Liberă, http://ro.wikipedia.org/wiki/Sarin, pagină creată în 17 decembrie
2007.
15
de obţinut, pentru multe dintre ele fiind suficient un laborator rudimentar instalat într-o baie.
Diseminarea substanţelor biologice nu necesită nici mijloace moderne, nici prea multă ingeniozitate.
Acţionand prin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu uşurinţă vaporizate dintr-un proiectil aerian lansat
deasupra unei mari suprafeţe, printr-un atomizor într-un spaţiu închis sau, şi mai usor, introduse in
reţelele de distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare.
Putând fi transportată, fără a fi detectată, chiar peste graniţe, fie în „culturi“ pentru obţinerea
cantităţii dorite, fie în cantităţi suficiente pentru săvârşirea unui masacru arma biologică este o armă
invizibilă,. Microorganismele pot fi eliberate fără zgomot şi fără a provoca efecte imediate. Nu se
poate determina maladia până nu se cunosc simptomele infecţiei şi agentul cauzal. Dacă acesta, cum
este de exemplu variola, se poate propaga uşor de la o persoana la alta, numărul victimelor atinge cu
uşurinţă zeci de mii de cazuri.
Terorismul ideologic sau terorismul de extremă-stângă
După atentatele din S.U.A de la 11 septembrie 2001, am asistat la apariţia unei forme de
terorism, fără o bază teritorială definită şi care tinde să globalizeze terorismul alături de celălalte
schimbări mondiale.
Terorismul ideologic a înregistrat un recul, însă nu a dispărut definitiv. Grupările de extremă-
stângă, care deja au comis acte teroriste, sunt în continuare active în anumite ţări. Evoluţia
extremismului de dreapta, este în mod special îngrijorătoare, pentru ca ea este alimentată de criza
economică şi de reacţia la fluxurile migratoare.
În concluzie terorismul pune în fapt un pericolul social pe baza faptului că atentatul este însoţit
de asasinarea sau intimidarea unor persoane, precum și de provocarea unor daune uriașe cu consecinţe
deosebit de grave, iar obiectul nemijlocit de atentare al terorismului reprezintă securitatea publică.
Fapta prevăzută de legea penală poate fi în forma consumată, mai exact în cea a tentativei sau
chiar a actelor pregătitoare, dacă sunt incriminate de legea penală, astfel persoanele pot coopera în
vederea săvârşirii infracţiunii de furt, de omor sau infracţiunii de terorism17

17
Crânguș Ion, Nițu Adrian, Dragomir Ilie, ”Drept penal: partea generală: culegere de lecţii”, Ediția a-II-a, Bucureşti,
Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2006, pag. 122-129.
16
 Terorismul nuclear
În tipul de terorism nuclear putem include diferitele moduri în care materialele nucleare pot fi
exploatate ca tactică teroristă, respectiv atacarea instalaţiilor nucleare, achiziţionarea de arme nucleare,
construirea de arme nucleare sau de găsirea de alte modalităţi pentru a dispersa material radioactiv.
Terorismul care implică arme nucleare sau materiale radioactive poate îmbrăca diverse forme, precum:
 atac asupra unui reactor nuclear
 întreruperea alimnetării cu apă, necesară funcţionării sigure a unui reactor nuclear
 furtul de materiale sau deşeuri radioactive
 achiziţionarea de materiale radioactive şi fabricarea unei bombe nucleare
 achiziţionarea unei arme nucleare sau preluarea unui submarin, avion sau unitate
care deţin arme nucleare.
Otrăvirea cu poloniu radioactiv a lui Alexander Litvinenko, reprezintă în opinia lui Andrew J.
Patterson „începutul unei ere de terorism nuclear”.
Narcoterorismul
Începând cu anul 1983, când acest termen a fost introdus de fostul preşedinte al Peru, Fernando
Belaunde Terry, termenul de narcoteroris a avut mai multe sensuri.Acest termen a reprezentat o
definiţie dată violenţei folosite de către traficanţii de droguri.În ultimii ani, narcoterorismul a fost
folosit pentru a indica situaţiile în care grupurile teroriste au utilizat traficul de droguri pentru a-şi
finanţa operaţiunile.Termenul este din ce în ce mai folosit pentru denumirea organizaţiilor implicate în
traficul de droguri mai ales în Columbia şi în Peru.
Ecoterorismul
Ecoterorismul reprezintă un termen nou introdus care desemnează terorismul şi care presupune
folosirea violenţei pentru protecţia mediului.În general extremiştii de acest tip acţionează împotriva
entităţilor de orice fel care în opinia lor dăunează mediului înconjurător sau animalelor (includem aici
şi companiile din industria prelucrării lemnului, blănurilor de animale sau companiilor care desfăşoara
experimente pe animale).
Ecoterorismul reprezintă o formă radicală de protecţie a mediului înconjurător, fiind un
termen controversat.Acest tip de terorism este legat strâns de „nesupunerea” populaţiei civile, şi de
sabotajul în numele protejării mediului înconjurător.Majoritatea acţiunilor pentru protecţia mediului nu
presupun manifestări violente, şi de aceea este greu de stabilit o graniţă între acţiuni de protest, şi
acţiuni care pot fi considerate teroriste.Definiţia FBI a terorismului include şi actele de violenţă
împotriva proprietăţii, dar actele de sabotaj ale ecologiştilor nu sunt menite să inducă teroare.
Ecologiştii la rândul lor, au acuzat de ecoterorism Exxon Mobil, General Electric, Mc
Donalds şi vânătorii de balene japoneze.Există o varietate de tactici care au fost folosite de către
ecoterorişti şi grupări asociate fenomenului.În aceste exemple am putea include:

17
 tactica de a bate ţepuşe de metal în trunchiul copacilor care trebuiau tăiaţi, cu intenţia de a
defecta drujbele sau gaterele (în general asemenea fapte erau săvîrşite de membrii grupării
Earth First)
 folosirea de bombe reprezintă tactica extremă, unul din cele mai cunoscute exemple fiind
reprezentat de Theodore Kaczynki, cunoscut ca Unabomber, şi care ăn numele protejării
mediului a desfăşurat o adevărată campanie de folosire a bombelor, ce a durat din 1978 până în
1995, producând rănirea a 23 de persoane şi moartea a 3 persoane.

Terorismul cybernetic
Teroriştii cybernetici utilizează tehnologia informatică pentru atacuri asupra civililor şi
diferitelor instituţii sau organizaţii pentru a atrage atenţia asupra cauzei pe care o susţin. Se poate
spune că acest tip de terorişti folosesc reţeaua de computere sau pe cea de telecomunicaţii ca
instrument de atac terorist.Ca exemplu, teroriştii ar putea face inutilizabilă reţeaua de computere
care deserveşte sistemul public de urgenţă sau sistemul financiar-bancar.Având în vedere că
internetul devine indispensabil, indivizi sau grupuri de persoane pot folosi anonimatul oferit de
spaţiul cybernetic în scopul ameninţării cetăţenilor sau a unor grupuri, comunităţi sau chiar state,
fără a exista posibilitatea imediată de capturare, rănire sau deces, deoarece atacatorul nu este fizic
prezent.Cu cât internetul se extinde şi cu cât sistemul de computere este însărcinat cu mai multe
responsabilităţi, cu atât mai mult terorismul cybernetic devine o ameninţare mai serioasă.
Terorismul cybernetic poate îmbrăca mai multe forme:
 şantaj – în anul 2007 a fost subiectul unui atac cybernetic masiv, înainte de înlăturarea
unui memorial din centrul oraşului Talin care celebra implicarea Rusiei în cel de-al doilea
Război Mondial.Aproape toată reţeaua guvernului a fost blocată, la fel ca şi reţelele a două
mari bănci estoniene
 scoaterea din uz – în anul 1999 hackerii au atacat computerele Organizaţiei Tratatului
Nord Atlantic, protestând împotriva bombardării Kosovo
 alte forme- o grupare din România a accesat computerele care asigurau menţinerea vieţii la
o staţie de cercetare din Antartica.
Este unanim cunoscut că şi în prezent, cyberteroriştii pot ataca în orice moment.
18
 Ad-terorismul este o formă specială de terorism care se ocupă cu reclama sau
publicitatea terorismului, fiind o armă eficientă de maipulare şi intimidare, utilizată de liderii
grupărilor teroriste, care folosesc această strategie de teroare, ajutaţi de mass-media, împotriva
oamenilor nevinovaţi şi împotriva autorităţilor care se opun mişcării lor. Ei cunosc ce
înseamnă să facă uz de mass-media, ştiind de asemenea cum să sensibilizeze anumite autorităţi
sau să intimideze şi să şocheze populaţia prin teroare. De aceea, în prezent se realizează
numeroase studii privind modalităţile de realizare a acestui ad-terorism sau publiterorism.

1.3.Grupări teroriste la nivel global

19
 Putem exemplifica o serie de grupări teoriste la nivel global, cum ar fi:
 Fracţiunea Armata Roşie (Rote Armee Fraktion - RAF) Anne Steiner18 apreciază că
ideologia RAF se înrudeşte cu anarhismul.
 Mişcarea 2 Iunie (Bewegung 2 Juni - B2J) a fost o organizaţie anarhistă, născută
moartă, potrivit lui Steiner19, care, spre deosebire de RAF, nu avea pretenţii marxiste
 Celulele Revoluţionare (Revolutionäre Zellen - RZ) au fost descrise de către Raufer şi
Haut20 ca o federaţie flexibilă de celule revoluţionare, dar nu marxist-leniniste.
 Al-Qaeda este o organizaţie infiinţată de Osama Bin-Laden la sfârşitul anilor ’80
pentru a-i reuni pe arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovietice, s-a
dovedit a fi ce mai activă,care a stat şi la originea declanşării războiului anti-terorist.
Este o grupare organizată pe celule, cu sediile în mai multe state şi se bucură de
sprijinul primit de la reţelele extremiste sunnite.
 Hammas, numită şi Mişcarea de rezistenţă islamică, a fost formată în 1987 ca o
prelungire a ramurii palestiniene a Frăţiei Musulmane şi rămâne cea mai activă grupare
teroristă din spaţiul palestinian.
 Gruparea Armată Islamică, unde sunt desfăşurate acţiunile teroriste, acestea având un
caracter local, şi având drept răsturnarea actualului regim laic şi punerea bazelor unui
stat islamic.
 Mişcarea de tineret Lautaro, este un grup extremist antiamerican care s-a angajat să
răstoarne guvernul chilian.
 Euskadi Ta Askatasuna/ ETA, denumită şi Libertatea şi patria bască, include o aripă
politico-militară, o aripa militară şi mai multe subdiviziuni. ETA a luat fiinţă spre
sfârşitul anilor ’50, în nord-vestul Spaniei ( Ţara Bascilor ), ca urmare a unui context
istoric nefavorabil, persecuţiile regimului franchist, când se dezvolta mişcarea bască.
Alte grupări teroriste: PKK în Turcia , Armata Secretă în Franţa , Brigăzile Roşii în Italia,
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei şi Septembrie Negru în Palestina ,Armata Roşie Japoneză,
Bader Meinhof şi 2Iunie în Germania, IRA din Marea Britanie ,Tupamaros în Uruguay, etc.
Teroriştii cred în cauza lor, considerând-o drept altruistă şi benefică societăţii. Bruce
Hoffman, în recenta sa lucrare "Inside Terrorism"21,afirma că teroristul este, în esenţă, un intelectual
violent, pregătit şi decis să utilizeze forţa pentru a-şi atinge scopurile. Astfel un grup poate influenţa
gândirea şi atitudinea unui individ, astfel sub presiunea unui grup, gândirea critică personală se
modelează după cea a grupului. Înlocuirea gândirii personale cu cea colectivă duce la acte iraţionale

18
Anne Steiner şi Luc Debray, Le Fraction Armee Rouge:Guerrille Urbaine en Europe Occidentale, Meridiens
Klincksieck, Paris 1987, pp.110-122
19
A.Steiner şi L.Debray, op.cit., p.118
20
X.Raufer şi F.Haut, op.cit., p.21
21
Inside Terrorism, Bruce Hoffman, Columbia University Pres, 1998.
20
faţă de cei din exteriorul grupului, astfel cei din afara grupului sunt dezumanizaţi 22. Psihologul Jeanne
N. Knutson afirmă că teroristul îşi asumă în mod conştient o identitate negativă 23, aceasta implică o
repulsie vindicativă a rolului la care aspiră familia şi comunitatea individului respectiv. Actul de
terorism se realizează în urma unui sentiment de ură sau de neputință24.
În concluzie teoria organizațională presupune acțiunea rațional-strategică privită ca o
caracteristică unui anumit grup și nu a unei singure persoane.

CAPITOLUL II
GLOBALIZAREA TERORISMULUI ÎN ERA TEHNOLOGIZATĂ

Putem considera că globalizarea este „un fenomen şi un proces complex, caracterizat în

principal, prin: - o tendinţă profundă de regăsire a unităţii; - creşterea interdependenţelor la nivel
global; - internaţionalizarea schimburilor şi a producţiei; - liberalizarea pieţelor; - libera circulaţie a
capitalurilor, informaţiilor, persoanelor şi mărfurilor; - intensificarea concurenţei (hiperconcurenţa)
la nivel global; - comprimarea timpului şi a spaţiului; - afirmarea culturii contractului; - naşterea
unei societăţi civile globale”25s-ar putea crede că terorismul nu ar avea practic foarte multe în comun
cu acest fenomen. Însă realitatea este cu totul alta. Pe lângă cele menţionate mai sus, globalizarea mai
înseamnă şi sacrificarea valorilor identitare şi a tradiţiilor, proces ce se realizează prin reţeaua extinsă
şi sofisticată de comunicaţii. Acest lucru este privit uneori, prin prisma unor ochi critici şi interpretat
de anumite ţări ca o înlocuire a tradiţiilor seculare cu nişte valori externe, care nu fac altceva decât să
exprime vulgaritate, sexualitate şi violenţă, consumatorului.

2.1. Globalizarea – dimensiuni conceptuale

În prezent, globalizarea reprezintă ideea şi fenomenul cel mai controversat la scară

mondială de către cercetătorii din diverse domenii ale ştiinţelor sociale. Devenită o noţiune celebră
deja la sf. sec. XX, globalizarea are toate şansele să domine discursul politic, economic şi academic
încă mult timp înainte.
Devenită o paradigmă universală prin care se doreşte explicarea celor mai noi şi mai
complexe fenomene ale lumii contemporane, în pofida concepţiilor contradictorii formulate în cadrul a

22
Samih Teymur - “A conceptual map for understanding the terrorist recruitment” - 2007
23
Unul dintre exemplele lui Knutson este un terorist croat care, în calitate de membru al unei minorităţi etnice nedreptăţite,
a fost dezamăgit de eşecul aspiraţiilor sale de a urma studii superioare, drept urmare, a adoptat o identitate negativă
devenind terorist.
24
Chelcea S., ”Psihosociologie. Teorie şi aplicaţii: Self”, Editura Economică: Bucureşti, 2006.
25
Brailean, Tiberiu, Globalizarea. Nenumele nimicului, Editura Institutul European, Iaşi, 2004, p.131-132
21
diferite ştiinţe,globalizarea este pe cale de a se transforma dintr-un fenomen şi proces istoric
multidimensional într-o ştiinţă interdisciplinară complexă, cu propriul său obiect de studiu, aparat
categorial şi metodologic.
Chiar dacă în ansamblu, globalizarea se manifestă la diferite nivele: economic, politic,
social, cultural, ecologic, etc., fiind un fenomen transnaţional, global, ce presupune un proces dublu de
integrare, dezintegrare şi reintegrare graduală a statelor, în cele ce urmează vor fi examinate efectele
principale ale globalizării la nivel politic şi cultural-identitar, lăsând de-o parte astfel de probleme
globale, precum: cea economică, ecologică, demografică, sărăcia, terorismul, etc 26.
„Globalizarea” este un termen relativ nou, utilizat în ultimii ani pe larg în literatura
politică şi ştiinţifică. Termenul „globalizare” a fost introdus în uzul ştiinţific de către cercetătorul
american T. Levitt în anul 1983. Într-un articol publicat în revista „Harvard business review” el a
determinat prin acest cuvânt „fenomenul fuziunii pieţelor de mărfuri specifice, produse de corporaţii
mari”.
Transformativiştii sunt convinşi ca globalizarea este o forţa motrice centrala a rapidelor
schimbări sociale, politice şi economice care reconfigurează ordinea mondiala (Giddens, Rosenau) 27.
Ca şi oricare proces social-politic, globalizarea trezeşte o reacţie ambiguă a opiniei publice.
Învăţatul rus A.Utkin propune să evidenţiem trei puncte de vedere principale asupra globalizării –
abordare revoluţionară, evoluţionistă şi sceptică. Adepţii abordării revoluţionare văd în globalizare
sursa viitoarei prosperări, împăcări, regulilor unice pentru toţi, calea supravieţuirii, ridicării nivelului
de trai, stabilităţii sociale, importanţei politice, lichidării stimulului de supunere a statelor vecine.
Deci, globalizarea schimbă ireversibil imaginea ţărilor lumii, intensifică interdependenţa lor, în mare
măsură condiţionată de tehnologii informaţional-comunicaţionale noi, generează fluxuri transnaţionale
şi interregionale. Totodată, globalizarea este în esenţă un fenomen contradictoriu. Una din
contradicţiile esenţiale ale acestui proces – joncţiunea integrării şi cooperării economice mondiale cu o
concurenţă dură. În acelaşi timp, salturile de bază în dezvoltarea economică, în primul rând, a
tehnologiilor înalte, au fost realizate în rezultatul legăturilor cooperaţionale ramificate între ţări; anume
concurenţa în condiţiile economiei de piaţă serveşte drept factor generator al progresului tehnic,
presupune ridicarea permanentă a calităţii producţiei lansate şi micşorarea cheltuielilor de producţie.
Aceasta, la rândul său, necesită dezvoltarea noilor tehnologii, accelerarea progresului tehnico-ştiinţific.
Procesul de globalizare este contradictoriu. Pe de o parte globalizarea ţine de integrare, de
formarea unei comunităţi mondiale unice, iar pe de altă parte protestul împotriva urmărilor negative
ale globalizării preia, adeseori, forma terorismului.

26
Gorincioi R. Impactul globalizării asupra statelor în tranziţie: consideraţii generale // Analele ştiinţifice ale Universităţii
de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”: Vol. 2. – Chişinău: CE USM, 2004, p. 97.
27
HELD D., McGREE A., GOLDBATT P., PERRATON J. Trasformări globale: politică, economie şi cultură. Trad, de R-
E Lupascu.- Iaşi: Ed.Polirom, 2004, p. 26-34.
22
 Potrivit părerii savantului rus K.Feofanov, comunitatea mondială poate fi separată, condiţional,
în state cu nivel înalt de dezvoltare ce valorifică tehnologiile avansate – „societatea informaţională”,
state cu nivel mediu de dezvoltare aflate la nivelul civilizaţiei industriale, şi state cu nivel jos de
dezvoltare, aflate la nivel preindustrial de dezvoltare. Savantul consideră că baza socială a terorismului
o constituie statele slab dezvoltate, populaţia cărora este nemulţămită de sărăcie şi pauperizare, de
analfabetism şi boli, precum şi de exploatare şi înjosire din partea statelor înalt dezvoltate 28.
Discrepanţa de nivel în dezvoltarea Occidentului şi Orientului este evidentă. Occidentul s-a
plasat cu mult înainte. Orientul s-a scindat în părţi foarte diferite. Grupul ţărilor ce se dezvoltă cu
succes (Japonia, China), inclusiv „tigrii asiatici” (ţările Asiei Sud-Orientale), pe de o parte, şi ţările
stagnate în dezvoltarea lor politică, dar mai ales social-economică (statele Africii, Asiei de Sud (cu
excepţia Indiei şi o serie de ţări din Orientul Mijlociu şi Apropiat), care se află la limita sărăciei,
foamei, în condiţii de criză şi conflict social, de instabilitate politică.

2.2.Cauzele manifestării terorismului în contextul actual al globalizării

În baza analizei literaturii specializate, este posibil de evidenţiat o serie de factori care au
influenţat esenţial creşterea terorismului în lumea contemporană:
 Conflictul palestiniano-israelian;
 Existenţa unei unice superputeri a lumii;
 Tendinţele anti-occidentale;
 Conflictul dintre saracie şi bogaţie;
 Conflictul intre civilizaţii;
 Conflictul între religii.

28
Ejova C. Terorismul contemporan – consecinţă a proceselor globalizării. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din
Moldova, Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Volumul II. - Chişinău, 2006, p.91-94.
23
 În lumea contemporană depistăm regiuni întregi în care terorismul devine factor impunător
ce determină caracterul relaţiilor intrastatale şi interstatale, perspectivele de soluţionare a conflic telor
interstatale şi intercivilizaţionale, şi prin urmare, edificarea ordinii mondiale. În acest sens este
rezonabil punctul de vedere al profesorului universităţii din Harvard SUA S. Huntington care
consideră că conflictul are loc în raioanele unde contactează naţiuni şi grupuri ce aparţin diferitor
civilizaţii. Anume aici, adică pe întinsul liniilor ruperii între civilizaţii, se desfăşoară cele mai
importante conflicte, în care terorismul ocupă un loc tot mai dominant.
În occident, tentativele de a propaga aceste idei provoacă o reacţie inversă, orientată
împotriva „imperialismului drepturilor omului” pentru afirmarea valorilor proprii. Însăşi concepţia
despre posibilitatea „civilizaţiei universale” este o idee occidentală care contravine particularismului
majorităţii societăţilor asiate şi predilecţiei lor de a accentua diferenţa unor popoare de altele” 29.
Expertul S. Huntington consideră că „problema principală ce stă în faţa Occidentului – nu
ţine de fundamentalismul islamic, - ci de islam, de o altă civilizaţie, popoarele căreia sunt convinse în
superioritatea culturii sale, şi dar, totodată şi descurajate că forţa lor este cu mult mai mică. Iar
problema islamului este Occidentul, o altă civilizaţie, popoarele căreia sunt convinse în caracterul
universal al culturii lor ce consideră că, forţa lor superioară, chiar şi în descreştere, îi obligă să
răspândească această cultură în toată lumea” 30. Potrivit lui S. Huntington, confruntarea între Occident
şi ţările islamice este „ciocnirea civilizaţiilor”.
Dorinţa teroriştilor se face tot mai pronunţată în lume, majoritatea adepţi ai islamului, de a
elibera această lume de „păgîni”. Tot mai evident se simte o creştere a noilor mişcări de renaştere a
ideologiilor islamice pe un tărâm de fundamentalism religios. La baza oricărui conflict
interconfesional se află o distincţie între tradiţie religioasă şi extremism religios.
Începând cu Revoluţia Iraniană (1978-1979) până la atacurile din 11 septembrie 2001,
fundamentalismul islamic, cel mai practicat, a devenit o problemă internaţională. Acesta s-a extins în
întreaga lume, având centre de dezvoltare din Africa de Nord până în Asia de Sud-Est 31.
Cea mai mare răspândire au dobândit-o mişcările religioase radicale din ţările culturii
musulmane. În mare măsură aceasta s-a datorat schimbărilor petrecute în lume ca rezultat al
globalizării, proces care influenţa atât sfera social-economică, cât şi viaţa socială.
În prezent, scopul principal al organizaţiilor teroriste islamice este răsturnarea regimurilor
laice în ţările arabe şi instaurarea regimului teocratic cu normele Şariatului (dreptul islamic), iar în
perspectivă unirea tuturor ţărilor musulmane într-un califat aparte. De asemenea, ei opun rezistenţă
răspândirii prezenţei şi influenţei ţărilor occidentale, în special SUA, atât în regiune, cât şi în întreaga
lume considerând civilizaţia occidentală desfrânată în decădere. Drept o problemă aparte, se propune

29
Huntington S. The Clash of Civilizations? The Debate // Foreign Affairs Reader, New York, 1993, p. 45.
30
Huntington S. The Clash of Civilizations? The Debate // Foreign Affairs Reader, New York, 1993, p. 46.
31
Antonov V., Zavtur, A. Terorismul şi axa perfecţiunii islamice a lumii // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiza
politica), Chişinău, Nr.2 (XXXIII), 2006. – pp. 132-145.
24
distrugerea Israelului. Totodată, islamiştii au o atitudine negativă faţă de Rusia din cauza Ceceniei, faţă
de Serbia din cauza Bosniei, faţă de India din cauza Kashmirului, faţă de Etiopia din cauza Eritreii.
Sunt ţări ce pot deveni victime ale actelor de terorism. Teza de bază a acestei ideologii rezidă după
cum urmează: „Allah este scopul nostru, proorocul este conducătorul nostru, Coranul – constituţia
noastră, jihad - calea noastră, moartea pe calea hărăzită de Allah - dorinţa noastră supremă” 32.

2.3. Terorismul contemporan - consecinţele proceselor globalizării lumii în

secolul XXI

Fenomenul globalizării este direcţia principală de dezvoltare a comunităţii mondiale şi

contradicţia de bază a sec. XXI. Globalizarea a devenit un aspect real important al sistemului mondial
contemporan, una din cele mai influente forţe ce determină calea dezvoltării ulterioare a planetei
noastre. Ea vizează toate domeniile vieţii sociale, inclusiv economia, politica, sfera socială, cultura,
ecologia, securitatea.
Esenţa globalizării – a unei noi situaţii a dezvoltării mondiale – constă în atingerea de către
comunitatea mondială a nivelului critic de interdependenţă economică în baza:
 integrării economice şi deplasării tot mai mari în lume a capitalului, mărfurilor,
forţelor de muncă prin lume;
 formării cunoştinţelor economice şi integrării tehnologice, propulsate de progresul
tehnico-ştiinţific (PTŞ) mondial;
 revoluţiei informaţional-comunicaţionale actuale, legate de crearea mijloacelor de
transport cu ultraviteză şi mijloacelor ultracontemporane de comunicaţie, de
răspândirea în lume a calculatoarelor personale şi a reţelei Internet.
Fenomenul „globalizare” înseamnă reţea extinsă şi sofisticată de comunicaţii. Globalizarea
conduce la intensificarea schimbului de informaţii, iar acestea au ca rezultat integrarea culturilor
naţionale, care adeseori se realizează (conştient sau nu) prin sacrificarea valorilor identitare şi a
tradiţiilor. În acest context putem să vorbim şi de sărăcie, de grave discrepanţe sociale care de multe
ori îşi află sursa în exploatare de orice fel ar fi, de ordinea mondială apărută la anumite intervale de
timp şi care este modelată în primul rând din perspectiva celor ce deţin puterea (economică, politică,
militară, tehnologică) ca cauzele principale ale terorismului internaţional. Bineînţeles că aceste cauze
nu justifică utilizarea violenţei şi a terorismului, ca singură şi absolută cale de înlăturare a
discrepanţelor.
Dacă până acum am putut spune că globalizarea reprezintă un factor negativ ce distruge
valorile culturale şi instigă la acte de violenţă, paradoxal, grupările teroriste se folosesc de
32
Ejova C. Terorismul internaţional: concept şi ideologie. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Revistă
ştiinţifică trimestrială. Nr.1 (XXXII). – Chişinău, 2006, p.142.
25
„beneficiile” acestui fenomen pentru a-şi extinde ţintele şi obiectivele vizate. Astfel, procesul
tehnologic reprezentat de sistemele deschise de comunicaţii, libera mişcare a mijloacelor financiare, le-
a permis grupărilor teroriste o mobilitate fără precedent şi posibilitatea de a lovi oriunde în lume.
Capacitatea de a întreprinde acţiuni violente a crescut considerabil datorită noilor arme şi, în special a
accesului la explozivi foarte puternici şi dispozitive de detonare sofisticate.
Lucrul care însa îi mulţumeşte pe terorişti cel mai mult, este posibilitatea de a fi în centrul
atenţiei opiniei mass-media, de a-şi realiza dorinţa aproape patologică de a fi în prim-plan. Teroriştii
au astăzi siguranţa că acţiunile lor vor fi cunoscute în termen scurt pe întreg mapamondul graţie
radioului, televiziunii, presei, şi nu în ultimul rând, interesului publicului. De exemplu, imediat după
evenimentele de la 11 septembrie 2001, când toata lumea era cutremurată de ceea ce vedea la televizor,
o parte a lumii arabe dansa pe străzile oraşelor ca în noaptea de revelion. Bineînţeles, nu putem afirma
ca acei oameni erau terorişti, însă în euforia momentului că „reuşiseră” să „îngenuncheze” o putere
mondială, putere care le „impunea” prin procesul de globalizare sacrificarea valorilor identitare şi a
tradiţiilor, ei au uitat un lucru: s-au folosit de globalizare pentru a-şi transmite sentimentele, bucuria,
extazul. Prin intermediul comunicaţiilor prin satelit, televizorului, internetului, un întreg mapamond le-
a vazut reacţiile; şi nu este vorba doar de simpli oameni, însăşi grupările teroriste care îşi revendică
atentatele ori care iau ostatici, fac acest lucru televizat, şi implicit se folosesc de globalizare, de
inovaţiile tehnologice.
Dacă privim mai cu atenţie toate informaţiile pe care le avem despre terorişti, şi despre
grupările teroriste, vom observa că aceştia se folosesc de o latură a globalizării chiar şi în interiorul
propriilor structuri. Teroriştii şi fundamentaliştii au propria lor reţea internaţională care produce pentru
atentatori paşapoarte false, bani lichizi, transport, ascunzători, şcoli religioase, planuri şi tehnologie.
Organizaţiile cele mai dezvoltate, cele mai „serioase” şi deci cele mai periculoase, întreţin adevărate
şcoli pentru iniţierea simpatizanţilor celor mai motivaţi, pe care îi distribuie, pentru formare, în
propriile tabere militare, sau în cele ale unui stat-sponsor, unde beneficiază de inovaţiile tehnologice,
învaţă să confecţioneze bombe şi explozivi, sa piloteze avioane de ultima generaţie şi se antrenează în
locuri pustii.
Vorbim despre o alta latură a globalizării, care deşi se foloseşte de instrumentele şi vectorii
globalizării propriu-zise, cum ar fi Internetul şi media, pare a fi totuşi o reacţie viscerală împotriva unei
globalizări percepute drept un braţ al extinderii dominaţiei americane şi occidentale în lume, sub
umbrela globalizării democraţiei.
Începând cu secolul al XXI-lea, pieţele teroriste acoperă întreaga noastră planetă, putând
acţiona în orice mediu (apă, aer, sol) şi asupra oricărei ţări. Reţeaua teroristă Al-Qaeda, prin bazele şi
ramificaţiile sale aflate pe teritoriul multor ţări din Asia, Africa, America şi Europa acoperă practic
întreg mapamondul. Această reţea teroristă cooperează şi colaborează cu aproape toate celelalte
organizaţii şi grupări teroriste din diferite zone ale lumii. Reţeaua teroristă globală este cu atât mai
26
periculoasă cu cât este puternic sprijinită financiar, logistic şi uman de lideri politici, state cu regimuri
dictatoriale sau islamist-fundamentale, oameni de afaceri cu vederi de extremă dreaptă sau extremă
stângă, profasciste sau promarxiste33.
Gradul de acoperire pe care o înregistrează reţelele teroriste, ca efect al proceselor generale
ale globalizării influenţează mediul de securitate contemporan, creând noi riscuri şi ameninţări la
adresa sa. În acest context de securitate, nici un stat nu se poate izola sau afişa neutralitatea, pentru că
nici unul nu este în siguranţă şi nu are cum să fie în siguranţă în afara proceselor globale.
Conform analizei literaturii specializate, este posibil de evidenţiat o serie de factori care au
influenţat esenţial creşterea grupărilor extremiste şi activizarea grupărilor mişcării radicale islamice în
lumea contemporană:
 protecţia şi finanţarea grupărilor islamiste de către state aparte;
 creşterea conflictului global între culturile socio-politice ale islamului şi lumii
musulmane faţă de SUA ca element de bază al culturii occidentale, acutizarea
problemelor interne ale ţărilor arabe, legate de nivelul scăzut de viaţă;
 urmările războiului din Afganistan, în rezultatul căruia, într-un şir de ţări şi regiuni
musulmane a izbucnit un nou val de extremism34.
O mare parte, am putea spune chiar o parte considerabilă a organizaţiilor extremiste se află pe
poziţii ilegale, duce o luptă de partizani, efectuează diversiuni, încercând, în aşa mod, să-şi atingă ţelul.
Globalizarea terorismului este strâns legată şi de alte ameninţări, precum cea referitoare la
proliferarea armelor de distrugere în masă, dar şi conflictele regionale şi criminalitatea transnaţională
organizată.
În privinţa problemei conflictelor regionale, cele mai periculoase au devenit aşa-numitele
„conflicte îngheţate”, care generează incertitudinea strategică, determină irosirea multor resurse şi
perpetuează sărăcia. Lucrul cel mai grav este că ele alimentează criminalitatea, violenţa, favorizând
terorismul. Şi exemple aici sunt destule, însă noi nu amintim decât de Cecenia, Kosovo, Transnistria,
regiunea Bască, Corsica, Kashmir35.
În baza cercetării realizate în doilea capitol putem face concluzia că terorismul va persista cu
siguranţă ca fenomen acut şi în viitor, pentru că motivele nu vor lipsi niciodată. Complexitatea
sistemului internaţional, frustrările unor ţări şi încercările de aplicare a principiului „divide et impera“
din partea altora, vor amplifica stările de tensiune, iar incidentele de mare anvergură vor deveni mai
dese.

33
David I. Globalizarea terorismului. //
www.comunique.ro/img_editor/userfiles/file/IonDavid_Globalizarea_terorismului.pdf
34
Ejova C. Terorismul internaţional în contextul globalizării. // Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale
„Învăţămîntul superior şi cercetarea – Piloni ai Societăţii bazate pe cunoaştere”. - Chişinău, 2006, p.67-68.
35
Andreescu A. Terorismul şi antiterorismul – Noi tipuri de conflicte militare specifice secolului al XXI-lea. // Revista de
Ştiinţe Militare nr.2/2002, p.7-9.
27
 CAPITOLUL III
MASS-MEDIA ŞI TERORISMUL

Globalizarea se poate referi şi la sacrificarea valorilor identitare şi a tradiţiilor,proces care se

realizează prin reţeaua extinsă şi sofisticată de comunicaţii.Ignorarea terorismului este unul dintre cele
mai mari şi mai importante riscuri.Prin ignorarea terorismului,se ajunge la diminuarea măsurilor de
protecţie împotriva lui,astfel că atitudinea de indiferenţă sau de favorizare a fenomenului terorist prin
lipsa de atenţie sporită,reprezintă o ameninţtare serioasă la adresa securităţii internaţionale.Ignorarea
terorismului este unul dintre cele mai mari şi mai importante riscuri.
Sistemul comunicaţional şi de imagine al forţelor teroriste este bazat pe manipularea psihică,
folosind pentru aceasta un întreg arsenal propagandistic, în încercarea de a-şi face cunoscut mesajul pe
care vor să-l transmită liderii organizaţiilor teroriste, pentru a-şi legitima procedurile. Chiar dacă
motivaţia actelor teroriste nu s-a schimbat prea mult,evoluţia extreme de rapidă a tehnologiei a pus la
dispoziţie terorismului,noi arme cu potenţial încă necuantificat.
O retrospectivă efectuată la nivel internaţional a arătat că până în prezent, acţiunile teroriste s-au
desfăşurat în trei zone:
 zona statelor puternic dezvoltate şi industrializate,unde terorismul este
alimentat de contradicţiile sociale şi economice ;
 zona ţărilor din lumea a treia , unde teoria dictatorial este răsplătită prin
violenţa extremiştilor;
 zona ţărilor ţărilor cu un trecut istoric ce a generat contradicţii religioase şi
naţionale,determinând trecerea de la rezistenţa organizată la violenţa teroristă.
Indiferent de zona pe care alegem s-o supunem analizei, asistăm de fapt la un război social sau
naţional religios.Odată cu evoluţia lumii şi a tehnologiei, terorismul încetează să mai fie marginal sau
folcloric, devenind astfel preocuparea centrală a guvernelor statelor în materie de securitate.Terorismul
de stat al Războiului Rece, de factură politică şi ideologică,datorită complexităţii sale, ridică probleme
de ordin strategic şi tactic pe care autorităţile din întreaga lume ar trebui să le analizeze.

28
 3.1. Promovarea islamismului extremist prin intermediul mass mediei

Terorismul în numele religiei este extrem de violent. Potrivit lui Cristian Barna, apariţia
statului-naţiune, ca mod definitoriu de viaţă, ” adică organizarea oamenilor în comunităţi imaginate
atât în minte cît şi pe hartă” 36 a generat secularismul, prin separarea bisericii de stat, în lumea creştină
şi prin colonizări şi cuceriri succesive, în restul lumii. Topit într-o raţionalitate tehnocrată şi ştiinţifică,
preocupat să-şi gestioneze coloniile, secularismul a denunţat religia ca fiind iraţională, tradiţionalistă
şi, în consecinţă, anti-modernistă! În zilele noastre, sub asaltul globalizării, musulmanii sunt martori la
destrămarea civilizaţiei şi instituţiilor islamice, baza morală spulberându-se şi generând un sentiment
de instabilitate. Aflat sub sentimentul de frustrare în faţa consecinţelor colonizărilor, brutale şi
traumatizante, („Iraqul, această nebunie a lui Churchill care a pus la un loc două puţuri de petrol,
Kirkuk şi Basra” fără să ţină cont de incompatibilităţile societale din acel spaţiu!) care au generat un
profund sentiment de alienare, spaţiul islamic a generat JIHADUL interpretat, care reprezintă, de fapt,
potrivit lui Radu-Costin Dobriţoiu „inabilitatea unor societăţi musulmane de a acumula modernizările
puse la dispoziţie de civilizaţia şi cultura occidentale” 37. Doctrina jihadului, ca unică soluţie de luptă
împotriva secularismului, blamează modernismul secular sau lipsa de consideraţie faţă de valorile
religioase care au dus, în ultimii 30 de ani la crize identitare în rândul populaţiei, ce permit
globalizarea, economică, în primul rând.
Începuturile anilor ’80 dau naştere unui nou concept, şi anume Ad-terorismul. „Acesta este
reclama sau publicitatea terorismului, o formă de comunicare, făcută prin intermediul mass-media, de
către terorişti, cu intenţia de persuasiune şi teroare. Este o armă eficientă de manipulare şi intimidare,
folosită de liderii grupărilor teroriste, care se folosesc de mass-media, adresând un mesaj de teroare
atât către oamenii nevinovaţi, cât şi faţă de guvernele statelor din NATO şi UE care sunt împotriva
lor”.38

36
Cristian Barna, „Jihad în Europa”,Editura Topform, 2008, Bucureşti , pag.17
37
Radu Constantin Dobriţoiu , op. citat , pag.23
38
Cristian Delcea, Psihologia terorismului – studiu psihologic asupra teroriştilor, Editura Diversitas, Bucureşti, 2006, p. 53.
29
 Modernismul tehnologic a permis tuturor categoriilor de grupuri teroriste să folosească
mass-media ca pe o armă puternică ,astfel că teroriştii au mers pe premiza că actul terorist nu
funcţionează la cote maxime dacă nu este mediatizat îndeajuns.
Devine din ce în ce mai evident faptul că atacurile teroriste sunt adesea „organizate”
pentru a atrage atenţia presei internaţionale. A ţine ostatici reprezintă o parte esenţială în a dramatiza
situaţia, deoarece actul terorist se orientează astfel către public, nu către victime.
Studiile arată că teroriştii se „bucură” de un succes enorm când vine vorba de a atrage atenţia
publicului. Astfel, se formează o legătură puternică între mass-media şi terorism.
Sistemul comunicaţional şi de imagine al forţelor teroriste este bazat pe manipularea
psihică, folosind pentru aceasta un întreg arsenal propagandistic, în încercarea de a-şi face cunoscut
mesajul pe care vor să-l transmită liderii organizaţiilor teroriste, pentru a-şi legitima procedurile şi
acţiunile.
În privinţa comunicării, teroriştii folosesc anumite tehnici de comunicare, având ca scop
sensibilizarea si manipularea publicului la orice nivel social. Un rol important îl capătă internetul,
întrucât este un mijloc necontrolabil de transmitere a informaţiilor.
Polii mediatici s-au stabilit în conformitate cu vocile şi imaginile cărora le mijlocesc accesul:
un mesaj transmis pe casetă, fără a oferi posibilitatea de a răspunde, mesaj care este transmis numai
după voia emitentului, este un mesaj închis, care, pe deasupra, acuză şi ameninţă. 39
Terorismul presupune, în primul rând, subminarea încrederii populaţiei şi înfiinţarea fricii,
astfel încât fiecare individ în parte să îşi simtă siguranţa zguduită, scopul final fiind acela de a
manipula opinia publică, astfel încât să forţeze autorităţile cu putere de decizie să le ofere teroriştilor
ceea ce cer.

39
Maria Prioteasa: Comunicarea în Ad-Terorism, disponibil pe internet la adresa http://buletinul.unap.ro/pagini/b4_2007/399.pdf.

30
 3.2.AL QAEDA- gruparea teroristă a secolului XXI
Din dorinţa de a expune evoluţia fenomenului terorist şi aderarea indivizilor la radicalizare,
vom încerca să argumentăm factorii decisivi ai acestui fenomen. Fenomenul terorist este rezultatul
unei discordanţe între cultura occidentală şi cea orientală, complexe de inferioritate .
Terorismul poate fi privit ca rezultat al aşa-zisei ciocniri ale civilizaţiilor democratice
dezvoltate şi civilizaţiilor non-democratice căzută în abisul sărăciei, a prejudecăţilor şi a lipsei de
informare. Deşi toată lumea condamnă (pe bună dreptate) terorismul, nu mulţi îi înţeleg cauzele. În
zilele noastre, terorismul este un fenomen global periculos care destabilizează securitatea multor ţări şi
regiuni,împiedicând dezvoltarea normală a relaţiilor internaţionale.
Până în 1998, Al Qaida nu a înterprins nici o acţiune teroristă majoră pe cont propriu, în
principal din cauză că Ben Ladden şi-a pierdut baza din Sudan. Încă de când regimul islamist venise la
putere la Khartoum, Statele Unite şi alte guverne occidentale făcuseră presiuni ca aceasta să sisteze
sprijinul acordat organizaţiilor teroriste.40
După cum spunea în opera sa V Simileanu , secolul XXI va fi “secolul fragmentării statelor
naţionale, al transformării lor instituţionale şi structurale, al regionalizării şi etnicizării lor, al
recunoaşterii particularismelor”41. Odinioară, statul asimila, astăzi el purifică! Ca urmare a proceselor
de dislocare socială şi naţională, determinate de globalizare şi de integrarea europeană ,majorităţile
adoptă o atitudine defensivă, în timp ce minorităţile recurg la atitudini ofensive, chiar extremiste!
Traseul extremist este cu sens unic şi conduce la: terorism, secesionism şi, în cele din urmă,
la formarea de noi state,o rearanjare pe harta globalistă a comunităţilor şi intereselor acestora. Această
„destructurare” pe fondul globalizării se simte, deja, la nivelul fenomenului terorist odată cu apariţia
„religiei” Al-Qaeda. Al-Qaeda – “Baza, Fundaţia” cum s-ar traduce în limba arabă, de fapt nu există!
La origine, acest termen a fost utilizat de către mujaheddini pentru a desemna una dintre locuinţele de
importanţă secundară ale milionarului saudit Ossama Ben Ladden, din Afganistan. Aici se adunau
tineri musulmani din lumea întreagă înainte de a fi trimişi în taberele de antrenament, pentru
dobândirea sau îmbunătăţirea cunoştinţelor militare. Apoi, din nume comun, Al-Qaeda a devenit un
nume propriu, căruia militanţii, serviciile de informaţii şi mass-media au sfârşit prin a-i conferi
existenţă.
Apariţia şi existenţa Al-Qaeda sunt strâns legate de Afganistan. În anii 80, combatanţii
musulmani din această ţară constituiau reţele de recrutare la nivel mondial, „graţie sprijinului financiar
saudit şi american” 42. După retragerea sovietică din 1989, aceste reţele de luptători s-au desprins de
proprii finanţatori. Aici, trebuie deschisă o paranteză şi menţionat că Afganistanul a fost eliberat de
sub ocupaţie sovietică, acesta fiind principalul scop al mişcării talibane. Cu toate acestea, instaurarea

40
Gabriel Tudor, Raportul final al Comisiei Americane de anchetă privind atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii, Editura ALLFA,
Bucureşti, 2006, pp.70-78
41
Vasile Simileanu, op. cit. Pag 18
42
Mario Balint,R. Cornea , Primul război al mileniului, Editura Augusta, 2001, Bucureşti, pag.46
31
Califatului şi dobândirea unui mod de viaţă – cu modificări la nivelul psihicului şi mentalului colectiv
– au determinat apariţia, poate, a unei „noi specii” de care trebuie ţinut cont pe termen lung.
Al-Qaeda a „coagulat” atunci, în jurul personalităţii lui Ossama Ben Ladden, întâi,
mujahedini credincioşi din taberele de antrenament din Afganistan şi Pakistan, apoi, mai multe reţele
neteritorializate, organizaţii politice violente şi autonome, în întreaga lume musulmană.
Experţii în terorism sunt de părere că, Ossama Ben Ladden a perceput corect sistemul
american,conformându-se mijloacelor cu care acesta lucrează.Armele sale de răspuns mediatic sunt
opusul celor americane nu doar prin mentalitate,civilizaţie şi arie geografică,ci şi prin libertatea de
acţiune şi exprimarea felului în care percepe;astfel că periodic transmite câte un mesaj ,în general după
acţiunile întreprinse de gruparea pe care o conduce,şi anume „Al Qaeda”-„Baza”.
Mesajul lui Ben Ladden este transmis prin intermediul televiziunii Al-Jazeera,aceasta
fiind una dintre cele mai puternice voci ale lumii islamice,un fel de cerc restrâns care nu funcţionează
după aceleaşi principii ale televiziunilor vestice.
În privinţa comunicării,teroriştii folosesc diverse tehnici de comunicare, urmărind
sensibilizarea şi manipularea publicului.Un rol deosebit de important îl are internetul,care nu doar că
este un simplu mijloc de comunicare între terorişti şi public,dar putem afirma ca este un mijloc
necontrolabil de transmitere a informaţiilor.
În lucrarea sa „Psihologia terorismului-studiu psihologic asupra teroriştilor”, Cristian
Delcea spunea despre conceptul de „Ad-terorism” care a apărut încă de la începutul anilor ’80, că „este
reclama sau publicitatea terorismului, o formă de comunicare, făcută prin intermediul mass-media de
către terorişti, cu intenţia de persuasiune şi teroare” 43
Terorismul, aşadar, este condiţionat de nevoia de publicitate a atentatului întrucât o
mişcare teroristă câştigă prestigiu prin simplul fapt că mass-media raportează incidentul, oferindu-l
publicului drept subiect de analiză, astfel că atunci când incidentul este supralicitat de mediile de
informare, acea grupare teroristă capătă credibilitate.Teroriştii au obiective ideologice, strategice şi
tactice. Obiectivele ideologice sunt pe termen lung şi în context de luptă naţională, pe când cele tactice
motivate de interese imediate sunt: locuri şi instituţii turistice, turiştii şi îndeosebi staţiunile turistice
foarte populate de turişti internaţionali; aceste locuri fiind obiective ideale pentru terorişti,ei
considerând un real câştig prin atacarea unui asemenea loc.
Situaţiile de război sunt alt subiect care alimentează râurile de cerneală în mass-media ,
şi ca exemplu am putea lua războiul din Afganistan, când jurnaliştii americani au fost luaţi prin
surprindere şi nu au putut relata căderea bombelor asupra Kabulului.Nu e de mirare că legătura dintre
terorism şi jurnalism este una foarte puternică, întrucât una o alimentează pe cealaltă, devenind astfel
inseparabile.Cunoscând faptul că mass-media este şi rămâne o a patra putere în stat , neglijarea

43
Cristian delcea , Psihologia Terorismului- studiu psihologic asupra teroriştilor, Bucureşti 2006, pag. 41
32
mediatizării terorismului nu va fi un lucru realizabil prea curand, deoarece mass-media îşi face
publicitate prin intermediul difuzării „ senzaţionalului”.
Astfel putem spune că dacă mass-media ar refuza să mai acorde importanţă terorismului,
acesta şi-ar pierde din veridicitate şi valoare, neputând să mai semene teroare printre indivizi.

3.3.Impactul atacurilor teroriste asupra societăţii

Devine din ce în ce mai evident faptul că atacurile teroriste sunt adesea „organizate” pentru
a atrage atenţia presei internaţionale. A ţine ostatici reprezintă o parte esenţială în a dramatiza situaţia,
deoarece actul terorist se orientează astfel către public, nu către victime.
Studiile arată că teroriştii se „bucură” de un succes enorm când vine vorba de a atrage atenţia
publicului. Sistemul comunicaţional şi de imagine al forţelor teroriste este bazat pe manipularea
psihică, folosind pentru aceasta un întreg arsenal propagandistic, în încercarea de a-şi face cunoscut
mesajul pe care vor să-l transmită liderii organizaţiilor teroriste, pentru a-şi legitima procedurile
întreprinse.
Aşadar, terorismul este condiţionat de nevoia de publicitate a atentatului. O mişcare
teroristă câştigă prestigiu prin simplul fapt că mass-media raportează incidentul, oferindu-l publicului
ca subiect de analiză. Mai mult, atunci când mediile de informare, din diverse motive, decid să
supraliciteze semnificaţia incidentului, grupurile teroriste capătă credibilitate; platforma lor politico-
ideologică este făcută publică, dezbătută; nu în ultimul rând, cauza lor ajunge să fie asumată de diverşi
indivizi prin simpla exercitare a dreptului la liberă expresie.
Obiectivele teroriştilor sunt ideologice, strategice şi tactice. Obiectivele lor ideologice sunt
pe termen lung şi în contextul unei lupte naţionale. Obiectivele tactice motivate de interese imediate
sunt: locurile şi instituţiile turistice, turiştii însăşi, staţiunile sau locurile de rezidenţă ale elitei politice,
sociale şi economice (acestea sunt adesea staţiunile turistice frecventate de clienţi internaţionali). Se
poate spune că în procesul de comunicare, în actualul mediu internaţional, mai mult ca oricând,
comunicarea se realizează şi se bazează şi pe strategii de persuasiune. Nici un cuvânt nu este folosit
întâmplător, iar mesajul şi informaţia sunt puternic influenţate de interesele pe care le au actorii,
precum şi de folosirea tehnicilor de manipulare de orice tip, deci şi a celor de ordin comunicaţional.
În termeni generali, victimele şi pagubele provocate de un atentat terorist sunt, adesea, mai
mici decât cele care rezultă în urma unui accident pe autostradă, însă efectele psihologice la public
sunt cu mult mai mari în cazul terorismului, am putea spune chiar marcante.
Interesul faţă de mass-media este atât de ridicat, încât unele grupări teroriste au ajuns să
invite jurnalişti la locurile unde pregătesc atentate sau să solicite să fie intervievaţi în timpul luărilor de
ostatici, negociind eliberare treptată a acestora pentru a fi mediatizaţi.

33
 Teroriştii au ales, deseori, să execute atentate cu prilejul unor evenimente care presupun o
concentrare mediatică mare. Iată două exemple :
 în septembrie 1972, opt terorişti ai grupării Septembrie Negru pătrund în dormitoarele
delegaţiei sportive israeliene la Jocurile Olimpice ce se desfăşurau la Munchen. Doi atleţi
sunt ucişi iar alţi nouă sunt luaţi ostatici. Atacatorii revendică eliberarea a peste 200 de
palestinieni deţinuţi în Israel şi a altor camarazi aflaţi în închisori germane. Israelul refuză
propunerea iar autorităţile germane, dupa 17 ore de discuţii, trec la acţiune : după un
schimb de focuri care a durat 90 de minute, toţi ostaticii şi un poliţist sunt ucişi, sub
privirile a sute de jurnalişti sosiţi din întreaga lume, pentru a prezenta Jocurile Olimpice.
 în septembrie 1970, gruparea Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei deturnează
două aeronave de linie către deşertul Iordaniei, unde avioanele aterizează pe un fost
aeroport militar. Deturnarea unei a treia aeronave, care ajunge pe acelaşi aeroport
iordanian, are loc la două zile, iar comandourile FPEP şi-au atins ţinta: majoritatea
pasagerilor erau turişti care se întorceau din Europa. După ce evacuează pasagerii,
teroriştii aruncă avioanele în aer – spectacol filmat de jurnaliştii sosiţi în zonă şi transmis
în întreaga lume.
Subiecte senzaţionale pentru presă ar putea reprezenta situaţiile conflictuale, situaţiile de război,
după urma cărora mass-media obţine audienţă maximă. Să luăm ca exemplu războiul din Afganistan,
unde jurnaliştii din Statele Unite s-au trezit nepregătiţi să relateze atunci când bombele au început să
cadă asupra Kabulului. Acest lucru îl susţine chiar un jurnalist american: „Adevărul este că mass-
media din Statele Unite au lăsat America nepregătită pentru aceste atacuri teroriste la fel de mult ca
oricare general al Air Force sau birocrat al CIA. În timp ce aruncam bombe asupra Irakului timp de 10
ani, presa americană a neglijat să vorbească despre asta. Apoi, deodată, după 11 septembrie 2001, ne-
am dat seama că suntem în război, când, de fapt, nu a trecut nici măcar o singură zi de la Războiul
din Golf în care un avion american să nu fi fost gata să lanseze o bombă sau o rachetă. Am fost
permanent în război, însă mass-media nu s-au gândit că este destul de interesant să vorbească despre
asta.”44
Teroriştii sunt persoane care îşi îndreaptă ura împotriva celor nevinovaţi, motivaţia care
precede actul terorist corelându-se cu idealuri abstracte şi valori absolute. Sentimentul vinovăţiei faţă
de victimă este înlocuit cu cel al împlinirii unei „datorii de credinţă". Teroristul se consideră un
instrument al justiţiei şi, în numele acesteia, ucide. Terorismul nu are chip. El este pretutindeni şi
nicăieri. Oricine poate fi victima unui atac terorist. De aceea, lupta împotriva terorismului este, de fapt,
o responsabilitate a tuturor.

44
George Surugiu: Mass-media şi terorismul, disponibil pe internet la adresa
http://www.scribd.com/doc/2895962/Jurnalism-si-terorism-T123.

34
 Principalii factori care contează sunt factorul uman şi efectele psihologice. Activităţile
teroriste pot fi puse în aplicare de orice persoană, fără a avea cunoştinţe speciale aprofundate. O bombă
poate fi confecţionată din materiale care pot fi procurate cu uşurinţă. Aceste acţiuni sunt posibile
oriunde. Terorismul poate îmbrăca diverse forme (atacuri chimice, atacuri cu bombe, otrăviri în masă
etc).
Deseori, acţiunile teroriste nu lovesc în forţa militară a unui stat, ci în societatea civilă. Scopul
lor este implicarea emoţională a populaţiei. Aceasta face ca presiunea psihologică asupra statului să fie
mult mai puternică decât în cazul unui conflict militar clasic. Principalul obiectiv al acţiunilor de acest
gen este răspândirea fricii. Cu cât frica este mai mare, cu atât mai mare este şi presiunea asupra
statului.
Reacţiile emoţionale ale populaţiei faţă de consecinţele atacurilor teroriste este firească.
Teama ca data viitoare s-ar putea să fii o victimă a vreunui atentat terrorist, este pe cât se poate de
reală. Un război dus în afara hotarelor propriei ţări, chiar dacă se soldează cu pierderi mari, nu poate
avea acelaşi efect pe care îl produce terorismul, din simplul motiv că aceste războaie sunt străine
pentru marea majoritatea a oamenilor care nu trăiesc direct experienţa câmpului de luptă. Fiind o
activitate ascunsă, terorismul poate fi contracarat în mod eficient de serviciile secrete şi de structuri
special pregătite.
În cazul unui duşman invizibil, rachetele şi bombele nu sunt de folos. Informaţiile sunt
principalul mijloc de prevenire a acţiunilor teroriste.

CAPITOLUL IV
TERORISMUL ŞI SPAŢIUL VIRTUAL

Reţeau de internet reprezintă o „reţea a reţelelor” informaţionale care reuneşte câteva mii de
reţele de ranguri diferite ce provin din zeci de ţări ale lumii. Este o reţea virtuală formată dintr-un
număr în continuă creştere de reţele locale (Local Area Network-LAN) – publice şi private, reţele pe
arii extinse (Wide Area Network – WAN), reţele regionale şi naţionale interconectate.
Indiscutabil este faptul că, prin serviciile oferite, Internet-ul a adus şi va aduce multiple
avantaje cercetării ştiinţifice, învăţământului, administraţiei, afacerilor, comunicării inter-umane etc.
35
Cu toate acestea Internet-ul a fost şi este pândit de mari pericole care-şi află sorgintea în faptul că
această reţea, miraculoasă prin beneficiile care le aduce omului, reprezintă în acelaşi timp un mediu
extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte indezirabile social, fapte care se
pot întinde de la acte teroriste până la hărţuirea sexuală sau diseminarea imaginilor pornografice.
Puterea la cel mai înalt nivel calitativ poate fi considerată informaţia, pe care o putem folosi
pentru a convinge, transfroma, pedepsi sau răsplati. Informaţia este inepuizabilă, iar celelalte forţe
depind în totalitate de ea. Dependenţa de informaţie este din ce în ce mai mare, iar uneori o putem
considera chiar periculoasă.
În secolul XXI putem numi ca guvernator mondial -spaţiul virtual- care conţine un volum
colosal de informaţii de toate tipurile. Blocarea spaţiului virtual pentru o scurtă perioadă de timp,chiar
şi câteva ore , ar putea conduce la instaurarea haosului global, afectând şi securitatea sistemului
informaţional mondial. Prin urmare,internetul ca gestionar al unui volum de informatii,necesita atenţie
sporită din partea tuturor statelor ce doresc menţinerea unui cadru de trafic informaţional sigur, evitând
astfel orice acţiuni de criminalitate teroristă sau electronică.
Atacurile teroriste împotriva informaţiei pot viza : distrugerea fizică a unor sisteme tehnice
de informaţii, îndeosebi a reţelelor, nodurilor şi centrelor complexe de transmisiuni ale statelor-ţintă,
ale unor instituţii internaţionale care promovează sau susţin războiul antiterorist, ale unor structuri şi
organisme care asigură ordinea şi stabilitatea în ţări şi în lume; virusarea computerelor şi distrugerea
bazelor de date din domeniile financiar, economic şi militar; prelucrarea piraterică a unor sisteme de
comandă-control.
Valenţele „Al Qaeda”=”Baza” care semnificau coordonare strategică şi organizaţională
între diferite reţele teroriste, în prezent sunt preponderent angajate în mediul virtual, „Baza”
transformându-se într-o mare bază virtuală de date, din care fiecare entitate teroristă poate extrage
strategia ideologică consonată scopurilor sale, informaţii detaliate privind tehnici şi metode de
recrutare, luptă şi armament.

36
 4.1.Radicalizarea prin intermediul internetului

În prezent, tehnologiile moderne în domeniul informaţiilor şi comunicaţiilor joacă un rol

crucial în evoluţia ameninţărilor prezentate de terorismul fundamentalist-islamic.
Privit ca sursă de informaţii pentru mijloacele şi metodele teroriste, internetul este ieftin, uşor
de accesat, rapid şi practic pentru o acoperire globală – devenind astfel spaţiul comun de întâlnire al
persoanelor cu aceleaşi idei, cu aceeaşi mentalitate şi aceleaşi convingeri; un spaţiu unde astfel de
persoane îşi pot exprima opiniile fără a fi cenzuraţi, restricţionaţi sau pedepsiţi în urma afirmaţiilor
făcute.

37
 Radicalizarea este procesul prin care anumite persoane ajung să adere la o ideologie
violentă, bazată pe atitudini şi convingeri specifice fenomenului terorist. Ca factor principal care
permite realul succes al acţiunii de recrutare, este lipsa cunoştinţelor solide în plan religios.
Lipsa unor cunoştinte istorice relevante, evenimentele şi obiceiurile din timpul Profetului
Mohammed, sunt traduse în exclusivitate prin ideologia militant-radicală, reflectând un profund proces
de deculturalizare al actualei generaţii, în egală măsură străină atât faţă de cultura tradiţională, cât şi
faţă de cultura statului în care trăiesc. Deculturalizarea populaţiei musulmane este tipică pentru situaţia
în care se regăsesc tinerii musulmani. Este notă specifică a crizei lor identitare şi a sensibilităţii lor faţă
de procesele radicalizante.
Fundamentul acestei tendinţe îl reprezintă vigoarea propagandei teroriste, care instigă la
radicalizare. În cele mai diverse forme, aparent inofensive, radicalizarea devine astfel simbol al unui
fenomen polimorf, în măsură să convingă asupra faptului că ideologiile extremist-teroriste şi
exacerbarea credinţelor fertilizează, astăzi, în “zone” dificil de controlat. Din rândul martorilor “tăcuţi”
ai acestui proces se ridică din ce în ce mai mulţi “voluntari”, care acţionează fără a fi înregimentaţi.
Pentru aceşti indivizi, “apărarea cauzei” nu este programatică, în mod esenţial. Ca rod al persuasiunii
propagandei teroriste, “contribuţiile” în afara “chemării la ordin” au un impact considerabil mai mare
asupra climatului de securitate, caracteristica majoră a islamismului extremist virtual,fiind ignorarea
contextului cultural-istoric.
Etapele de bază ale procesului de radicalizare se parcurg astfel: identificarea –individul
se identifică cu ideologia grupului terorist şi tinde spre izolare, propulsându-se spre acţiune;
îndoctrinarea este etapa în care recrutul este convins de liderul grupării să lupte pentru cauza “nobilă”,
începând pregătirile pentru acţiune; sacrificiul suprem – suicidal - este ultima etapă…etapa acţiunii , în
care individual devine un extremist convins, astfel procesul radicalizării este încheiat cu succes.
Poate că, în evoluţia sa, fenomenul terorist – pliindu-se pe transformările generate de
globalizare – a încercat o “inovare” a modalităţilor de manifestare concretă a ceea ce am numit în
trecut propaganda teroristă şi îndoctrinarea în scop terorist. Menite să conducă indirect la săvârşirea de
acte violente, prin exaltarea sentimentelor de ură şi răzbunare, instigarea şi propaganda agitatoare pot
fi asimilate “extremismului din umbră” sau altfel spus, radicalizării. Este mult mai uşor să ucizi
oameni decât să distrugi ideologii.
Ideologia constituie factorul decisiv care permite extremiştilor din umbră să inspire luptători
voluntari şi să strângă fonduri pentru operaţiunile militante şi de propagandă.
Atât timp cât aceştia pot recruta noi militanţi, pot fi “compensaţi” pentru pierderile suferite
pe câmpul de luptă. Când îşi vor pierde, însă, această abilitate, bătălia lor va fi pierdută.
Internetul oferă o gamă largă de resurse , începând cu spaţiile deschise până la cele protejate,
care sunt valorificate de terorişti pentru propagandă, recrutare, instruire de la distanţă sau pentru
transmiterea mesajelor.
38
 Dacă ne conectăm la această reţea cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în
prealabil un program informatic adecvat) şi al unui modem, prin intermediul unei simple linii
telefonice, orice individ se poate afla la un “click” de terorism. Iar cei interesaţi de aceasta, acţionând
şi într-un relativ anonimat, n-au întârziat nici o secundă să facă acest pas atât de mic. Mai exact spus,
mulţi teroristi de cele mai diverse tipuri şi ranguri şi-au mutat imediat (înainte ca sistemele de drept şi
poliţieneşti să ajungă aici) “afacerile” pe terenul virgin al Internetului, reuşind să devină, în foarte scurt
timp, mai eficienţi ca oricând în desfăşurarea acţiunilor lor socialmente periculoase.
Desfăşurarea “afacerilor” teroriste pe terenul Internet-ului nu s-a produs întâmplător, ci din
raţiuni cât se poate de pragmatice, care ţin de faptul că “Această mega-reţea planetară prezintă practic
cel puţin trei avantaje de marcă pentru escroci: abolirea distanţelor, costuri minime şi o faţadă şi mai
anonimă”.
Toate domeniile Internet-ului, atât de benefice pentru majoritatea zdrobitoare a utilizatorilor
cinstiţi,din păcate reprezintă în acelaşi timp, câmpuri infracţionale dintre cele mai „mănoase” pentru
cei interesaţi să le folosească în astfel de scopuri.
În condiţiile în care, cu mijloace tehnice minime şi cheltuieli financiare aproape modice, orice
utilizator poate intra în legătură cu reţeaua Internet, pentru a accesa o sumedenie de baze de date din
întreaga lume, ne putem aştepta oricând ca un răuvoitor sau bolnav psihic, de oriunde de pe glob, să
provoace pagube imense unor indivizi, comunităţi umane sau chiar statelor aflate la zeci de mii de
kilometri distanţă.
Raportul Consiliului Naţional de Cercetare „ Computers Crisis” (Computere în criză), conţine
o afirmaţie răspicată, cum că „Teroristul zilei de mâine ar putea fi capabil să provoace daune mai mari
cu un keyboard decât cu o bombă”.
Este din ce în ce mai evident că, în zilele noastre, grupările teroriste utilizează tot mai mult
Internet-ul pentru a-şi atinge scopurile subversive. Majoritatea dintre ele sunt, de altfel, prezente pe
Internet. Printre cel mai bine reprezentate sunt mişcările de gherilă latino-americane care dispun de o
tehnică informatică de înaltă performanţă şi, de multe ori, de masive finanţări ce provin din fondurile
unor traficanţi de droguri.

39
 Ca toată lumea, de altfel, şi organizaţiile teroriste utilizează Internet-ul, în primul rând, în
calitatea sa de mijloc de comunicare. Prin site-urile pe care şi le-au creat pe World Wide Web aceştia
îşi propagă intens ideologiile pe care le-au îmbrăţişat, utilizând Internet-ul ca vector principal al
legitimării lor ideologice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă organizaţia teroristă Drumul luminos
din Peru, care, dispunând de un site pe Web, îşi promovează propria ideologie extremistă. Interesant
este faptul că, aşa după cum constata fostul şef al operaţiunilor F.B.I., Buck Revell, atâta timp cât
mesajele acestor grupări fac numai propagandă pentru ideologia lor, fără să treacă la acţiuni criminale,
teroriştii pot desfăşura liberi activităţi, astfel încât Internet-ul a devenit un adevărat „rai” pentru ei.
După pierderea taberelor de antrenament din Afganistan, musulmanii radicali au început să
folosească internetul ca punct de recrutare şi instruire virtuală. Teroriştii au creat anumite site-uri pe
care au postat materiale de studiu, manuale în domeniul pregătirii şi executării de acţiuni teroriste,
astfel stimulând apariţia reţelelor de extremişti virtuali şi reali.
Evoluţia virtualizării acestei ideologii potenţează riscul ca mai devreme sau mai târziu,
ameninţarea virtuală să se transforme într-o ameninţare explicită sau într-un atac efectiv. Folosirea
intensivă a internetului duce la crearea unui spaţiu virtual, o comunitate fără frontiere sau naţionalităţi,
care replica datele identitare ale unei Umma, legitimată de ideologia radicalismului islamic.
Mai nou, spre deosebire de ceilalţi ani, când Al Qaeda oferea sprijin financiar, pregătire şi
instruire în diverse tabere de jihadişti, acum prin Ossama Ben Laden, Abdullah Azzam si Ayman Al
Zarkawi oferă o sursa de inspiraţie ideologică pentru adepţii din întreaga lume prin mesajele pe care le
transmite.
În paralel sau suprapuse reţelelor existente în plan real, au apărut şi se dezvoltă diverse reţele
virtuale care sub protecţia anonimatului pun în legătură persoane şi grupări din întreaga lume, astfel că
protecţia internetului face ca anihilarea şi identificarea acestora de către autorităţi, să fie greu de
realizat şi uneori chiar imposibilă.
Orice persoană care accesează deseori internetul, poate lua parte direct la emoţiile, suferinţa
şi lupta musulmanilor din întreaga lume, şi poate reacţiona pentru înlăturarea situaţiei pe care o
percepe a fi nedreaptă. Mai mult, utilizatorul de internet contactează persoane cu aceleaşi concepţii,
pregătiţi să adopte ideologiile radicale care justifică „lupta pentru dreptate”, ba chiar le prezintă
soluţiile la această problemă. Impactul emoţional devine puternic cu ajutorul imaginilor prezentate în
videoclipurile jihadiste, astfel că internetul joacă un rol destul de important în acţiunile de radicalizare
şi recrutare ale organizaţiilor teroriste.
Terorismul voluntarist ia naştere în urma procesului de autoradicalizare,astfel
evitându-se o etapă importantă din procesul de radicalizare.Pentru aceşti indivizi, “apărarea cauzei” nu
este programatică, în mod esenţial. Ca rod al propagandei teroriste, “contribuţiile” în afara “chemării la
ordin” au un impact considerabil mai mare asupra climatului de securitate .

40
 4.2.Spaţiul virtual- potenţial „centru de recrutare” şi inovant „front de luptă”
pentru grupările teroriste

Chiar de la o vârstă fragedă, prin accesibilitatea internetului şi absenţa unei ierarhii,

tinerilor participanţi li se oferă şansa constituirii unei credibilităţi şi chiar a unui statut pe scena
radicalismului.
Odată cu progresul radicalizării, tiparul comunicării se schimbă: dacă iniţial
comunicarea era total deschisă, în prezent caracterul a devenit cofidenţial , limitându-se la un cerc
restrâns de persoane , care pentru secretizarea legăturilor , apelează deseori la tehnici de criptare şi
parolare a comunicărilor, astfel că internetul nu este folosit doar ca sursă de inspiraţie ideologică în
formarea reţelei, ci serveşte şi drept sursă de informaţii despre tehnici ţi metode de luptă şi armament.
Înca de la începutul infiinţării Al Qaeda, pe internet au fost publicate manuale de luptă
şi pregătire, scrise de veterani ai războiului din Afganistan şi de instructori din taberele de pregătire,
oferind numeroase detalii despre producerea bombelor artizanale ,aranjamentele şi facilitarea
deplasărilor, dar şi despre pregătirea clandestină a atacurilor în străinătate. Manualele teroriştilor ,au
avut ca surse de inspiraţie metodele profesioniste de operare copiate din manuale militare sau ghiduri
41
pentru ofiţerii de informaţii. Web-site-urile jihadiste sunt relativ stabile, funcţionând o perioadă lungă
de timp, însă adresa lor de web (URL) se poate schimba, dar conţinutul site-ului rămâne acelaşi.
Există mii de site-uri jihadiste generale, dar într-un anumit moment doar unele
populare ce afişează majoritatea mesajelor care circula pe web, ca exemplu : „Global News Network” ,
„Bayt al Maqdez” , „Al Hisbah” ,etc. Unele dintre aceste site-uri au homepage cu link-uri către diverse
materiale jihadiste: cărţi, fişiere audio/video, declaraţii, etc. Aceste site-uri nu sunt ale unei anumite
grupări, ci sunt folosite de numeroase organizaţii şi persoane.
În urma atentatului de la 11 septembrie 2001, site-urile jihadiste au început să fie
atent monitorizate, pentru faptul că radicalizarea musulmanilor europeni era în creştere. Directorul
Institutului SITE(„Căutarea Entităţilor Teroriste Internaţionale”) a angajat vorbitori de limba arabă în
scopul identificării şi traducerii surselor online jihadiste.
Putem face o clasificare a site-urilor web, în funcţie de criteriul utilităţii monitorizării
astfel:
-web-site-uri operaţionale care furnizează informaţii privind organizarea, strategiile şi planurile
grupărilor teroriste şi modul lor de operare;
-web-site-uri psihologice care oferă informaţii despre mentalitatea simpatizanţilor, susţinătorilor
individuali şi posibil chiar a teroriştilor ;
-web-site-uri ideologice care pot deschide o fereastra spre ideile care atrag, motivează şi inspiră
susţinătorii şi combatanţii Jihadului Internaţional.
În anul 2006, luna martie, autorităţile din Arabia Saudita au utilizat informaţii de pe
forumul „Al Hisbah”, arestând mai mulţi suspecţi pe baza informaţiilor, în cazul atacului de la
rafinăria Abaqaiq din Arabia Saudită.
In luna mai a anului 2006, în spaţiul virtual a fost semnalată constituirea unui site de
recrutare a teroriştilor sinucigaşi ce putea fi accesat la adresa www.esteshhaad.com. Acest site a fost
creat de către Comitetul pentru Comemorarea Martirilor din cadrul Mişcării Islamice Globale,care
antrenează atacatori sinucigaşi împotriva „necredincioşilor occidentali şi a sioniştilor” şi ar fi fost
înfiinţat în 2004 de către Corpurile Gărzilor Revoluţionare Islamice din Iran.
Astfel putem afirma, că până în prezent, nici o organizaţie teroristă nu a îmbinat cu mai
mult succes războiul din teren cu jihadul electronic, transformând Al Qaeda în ceea ce experţii numesc
„viitorul războiului de insurgenţă”, în care nici o acţiune nu rămâne neînregistrată, iar atrocităţile par a
fi comise tocmai în scopul de a fi filmate şi transmise instantaneu online.
În urma cu ceva timp, acest „imperiu electronic”nu exista, iar Al Qaeda era o non-
entitate la nivel internaţional. Astăzi, datorită eficienţei cu care au recurs la internet pentru a-şi
populariza acţiunile, organizaţia teroristă Al Qaeda a capatat notorietate şi un enorm capital simbolic.

42
 Decapitarea militarului american Nicholas Berg, a fost transmisă online pe
site-ul/forumul „al-Ansar Web”. Acest act terorist a fost comis de către gruparea lui Al Zarkawi şi a
constituit „11 septembrie al jihadului pe internet”, după sintagma analistului Evan Kohlmann.
Impactul major al internetului a fost intuit şi demonstrat de gruparea lui Al Zarkawi care a
lansat o nouă versiune a revistei online „Thurwat al Sinam”, cu recomandarea folosirii mediei
electronice ca armă a războiului din Golf.
La rândul lor, simpatizanţii diferitelor organizaţii teroriste, cu diferite ocazii, cum ar fi
reuşita unor acţiuni ale acestora, construiesc site-uri de simpatie faţă de asemenea grupări. Astfel,
imediat după ce gruparea teroristă Tupac Amaru a ocupat reşedinţa ambasadorului Japoniei în Peru,
ţinând ostatici membrii ambasadei şi pe invitaţii lor, în decembrie 1996, simpatizanţii organizaţiei
menţionate din S.U.A. şi Canada au realizat o serie de site-uri de simpatie pe Internet, prezentând în
detaliu asaltul asupra ambasadei sau lăudând curajul şi „măiestria” teroriştilor.

CAPITOLUL V
TERORISMUL CYBERNETIC / CYBERTERORISMUL

Cyberterorismul sau terorismul cybernetic reprezintă convergenţa nefastă dintre spaţiul

cibernetic şi terorismul clasic. Un exemplu elocvent în acest sens poate fi penetrarea unui sistem de
control al traficului aerian care are drept rezultat coliziunea dintre două aeronave.
Se poate observa o creştere în progresie a pagubelor de la o categorie la alta, deşi acest lucru nu
implică întotdeauna şi o creştere a eficienţei în planul revendicării politice. Spre exemplu, o petiţie cu
un milion de semnături poate influenţa o decizie politică mult mai mult decât un atac informatic asupra
sistemului de urgenţă 112 (sau 911 în SUA).

43
 De la zombie (programe rezidente care infectează computerele slab protejate) la atacuri DDOS
(trimiterea unor cantităţi mari de date, de pe mai multe computere, către un site, cu intenţia de a-l
bloca) sau de la vampiri (viruşi al căror scop unic este să blocheze funcţionarea sistemului) la
adulmecători (programe care „colectează” parolele sau ID-urile), sunt doar câteva dintre cele mai
avansate concepte legate de conflictele cybernetice. Războiul cybernetic nu mai este de mult un
concept desprins din filmele de anticipaţie, ci o problemă concretă cu care se confrunta milioane de
utilizatori de internet din întreaga lume.
Terorismul cybernetic poate fi considerat un fenomen social, caracterizat de elemente de
noutate, acesta căpătând noi valenţe de manifestare odată cu procesul tehnologic, fiind rezultat din
îmbinarea mai multor factori, atât de natură tehnologică, cât şi de natură delictuală, manifestarea
acestuia crescând exponenţial.
Se poate preciza că nu există incă o lege concretă care să definească şi să ofere
resursele necesare prevenirii şi combaterii acestuia, organele specializate fiind nevoite să facă incadrări
pe mai multe legi speciale, care definesc pe de-o parte actele teroriste şi pe de altă parte criminalitatea
informatică.
Putem concluziona că anonimatul comunicării pe care îl oferă reţeaua de Internet
coroborat cu posibilitatea scăzută a structurilor de securitate abilitate să identifice, să cunoască şi să
investigheze comportamentele deviante în acest spaţiu, va fi cu siguranţă din ce în ce mai exploatat de
către elementele rău intenţionate.

5.1.Violenţa cybernetică

Pâna acum câteva decenii, utilizarea calculatoarelor ca arme de distrugere în masa părea la fel
de improbabilă ca aterizarea extratereştilor pe pajiştea din faţa casei. Astăzi, ne aşezăm în faţa
televizoarelor ca să auzim că s-ar putea să fie calculatoarele cele care îi vor ajuta pe cei de seama lui
Osama bin Ladden să îşi împlinească planurile. În timp ce majoritatea persoanelor cred că e destul de

44
improbabila folosirea bombei atomice ca armă teroristă, atacul asupra calculatoarelor de acasă devine
tot mai probabil, pe măsură ce cunoştinţele teroriştilor în IT devin mai mari.
Putem descrie terorismul cybernetic ca fiind utilizarea calculatoarelor pentru a intimida sau
distruge o populaţie. Înarmaţi cu un calculator legat la Internet şi mortala tastatură, teroriştii pot
încerca să preia controlul asupra burselor, asupra instituţiilor financiare sau de sănătate, făcând
imposibilă continuarea vieţii aşa cum o trăim astăzi. Lipsa de graniţe şi de control a
Internetului,păstrarea anonimatului precum şi costurile mici pe care o astfel de activitate le implică,
transformă spaţiul virtual într-un paradis al teroriştilor.
În mod obiectiv, Internetul poate fi considerat principalul câmp de luptă în spaţiul cybernetic
şi, de aceea, este în atenţia tuturor celor implicaţi sau care se vor implica în această luptă. Se constată 45
trei clase de activităţi în spaţiul virtual, denumite activism, hacktivism şi cyberterorism.
Activismul are în vedere utilizarea normală, nedistructivă a Internetului în sprijinul cauzei
atacatorilor (grupărilor teroriste), operaţiile efectuate referindu-se la studierea paginilor web pentru
obţinerea de informaţii, construirea de site-uri web în folosul acţiunii acestora şi întrebuinţarea poştei
electronice pentru coordonarea acţiunilor planificate.
Hacktivismul se referă la integrarea sentimentului de superioritate, satisfacţie şi împlinire de
sine (hacking) cu cel de activism, acţionând, prin utilizarea de tehnici specifice, împotriva site-urilor
ţintă de pe Internet pentru întreruperea funcţionării normale a acestora, fără a cauza distrugeri
importante
Acţiunea cea mai importantă în spaţiul cibernetic se realizează prin cyberterorism – terorism
cybernetic. Acesta a fost definit, pentru prima dată, în anul 1980, de către Barry Coolin, ca fiind
convergenţa dintre cyberspaţiu şi terorism. Ulterior, Mark Pollit (agent special FBI) a definit
cyberterorismul ca un atac premeditat, motivat politic, împotiva informaţiei, sistemelor de calcul,
programelor şi datelor, constituind o violenţă împotriva ţintelor necombatante din partea unor agenţi
clandestini sau grupuri subnaţionale.
Terorismul cybernetic este mult mai complex decât o fraudă informatică, acesta vizând pe de-o
parte activităţile desfăşurate în spaţiul virtual de către entităţile teroriste, în ceea ce priveşte recrutările,
propaganda, comunicarea anonimă la distanţă, coordonarea si controlul activităţilor, activităţile proprii
de intelligence, etc.
Atacul cibernetic reprezintă confruntarea dintre două tendinţe 46 privind securitatea şi
insecuritatea sistemelor informatice, dusă cu mijloace software, cu produse specifice de atac al
parolelor, codurilor de identificare, poştei electronice etc., fără reguli şi norme prin distrugerea sau
modificarea produselor de program şi a bazelor de date, furtul de date şi informaţii, precum şi prin

45
Denning E. Dorothy, Activism, Hacktivism and Cyberterorism (cap. 8), în vol. Network and Netwars. The Future of
Terror, crime and Militancy (Internet), p. 281
46
Roceanu Ion, Amicii şi inamicii software – despre viruşi şi antiviruşi, Editura Academiei de Înalte Studii Militare,
Bucureşti, 2009, p.7.
45
interzicerea utilizării breşelelor de calculatoare şi de comunicaţii care de asemenea, folosesc
calculatoare.
Armele şi tehnicile războiului cybernetic sunt numeroase şi deosebit de ingenioase, fiind un
produs al inteligenţei umane elevate şi al noilor tehnologii informaţionale.
Dintre acestea, mai frecvent sunt utilizate47 următoarele:
 software maliţios (rău intenţionat) pentru atacul produselor logice ale calculatoarelor,
reţelelor de calculatoare şi de comunicaţii moderne;
 furtul şi distrugerea informaţiilor din bazele de date şi din reţelele de transport al datelor;
 interzicerea sau reducerea posibilităţilor de efectuare corectă a serviciilor (denial of
service), în cadrul sistemului informaţional;
 atacul semantic;
 atacul tehnic;
 atacul criptografic.
Atacurile lansate de diferite entităţi, ce se manifestă în spaţiul cybernetic, indiferent de zona
socială din care provin, care nu au o motivaţie politică, dar vizează ţinte strategic şi pot genera un
impact major faţă de populaţie sau economie, pot fi încadrate în gama actelor de terorism cybernetic.
În România, comunităţile de hackeri pot fi privite ca grupuri teroriste dacă acţiunile întreprinse
întrunesc cumulativ condiţiile Legii 535 din 2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului, iar
acţiunile acestora trebuie să deţină o conotaţie politică, să determine statul sau o organizaţie
internaţională să facă un lucru cerut sau să influenţeze luarea unor decizii favorabile acestora sau
organizaţiei teroriste care i-a angajat, pe care o simpatizează sau pentru care militează.
În ceea ce priveşte pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor teroriste clasice, dar şi a celor de
natură informatică, este surprinzător este faptul că orice individ amator de astfel de „distracţii” care
posedă un minimum de cunoştinţe şi de deprinderi pentru a utiliza un computer, un keyboard şi un
mouse, poate să obţină, de pe Internet, know-how-ul de care are nevoie pentru atingerea scopurilor
sale. Astfel, unele site-uri, uşor identificabile în această reţea, furnizează informaţii de ultimă oră cu
privire la confecţionarea bombelor, instrucţiuni privind manipularea substanţelor explozive şi reţetele
necesare.
Pe diferite site-uri pot fi găsite Manualul teroristului şi Cartea de bucate a anarhistului, în
care este descris cu lux de amănunte modul de construire a mai multor tipuri de bombe, ca să nu mai
vorbim de acele pagini Web care prezintă ultimele tipuri de arme, informaţii paramilitare, tehnici de
corupere sau ucidere a viitoarelor victime etc. Tot ceea ce este prezentat în astfel de site-uri beneficiază
de imagini, scheme şi explicaţii amănunţite. Dar, în reţea se găseşte chiar mai mult decât atât, se
găseşte şi o bună parte din know-how-ul de producere a armelor nucleare (poate nu atât de sofisticate),
47
Topor Sorin, Războiul informaţional, Editura Universităţii Naţionale, Bucureşti, 2006, pp.58-62.

46
care se află la îndemâna tuturor doritorilor: terorişti, maniaci, instabili psihic sau state paria.Din păcate,
lucrurile nu se opresc la aceste activităţi care, de regulă, premerg acţiunile teroriste propriu-zise; ele
merg mai departe, ajungând să incite la astfel de atacuri şi, în final, la organizarea şi desfăşurarea unor
acte teroriste grave.
O categorie distinctă de activităţi teroriste desfăşurate pe Internet o reprezintă diseminarea
mesajelor de ură şi incitare la violenţă prin intermediul paginilor Web. Astfel, organizaţiile islamiste
utilizează Internet-ul pentru a-şi disemina propaganda antievreiască şi antioccidentală. În acest scop,
unele site-uri create de simpatizanţii mişcării Hamas cheamă la luptă împotriva evreilor şi preamăresc
gloria de a muri în această luptă. De asemenea, în S.U.A., o mulţime de site-uri existente pe World
Wide Web proclamă supremaţia albilor, iar gruparea teroristă Alpha HQ din Philadelphia publică pe
paginile sale de Web diverse ameninţări, mesaje de hărţuire şi intimidare.Internet-ul a devenit „un
forum pentru grupările teroriste sau pentru teroriştii individuali”.
În S.U.A., întrucât se consideră că informaţiile difuzate pe Internet ţin de dreptul la liberă
exprimare, riposta autorităţilor faţă de construirea site-urilor de către grupările teroriste este destul de
delicată. Deşi paginile Web ale grupărilor teroriste sunt publice, F.B.I.-ul nu are voie să facă dosare cu
fişierele respective decât atunci când investighează un anumit caz care a fost aprobat de procuror. Alţi
sabotori de pe Internet au furat, într-un interval de două luni, toate e-mail-urile Centrului de Cercetări
Atomice din India. Dar nu numai poşta electronică poate fi sabotată, ci şi site-urile de pe Internet, care
constituie prăzi dintre cele mai uşoare pentru hackeri.
Printre aceşti hackeri domneşte moda întrecerilor în imaginaţie pentru a sabota site-urile
guvernamentale Web. Spre exemplu, în noaptea de 15 spre 16 august 1996, un hacker a atacat site-ul
Web al Ministerului Justiţiei din S.U.A. şi a transformat textele şi imaginile. În urma modificărilor
făcute, Departamentul Justiţiei a devenit Departamentul Injustiţiei, locul fotografiei Procurorului
general a fost luat de fotografia lui Adolf Hitler, împreună cu aceea a manechinului-vedetă de
televiziune –Jennifer Aniston; iar întregul site a fost „completat” cu imagini pornografice şi zvastici.
Hackerii din România au spart site-ul Ministerului de Finanţe şi au modificat informaţia
guvernamentală în diferite moduri, una dintre principalele modificări a fost adăugarea unei „taxe pe
prostie”, care trebuia să fie cu atât mai mare cu cât persoana era mai importantă. Banii încasaţi din
această taxă urma să fie folosiţi pentru a mitui N.A.T.O. să ne primească la sânul său cu braţele
deschise. Există însă temerea îndreptăţită că, depăşind astfel de manifestări ludice, hackerii vor merge
mult mai departe şi vor modifica listele de preţuri, textele juridice sau chiar rezultatele cercetărilor
ştiinţifice, ceea ce ar avea consecinţe mult mai grave.
În actualele condiţii ofeirte de spaţiul virtual, teroriştii au acum posibilitatea de a lansa atacuri
greu detectabile din orice punct al globului. Pot infecta sistemele informatice cu viruşi complecşi ceea
ce ar putea provoca disfuncţionalităţi grave în sisteme. Conform unor estimări, pagubele aduse de
celebrul virus „I Love You”, sunt de ordinul miliardelor de dolari.
47
 Grupuri teroriste, seniori ai narcoticelor sau chiar unele state dedate la acte teroriste, pot intra în
reţeaua Internet şi sabotând nodurile critice din foarte vulnerabilul sistem de comunicaţii şi legăturile
prin satelit ale unei ţări. Pot lansa atacuri masive cu viruşi informatici asupra reţelelor de
telecomunicaţii, de apărare, de alimentare cu energie electrică, gaze şi apă sau asupra sistemelor de
dirijare a transporturilor aeriene, navale şi terestre, asupra sistemelor informatice din bănci, burse,
societăţi de asigurări etc.
De-a lungul timpului s-a demonstrat că chiar sistemele militare americane, care se presupune că
sunt printre cele mai sigure din lume, prezintă semne de slăbiciune în faţa atacurilor informatice,
adesea întreprinse de amatori cu motivaţii ludice, care aproape întotdeauna rămân surprinşi de
amploarea şi consecinţele faptelor lor.De exemplu, în 1997, trei adolescenţi din portul Zadar din
Croaţia, după ce au spart codurile de protecţie, au intrat în computerul Pentagonului şi au copiat fişiere
confidenţiale privind bazele militare. Ei au fost repede prinşi graţie urmelor lăsate pe Internet, dar
fapta lor dovedeşte încă o dată vulnerabilitatea sistemelor informatice vitale ale unui stat de talia
S.U.A. Un semnal de alarmă a tras şi liderul unui grup de crackeri chinezi, care, în 1999, a pretins că a
accesat sistemele de securitate ale calculatoarelor care monitorizează sateliţii chinezi, ceea ce a dus la
pierderea temporară a controlului acestora.
Internet-ul constituie cel mai bun mijloc şi pentru bandele organizate care se ocupă cu traficul
ilegal de arme, de medicamente, cu spălarea banilor murdari ş.a. Există suficiente motive care ne
îndreptăţesc să credem că această formă atât de gravă a infracţionalităţii, care este crima organizată, s-a
orientat hotărât spre Internet şi alte înalte tehnologii conexe acestei reţele. Un bun motiv ar fi faptul că
pentru grupările crimei organizate Internet-ul reprezintă un mijloc ideal de comunicare rapid, ieftin şi
destul de sigur în condiţiile utilizării programelor informatice de criptografiere. Astfel, în ianuarie
1996, mai multe grupări criminale din Detroit au creat un site Web, pe care, după 3 luni, când acesta a
fost închis de prestatorul de servicii, l-au mutat la un furnizor din Noua Zeelandă. „Denumit <<Glock
3>>, acest site avea rolul de releu între bandele din lumea întreagă, de la West Side Crips din Phoenix,
până la Lil Shorty’s din Londra sau chiar Gangster’s Disciples din Chicago. Căci în Statele Unite
proliferează Street gang-urile (bandele de stradă)”.

5.2.Factorii informaţionali în istoria militară

Istoria ne dă multe exemple legat de avansarea tehnologiei şi de folosirea informaţiilor, care au
ajutat mereu “Ţara Maestru” să câştige un război fără a irosi prea multă muniţie sau resurse umane.
Atât războiul pe internet cât şi războiul cibernetic au antecedente istorice care au schimbat
lumea într-un anume punct.
Multe pot fi exemplificate aici precum Cel de-al doilea Razboi Punic, sau Armata Navala din
războaiele lui Napoleon,însă cel mai bun exemplu al războiului cibernetic este acela al Mongolilor

48
între secolul alXII-lea şi al XIII-lea. Dintr-un punct de vedere militar, Mongolii au avut success
bazându-se pe învăţarea abilităţilor duşmanului lor şi a faptului “cine este acesta cu adevărat”?, în
acelaşi timp, ţinând totul bine secret până în momentul când îi atacau. Acest lucru le-a permis
mongolilor, deşi inferiori ca număr, să construiască cel mai mare imperiu, şi cele mai mari armate
dintre cele ale Chinei, Islamului sau Creştinismului.
Una dintre cele mai gloriaose lupte, împotriva musulmanilor, asupra Imperiului Khwarizm,
unde o armată mongolă de 125 de mii de soldaţi a reuşit să înfrângă peste o jumatate de million de
soldaţi rivali cu o strategie similară.
Aceştia au reuşit să facă asta datorită capacitaţii mongolilor de a identifica poziţiile duşmanilor
şi ale celor de atac pentru a-i putea evita.
De asemenea, mongolii au folosit minciuni pentru a-l deruta pe oponent, minciuni cum că alte
câteva armate mongole ar fi deja pe drum pentru a li se alătura, fapt care-l făcea pe duşman să-şi piardă
din curaj şi să rămână confuz. Cheia succesului mongolilor a fost conducerea iscusită, sursele bune de
informare, strategia, comunicarea şi abilitatea de a-şi mişca diviziile cu peste 8 mile pe zi.
Cât de mult ar părea o paradigmă pentru războiul cibernetic, mongolii au fost de asemenea
adepţii războiului pe internet. În campaniile vremelnice, foloseau tactici teroriste pentru a slăbi
rezistenţa duşmanului. În unele invazii, duceau vorba atât de mult că orice oraş care li se va opune va
fi distrus încât locuitorii pur şi simplu li se supuneau. Supunere care pe de altă parte duce direct la
suveranitatea mongolă.
O nouă varietate de tehnologii vor fi puse în aplicare şi noi strategii sunt puse în aplicare în
ceea ce priveşte strategia de război,transport şi atac. Inovaţiile includ explozibili non nucleari, muniţie
proiectată să explodeze cu precizie,dispozitive de lupta radio, noi sistemele electronice intelligence,
dispozitive de interceptare a informaţiilor şi a mijloacelor de comunicaţii care să îmbunătăţească
comenzile, controlul,comunicarea şi viitorul design al armelor viitorului câmp de luptă.

5.3.”Cyberwar” versus „Netwar” şi efectele revoluţiei informatice

Ambele tipuri de războaie se învart în jurul utilizării informaţiei şi comunicaţiilor, dar la un nivel mai
înalt, sunt forme de luptă prin ,,cunoaştere’’,despre ce, cine , cine ştie, unde când ,cum şi de ce? În
primul rând,războiul pe internet nu este ceva tradiţional, este de fapt folosirea unui instrument pentru
prevenirea izbucnirii râzboiului în sine.
Războiul pe internet sau Netwar se referă la conflicetele internaţionale la un nivel mult mai
înalt între naţiuni sau societăţi nonviolente care se atacă prin ajutorul opiniei publice, culturii,mass-
mediei , democraţiei sau politicii. Cu alte cuvinte, războiul pe internet reprezintă un spectru de
conflicte care se multiplică în forme de război economice, sociale, politice şi militare.

49
Comparativ cu războaiele economice care au drept target producţia şi distributia bunurilor, şi
comparativ cu cel politic şi social, acestea sunt doar forme de război.Acest tip de război se întâmplă
între ţările rivale, precum în S.U.A şi Cuba.
Războiul cibernetic sau Cyberwar se referă la pregătirea şi conducerea operaţiunilor militare în
funcţie de informaţiile deţinute şi se bazează pe întreruperea sau distrugerea sistemelor de comunicaţii
şi informare,incluzând chiar cultura militară. Asta o să implice apariţia a noi maşinării care să-i
mărească puterea şi abilităţile soldatului în luptă, şi nu o separare a omului de maşinării. În unele
situaţii lupta se va desfăşura larg şi rapid,iar în altele aceasta va decurge strâns şi greoi, iar noile tactici
de luptă, departe şi strâns sau încet şi greoi vor duce noile războaie dintr-o extremă în alta.
Războiul cibernetic va dezvolta de asemenea noi doctrine în legătură cu ce fel de tipuri de forţe
sunt necesare în viitorul apropiat,unde să fie acestea transportate, şi cum şi prin ce modalitate să atace
inamicul. Unde să fie poziţionate noile tipuri de computere şi instrumente de detectare ş.a.m.d.
Dar războiul cibernetic, comparativ cu cel pe internet include mult mai multe mijloace de
tactici şi strategii. Una dintre cele mai importante diferenţe dintre cele două tipuri de războaie este
aceea că războiul cibernetic poate fi uneori finanţat cu o tehnologie mult mai slabă în anumite
circumstanţe.
Noile arme virtuale dau startul unei noi ere, şi clar unei revoluţii militare a tehnologiei. Multe
ţări au început deja să adopte noi strategii de luptă pentru viitor. De-a lungul timpului, istoricii militari
ne-au tot avertizat că tehnologia face posibil un altfel de război, însă nu-l şi câstigă neapărat.Cea mai
importantă tactică este cum ţara respectivă utilizează şi organizează tehnologia, acesta fiind momentul
când viitorul va face diferenţa, aceasta va fi cheia viitorului.
Profesionaliştii din armata de pe întreg globul pământesc au dezvoltat o reală campanie militară,
care foloseşte cele mai noi arme şi dispozitive, sateliţi militari şi detectori prin care se primesc
informaţii continue din elicoptere,aeronave şi trupele comando de pe teren care au deasemenea armele
lor secrete şi mijloace avansate de comunicare.
Echipamentul militar este folosit împreună cu alte arme precum proiectilele ghidate cu laser,
superarme de asalt, roboţi care plasează explozibil,tancuri şi vehicule militare camuflate,etc.
Dacă de-a lungul istoriei acest fenomen numit terorism a fost dezvoltat într-o adevarată
varietate de atacuri continue care şi-au modificat modul de operare, lucruri care au făcut să se ajungă la
încălcarea drepturilor omului , rezultatul fiind înspăimântarea fizică şi psihică a populaţiei - dar astăzi
terorismul îşi schimbă câmpul de luptă. Deşi majoritatea atacurilor teroriste sunt bazate pe idelogii
politice sau religioase, ca un fapt confirmat de cercetători în acest domeniu este ca terorismul
mileniului al treilea se mişcă către câmpul de bătălie al spaţiului virtual şi asta din cauza globalizării.
Scopul noii tehnologii este reducerea distanţei dintre senzor şi degetul de pe trăgaciul armelor
militare, cu alte cuvinte, informaţia este transmisă imediat prin unităţile terestre, elicoptere sau altele.

50
 Comunitatea intelligence tinde să se considere o comunitate aparte de cea de politicieni, şi
beneficiind de această tehnologie vor avea posibilitatea să aiba noi reuşite în aceasta lume a dezvoltării
economice, în care statele îşi măresc sistemele de securitate şi pun accent mai mult pe politica
defensivă şi pe abilitatea serviciilor de informaţii de a colecta, analiza şi controla efectiv informaţia de
la o sursă la alta.
Sistemele avansate de comunicare şi informaţii, aplicate şi folosite cum trebuie, pot îmbunătăţi
eficienţa multor activităţi. Dar îmbunătaţirea eficienţei, nu este singurul şi nici măcar cel mai scontat
efect. Noua tehnologie are de asemenea un efect transformator, pentru că distruge vechile idei despre
operare şi oferă o serie de abilităţi diferitelor lucruri şi situaţii, sugerând cum acestea ar putea fi făcute
şi în alt mod. Revoluţia informaţională în ambele sale aspecte, atât tehnologic cât şi non-tehnologic, va
pune în mişcare anumite forţe care vor ,,testa designul ‘’ mai multor instituţii. Cel care va deţine
informaţia va avea controlul asupra graniţelor, organizaţiilor, armatei, economiei şi puterii,într-un
cuvânt, a întregului viitor.
Este puţin probabil ca armele cibernetice să fie o alternativă fără vărsare de sânge a mai
multor forme tradiţionale a anumitor forţe militare; aceste capacităţi ale atacurilor cibernetice sunt
susceptibile şi au efecte tranzitorii şi limitate ca instrumente coercitive.
Ca o concluzie, putem spune că scopul terorismului cibernetic este de a influenţa opiniile
diplomatice şi politice ale altor ţări.

51
 CONCLUZII

La nivel internaţional, terorismul s-a dovedit a fi un eveniment de amploare într-o

continuă evoluţie şi revoluţie. Atentatele din SUA, Spania şi cele din Marea Britanie(Londra), au arătat
că nici un stat, oricât de puternic ar fi, nu este pe deplin protejat în faţa grupărilor teroriste la nivel
internaţional.
Întreaga civilizaţie a devenit vulnerabilă odată cu dezvoltarea tehnologiilor nucleare,
biologice şi a altor tehnologii de distrugere în masă, a sistemelor de comunicaţii prin satelit, a reţelelor
informaţionale computerizate, a activizării tendinţelor separatiste şi extremiste cu caracter religios.
O semnificativă lacună a dreptului contemporan se referă la neincriminarea utilizării de
către terorişti a armelor de distrugere în masă, precum şi a reţelelor informaţionale computerizate ale
Internetului, prin intermediul cărora teroriştii pot pătrunde în sistemele de gestiune a armelor nucleare
sau pot imita atacuri şi conduce aeroporturi.
La nivel internaţional, specialiştii din domeniul militar au pus la punct o adevărată campanie
militară, în care sunt utilizate arme şi dispozitive de ultimă oră, precum sateliţi militari de localizare a
inamicului şi sateliţi spion care furnizează fluxuri continue de informaţii bombardierelor, elicopterelor,
avioanelor de recunoaştere fără pilot, precum şi unităţilor de comando care operează în teren şi dispun
la rândul lor de arme secrete şi de echipamente de comunicaţii performante .
În dotarea militară se utilizează şi alte arme precum: rachetele cu ghidaj laser (antibunker),
superarma de asalt OICW(Objective Individual Combatt Weapon cu două ţevi de 5,65mm şi 20mm, şi
cu sistem de vizualizare pe timp de noapte) , roboţi capabili să plaseze explozibili, tancuri şi
autovehicule militare care sunt acoperite cu „vopsea inteligentă” (o vopsea care îşi schimbă singură
culoarea datorită microelementelor încorporate create pe baza nanotehnologiei, capabilă să trimită
semnale atunci când acest strat de vopsea suferă coroziuni sau zgârieturi),etc.
Scopul noilor tehnologii urmăreşte reducerea distanţei dintre senzor şi militarul cu degetul pe
trăgaci,cu alte cuvinte informaţia să fie furnizată instantaneu unităţilor terestre, elicopterelor de
atac,avioanelor de luptă cu sau fără pilot.
Dacă acest fenomen numit „terorism”, de-a lungul istoriei s-a desfăşurat printr-o multitudine de
atacuri cu schimbare continuă a modalităţii de operare (deturnarea avioanelor, detonarea sinucigaşilor
în locuri suprapopulate, detonarea „maşinilor capcană”, atacuri cybernetice) ; care aveau ca scop
revendicarea unor „drepturi” (politice, culturale, economice, sociale, sau religioase) în urma cărora a
rezultat : rănirea şi terifierea societăţii civile atât la nivel fizic cât şi la nivel psihic - astăzi terorismul
îşi schimbă frontul de luptă. Deşi majoritatea atacurilor teroriste se bazează pe ideologii religioase sau
politice, fapt confirmat de cercetătorii din acest domeniu,” terorismul mileniului trei” îşi mută frontul
de luptă în spaţiul virtual, şi asta graţie globalizării.

52
 Comunitatea de informaţii tinde să se considere o comunitate aparte de cea a politicienilor. În
condiţiile în care tehnologia se îmbogăţeşte cu noi cuceriri,într-o lume a integrării economice tot mai
mare, statele îşi reevaluează permanent sistemele de securitate şi pun din ce în ce mai mult accent atât
pe politica de apărare, cât şi pe capacitatea serviciilor de informaţii de a culege , analiza, controla şi
utiliza eficient informaţiile provenite atât din surse deschise,cât şi secrete.
Globalizarea a introdus o nouă formă de război: războiul cybernetic (cyberwar). Mai bine
de 30 de ţări, inclusiv Rusia şi China şi câteva aşa-zise state proscrise au dezvoltat sau dezvoltă
capacităţi de lansare a atacurilor cybernetice la nivel strategic. Interconectarea dintre mijloacele de
infrastructură a mai multor ţări înseamnă că efectele unui atac cibernetic de succes într-un anumit
domeniu din ţara ţintă se pot regăsi în domenii conexe în cadrul aceleiaşi ţări sau chiar şi la vecini.
Pentru un terorist, poate avea mai multe avantaje decât cele fizice, tradiţionale. El poate fi dirijat de la
distanţă, în anonimat, poate fi ieftin şi nu necesită manipularea explozivilor sau o misiune sinucigaşă.
Va avea, cu siguranţă, o mediatizare largă, deoarece mass-media este aproape fascinată de orice tip de
atac în spaţiul cibernetic. Poate că teroriştii de mâine vor fi capabili să producă mai mult rău cu o
tastatură decât cu o bombă.
Dacă globalizarea face războiul mai periculos şi îi adaugă noi dimensiuni (cum ar fi spaţiul
cybernetic), în aceeaşi măsură, aceasta schimbă şi natura războiului. Acesta devine asimetric,
răspunsul este pro-activ, determinând statele democratice să nu mai aştepte apariţia ameninţării, ci să
acţioneze înainte ca aceasta să se manifeste sub orice formă.
Dezvoltările tehnologice ulterioare, schimbările sociale, trasformările structurale la nivel
statal, regional şi mondial, precum şi transferurile de influenţă tot mai evidente într-o lume în
schimbare determinată de “power shift” (dinamica centrelor de greutate a puterii) se vor reflecta în
terorismul anilor viitori.
Tacticile teroriste vor ţine seama şi ele de aceste schimbări, în condiţiile în care:
 transportul aerian modern va asigura o mobilitate la scară planetară, fără precedent;
 radioul, televiziunea, comunicaţiile digitale, via satelit, magistralele informatice de
tip Internet, vor asigura în viitor un acces aproape instantaneu la informaţii vitale
teroriştilor, precum şi la o audienţă mondială nemijlocită;
 sistemele de arme moderne, noile generaţii de explozivi, de dispozitive de ghidare, de
ochire, de comandă de la distanţă sau de comandă şi control, vor deveni tot mai
accesibile pe pieţele clandestine de arme, permiţând obţinerea unui rezultat mult mai
bun;
 societatea modernă va oferi noi vulnerabilităţi teroriţtilor, cum ar fi : transportul
aerian, centralele atomo-electrice, institutele de cercetări biologice sau chimice,
platformele marine de foraj, staţiunile de cercetare subacvatice, nodurile de

53
 comunicaţii planetare, sateliţii de comunicaţii, posturile T.V. şi reţelele de “cable
television” , şi de ce nu, spatiul cosmic?
Generaţia de terorişti contemporani va reprezenta un model de comportament, pentru
viitorii extremişti, terorismul urmând să rămână în continuare o cale obişnuită de atragere a atenţiei
asupra unei dispute sau nemulţumiri şi o modalitate de presiune asupra guvernelor, din cauza faptului
că motivele nu vor lipsi niciodata. Asistăm deja la motivaţii de tipul activismului antinuclear,
antiavort, antipoluare sau la promovarea violenţei în favoarea protecţiei animalelor, contra
experienţelor sau vivisecţiei.
Factorul economic, de asemenea va favoriza în continuare, apelul la terorism, obţinerea de
profituri în urma ameninţărilor şi teroarei. În paralel cu aceasta, este de asteptat ca reţelele de suport
logistic la nivel planetar să se dezvolte în continuare, acestea conclucrând cu facţiunile teroriste
indiferent de motivaţiile politice sau de ideologia acestora. Aceste reţele logistice vor cunoaşte un
proces de osmoza cu circuitele internaţionale similare ale crimei organizate după modelul actual al
narcoterorismului.
În viitorul apropiat,probabilitatea este mare ca unele state să beneficieze şi mai mult de pe
urma terorismului încercand să-l “instituţionalizeze” sub diferite forme, măcar la palierul minim de
tolerare. Aproape sigur, în viitorul previzibil vor apărea noi forme de terorism cum ar fi cazul
“terorismului gulerelor albe” care nu va mai presupune acţiuni violente, ci atacuri “soft” contra
programelor informatice, reţelelor digitale ale băncilor sau consorţiilor internaţionale, sistemelor de
procesare informatice din industrie, transporturi sau comunicaţii. Aceste acţiuni nu se vor solda cu
victime directe sau cu sânge, dar vor putea paraliza paliere întregi ale societăţii.
În sfarşit, terorismul va costa din ce în ce mai mult, dar costurile necesare prevenirii sale vor
deveni înzecite, multe state urmând să renunte la atribuţiile lor antiteroriste în favoarea unor corporaţii
specializate cu caracter transnaţional.

54
 BIBLIOGRAFIE

1. Laquer W.- Terrorism , London, 1983;

2. Schmid A. –Political terrorism: a research guide to concepts, theories, data bases, and
literature, New Brunswick, 1983;
3. Wilkinson P.- Terrorism and the Liberal Share.- London, 1986,
4. ,C.Barna – Jihad în Europa, Topform, Bucureşti 2008 ,
5. C.Barna- Terorismul,ultima soluţie?Mărirea şi decăderea Al-Qaeda, Topform Bucureşti 2009
6. Jenkins B. - The Who, What, When, Where, How and Why of Terrorism, (Detroit, 1987);
7. Combs С. - Terrorism in the Twenty-Fist Century, Second Edition.- North Carolina: University
of North Carolina-Charlotte, 2000.
8. D.Banciu – Internetul şi Criminalitatea Informatică, Bucureşti 2007,
9. D.V.Fătuloiu - Criminalitatea informatică şi impactul noilor tehnologii, Bucureti 2007,
M.Şerbănescu, D.Zamfir, I.Botos- Law and Crime.Net,Bucureşti 2010
10. Crenshow M. - Terrorism, Leqitimacy, and Power.- Middletowen, Ct.: Weslleyan. University
Press, 1983;
11. Crozier B. - The Rebels: A Study of Post-War Insurrections.- Beacon Press, 1960; Falconi, F.,
Setta. - Osama Bin Laden Teroare în Oсcident.- Bucureşti: ALLFA, 2002; Friederich Naeker
- Terroeur et terrorisme.- Paris: Flamarion, 1976.
12. Laqueur W. The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. – Oxford
University Press, 1999, la www.questia.com, accesat 18 septembrie 2011
13. Magureanu Virgil, “Sociologie politica”, Editura Rao, București, 2006.
14. O'Neill B. E., Heaton W. R., Alberts D. J., Insurgency in the Modern World. – Westview Press,
1980. p. 25, la www.questia.com, accesat 20 noiembrie, 2011.
15. Geamanu,Grigore, La resistence a l`oppression et le droit a l`insurrection, Domat Montchr,
Paris, 1993, p.15
16. Frunzetti Teodor, Zodian Vladimir, ”Lumea 2007, Enciclopedie Politică şi Militară” (Studii
strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editoarial al Armatei 2007
17. Maxim I. Terorismul.- Bucureşti: Ed.Polică, 1989
18. Lavasseur, George, Les aspects repressifs du terrorisme international, Lyon, Editura Pedone,
1977
19. International Terrorism in the Contemporary World, ed. By Marius S. Livingston, Greenwood
Press, 1978.
20. Enciclopedia Liberă, http://ro.wikipedia.org/wiki/Toxina_botulinica, pagină creată în 17
decembrie 2007

55
21. Enciclopedia Liberă, http://ro.wikipedia.org/wiki/Sarin, pagină creată în 17 decembrie 2007.
22. Crânguș Ion, Nițu Adrian, Dragomir Ilie, ”Drept penal: partea generală: culegere de lecţii”,
Ediția a-II-a, Bucureşti, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2006
23. Anne Steiner şi Luc Debray, Le Fraction Armee Rouge:Guerrille Urbaine en Europe
Occidentale, Meridiens Klincksieck, Paris 1987
24. Bruce Hoffman, Inside the Terrorism, Columbia University Pres, 1998.

25. Samih Teymur - “A conceptual map for understanding the terrorist recruitment” – 2007

26. Chelcea S., ”Psihosociologie. Teorie şi aplicaţii: Self”, Editura Economică: Bucureşti, 2006.

27. Brailean, Tiberiu, Globalizarea. Nenumele nimicului, Editura Institutul European, Iaşi, 2004

28. Gorincioi R. Impactul globalizării asupra statelor în tranziţie: consideraţii generale // Analele
ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”: Vol. 2. –
Chişinău: CE USM, 2004

29. HELD D., McGREE A., GOLDBATT P., PERRATON J. Trasformări globale: politică,
economie şi cultură. Trad, de R-E Lupascu.- Iaşi: Ed.Polirom, 2004
30. Ejova C. Terorismul contemporan – consecinţă a proceselor globalizării. // Analele Ştiinţifice
ale Universităţii de Stat din Moldova, Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Volumul II. - Chişinău,
2006
31. Huntington S. The Clash of Civilizations? The Debate // Foreign Affairs Reader, New York,
1993
32. Antonov V., Zavtur, A. Terorismul şi axa perfecţiunii islamice a lumii // MOLDOSCOPIE
(Probleme de analiza politica), Chişinău, Nr.2 (XXXIII), 2006
33. Ejova C. Terorismul internaţional: concept şi ideologie. // MOLDOSCOPIE (Probleme de
analiză politică). Revistă ştiinţifică trimestrială. Nr.1 (XXXII). – Chişinău, 2006
34. David I. Globalizarea terorismului.
//www.comunique.ro/img_editor/userfiles/file/IonDavid_Globalizarea_terorismului.pdf
35. Ejova C. Terorismul internaţional în contextul globalizării. // Materialele Conferinţei ştiinţifice
internaţionale „Învăţămîntul superior şi cercetarea – Piloni ai Societăţii bazate pe cunoaştere”.
- Chişinău, 2006
36. Andreescu A. Terorismul şi antiterorismul – Noi tipuri de conflicte militare specifice secolului
al XXI-lea. // Revista de Ştiinţe Militare nr.2/2002
37. Cristian Delcea, Psihologia terorismului – studiu psihologic asupra teroriştilor, Editura
Diversitas, Bucureşti, 2006

56
38. Richar A.Clarke,Robert K. Knake- “Cyber War: The Next Threat of National Security ,Harper
Collins Publishers, 2010
39. Topor Sorin- “ Războiul informaţional” , Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti,
2006.
40. Bainski Dusan- „Război pe internet”,Editura Waldpress,Timişoara,2004
41. Chiru Irena,Ciupercă Ella – „ Terorism prin internet”
42. Delcea Cristian – „Ad-terorismul.Psihologia reclamei terorismului”, Editura Diversitas,
Braşov, 2006
43. Nitzberg Sam – „The Cyber Battlefield”, http : //csrc.nist
44. Denning D. – „Activism, Hacktivism and Cyberterrorism : The Internet as a Tool for
Influencing Foreign Policy”, U.S. Departament State
45. Richar A.Clarke,Robert K. Knake- “Cyber War: The Next Threat of National Security ,Harper
Collins Publishers, 2010
46. Dan Verton- “ Black Ice : The invisible threat of Cyberterrorism”, McGraw-Hill/Osborne,
USA,2003
47. Gabriel Weimann – “Terror on the internet: the New Arena,the New Challenges”,U.S. Institute
of Peace,Washington DC,2006
48. Bruce Hoffman – “Inside the terrorism”,Columbia University Press,2006, New York
49. Jeffrey Carr - “Inside Cyber-Warfare”,O’Reilly,2010
50. Richar A.Clarke,Robert K. Knake- “Cyber War: The Next Threat of National Security ,Harper
Collins Publishers, 2010
51. Edited by Franklin D. Kramer ,Stuart H. Starr,larry K. Wentz - “Cyberpower and National
Security”,Potomac Books,Washington DC,2009
52. Joseph Menn - “Fatal System Error: The Hunt for the new crime lords who are bringing down
the internet” , Public Affairs, New York,2010
53. Marc Sageman –“Understanding Terror Networks”, University of Pennsylvania
Press,Philadelphia,2004
54. Marc Sageman-“Leaderless Jihad: Terror Networks in the twenty-first century”, University of
Pennsylvania Press,Philadelphia,2008
55. “Disarmament forum. Making Space for Security?, Printed at United
Nations,Geneva,UNIDIR/DF/2003/1,Editor in Chuef Kerstinb Viguard
56. “Comunion Security : a Blue Print for Survival”Palme Commission Report,1982
57. A.Carter ,W. Perry- “A New Concept of Cooperative Security”, Brookings, 1992,

57
 ALTE SURSE DE INSPIRAŢIE :

1. http://www.worldpoliticsreview.com/document/500/cyberwar-real-and-imagined

2. http://www.worldpoliticsreview.com/articles/8900/translating-the-u-s-international-cyber-

strategy-into-action

3. http://www.worldpoliticsreview.com/articles/9126/u-s-cyber-strategy-the-perils-of-deterrence

4. http://www.worldpoliticsreview.com/articles/9083/global-insights-the-pentagons-strategy-for-

cyberwar

5. http://www.worldpoliticsreview.com/articles/8568/evolutions-in-asymmetric-cyberpower

6. http://www.worldpoliticsreview.com/articles/9083/global-insights-the-pentagons-strategy-for-

cyberwar

7. http://www.washingtonpost.com/national/list-of-cyber-weapons-developed-by-pentagon-to-

streamline-computer-warfare/2011/05/31/AGSublFH_story.html

8. See: American Society for Industrial Security and PriceWaterhouseCoopers, 10 th Annual

Survey “Trends in Proprietary Information Loss,”

http://www.pwcglobal.com/extweb/ncsurvres.nsf/0cc1191c627d157d8525650600609c03/3695

1f0f6e3c1f9e852567fd006348c5/$FILE/ASIS.pdf, and Computer Security Institute, “2002

Computer Crime and Security Survey,” http://www.gocsi.com/press/20020407.html

9. CSIS – Center of Strategic and International Security -Assessing the Risks of Cyber Terrorism,

Cyber War and Other Cyber Threats:

10. James A. Lewis ,Center for Strategic and International Studies ,December 2002

http://csis.org/files/media/csis/pubs/081208_securingcyberspace_44.pdf

11. Viewarticle,“The Psychology of Suicide” on www.medscape.com

12. www.terrorismanswers.com

13. “International encyclopedia of terrorism “-Fitzroy Deaborn Publishers,London 1997

14. Walter Laquer -“No End to War : Terrorism in the twenty-first century”,Continuum ,New

York 2003

58
15. John Horgan - “The search for the Terrorist Personality” ,2003

16. Andrew Silke - “Terrorists,Victims and Society: Psychological Perspectives on terrorism and

its Consequences”, Chichester,England : John Wiley& Sons

17. Milton Viorst - “Storm from the East: The Struggle Between the Arab World and the Christian

West” ,Modern Library Chronicles,2006

18. http://www.huffingtonpost.com/2011/06/13/panetta-cyberattack-next-pearl-

harbor_n_875889.html

19. http://arstechnica.com/tech-policy/news/2011/05/us-warns-of-military-response-to-severe-

cyberattacks.ars

20. http://www.icsr.info/blog/Evidence-of-Al-Qaeda-Cyberterrorism

21. http://www.usnews.com/news/articles/2010/04/14/documents-reveal-al-qaeda-cyberattacks

22. http://www.cfr.org/terrorism-and-technology/cyberterrorism-hype-v-fact/p21434

23. http://www.cfr.org/terrorist-organizations/al-qaeda-k-al-qaida-al-qaida/p9126

24. http://thebrowser.com/sections/politics/international/terrorism?

gclid=CPvJs_yYwqkCFYMH3wodMgYObg

25. http://www.france24.com/en/20110506-al-qaeda-confirms-osama-bin-laden-death-islamist-

websites

26. http://www.france24.com/en/category/tags-pour-les-articles/terrorism

27. http://www.cfr.org/terrorism-and-technology/cyberterrorism-hype-v-fact/p21434

28. http://www.iwar.org.uk/cyberterror/resources/cyberplanning/al-qaeda.htm

29. http://russwbeck.wordpress.com/category/cyber-terrorism/

30. http://excognitare.wordpress.com/2010/12/21/cyberspace-cyber-storm-ii-national-cyber-

exercise/

31. http://www.guardian.co.uk/technology/blog/2010/nov/29/combat-cyber-terrorism?

INTCMP=SRCH

32. http://www.guardian.co.uk/world/2008/oct/22/alqaida-terrorism-internet

59
33. http://www.infowars.com/interpol-says-internet-muslim-radicalization-requires-global-police-

response

34. http://comops.org/journal/2009/11/07/online-mobilization-by-radical-groups

35. http://comops.org/journal/2009/03/26/a-broader-view-of-internet-radicalization

36. http://www.csmonitor.com/USA/Military/2010/0310/Internet-aids-terrorist-recruiting-

radicalization-Pentagon-says

37. http://www.gwumc.edu/hspi/policy/NETworkedRadicalization.pdf

38. http://russwbeck.wordpress.com/category/cyber-terrorism/

39. http://excognitare.wordpress.com/2010/12/21/cyberspace-cyber-storm-ii-national-cyber-

exercise/

40. http://cozznews.wordpress.com/2011/06/14/cyber-attacks-the-latest-modern-warfare/

41. http://www.cfr.org/terrorism-and-technology/cyberterrorism-hype-v-fact/p21434

42. http://www.jihadica.com/why-dont-jihadi-orgs-tweet/

43. http://www.networksecurity.ro/aorr/materiale_publicate/

tipologia_si_psihologia_terorismului.pdf

60