PROTECŢIA CIVILĂ

POSIBILE RISCURI, AMENINŢĂRI ŞI PERICOLE CU

DETERMINĂRI ASUPRA PROTECŢIEI CIVILE

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX,1975, pg. 809) se referă la

originea franceză a cuvântului „risque” şi-l explică drept „posibilitatea de a
ajunge într-o primejdie, de a înfrunta un necaz, de a suporta o pagubă, un pericol
posibil”. Riscul apare ca o relaţie între existenţa unui fenomen tehnologic,
industrial cu efecte grave şi societatea (omul) care să-l suporte.
Încercând să redea probabilitatea sau posibilitatea reală de producere a
unui fenomen, oarecum aşteptat, cu consecinţe grave, riscul are un caracter
nedefinit de prognoză, faţă de care omul are o poziţie pasivă.
În literatura de specialitate riscul mai este definit ca o combinaţie între
probabilitate, existenţa unui pericol definit şi gravitatea consecinţelor existenţei.
De aceea riscul presupune în permanenţă două componente de bază:
probabilităţi şi consecinţe.
Riscul specific, oamenii de ştiinţă îl definesc, ca fiind „gradul aşteptat de
pierderi produse în funcţie de dezastru şi de vulnerabilitate”. Riscul tehnologic
este definit ca fiind nivelul de pierderi aşteptat, estimat în victime, răniţi, morţi,
contaminaţi, arşi, proprietăţi distruse, activităţi economice întrerupte sau afectate
total de un dezastru, un grup de dezastre, într-un anumit loc şi într-o anumită
perioadă.
Amploarea riscului depinde proporţional de tipul de dezastru (accident
nuclear, biologic, chimic, pe căile de comunicare, etc.), de tipul de elemente
afectate şi mărimea afectării acestora. Spre exemplu, pericolele unor dezastre
tehnologice sunt în general asociate cu un grad mic de probabilităţi şi cu riscuri
mari la consecinţe.
În general, riscul poate fi clasificat, din punct de vedere calitativ în risc
acceptabil şi inacceptabil, iar din punct de vedere cantitativ acest aspect al
riscului poate fi definit prin calcularea probabilităţii unui anumit eveniment să se
întâmple şi a c onsecinţelor probabile ale unui astfel de eveniment.

2
 Procesul de evaluare a riscului este procesul de identificare a pericolelor,
de estimare a probabilităţii existenţei şi a consecinţelor probabile, adică risc
asociat cu pericol.
Astfel, clasificarea pericolelor este un element fundamental în evaluarea
acestuia pentru că în acest mod sunt luate în consideraţie doar acele pericole cu
potenţial de accident major. Reducerea riscului are drept scop micşorarea
probabilităţii de vătămare în caz de pericol şi de a limita consecinţele
dezastrelor, până când riscul este cât mai tolerabil.
Un alt factor de vulnerabilitate şi risc este folosirea calculatorului.
Utilizarea tehnicii de calcul mai în toate domeniile vieţii, precum şi
conectarea calculatoarelor în reţele internaţionale a făcut ca, pe plan
internaţional, infracţiunea comisă cu ajutorul sau prin intermediul calculatorului
să fie tot mai diversă şi mai periculoasă. O analiză a factorilor generatori de
acţiuni criminale a arătat că reţelele de comunicare şi calculatorul modern
prezintă caracteristici specifice care sunt de mare utilitate pentru criminali şi
implică mari dificultăţi pentru potenţialele victime şi pentru aplicarea legii
(probleme complexe de securizarea sistemelor, multiplicitatea sistemelor hardşi
soft, lipsa de experienţă a multor utilizatori, anonimatul comunicării, criptarea şi
mobilitatea internaţională). Profesionişti în spionajul economic, grupuri care
activează în domeniul crimei organizate din întreaga lume exploatează deja
aceste noi caracteristici ale acţiunilor criminale cibernetice. Mulţi oameni de
afaceri, mulţi utilizatori nu realizează pericolul la care sunt supuse prin aceste
noi condiţii de comitere a crimei, nici că protecţia împotriva crimei cibernetice
are o mare semnificaţie şi nici care sunt căile potenţiale tehnice şi legale de
contracarare a ameninţărilor infractorilor.
Protecţia civilă trebuie să găsească modalităţile cele mai eficiente pentru
contracararea influienţei unor factori de risc specifici domeniului său de
activitate, printre care:
 terorismul politic transnaţional şi internaţional, inclusiv sub
formele sale biologice şi informatice;

3
  proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste, a crimei organizate
transnaţionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente
şi muniţie, de materiale radioactive şi stategice;
 migraţia şi apariţia unor fluxuri masive de refugiaţi;
 proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi
materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale
neconvenţionale;
 acţiuni ce pot atenta la siguranţa sistemelor de transport intern şi
internaţional;
 provocarea deliberată de catastrofe ecologice.
Propunem atenţiei câteva tipuri de riscuri, de natură ecologică, tehnologică
şi de altă natură şi anume:
Interne:
 nimicirea bruscă şi nerecuperarea spaţiului verde pe teritoriul ţării;
 deversarea sau depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor şi materialelor
toxice;
 degradarea echilibrelor ecologice, ca urmare a poluării apei, aerului, solului,
exploatării necorespunzătoare a resurselor biologice;
 producerea de accidente tehnologice sau sabotaje la obiectele industriale;
 tranzitul de deşeuri toxice prin teritoriul ţării (staţia atomică Kozlodui şi
altele);
 intensificarea catastrofelor naturale.

Externe:
 poluarea industrială sau ca urmare a unor accidente tehnologice a unor
terenuri şi apelor subterane din partea statelor vecine;
 poluarea marilor cursuri de apă (Dunărea, Prut, Nistru);

4
 posibilitatea provocării în regiune unor "sabotaje sau acte teroriste care
urmăresc degradarea mediului, distrugerea de baraje, infectarea unor cursuri
de apă, ale căror consecinţe pot afecta şi alte state;
 deteriorarea calităţii mediului, prin: emisiile continue (în principal oxizi de
azot şi sulf, alături de pulberi şi CO2) de la obiective industriale cu un înalt
grad de poluare ale ţărilor vecine şi din regiune;
 producerea unor calamităţi naturale de mari proporţii, care pot duce la
afectarea teritoriilor şi mediului a mai multor ţări.

Riscuri de altă natură

 terorismul internaţional (eventual desemnat cu factorul tehnologic, în special
a celui nuclear);
 criminalul organizat transnaţional;
 corupţia, una din cele mai mari ameninţări interne la adresa securităţii
naţionale, care produce efecte dintre cele mai grave în plan social, politic,
economic, moral-psihologic (deformează instituţiile statului, trecerea la
economia de piaţă etc.);
 extremismul politic şi de altă natură;
 traficul de droguri.

5
 PROTECŢIA CIVILĂ ŞI PRINCIPIILE DE ORGANIZARE
SISTEMUL PROTECŢIEI CIVILE
În anul 1991 în scopul reglementării activităţii structurilor Apărării Civile a
Republicii Moldova şi în conformitate cu declaraţia de independenţă a
Republicii Moldova, Preşedintele Republicii prin Decretul Nr. 244 din 24
decembrie 1991 “Cu privire la Apărarea Civilă a Republicii Moldova” a decretat
trecerea sub jurisdicţia Republicii Moldova a Statului Major al Apărării Civile a
Republicii Moldova, a instituţiilor şi organelor lui de comandă, precum şi a
unităţilor militare ale Apărării Civile a URSS, dislocate pe teritoriul republicii.
Prin decretul menţionat s-a stabilit că toate bunurile Statului Major al
Apărării Civile a Republicii Moldova şi ale instituţiilor din subordine,
armamentul şi baza tehnico-materială a unităţilor militare ale Apărării Civile a
URSS, dislocate pe teritoriul republicii sunt proprietatea Republicii Moldova.
În continuare prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 265 din 14
mai 1993 Statul Major al Apărării Civile a fost trecut în subordinea Ministerului
Apărării.Apoi, prin Directiva Marelui Stat major al Forţelor Armate ale
Republicii Moldova Nr. 17/018 din 01 septembrie 1993 Statul Major al Apărării
Civile a fost reorganizat în Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii
Excepţionale.
Ţinînd cont de faptul că sistemul protecţiei civile în majoritatea ţărilor
dezvoltate este separat de Forţele Armate şi specificul administrării protecţiei
civile în regim cotidian, cît şi în situaţii excepţionale prin intermediul organelor
administrative publice centrale, locale şi agenţilor economici, Guvernul
Republicii Moldova prin Hotărîrea Nr. 541 din 02 octombrie 1996 a retras
Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale din subordinea
Ministerului Apărării, precum şi Direcţia de pompieri şi salvatori din subordinea
Ministerului Afacerilor Interne, cu toate structurile lor departamentale, tehnica,
armamentul, patrimoniul, fondurile de bază şi de altă natură, care au fost incluse
în componenţa Departamentului.

6
 Prin legea Republicii Moldova Nr. 75-XV din 18 aprilie 2001 “Pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 64-XII” din 31 mai 1990 denumirea
Departamentului a fost schimbată, numindu-se Departamentul Situaţii
Excepţionale. În anul 2005, Departamentul Situaţii Excepţionale a fost întrodus
în componenţa Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
Principiile fundamentale de organizare a Protecţiei Civile în republică,
sarcinile ei, cadrul juridic al activităţii în acest domeniu, sunt stabilite de legea
“Cu privire la protecţia civilă” Nr. 271-XIII din 09 noiembrie 1994. Protecţia
civilă include organele de conducere, de administrare, reţeaua de observare şi
control de laborator asupra stării mediului înconjurător şi obiectelor potenţial
periculoase, forţele şi mijloacele de lichidare a efectelor situaţiilor excepţionale,
sistemul de instruire pentru protecţia civilă.

PRINCIPIILE DE ORGANIZARE ALE PROTECŢIEI CIVILE

Republica Moldova îşi asumă responsabilitatea de a apăra munca paşnică

a cetăţenilor ei, exercitînd în acest scop dreptul fundamental de apărare în
conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite.
PROTECŢIA CIVILĂ a Republicii Moldova reprezintă un sistem de
măsuri şi acţiuni, întreprinse pe scara întregului stat pe timp de pace şi de
război, în vederea asigurării protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile
calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epifitotiilor,
epizootiilor, incendiilor, precum şi în cazul aplicării mijloacelor de nimicire
moderne.
PROTECŢIA CIVILĂ se organizează după principiul teritorial pe tot
teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu sistemul de stat existent şi
conducerea administrativă şi e reglementată de Legea Republicii Moldova cu
privire la protecţia civilă.
Legea dată determină:
 principiile de bază a organizării protecţiei civile în republică,

7
 sarcinile ei,
 bazele activităţii juridice:
- a organelor centrale a puterii de stat;
-conducerii locale;
-organizaţiilor obşteşti;
-asociaţiilor;
-întreprinderilor;
-organizaţiilor şi instituţiilor de învăţământ;
- persoanelor oficiale şi cetăţenilor Republicii Moldova.

PROTECŢIA CIVILĂ a Republicii Moldova include în sine ca sistem :

- organele de conducere;
- reţeaua de supraveghere şi control asupra stării obiectelor cu potenţia l
periculos şi mediului ambiant;
- forţele şi mijloacele de lichidare a urmărilor situaţiilor excepţionale;
- sistemul de dirijare şi sistemul de învăţă mânt.
Guvernul Republicii Moldova, conducătorii ministerelor, departamentelor
de stat, organelor administrative, organelor de conducere locală, întreprinderilor,
organizaţiilor poartă răspunderea de pregătirea sistemului Protecţiei Civile
pentru a acţiona în situaţii excepţionale în timp de pace şi de război.
Conducerea generală a Protecţiei Civile este efectuată de către
Guvernul Republicii Moldova, activitatea zilnică – de către
Departamentul Situaţii Excepţionale.
Activitatea Protecţiei Civile este reglementată de:
 Constituţia Republicii Moldova,
 Legea Republicii Moldova cu privire la Protecţia Civilă,
 dispoziţiile şi deciziile guvernului,
 dispoziţiile organelor de autoadministrare locală a republicii,
 directivele şi instrucţiunile Departamentului Situaţii Excepţionale şi de alte
acte legislative şi normative de drept, ratificate de Republica Moldova.
8
 Actele legislative şi normative în domeniul Protecţiei Civile sunt
obligatorii pentru toate organele de stat şi economice, organele de
autoadministrare locală a întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor juridice şi
fizice.
Care sunt totuşi împuternicirile organelor puterii de stat şi a conducerii
Protecţiei Civile în Republica Moldova?

Parlamentul
efectuează reglementarea legislativă a misiunilor protecţiei civile în
situaţii excepţionale, ascultă dările de seamă ale conducerii pentru PC a
Republicii şi altor persoane oficiale despre starea Protecţiei Civile, ratifică şi
denonsează acordurile interstatale de colaborare în domeniul Protecţiei Civile,
aprobă suma de alocare din bugetul Republicii pentru Protecţiei Civile.

Preşedintele Republicii Moldova

coordonează activitatea organelor puterii de stat în domeniul Protecţiei
Civile, informează despre situaţia excepţională, apărută în legătură cu
Calamităţile Naturale, Avariile şi Catastrofele (C.N.A.C.), ia decizia de a trece
Protecţia Civilă a Republicii Moldova de la starea de pace la cea de război.

Guvernul
determină concepţia de dezvoltare a P.C., elaborează decizii şi instrucţiuni
pentru organizarea şi analizarea ei, aprobă structura de organizare şi efectivul ei,
execută controlul asupra activităţii organelor puterii de stat în domeniul
Protecţiei Civile, creează fonduri a rezervelor de stat(alimentare, medicale,
energetice, tehnico-materiale, financiare, etc.) în scopul protecţiei populaţiei,
stabileşte sursele de finanţare şi asigurare multilaterală a protecţiei civile a
Republicii în timp de pace şi la război.

9
 Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale
ia decizii în vederea pregătirii şi organizării protecţiei civile în situaţii
excepţionale, care sunt obligatorii pentru executare de către toate organele şi
persoanele oficiale.

Ministerele, Departamentele şi alte organe de stat:

- efectuează activitatea de conducere pentru îndeplinirea sarcinilor de
protecţie civilă în domeniile încredinţate;
- elaborează şi editează în concordanţă cu DSE regulamente, standuri,
norme, reguli şi instrucţiuni pentru Protecţiei Civile;
- elaborează şi efectuează măsuri de protecţie civilă, îndreptate spre
micşorarea gradului de risc a apariţiei avariilor şi catastrofelor, sporirii
stabilităţii funcţionării ramurilor economiei naţionale;
- formează şi menţine formaţiile de protecţie civilă, sistemul de conducere,
telecomunicaţie şi înştiinţare în stare înaltă de pregătire;
- asigură gradul permanent de pregătire a reţelei de observare şi control de
laborator, completarea, pregătirea şi asigurarea tehnico-materială a lor;
- creează rezerve de stat cu mijloace tehnico-materiale şi bunuri materiale
pentru Protecţiei Civile;
- organizează şi asigură efectuarea lucrărilor de salvare, reparaţie,
restabilire şi alte lucrări de prima urgenţă pe parcursul lichidării urmărilor
calamităţilor naturale;
- efectuează activitatea ştiinţifică de cercetare în domeniul protecţiei civile;
- organizează instruirea şi controlul lecţiilor funcţionarilor de conducere şi
a specialiştilor întreprinderilor.

Organele de autoadministrare locală:

- asigură realizarea politicii de stat în domeniul Protecţiei Civile la
întreprinderi, organizaţii situate pe teritoriul respectiv;

10
- efectuează conducerea nemijlocită a protecţiei civile pe teritoriul
respectiv, asigură pregătirea ei de a acţiona în situaţii excepţionale;
- creează şi menţin la nivelul de pregătire forţele necesare şi mijloacele de
protecţie civilă, sistemul de conducere, telecomunicaţie şi înştiinţare a
populaţiei;
- organizează efectuarea lucrărilor de salvare-deblocare, depanare, reparaţie
şi restabilire în raioanele calamităţii şi în focarele afectate;
- asigură înştiinţarea la timp a populaţiei, protecţia şi viabilitatea ei în
situaţii excepţionale;
- efectuează măsuri pentru micşorarea gradului de risc a apariţiei situaţiilor
excepţionale, sporirea stabilităţii funcţionării obiectelor pe teritoriile sale.

SARCINILE DE BAZĂ ŞI STRUCTURA

ORGANIZATORICĂ A PROTECŢIEI CIVILE

S a r c i n i l e p r i n c i p a l e ale Protecţiei Civile sunt:

1. protecţia populaţiei şi proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale;

2. executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamânat în condiţiile
situaţiilor excepţionale şi la lichidarea efectelor acestora;
3. organizarea pregătirii prealabile şi multilaterale a populaţiei, a obiectelor
economiei naţionale, forţelor Protecţiei Civile pentru desfăşurarea
acţiunilor în cazul apariţiei pericolului situaţiilor excepţionale şi în
condiţiile lor.

Dezvăluind mai amănunţit sarcinile de bază ale Protecţiei Civile, vedem

că, sistemul Protecţiei Civile al Republicii Moldova, în corespundere cu
sarcinile ce-i revin, efectuează u r m ă t o a r e l e m ă s u r i :
- formează forţe necesare capabile să asigure populaţiei, valorilor materiale
o protecţie trainică de la urmările calamităţilor şi catastrofelor, precum şi
de la aplicarea mijloacelor contemporane de nimicire în masă, înzestrarea
tehnică şi pregătirea lor specială, menţinerea la nivel înalt pregătirea
11
 permanentă de a acţiona în situaţii excepţionale în timp de pace şi la
război;
- crează şi menţine sistemele de conducere, telecomunicaţie şi înştiinţare în
permanentă pregătire, organizează observarea şi controlul asupra stării
radioactive, chimice şi bacteriologice pe teritoriul republicii;
- crează fondul necesar a adăposturilor de protecţie, produselor alimentare
şi medicamentelor, le menţine permanent în gătinţă de a fi în stare de
primire a oamenilor;
- acumulează şi păstrează sigur rezervele cu mijloace de protecţie, produse
alimentare, medicamente, tehnico-materiale, financiare şi alte mijloace,
surse autonome de alimentare cu energie electrică şi apă în cazul
situaţiilor excepţionale în timp de pace şi la război;
- protejează sursele de apă şi sistemele de aprovizionare cu apă, produsele
alimentare şi materia primă, furajul, animalele agricole şi plantele de la
contaminarea radioactivă, chimică şi bacteriologică;
- pregăteşte din timp, iar cu apariţia ameninţării nemijlocite - efectuează
evacuarea populaţiei, valorilor materiale din raioanele ameninţate;
- efectuează pregătirea specială a efectivului de conducere şi forţelor
protecţiei civile;
- organizează înştiinţarea efectivului de conducere şi a populaţiei republicii
despre apariţia situaţiilor excepţionale, aducerea forţelor şi mijloacelor
protecţiei civile la gradul de pregătire complectă şi conducerea lor pentru
efectuarea lucrărilor de salvare;
- efectuează lucrările de salvare – deblocare pe parcursul lichidării
urmărilor catastrofelor, calamităţilor naturale şi ecologice, din focarele
afectate, acordarea ajutorului populaţiei care a suferit.
Măsurile pentru protecţia civilă se prevăd în timpul elaborării
programelor sociale şi economice şi sunt reflectate în planurile speciale de
protecţie civilă în situaţii excepţionale.

12
 Ministerele, Departamentele, organele de conducere locală,
conducătorii întreprinderilor, organizaţiilor efectuează în momentul oportun
măsuri pentru P.C. şi iau măsuri pentru protecţia populaţiei, creează şi
menţin la gradul de pregătire cuvenit forţele P.C., care vor acţiona în situaţii
excepţionale, organizează şi efectuează lucrări de salvare – deblocare pe
parcursul lichidării urmărilor situaţiilor excepţionale, creează rezerve
medicale şi tehnico-materiale, necesare pentru asigurarea securităţii şi
stabilităţii funcţionării ramurilor şi obiectelor economiei naţionale, asigură
acumularea fondului necesar a construcţiilor de protecţie şi menţinerea lor la
un nivel înalt de pregătire pentru primirea adăpostiţilor.
Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile, unde a avut loc avaria sau
catastrofa, sunt obligate să plătească compensaţie victimelor în rezultatul
acestor accidente şi să le acorde ajutor unic în corespundere cu legislaţia în
vigoare a Republicii Moldova.
Persoanele, care au participat nemijlocit la salvarea populaţiei şi
lichidarea urmărilor situaţiilor excepţionale, sunt asigurate gratuit cu
îmbrăcăminte, alimentaţie, mijloace speciale de protecţie, locuinţă şi
transport în perioada lichidării urmărilor situaţiilor excepţionale.
Şefii Protecţiei Civile, în situaţii excepţionale conduc personal, precum şi
prin statele majore şi serviciile Protecţiei Civile.
Statele majore sunt organele principale de conducere a Potecţiei Civile.
Şefii statelor majore sunt locţiitorii corespunzători ai şefilor protecţiei civile.
Statele majore ale Protecţiei Civile în ministere, departamente,
întreprinderi, organizaţii se creează prin hotărârea şefilor respectivi.

Şeful de stat major este numit în toate instituţiile (obiectivele), în cazul,

dacă colectivul e alcătuit din mai mult de 300 de persoane, iar la obiectele
potenţiale periculoase – indiferent de numărul personalului.

13
 FINANŢAREA MĂSURILOR PENTRU PROTECŢIA CIVILĂ
se efectuează:
- în republică şi unităţile de administrare teritorială – din contul mijloacelor
republicane şi bugetului local;
- în ministere, departamente de stat şi în alte organizaţii şi instituţii de stat
subordonate lor – din contul mijloacelor bugetului republican şi
fondurilor personale centralizate şi mijloacelor de rezervă;
- la întreprinderi, organizaţii şi instituţii – din bugetul lor.

Finanţarea măsurilor pentru Protecţia Civilă poate să fie efectuată şi din

contul mijloacelor fondurilor obşteşti.
Cheltuielile, legate de efectuarea măsurilor pentru protecţia populaţiei,
lichidării urmărilor Situaţii Excepţionale, se acoperă din contul fondurilor
centralizate şi mijloacelor de rezervă a ministerelor, departamentelor şi altor
organe de stat şi economice.
La întreprinderile, unde au avut loc avariile şi catastrofele – din contul
mijloacelor acestor întreprinderi, precum şi fondurilor de asigurare a bugetului
republican şi local. Toate cheltuielile sunt reflectate în articolul special al
bugetului.
Din situaţia financiară agravată e necesar de a găsi ieşire, altfel economia
financiară actuală poate aduce la mari pagube în Situaţii Excepţionale.
Asigurarea tehnico-materială a Protecţiei Civile este efectuată din contul
mijloacelor destinate pentru finanţarea măsurilor pentru Protecţia Civilă în
situaţii extraordinare.
Întreţinerea unităţilor militare pentru Protecţia Civilă - din contul
Departamentului Situaţii Excepţionale.
Asigurarea necesităţilor cu tehnică specială, bunuri materiale şi
echiparea este efectuată de Departamentul Situaţii Excepţionale, Departamentele
de stat şi alte organe de stat şi economice.

14
 Din bunurile materiale pentru Protecţia Civilă fac parte construcţiile de
protecţie, aparatajul de telecomunicaţie şi înştiinţare, laboratoarele, depozitele,
mijloacele individuale de protecţie, aparatele de cercetare radioactivă, chimică şi
control dozimetric şi alte mijloace tehnico-materiale.
Se interzice utilizarea bunurilor materiale ale Protecţiei Civile pentru
destinaţie indirectă, schimbarea sau vînzarea lor, predarea în arendă fără
coordonarea şefilor corespunzători pentru Protecţia Civilă.
Persoanele oficiale, care au încălcat actele normative pentru Protecţia
Civilă, poartă răspundere penală, administrativă, materială şi disciplinară.
Controlul asupra respectării legislaţiei pentru Protecţia Civilă şi Situaţiile
Excepţionale este efectuată de Departamentul Situaţii Excepţionale al
Ministerului Afacerilor Interne.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROTECŢIEI CIVILE
Deci, analizând sarcinile de bază ale protecţiei populaţiei, se vede, că
sistemul Protecţiei Civile prevede un complex de măsuri, soluţionarea cărora
cere crearea unei structuri organizatorice bine chibzuite pe teritoriul Moldovei.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROTECŢIEI CIVILE în
Situaţii Excepţionale este determinată de sistemul structurii de stat, organele
structurale ale puterii de stat şi conducere, de întreaga formaţie socială.
Protecţia Civilă e organizată în aşa mod, încât ea trebuie să asigure
utilizarea cea mai efectivă a resurselor umane şi materiale ale republicii,
prevăzând soluţionarea cu succes a sarcinilor în timp de pace şi război.

15
 STRUCTURA PROTECŢIEI CIVILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Guvernul RM
Exercită conducerea generală a P.C., determină caracterul, volumul şi
termenele desfăşurării activităţilor ce asigură îndeplinirea sarcinilor
P.C.
Prim-ministrul
Este preşedintele CSE a RM

Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova

SERVICIUL PROTECŢIE CIVILĂ ŞI SITUAŢII EXCEPŢIONALE

Şeful Serviciului PC şi SE - vicepreşedinte al CSE

Ministere departamente RAIOANE m.CHIŞINĂU

Ministru, director Preşedint.raion- Preşed. Primarul general
general, director şeful P.C. a r-n. Sovetul. Rnl.

Specialistul P.C. CSE Dir.PC

Dir. P.C. şi apărare CSE Pr.CSE- Ş.Dir.
CSE împotriva incend. P.Gen.

Ş.Dir. PREŞED.
CSE

Municipiu, oraş,sat (comună)

SECTOR
primar PRETOR
Secţia PC
Specialist pe P.C.
CSE

OBIECTELE ECONOMIEI NAŢIONALE

CONDUCĂTORUL OBIECTULUI
Conduc. Obiect. – preşed. sCSE
SPECIALIST PE PROTECŢIA CIVILĂ
SPECIALIST PE PROTECŢIA CIVILĂ

16
 SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE

Metodologia protecţiei civile foloseşte aşa termini ca “situaţie

excepţională”, “calamitate naturală”, “avarie”, “catastrofă”, care pot fi
explicate în felul următor:
Sub noţiunea de situaţie excepţională se înţelege apariţia bruscă a
situaţiei la obiect, pe o parte anumită a teritoriului sau pe întreg teritoriul
Republicii (în rezultatul unei calamităţi naturale, avarii, catastrofe), care se
caracterizează prin:
 pagube însemnate pentru economia naţională;
 pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale;
 încălcări ale condiţiilor activităţii vitale.

Ce înţelegem prin noţiunea de catastrofă, avarie, calamitate naturală ?

Catastrofă – (în traducere din greacă) înseamnă transformare, nimicire,

înfrângere militară, accident, distrugere, calamitate bruscă extraordinară, care se
termină cu mari pierderi umane şi materiale.
Avarie – (în traduce din limba italiană) înseamnă ieşire neprevăzută din
funcţiune, deteriorare sau prăbuşirea clădirii, construcţiei, trenului, navelor şi
avioanelor.
Cataclism – (în traducere din greacă) – schimbare neprevăzută, bruscă a
naturii.
Calamitate naturală – un fenomen al naturii, care are un caracter
excepţional şi aduce la deteriorarea condiţiilor normale de viaţă, distrugerii
bunurilor materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

La general situaţiile excepţionale se împart în următoarele categorii:

Calamităţi naturale:
 catastrofe hidrologice – inundaţii;

17
  catastrofe determinate de condiţiile climaterice – furtuni, cicloane,
uragane, secetă, îngheţuri;
 catastrofe geologice – seisme şi alunecări de teren;
 incendii naturale – aprinderea pădurilor.
Cutremurul de pământ– este un fenomen natural ce se caracterizează printr-o
distrugere rapidă sau o mişcare în rupere a rocilor sub acţiunea deformaţiilor
distructive, generate de degajarea energiei acestor roci şi care se manifestă prin
lovituri subterane şi vibraţii a suprafeţei pămîntului, ce duc la deformarea
scoarţei terestre şi alte fenomene şi care la rîndul lor pot avea ca urmare mari
pierderi umane şi materiale.
Noţiunea de cutremur, seism provine de la grecescul “seismos” – zguduire,
fenomen ce a fost alături de evoluţia Omenirii din cele mai vechi timpuri şi
reprezintă în sine cel mai cumplit fenomen natural, neprognozat şi care are o
fregvenţă destul de deasă pînă în prezent (10 000 seisme / an).
Seismologii clasifică cutremurile după următoarele tipuri:
 de surpare - când mase mari de roci se prăbuşesc în golurile formate
dintre
rocile în măcinare din scoarţa terestră;
 vulcanice - cele provocate de erupţia vulcanilor;
 tectonice – ce au loc la adâncimi mari, fiind provocate de unele fracturi
din scoarţa pământului (folii), şi suprafaţa de rupere a rocilor poate fi de
sute sau mii de km2.
Caracteristica cutremurilor de pămînt, în special determinarea energiei lor, se
execută cu ajutorul a două tipuri de scări: Scara de magnitudini (M sau Richter)
– scară care oferă posibilitatea de a calcula energia absolută degajată de
hipocentrul cutremurului. Această scară este echivalentă cu cea a temperaturilor
şi nu este limitată ci poate creşte în proporţie geometrică. Cutremurile cele mai
puternice care au avut loc pe Terra au fost calificate cu magnitudinea de 8,5 –
8,7 unităţi.

18
 O a doua scară este Scara de intensităţi (I) – ce este mai relativă decât
precedenta şi clasifică şi compară seismele în limita de 1-12 grade, în
dependenţă de manifestarea seismului la suprafaţa pământului şi nemijlocit de
schimbările şi distrugerile pe care le provoacă.

Relaţia dintre Scara de intensităţi şi Scara de magnitudini

Mărimea magnitudinii după

1-2 3 4 5 6 7 8
scara Richter
Mărimea intensităţii energiei
I-II III IV-V VI-VII VII-VIII IX-X XI XII
la suprafaţa pământului

După adâncimea focarului (hipocentrului) cutremurule de pământ pot fi

clasificate în următoarele tipuri: - superficiale (cu o adâncime de pînă la 70 km);
- intermediare (adâncimea de 70-300 km); - adânci (pînă la 700 km). Cele mai
distrugătoare sunt cutremurule ce au loc la adâncimea de până la 70 km. De
obicei cutremurule sunt însoţite atât anterior cât şi ulterior de mici seisme –
premergătoare – forşocuri şi cele ulterioare – afterşocuri.
Republica Moldova la fel se află într-o zonă seismică activă şi anume în
zona munţilor Carpaţi, munţi tineri în permanentă creştere şi care se includ în
şirul regiunilor cu seismicitate mare. Fenomenele seismice în această regiune
sunt destul de frecvente. Prima informaţie scrisă despre un cutremur în această
regiune ţine de secolul al XI-lea, iar deja cu secolele XVII-XVIII poate fi
alcătuită chiar şi o hartă a frecvenţei seismelor. În mediu pe an populaţia din
această regiune poate simţi până la 2-3 seisme. Aflarea într-o zonă seismică
activă desigur că necesită construcţia de amenajamente locuibile cu rezistenţa
seismică necesară, ţinând cont de puterea cutremurilor ce pot avea loc , de obicei
cu o intensitate de 7-8 baluri.
Privitor la secolul XX pentru regiunea dată putem menţiona următoarele
seisme ce au avut o anumită putere de distrugere:

19
 a) mai 1912 (5-6 baluri);
b) noiembrie 1940 (6-8 baluri);
c) martie 1977 (6-8 baluri) – unul din cele mai puternice cutremure din
Europa, care s-a făcut resimţit în mai multe state europene şi în urma
căruia s-au înregistrat în jurul de 2000 de decedaţi. Cele mai mari pierderi
le-a înregistrat România (90% din pierderile umane şi 70% din pierderile
materiale). RSSM a înregistrat pierderi de aproximativ 100 mln ruble.
d) august 1986 (6-8 baluri) – un seism cu o durată de 56 de secunde, a atins
în or. Chişinău o intensitate de 7-8 grade, iar în raioanele din sud – 8
grade. În urma acestui cataclism în RSSM s-au înregistrat 2 persoane
decedate şi peste 200 de persoane traumate. Pierderile economice ale
republicii au fost estimate la peste 500 mln ruble;
e) mai 1990 (4-6 baluri).
În decembrie 1988 un seism puternic a zguduit Armenia, avînd o intensitate
de 9-10 grade. Numărul persoanelor decedate a ajuns la 28 000 persoane
Pentru a fi pregătiţi de a ne confrunta cu un cutremur de pămînt trebuie să ţinem
minte în primul rînd cauzele ce pot duce la apariţia accidentelor: prăbuşirea
blocurilor, căderea cărămizilor şi pietrelor, căderea sticlei şi a geamurilor,
căderea firelor electrice, căderea mobilei din casă, incendii, intoxicarea cu
substanţe nocive şi nu în ultimul rînd panica – manifestată prin acţiuni
nechibzuite ale oamenilor.
Pentru a preveni urmările grave persoanele din timp trebuie să-şi calculeze
acţiunile sale, ţinînd cont de locul unde se poate afla în caz de un cutremur.
La serviciu
 de cunoscut obligaţiile fiecărui membru al colectivului;
 de a nu se crea blocaje pe coridoare;
 sistemul de evacuare să fie funcţionabil;
 mobila grea să fie întărită, etc.
La domiciliu
 persoanele să posede cunoştinţe generale despre acest fenomen;

20
 din timp să se efectueze pregătirea psihică a copiilor;
 trecerile să nu fie blocate;
 existenţa unei truse medicale în casă, cunoştinţe generale despre medicină;
 de a nu păstra în casă substanţe nocive şi uşor inflamabile;
 locurile de dormit să fie amplasate departe de geam;
 întărirea mobilei grele şi neamplasarea ei deasupra paturilor de dormit;
 documentele, actele să fie păstrate într-un loc anumit de unde pot fi uşor
luate;
 e de dorit de a avea o rezervă de alimente pentru o perioadă de 5-8 zile.
La şcoală
 informarea din timp a elevilor despre acest fenomen şi despre măsurile de
protecţie;
 primele două etaje pot fi evacuate rapid în timpul cutremurului;
 să fie ordine pe coridoare şi la ieşirile de rezervă;
 în clădirile cu mai mult de două etaje elevii trebuie să rămînă în clase şi să
ocupe locurile nepericuloase (sub bănci).
Toate acţiunile trebuie îndeplinite cu CALM.
În timpul cutremurului:
1. nu trebuie de intrat în panică, de menţinut calmul, de a nu dezorganiza lumea
din jur;
2. rămîneţi pe loc dacă sunteţi în clădire;
3. nu săriţi pe geam;
4. nu folosiţi ascensorul, scările;
5. nu staţi în mijlocul camerei, lîngă geamuri, dulapuri, sobe, pe balcoane, sub
plafoane;
6. staţi lîngă pereţii de rezistenţă;
7. după zguduiri se poate de plecat din clădire;
8. închideţi gazul şi lumina;
9. ajutaţi pe bătrîni şi copii;
10. mergeţi la o distanţă de 10-15 metri de clădire;
21
11. ocoliţi firele de electricitate rupte.
După cutremur:
- nu dezinformaţi populaţia, nu încălcaţi ordinea publică;
- acordaţi primul ajutor medical persoanelor traumate;
- încercaţi scoaterea de sub ruine a sinistraţilor, anunţaţi serviciul 901;
- feriţi-vă de casele deteriorate, de firele electrice rupte.

Inundaţiile– pot fi denumite ca fenomenul de sporire extremă a apei din rîuri,

bazine din cauza ploilor torenţiale, topirii zăpezilor, gheţii.
Principalul fenomen natural ce poate duce la inundaţii în Republica Moldova
îl constituie ploile torenţiale, ce se manifestă cu preponderenţă în perioada
lunilor mai-august – iunie – 36 %, iulie – 40 %, august – 15 % .
Din toate precipitaţiile doar 5% au un volum de 50 mm în focarul lor, ce tot
pot aduce unele daune (spălarea solului, inundarea văilor). Cele mai mari
prejudiciu le aduc ploile ce depăşesc 70 mm sau cele ce trec de 100 mm în 24 de
ore. Cu toate acestea s-au înregistrat şi precipitaţii ce au depăşit nivelul de 150-
200 mm în perioada anilor 1946-1997.
În ultimii 10 ani cele mai mari precipitaţii au avut loc la:
 04-05.07.1991 – în partea centrală a codrilor (Floreşti) unde volumul
precipitaţiilor a ajuns la 175 mm, inundînd regiunile limitrofe ale
rîuleţului Cerna, distrugînd barajul la două lacuri mici de acumulare şi a
inundat orăşelul Şoldăneşti.
 26-27.08.1994 – ploi cu intensitatea de 40 mm/h şi vînt puternic au
contribuit la inundarea a o serie de localităţi din regiunile Hînceşti,
Străşeni, Orhei, Teleneşti, Cimişlia. Cel mai mult a avut de suferit s.
Călmăţui de pe urma unei viituri cu o înălţime de 3,5-4 m. Datele au arătat
că în această regiune în decurs de 10 ore au căzut precipitaţii cu un volum
de 270 mm (27 mm/h), debitul rîuleţului Călmăţui atingînd 450 m3/sec.
Inundaţiile au fost accentuate de rezistenţa slabă a barajelor. Suprafaţa pe
care o poate afecta asemenea ploi puternice (mai mult de 100 mm) variază între

22
10-1000 km2, cele mai multe din ele avînd loc vara. Suprafaţa totală a Republicii
Moldova care este supusă periodic inundaţiilor este cifrată la peste 600 000 ha
(20 %), terenuri care au fost predestinate atît culturilor agricole cît şi
construcţiilor de case, deci se află într-o zonă de risc.
Pentru diminuarea pagubelor ce pot fi provocate de inundaţii ar trebui
întreprinse mai multe măsuri organizatorice:
1. construirea zăplazurilor, canalelor de scurgere, diguri, păstrarea lor în
condiţii optime de funcţionare, cu scopul diminuării puterii undei de
viitură;
2. întărirea drumurilor şi podurilor, pomparea apelor din sectoarele inundate;
3. crearea rezervelor materialelor de construcţie în caz de situaţie
excepţională;
4. crearea şi funcţionarea sistemului de înştiinţare şi telecomunicaţii;
5. asigurarea cu tehnica de excavare;
6. planificarea strămutării şi evacuării populaţiei, animalelor, mijloacelor
materiale.
Totodată fenomenul de inundaţii poate fi provocat prin ridicarea nivelului
apei din rîuri în urma topirii zăpezilor şi a gheţarilor, care practic, pe parcursul
istoriei, odată la 10 ani afectau neapărat teritoriul dintre Prut şi Nistru. Acest
fenomen oamenii se străduie să-l stopeze prin construcţia a mari rezervoare de
apă.
1954 – barajul de la Dubăsari (pe Nistru) – de 485 mln m3 apă;
1973 – barajul Novo-Dnestrovsk (pe Nistru) – de 3 km3 apă;
1976 – barajul rezervor Costeşti-Stînca (pe Prut) – de 1085 mln m3 apă, lucru ce
permite scurgerea prin ele a apelor în timpul celor mai mari viituri.
Inundaţiile pot fi provocate şi de acumulările sau aglomerările de gheaţă. Pe
rîurile Prut şi Nistru primăvara cînd se topeşte gheaţa creşte nivelul apei din
cauza aglomerărilor de gheaţă. Formarea de aglomerări de gheaţă (ce au loc de
obicei pe parcursul de mijloc şi inferioare ale rîurilor) sunt cauzate de viiturile

23
din zonele carpatice ale rîului, provenite din topirea rapidă a zăpezilor sau a
ploilor torenţiale, în timp ce rîul în mare parte este încă acoperit de gheaţă.
Unele din cele mai mari aglomerări pentru secolul trecut s-a înregistrat în
anul 1968 pe rîul Nistru cînd au avut de suferit oraşele Soroca şi Rîbniţa.
În prezent pentru diminuarea efectelor nefaste ale acestui fenomen se aplică
unele metode de combatere cum ar fi:
 dirijarea procesului de zăporîre şi îmbunătăţirea mişcării sloiurilor de
gheaţă;
 măsuri ce ar forma aceste aglomerări pe teritorii cu pierderi minime;
 controlul asupra procesului de spargere a gheţii.
Persoanele ce locuiesc în zone cu risc sporit trebuie să ţină cont de unele
măsuri ce ar trebui întreprinse.
 să aibă pregătită valiza cu cele mai necesare obiecte, mijloace de
salvare, trusă medicală:
 în timpul inundaţiilor este necesar deconectarea gazului, apei
luminii, transferarea obiectelor de preţ la nivelurile mai ridicate,
evacuarea din zona afectată;
 în caz de inundaţie neaşteptată păstraţi calmul, ajutaţi sinistraţii,
copiii, bătrînii, urcaţi-vă pe locurile înalte, deplasaţi-vă cu luntrea,
nu beţi apă din fîntînile inundate.
Anul Inundaţii Pierderi Pierderi, Pierderi Ploi cu Pierderi Pierderi, Pierderi
umane lei $ grindină umane lei $
11 - 70,2 17 mln 6 - 3,46 800 mii
1996
mln mln
6 9 205,13 41 mln 8 - 354,7 70 mln
1997
mln mln
2 - 2,38 254 mii 20 6 134,88
1998
mln mln
5 - 5,717 476 mii - - - -
1999
mln
2000 - - - - 3 5 91 mln 7,5 mln
- - - - 8 84,919 6,532
2001
mln mln
2002

24
 Conform datelor sintezelor operative ale Departamentului Situaţii
Excepţionale, pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2004 au fost înregistrate
46 situaţii excepţionale cu caracter natural.
Spre exemplu, în luna mai s-au produs ploi torenţiale însoţite de grindină în
raioanele Străşeni, Teleneşti, Criuleni, Făleşti, Şoldăneşti, Călăraşi, Dubăsari,
Orhei, Ştefan-Vodă şi Căuşeni. Din această cauză au avut de suferit 58 de
localităţi. Au fost deteriorate 3 case de locuit, 2 poduri şi 14,4km drumuri auto.
De asemenea, au fost parţial inundate 35 case de locuit, 53 beciuri şi 2 fântâni,
precum şi afectate 373 ha livezi, 681 ha vii şi 7671 ha semănături.
În luna august aceluiaşi an, din cauza ploilor torenţiale însoţite de grindină au
avut de suferit 54 de localităţi din raioanele Leova, Soroca, Ungheni, Teleneşti,
Şoldăneşti, Călăraşi, Orhei, Floreşti, Glodeni, Cimişlia, Sângerei şi Ocniţa, unde
au fost distruse o casă de locuit, un pod şi 39,5km drumuri auto. Astfel, în aceste
raioane au fost parţial inundate 76 case de locuit, 14 beciuri şi 7 fântâni. Au fost
afectate, de asemenea, 1009 ha livezi, 2216 ha vii, 5261 ha semănături şi 775 ha
grădini particulare.
Paguba materială în urma acestor fenomene naturale a constituit circa 70 mln
lei.
Catastrofe tehnogene:
 catastrofe legate de mijlocele de transport – accidente aeriene, accidente
maritime şi fluviale, accidente rutiere şi feroviare;
 catastrofe legate de producerea energiei şi activităţii industriale – riscuri
miniere şi subterane, pericole hidraulice, pericole nucleare, pericole legate
de hidro-carburanţi şi gaze, pericole chimice, pericole bacteriologice,
incendii şi explozii, pericole legate de deşeurile toxice, pericole legate de
distrugerea imobilelor (distrugerea locuinţelor).

25
 Situaţii excepţionale cu caracter tehnogen
Conform datelor sintezelor operative ale Departamentului Situaţii
Excepţionale, în anul 2004 pe teritoriul republicii au fost înregistrate
81 situaţii excepţionale cu caracter tehnogen.
Transport auto. În anul 2004, conform informaţiei Ministerului Afacerilor
Interne, au avut loc 2447 accidente rutiere (micşorare cu 8,4% în comparaţie cu
anul 2003), în urma cărora au decedat 405 persoane (micşorare cu 4,7%) şi au
fost traumatizate 2888 persoane (micşorare cu 10,2%).
Un accident rutier catastrofal s-a produs în raionul Rîşcani unde un
autoturism de model “Ford Modeo” deplasându-se cu o viteză sporită, în codiţii
climaterice nefavorabile (carosabil umed şi ceaţă densă), a ieşit pe banda de
circulaţie cu sens opus şi a intrat în coliziune frontală cu autoturismul de model
“Volvo-850”.
În urma impactului au decedat pe loc 6 persoane, iar 2 persoane cu diverse
leziuni corporale au fost internate în spital.
Un accident rutier de proporţii a avut loc în raionul Sîngerei, unde din
cauza încălcării regulilor de circulaţie rutieră s-au tamponat 3 automobile.
Ca urmare 3 persoane au decedat pe loc, iar 2 persoane cu diferite leziuni
corporale au fost spitalizate.
Obiectivele locative şi de menire social-culturală.1 În anul 2004
comparativ cu anul 2003 numărul exploziilor în case de locuit s-a micşorat de
2,6 ori (de la 8 până la 3).
Din cauza încălcării regulilor de exploatare a aparatelor de gaz au fost
înregistrate 3 cazuri de explozii a gazului lichefiat şi a buteliilor cu gaz în case
de locuit. Ca urmare au avut de suferit 4 persoane, dintre care o persoană a
decedat.
Depistarea muniţiilor neexplodate. În anul 2004 au fost înregistrate 71 de
cazuri de depistare a muniţiilor neexplodate din timpul celui de al Doilea Război

1
Toate datele despre situaţiile excepţionale sunt conform datelor sintezelor operative ale Departamentului
Situaţii Excepţionale

26
Mondial (majorare de 1,3 ori în comparaţie cu anul 2003). Cele mai multe cazuri
de depistare a muniţiilor s-au înregistrat în raioanele Ştefan Vodă (18), Căuşeni
(8) şi Călăraşi (8).
Incendiile – se prezintă ca o ardere ce se dezvoltă fără control, în timp şi spaţiu,
care provoacă distrugeri materiale şi prezintă pericol pentru viaţa oamenilor.
Odată cu descoperirea focului omul l-a privit ca pe un partener de folos în
activitatea sa, iar focul transformat în incendiu devenea un fenomen distructiv cu
urmări grave. Stoparea unui incendiu i-a impus pe oameni să găsească şi să
folosească metode, mijloace şi substanţe de stingere a lui. Un incendiu, odată
dezlănţuit, poate provoca şi alte fenomene mai particulare – explozii, distrugeri
ale aparatajului tehnologic, victime omeneşti sau stări de stres pentru oameni.
Factorii periculoşi ai incendiului ce acţionează asupra omului sunt: focul,
scînteile, temperaturi înalte a mediului, fumul, produsele de ardere toxice,
explozii, prăbuşirea construcţiilor.
Arderea – este o reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în prezenţa O 2 cu
degajare de căldură, emisie de flăcări, incandescenţă, fum.
Astfel, arderea poate rezulta în condiţiile existenţei a trei factori (triunghiul de
foc).
1. prezenţa combustibilului – materie ce poate trece în stare de combustie în
prezenţa focului sau a temperaturilor înalte (lemn, hîrtie, gaz inflamabil,
etc.);
2. prezenţa oxidantului – substanţă ce întreţine arderea (oxigenul);
3. prezenţa sursei de căldură – care amorsează reacţia (scînteia, flacăra, alt
mijloc de aprindere).
Odată cu încetarea activităţii unui factor incendiul se stopează. De aceea
pentru evitarea unui incendiu trebuie de separat aceşti factori, iar pentru
stingerea lui e necesar de înlăturat măcar unul din aceşti factori. Acest principiu
a fost pus la baza elaborării mijloacelor şi tehnologiilor folosite în prevenirea şi
stingerea incendiilor. spaţiul în care se declanşează un incendiu poate fi împărţit
în 3 zone:

27
A. zona de ardere – spaţiul cuprins de flăcări, unde decurg procesele de
descompunere termică sau de evaporare a substanţei combustibile;
B. zona de influenţă termică – se mărgineşte cu zona de ardere şi în cadrul ei
decurge procesul schimbului de căldură;
C. zona de inundare cu fum – spaţiu mărginit cu zona de ardere, în care e
imposibilă prezenţa omului fără o protecţie a organelor respiratorii.

CCCCCCC C
A
BBBB B
C
B

Orice incendiu evoluează pe parcursul a trei etape sau faze:

Faza de dezvoltare – perioada de la începutul arderii sursei pînă la
momentul în care spaţiul este cuprins total de flăcări. Acum are loc creşterea
temperaturii (deşi nu mult), scăderea densităţii gazelor, inundarea cu fum. Dacă
încăperea este izolată arderea se poate opri din lipsa de oxigen.
Faza de ardere activă – perioadă cînd se ating cote maxime ale temperaturii,
se arde peste 80 % din masa combustibilă.
Faza de regres – temperatura scade şi arderea se sfîrşeşte.
Pentru a aprecia pericolul unui incendiu trebuie să ţină cont de sarcina
termică, condiţiile de vizibilitate, toxicitatea, mărimea suprafeţei de ardere,
posibilitatea evacuării căldurii, a fumului, etc. şi care toate la un loc reprezintă –
pericol de incendiu potenţial. Pericolul de incendiu are două aspecte:
- pericol pentru clădiri – distrugerea construcţiilor;
- pericol pentru conţinut – distrugerea bunurilor materiale.
Astfel, toate edificiile în care se desfăşoară activitate umană trebuie să fie
construite în aşa fel încît să garanteze securitatea oamenilor. Apărarea împotriva
incendiilor constituie o problemă de interes naţional, ce are ca scop principal

28
apărarea vieţii oamenilor. Serviciul de pompieri şi salvatori în Republica
Moldova numără peste 2000 de persoane, iar în municipiul Chişinău există 5
unităţi autonome de pompieri. Cele mai multe incendii au loc în fondurile
locative, terenurile de depozitare cu precădere în lunile noiembrie-martie.

Recomandări şi măsuri de protecţie şi de evitare a incendiilor:

 nefolosirea instalaţiilor electrice defecte, improvizate, vechi;
 Anunţaţi serviciul 901. Calm indicaţi strada, numărul blocului, scara, etajul
(în acest caz ajutorul vine mai repede).
 Nu faceţi panică ! Întrerupeţi alimentaţia cu electricitate şi gaze.
 Ajutaţi persoanele în vîrstă şi copiii să părăsească zona periculoasă.
 REŢINEŢI ! Copiii mici de spaimă se ascund în cele mai dosite locuri (în
dulap, sub pat, în colţuri).
 Prin toate mijloacele disponibile încercaţi să stingeţi focul, mobilizînd
vecinii.
 ATENŢIE ! Televizorul şi aparatele electrice arzînd e nu se sting cu apă –
se poate produce o explozie.
 Păziţi-vă de temperaturi înalte, de fum dens, explozii ale aparatelor,
utilajului, de surparea clădirilor.
 Fumatul este foarte periculos la etajele superioare şi în subsoluri.
 Nu deschideţi geamurile şi uşile. Curentul de aer poate provoca răspîndirea
focului.
 În clădirea arzînd mişcaţi-vă târâş (jos la podea temperatura este mai mică,
mai puţin fum) protejând căile respiratorii cu o pînză umedă.
 Se interzice de a folosi ascensorul (în blocurile înalte).
 Dacă a luat foc haina nu alergaţi, scoateţi haina sau lipiţi-vă de perete,
rostogoliţi-vă pe pămînt să stingeţi flacăra.
Persoanele afectate trebuie scoase din focar, de acordat primul ajutor
medical, pe arsuri aplicaţi un pansament steril. Solicitaţi serviciul 903.

29
 Situaţia operativă cu incendiile
În anul 2004, conform datelor sintezelor operative ale
Departamentului Situaţii Excepţionale, în republică au fost înregistrate
2493 incendii (micşorarea cu 1,5 % comparativ cu anul 2003).
Cele mai multe incendii s-au produs în:
- mun. Chişinău – 603;
- mun. Bălţi – 152;
- UTA Găgăuzia - 133;
- raionul Ungheni – 105.
Din numărul total al incendiilor, 1938 s-au produs la obiectivele proprietăţii
private (77,7 %).
Cele mai frecvente cauze care provoacă incendii sunt:
- neatenţia în timpul fumatului – 538;
- încălcarea regulilor apărării împotriva incendiilor la exploatarea sobelor
şi coşurilor de fum – 375;
- jocul copiilor cu focul – 314;
- neatenţia cu focul – 290,
- incendiere – 279.
În urma incendiilor şi-au pierdut viaţa 223 persoane (majorare comparativ cu
anul 2003 de 1,01 ori), dintre care 5 copii (micşorare de 2,6 ori).
Au fost distruse de foc:
- construcţii – 201;
- unităţi tehnice – 66;
- nutreţ – 1062 tone.
Au pierit 38 animale agricole.
Paguba materială în urma incendiilor în republică a constituit circa 21,8
mln lei (micşorare comparativ cu anul 2003 de 1,14 ori), inclusiv 6,8 mln lei în
mun. Chişinău (majorare de 1,2 ori).

30
 Au fost salvate de la incendii 1004 persoane şi păstrate bunuri materiale în
valoare de 119,292 mln lei.
În urma situaţiilor excepţionale pagube materiale considerabile au fost
înregistrate în raioanele:
- Leova – 15 mln 709,5 mii lei;
- Criuleni – 14 mln 059,6 mii lei.
- Ungheni – 11 mln 804,9 mii lei;
- Călăraşi – 9 mln 645,5 mii lei;
- Făleşti – 8 mln 949,5 mii lei;
- Cantemir – 5 mln 851,6 mii lei.
Catastrofe conflictuale:
 atentate;
 demonstraţii, rebeliuni;
 conflicte armate interne;
 conflicte armate internaţionale;
 arme chimice, bacteriologice şi nucleare.
Catastrofe socio-economice:
 epidemii;
 foamete;
 crize economice, corupţie;
 migrări ale populaţiei.

Situaţii excepţionale cu caracter biologico-social

În anul 2004 pe teritoriul republicii au fost înregistrate 5 situaţii
excepţionale cu caracter biologico-social.
Situaţia epidemiologică pe teritoriul republicii în întregime a fost stabilă.
În raionul Ştefan Vodă din cauza încălcării regimului sanitaro-antiepidemic
a fost înregistrată izbucnirea unui focar de infecţie intestinală acută de proporţie
locală. Numărul bolnavilor – 35 de copii.

31
 Organele teritoriale de supraveghere epidemiologică au întreprins prompt
măsurile necesare antiepidemice şi sanitaro-igienice privind înlăturarea cauzelor
izbucnirii focarelor de infecţie şi de neadmitere a răspândirii acestora.
Intoxicarea oamenilor cu substanţe toxice şi cu produse alimentare. În
anul 2004 au fost înregistrate 3 cazuri de grup şi în masă de intoxicare a
oamenilor cu substanţe toxice şi produse alimentare în urma cărora au avut de
suferit 46 persoane, dintre care 6 persoane au decedat.

Pericole legate de grupuri umane concentrate:

 adunări publice, sindicale, religioase;
 spectacole, sărbători şi manifestări sportive.
Reieşind din cele expuse mai sus, putem vorbi despre acele necesităţi
acute ale protecţiei civile, principiile de organizare şi analiza sarcinilor ei
principale.
Sistemul Protecţiei Civile din Republica Moldova, referitor la clasificarea
Situaţiilor Excepţionale, care pot avea loc pe teritoriul ţării noastre se conduce
de Hotărârea Guvernului nr. 347 din 25.03.2003, care prevede următoarea
clasificare a Situaţiilor Excepţionale, şi anume:

SITUAŢII EXCEPŢIONALE

NATURALE TEHNOGENE SOCIO-BIOLOGICE

cutremur; accidente auto epidemii;

alunecări de teren; incendii, explozii foamete;
secetă; avarii cu substanţe chimice crize economice,
inundaţii; avarii cu substanţe radioactive; etc.
fenomene meteorologice; prăbuşirea edificiilor, etc.
epizootii, epifitotii.

32
 ALUNECĂRILE DE TEREN
Acest fenomen prezintă o deplasare a solului sub sau pe suprafaţa
pămîntului. Caracterul şi categoria de risc a acestuia depind de particularităţile şi
amplasamentul straturilor geologice. Alunecările au loc sub influenţa proceselor de
dizolvare şi eroziune, provocate de fenomene naturale sau de activitatea umană. Cel
mai frecvent acestea apar în timpul cutremurilor de pămînt, inundaţiilor şi
furtunilor.

ACŢIUNILE PÎNĂ LA SE
Luaţi cunoştinţă de semnalele de avertizare şi măsurile de evacuare.
Întotdeauna să aveţi la îndemână o valiză cu obiectele de primă
necesitate - acte de identitate, medicamente necesare, trusa
medicală de prim ajutor, radioreceptor cu tranzistore, lanternă, pătură
(pentru cazul evacuării), rezerve de produse alimentare şi apă potabilă
(pentru cazul, dacă casa D-voastră va fi prăvălită de alunecări).

ACŢIUNILE ÎN TIMPUL SE
Dacă vă aflaţi în casă:

Urmaţi instrucţiunile organelor de administrare şi a

subdiviziunilor de salvare, mai ales pe cele, care se
referă la evacuarea oamenilor şi a animalelor domestice.
Ascultaţi radioreceptorul.
Folosiţi-vă de telefon numai în cazuri de urgenţă.
Dacă dispuneţi de timp, deconectaţi alimentarea cu
energie electrică şi gaze.
Închideţi uşile, geamurile şi obloanele de la geamuri.
Nu vă folosiţi de automobil.
Dacă vă aflaţi în afara casei:
Fugiţi într-o parte din calea alunecărilor de teren.
Străduiţi-vă cît mai repede să urcaţi pe o înălţime
(ridicătură).

33
 Nu vă întoarceţi înapoi pe propriile urme.

ACŢIUNILE DUPĂ SE

- Păstraţi calmul.
- Verificaţi, dacă sînt prin preajmă sinistraţi şi acordaţi-le
ajutor.
- Ascultaţi radioreceptorul.
- Dacă este necesar, colaboraţi cu echipele de salvare.
În continuare ne vom referi la categoriile de situaţii excepţionale,
examinînd cu preponderenţă natura apariţiei şi declanşării avariilor cu
substanţe chimice, avarii cu substanţe radioactive, situaţii excepţionale
cauzate de schimbarea stării atmosferei, situaţii excepţionale cauzate de
schimbarea stării pămîntului, situaţii excepţionale cauzate de schimbarea
stării biosferei, precum şi urmările nefaste care pot fi provocate, şi nemijlocit
la măsurile pe care trebuie să le cunoască şi să le întreprindă populaţia în caz
de apariţie a lor.

ACCIDENTE CU DEGAJARE DE SUBSTANŢE RADIOACTIVE

Descoperirea energiei nucleare a creat multe facilităţi pentru activitatea

omului în diferite domenii ale ştiinţei. Cu toate acestea energia nucleară are şi
aspectele sale negative. Folosirea ei în crearea unor arme de distrugere în masă
sau chiar şi în scopuri paşnice poate fi suficient de periculoasă pentru sănătatea
şi chiar viaţa oamenilor.
Acest tip de avarie are loc la instalaţia atomică sau în timpul transportării
substanţelor radioactive, însoţită de reziduurile radiaţiei, mai mult sau mai puţin
periculoase pentru oameni şi pentru mediul ambiant. Pe teritoriul Republicii
Moldova, din fericire, nu sunt dislocate instalaţii de arme nucleare şi în
economia naţională nu se foloseşte energia produsă de SAE.
Însă în apropierea hotarelor ţării noastre există o serie de SAE, la care
accidentele posibile pot afecta şi teritoriul Republicii Moldova. De asemenea în

34
ţară există peste 300 (340 în 1996) de întreprinderi şi organizaţii care folosesc în
activitatea lor radiaţia ionizantă.
Astfel, pericolul unei contaminări radioactive a teritoriului nostru este real,
fapt confirmat de avaria de la SAE Cernobîl din 26.04.1986, cînd au fost
aruncate în atmosferă aproximativ 50 tone de combustibil nuclear sub formă de
particule mici a radionuclizilor I-131, Pl-239, Cs-137, Str-90.
Condiţiile meteorologice au contribuit la contaminarea teritoriului
Scandinavei, Poloniei, Germaniei, Austriei, Italiei, Rusiei, Ţărilor Baltice,
Ucrainei, Bielorusei, Moldovei, României. Contaminarea s-a produs sub formă
de pete. Nivelul cel mai ridicat al depunerilor radioactive s-a înregistrat în
zonele joase (văi, lunci, vîlcele).

Măsuri de protecţie în caz de contaminare radioactivă

acţiunile pînă la SE
- Luaţi cunoştinţă de semnalele de alarmă şi măsurile de evacuare.
- Întotdeauna să aveţi la îndemână trusa cu obiecte de primă necesitate. Ea
trebuie să conţină: actele personale, medicamentele necesare, trusa medicală
de prim ajutor, radioreceptor, lanternă, pătură (în cazul evacuării), rezerve de
produse şi apă potabilă (în caz că va trebui să vă ascundeţi în adăpost).
- Planificaţi şi amenajaţi adăpostul în casa proprie, mai ales dacă locuiţi în
apropierea nemijlocită a instalaţiei atomice.

acţiunile în timpul SE

dacă sunteţi în încăpere:

 La recepţionarea semnalului despre pericolul contaminării radiative
(semnalizarea sirenelor, ceea ce înseamnă “Atenţie tuturor”) imediat
includeţi radiodifuzoarele, ascultaţi informaţia organelor Protecţiei
Civile;
 Anunţaţi vecinii despre pericol;

35
 Nu intraţi în panică ! Timpul de deplasare a norului radiativ este suficient
pentru a întreprinde măsuri de protecţie;
 Îmbrăcaţi mijloacele de protecţie individuală (confecţionaţi măştile de
tifon-vată);
 Dacă în apropiere nu este nici un edificiu antiradiv, purcedeţi la
ermetizarea localului (camerei, casei) unde vă aflaţi;
 Protejaţi produsele alimentare în pachete de polietilenă, vase, lăzi,
frigidere, dulapuri. Faceţi rezervă de apă în vase , sticle care se închid
ermetic. Acoperiţi fîntînile cu capace sau peliculă, în jur se presară lut;
 Pregătiţi preparate de iod. Folosiţi în primele 10 zile câte 0,125 gr de
kaliu iodat sau 5-8 picături de iod de 5 % de 3 ori pe zi cu lapte, sucuri;
 Limitaţi la maximum aflarea pe teritoriu deschis, la ieşirea din încăperi
folosiţi mijloacele de protecţie a căilor respiratorii şi a pielii (trenciuri,
haine închise, cizme, mănuşi, glugă pe cap);
 La intrarea în local hainele de protecţie se scot şi se lasă în antreu, se şterg
cu o cârpă umedă;
 Nu părăsiţi localurile de adăpostire de cît la recomandarea organelor
Protecţiei Civile;
 Ţineţi radiodifuzoarele deschise. Astfel puteţi recepţiona comunicatele
Protecţiei Civile (în scopul evitării informaţiei şi zvonurilor false);
 REŢINEŢI ! Radiaţia este fără miros, fără culoare, poate fi depistată
numai de aparate speciale şi specialişti competenţi;
 Dacă autorităţile vor da ordinul de a evacua localitatea, atunci luaţi cu
dumneavoastră radioreceptorul tranzistorizat, haine călduroase, toate
medicamentele necesare, actele personale şi banii.

36
 Dacă nu sunteţi în încăpere:
■ Acoperiţi-vă cavitatea bucală şi cea nazală cu o basma (mai bine umedă),
intraţi în încăperea cea mai apropiată şi rămâneţi acolo, până ce se va da
semnalul de retragere sau ordinul de evacuare.
■ Ţineţi minte că automobilul nu asigură o protecţie bună.

Dacă sunteţi în automobil:

 Deconectaţi ventilaţia şi închideţi ferestrele;
 Ascultaţi radioul;
 Încercaţi să vă adăpostiţi în cea mai apropiată clădire.

În toate cazurile:
Dacă consideraţi că ati fost afectaţi de acţiunea sedimentelor radioactive
atunci înainte de a intra în clădire eliberaţi-vă de hainele murdare care se
îmbracă pe deasupra. Apoi faceţi un duş şi dacă este posibil schimbaţi
hainele.
acţiunile după SE
 Urmaţi instrucţiunile autorităţilor şi a subdiviziunilor de salvare;
 Ajutaţi oamenii nimeriţi în situaţii complicate şi dacă e nevoie colaboraţi cu
salvatorii;
 Dacă vă este permis să ieşiţi din clădire, nu vă atingeţi de obiecte, hrană sau
apă, care posibil sunt poluate de elementele radioactive.
Contaminarea terenului cu substanţe radioactive se caracterizează în
dependenţă de puterea dozei de iradiere, măsurată în Roentgen / oră. Fonul de
radiaţie permis în Republica Moldova nu trebuie să depăşească 25 Mc/h.

ACCIDENTE CU CONTAMINARE CHIMICĂ

sunt acele accidente care se pot produce în cadrul unei întreprinderi unde se
fabrică, se utilizează, depozitează, sau se transportă substanţe toxice ce
constituie un pericol grav pentru mediul ambiant şi pentru populaţie.
În cadrul acestui grup depistăm următoarele tipuri de accidente:
 accidente cu scurgerea de substanţe toxice în procesul de producţie,
prelucrare, păstrare;
37
 accidente cu scurgerea de substanţe toxice în procesul transportării lor;
 formarea şi răspîndirea substanţelor toxice în procesul reacţiilor chimice
declanşate de accidente;
 accidente cu obuzele chimice.
În Republica Moldova există mai multe întreprinderi industriale ce
folosesc SPT şi sunt înregistrate ca obiecte periculoase chimic (OPC) cum ar fi:
întreprinderi industriale chimice;
 întreprinderi cu frigidere ce folosesc amoniac (ind. alimentară);
 staţiile de iepurare a apei (clor);
 staţiile de cale ferată unde staţionează eşaloane cu SPT;
 depozitele şi bazele cu rezerve de chimicate toxice.
Astfel, pe teritoriul Republicii Moldova există întreprinderi industriale care
folosesc aşa substanţe toxice cum ar fi – amoniac, clor, clorură de H,
brommetan, sulfură de H, etc. substanţele puternic toxice sunt destul de
periculoase în primul rînd prin capacitatea lor de a pătrunde în organismul uman
prin căile respiratorii, ţesuturile pielei, prin intermediul hranei şi apei potabile,
provocînd astfel intoxicări ale organismului.
În prezent în Republica Moldova există peste 200 (227) de întreprinderi
chimic periculoase unde sunt păstrate peste 2 300 tone de SPT, iar teritoriul
republicii anual este tranzitat anual de substanţe toxice. Folosirea diverselor
substanţe toxice de-a lungul timpului a dus la o serie de accidente, care s-au
soldat cu pierderi umane şi materiale.
Anul Localitatea Tipul de Substanţa Morţi Intoxicaţi Evacuaţi
accident toxică
Chişinău,
01.1988 Scurgere amoniac 1 7 -
Comb. Carne
Rîbniţa,
07.1989 Explozie amoniac 3 15 +
Comb. Lactate
Străşeni, Aruncare
04.1991 amoniac - 2 -
Comb. Frigorific în aer
07.1992 Ungheni,St.Ferov Scurgere HCl – 5t - 60 -
60 tone
02.1993 Sângera Scurgere - - -
petrol
04.1993 Ialoveni Aruncare 7 Kg. - - +
38
 în aer Clorpicrină
Bălţi, 800 kg.
09.1995 Eliminare - - -
Comb. Carne amoniac
Zguduitoare sunt şi accidentele de acest fel ce au avut loc şi în alte state:

Anul Ţara Substanţa Morţi

Tipul de accident Intoxicaţi Evacuaţi
toxică
1939 România Explozie rezervor Clor - 600 -
1976 Italia Accident la reactor Erbicide - 500 730
Propan,
1979 Canada Accident de tren - - 250 000
clor
1979 România Accident la o cisternă Amoniac 27 175 -
Accident fabrică Izoclanat
1984 India 3 598 100 000 200 000
pesticide de metil
1984 Mexic Explozie rezervor Benzină 452 4 248 31 000
Trioxid de
1985 India Scurgere 1 350 100 000
sulf
Alcool
1987 China Accident eroare om 55 3 600 -
metilic
Bicarbonat
1988 China Contaminare apă - 15 400 -
de amoniu
1988 România Accident eroare om H2SO4 - - 400
1989 SUA Incendiu H2SO4 - - 16 000
Explozie fabrică Substanţe
1992 Haiti 10 154 -
chimică toxice
1992 Senegal Explozie rezervor Amoniac 100 400 -

Accidentele de ordin chimic contribuie la formarea zonelor poluate chimic.

Aceste accidente de cele mai multe ori sunt legate de situaţiile excepţionale cu
caracter natural şi de alte accidente tehnogene. În rezultatul unei avarii chimice
SPT se răspîndesc pe teren, iar o altă parte din ele formează un nor toxic ce este
deplasat pe o anumită direcţie în dependenţă de direcţia curenţilor de aer şi are
un efect destul de negativ asupra vieţii oamenilor.
Această zonă a norului toxic poate cuprinde o regiune mai mică sau mai
mare şi necesită aplicarea unor măsuri urgente de salvare a oamenilor.
După gradul de pericol chimic obiectele economiei naţionale sunt divizate în
4 criterii, şi anume:
I – cînd zona contaminată cuprinde mai mult de 75 000 de persoane;

39
II – pericolul intoxicării este cuprins între 40-75 000 de persoane;
III – cînd în zona contaminată nimeresc mai puţin de 40 000 de oameni;
IV – cînd contaminarea nu depăşeşte teritoriul de protecţie sanitară.
Protecţia Civilă are menirea de a planifica, organiza şi supraveghea
realizarea unor măsuri de protecţia antichimică a populaţiei şi mediului, de a
lichida consecinţele unor asemenea avarii. În urma unui accident chimic se
realizează evacuarea populaţiei, măsuri pentru împiedicarea răspîndirii norului
toxic, degazarea locului de scurgere a substanţelor toxice cu sodă caustică, var
stins, etc.

Recomandări pentru populaţie în caz de contaminare chimică

 La recepţionarea semnalului despre pericolul contaminării chimice (un
sunet de sirenă) imediat includeţi radiodifuzoarele, ascultaţi informaţia
organelor Protecţiei Civile.
 Nu intraţi în panică !
 Înştiinţaţi despre pericol vecinii. Ţineţi radio difuzoarele deschise,
Rămîneţi în localurile unde vă aflaţi. Ermetizaţi încăperea. Nu aprindeţi
focul (concentraţia de substanţe poate provoca explozie).
 Aplicaţi măsurile de protecţie individuală (măşti anti-gaz, mască de tifon-
vată, prosoape).
 Dacă mirosul se păstrează sau este mai puternic ieşiţi din zona
contaminată (la indicaţiile organelor PC) perpendicular direcţiei vîntului,
în mijloace de protecţie individuală.
 REŢINEŢI ! Norul toxic se extinde pe o distanţă mare, reţinându-se în
spaţii închise, scuaruri , vîlcele, rîpi, subterane.
 Ieşind din zona contaminată este necesar de petrecut curăţirea
îmbrăcămintei (de scuturat atent hainele, de curăţat încălţămintea).
 Dacă pe piele aţi observat picături de substanţe nocive, tamponaţi cu o
cârpă sau cu o hârtie picăturile (se interzice de şters, astfel se măreşte
suprafaţa afectată) apoi spălaţi locul cu apă;

40
  Dacă consideraţi, că aţi fost afectat de acţiunea unor substanţe toxice,
faceţi un duş, schimbaţi hainele şi consultaţi un medic imediat după
semnalul de încetare a alarmei.
Considerăm de a aduce la cunoştinţă cele mai răspîndite substanţe toxice,
şi anume:

 CLORUL – gaz galben, mai greu ca aerul, se acumulează în locuri

joase. Evacuarea se face perpendicular direcţiei vîntului, la etajele de sus, pe
un loc ridicat. Căile respiratorii se protejează cu o pînză îmbibată cu apă şi
oţet.
 AMONIACUL – gaz fără culoare, mai uşor ca aerul. Evacuarea se
face în locurile mai joase, adăposturi, beciuri. Căile respiratorii se
protejeajează cu o pînză îmbibată cu o soluţie de 2 % de carbonat de sodiu.

SITUAŢII EXCEPŢIONALE SOCIO-BIOLOGICE

Acest tip de situaţii excepţionale este important ca şi cele enumerate mai

sus, iar prin manifestarea lui tot mai accentuată şi cu urmări nefaste, merită de a
i se acorda o atenţie prioritară. Asemenea situaţii excepţionale se manifestă deja
şi în Republica Moldova, iar nesoluţionarea acestor probleme poate duce în final
la catastrofe ecologice. În această ordine de idei ne vom referi în continuare la
următoarele situaţii ecologice caracteristice teritoriului republicii noastre.
Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării atmosferei
Omenirea prin activitatea sa economică influenţează permanent asupra
naturii şi de cele mai multe ori inconştient contribuie la schimbarea caracterului
ei. De rînd cu litosfera omul contribuie la deteriorarea calităţilor atmosferei şi în
primul rînd la schimbarea balansului termic.
Astfel, majoritatea activităţilor agraro-industriale ale oamenilor influenţează
direct sau indirect la schimbul de gaze, de umiditate şi căldură dintre atmosferă
şi litosferă, contribuind astfel la modificarea climei pe Terra.
Contaminarea atmosferei – constă în aruncarea în aer a diverselor substanţe
(aerozoli, gaze, particule ale metalelor grele) în cantităţi şi concentraţii ce pot
41
modifica componenţa şi calitatea maselor de aer şi care au o influenţă negativă
asupra organismelor vii.
Acest proces are drept cauze praful cosmic, activitatea vulcanilor, erozia
solului, activitatea umană (oxizi de Carbon, etc.) fapt care mai mult se atestă în
zonele puternic industrializate, de obicei în marele metropole ale lumii.
Asupra acestor zone de regulă se formează un nor de aer impurificat compus
din 3 straturi:
stratul de jos – situat printre case – format din gazele automobilelor şi praf;
stratul de mijloc – fumul de la sistemele de încălzire, 20-30 m. de la suprafaţa
solului;
stratul de sus – 50-100 m. – aruncări ale întreprinderilor industriale.
Acumularea de gaze (în special a oxizilor de carbon) provoacă încălzirea
planetei. Stratul de gaze permite trecerea căldurii solare, dar nu permite
“evacuarea” căldurii pămîntului în cosmos.
Această problemă este însoţită şi de emanarea tot mai puţină a O 2 de către
plante, mai ales în zonele puternic industrializate. Acest proces are drept cauză
insuficienţa zonelor verzi în aceste regiuni. Toate acestea provoacă oamenilor
boli, legate în primul rînd de sistemul cardiovascular.
Transparenţa atmosferei într-o anumită măsură depinde de cantitatea de
aerozoli ce-l conţine (praf, fum, ceaţă).
Cantitatea conţinutului de aerozoli în atmosferă micşorează cantitatea
energiei solare care vine spre pămînt –fenomen care poate provoca răcirea
Terrei, altfel spus, o nouă perioadă glaciară. De asemenea, schimbarea
transparenţei atmosferei poate cauza accidente grave de transport, mai ales
aeriene.
Procesele date – acumularea de gaze, încălzirea planetei şi intrnasparenţa
atmosferei, au permis cercetătorilor americani să înainteze o teorie importantă şi
chiar foarte “curajoasă”. Bazându-se pe cercetări ştiinţifice care au durat cîţiva
ani, ei au ajuns la concluzia precum că, “încălzirea tot mai mult a planetei, va
duce la răcirea ei mai rapidă”

42
 Desigur că această teorie are atît aspectele sale pozitive cît şi negative.
Scopul ei este de a dovedi că nu numai activitatea omului poate provoca cele
două procese menţionate mai sus, ci acestea pot fi şi de sine stătătoare.
Zgomotul pare a fi o problemă ce se accentuează tot mai mult şi provoacă
dezechilibrări a organismelor vii. El este mai accentuat în zonele puternic
industrializate, marile urbe şi tot aici este afectată şi cea mai mare parte a
oamenilor. Probabil că în viitorul apropiat problemele cauzate de zgomot vor
necesita o tratare tot atît de importantă ca şi alte boli.
Cel mai înalt nivel de producere a zgomotului îi revine transportului – 60 –
80 %, iar restul zgomotului de cartier, blocuri, case, etc.
Ploile toxice sunt rezultatul contaminării aerului cu reziduri industriale. Cea
mai mare parte a acestei contaminări îi revine oxizilor de Carbon şi Azot –
rezultaţi în urma arderii diverselor tipuri de combustibil. Asemenea ploi toxice
sunt nefaste pentru floră şi pentru sănătatea omului.
Distrugerea stratului de Ozon – strat care este învelişul de protecţiei al
planetei. Principala funcţie a lui este de a micşora puterea razelor ultraviolete
care vin spre pămînt şi astfel asigurând protecţia organismelor vii de puterea
distrugătoare a acestor raze.
Distrugerea acestui strat este provocată de aruncarea în atmosferă a
substanţelor ce conţin Hidrogen, Azot, Carbon, Clor, etc.
Praful este unul din cei mai răspîndiţi poluanţi ai atmosferei şi cuprinde:
 praf cosmic – 1 % din totalul care este în atmosferă;
 praf maritim – provocat din separarea sării din apă;
 praf vulcanic – principalul poluant al atmosferei;
 praf industrial - provocat de activitatea industrială, transport.
Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării pămîntului
Activitatea economică de-a lungul timpului a influenţat mult starea solului,
care pînă la urmă a dus la o serie de catastrofe – surpări, alunecări, prăbuşiri.

43
 Una din cauzele principale este contaminarea solului cu metale grele – Zinc,
mercur, Plumb, etc. care nimerind în sol contribuie la nimicirea şi distrugerea
organismelor vii.
Erozia solului – este pierderea treptată a calităţii solului sub influenţa unor
factori – natural şi activitatea omului.
Acest fenomen poate apărea în urma:
1. aplicării incorecte a îngrăşămintelor chimice;
2. eroziei solului în urma tăierii pădurilor;
3. incendiilor de pădure.
În final acest fenomen duce la pustiirea terenului – fenomen care se
caracterizează prin micşorarea sau dispariţia potenţialului biologic de pe o
anumită suprafaţă, legat în special de dispariţia resurselor de apă.
Factori care influenţează pustiirea
terenurilor sunt:
 degradarea acoperirii ierboase a teritoriului;
 folosirea neraţională a teritoriului;
 dezechilibrul între agricultură şi păstorit;
 distrugeri în urma construcţiilor industriale.
O latură aparte a acestei probleme o constituie epuizarea resurselor
minerale. Resursele minerale se împart în reversibile şi ireversibile. Resursele
reversibile – pădurile, vegetaţia, fauna, etc. – se pot restabili fără intervenţia
omului. Însă resursele ireversibile, - petrolul, cărbunele, gazul natural, etc. - nu
au proprietatea de a se restabili în tempourile de dezvoltare a Omenirii.
Epuizarea totală a lor poate provoca o criză economică mondială şi din acest
motiv, ele trebuiesc folosite raţional.

Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării biosferei

Biosfera este acea zonă a structurii Terrei unde sunt amplasate organismele
vii. Omul prin activitatea sa a influenţat şi structura şi evoluţia ei. În general
organismele superioare au capacitatea de a se autoregla, însă, activitatea omului

44
a ajuns la un aşa nivel că, prin intensitatea sa ea are o influenţă negativă asupra
naturii. Principala problemă este dispariţia unor specii de plante şi animale şi
totodată stoparea tempourilor de creare a noilor specii.
Conform unor date, anual dispare câte o specie sau subspecie de animale, iar
peste 1000 de specii de păsări şi animale sunt pe cale de dispariţie. Dispariţia
unei specii provoacă o reacţie în lanţ care poate duce la dispariţia altor specii sau
la micşorarea substanţială a lor.
Pentru floră un pericol mare îl constituie gazele emise în atmosferă, uniunile
cu ftor, clor, diverşi oxizi şi sulfaţi, care nimerind în sol împreună cu
precipitaţiile, contribuie la stoparea dezvoltării plantelor şi chiar moartea lor.
Îmbucurător este faptul că în anul 2000 cercetările făcute de NASA au
concluzionat că "…planeta Pămînt arată un pic mai verde decât 10 ani în
urmă…".
Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării hidrosferii
Aceste situaţii la fel sunt cauzate de activitatea omului, care a dus la apariţia
şi conturarea problemelor ce ţin de acest aspect:
 creşterea necesităţilor de apă – care sporesc tot mai mult. Cercetările
făcute au demonstrat că industriei îi revin 6-8 % din totalul apei folosite,
iar pentru necesităţile cotidiene a omului sunt necesare 200 l / zi de apă
potabilă. La acestea se mai adaugă şi apă folosită în domeniul agriculturii;
 contaminarea apelor – aruncarea în apă a diverselor substanţe ce distrug
calităţile apei şi o fac nefolosibilă. Acest proces poate fi “natural” (ploi
toxice, substanţe spălate din sol de ploi), cât şi provocat nemijlocit sau
direct de activitatea omului (aruncarea rezidurilor din domeniul industriei,
agriculturii şi alte activităţi umane).
 micşorarea resurselor de apă potabilă – desecarea mlaştinilor, tăierea
pădurilor, prelucrarea masivă a pămîntului, secarea râuleţelor, mlaştinilor,
etc;
Contaminarea apelor de pe continent nemijlocit provoacă şi impurificarea
Oceanului planetar. O cauză majoră a contaminării Oceanului o are activitatea

45
umană la fundul lui – în special cercetările şi extragerea petrolului, metanului,
cît şi transportul naval, experimentele nucleare, etc. Adevărate catastrofe
ecologice sunt considerate avariile tankerilor de transportare a petrolului sau pe
platformele maritime de extragere a acestui ţiţei, ce provoacă distrugerea faunei
şi florei din zona afectată.
Lista situaţiilor excepţionale poate fi continuată. Însă pentru a evita astfel de
situaţii şi în special consecinţele lor, este necesar de un sistem de lichidare a
consecinţelor SE bine dirijat.
În continuare ne propunem să analizăm sistemul de dirijare, transmisiuni şi
înştiinţare.
Astfel, scopul şi sarcinile dirijării Protecţiei Civile constau în activitatea
organelor de presă în masă, conducerea centrală în ramurile locale, publice,
conducătorilor obiectelor economiei naţionale (OEN) şi în organele de
conducere a specialiştilor PC, în menţinerea PC în stare gata pentru îndeplinirea
măsurilor în vederea preîntâmpinării şi lichidării consecinţelor SE.
Scopurile de pregătire a PC – de a reduce la minim victimele umane şi
daunele materiale în SE.
Pregătirea PC presupune prezenţa în momentul apariţiei SE a resurselor
pentru acordarea ajutorului sinistraţilor cu mijloacele proprii. Unul din stilurile
pregătirii PC este crearea unei structuri a organelor de conducere şi dirijare a
PC.
În corespundere cu Legea “Cu privire la protecţia civilă” conducerea PC în
raioane, oraşe şi la obiectele economiei naţionale (OEN) o îndeplinesc
conducătorii organelor administrării publice locale, iar în ministere,
departamente, instituţii generale – conducătorii ministerelor, departamentelor şi
instituţiilor generale. Aceşti conducători sunt preşedinţii CSE ai structurilor
corespunzătoare. În primăriile satelor conducerea nemijlocită a PC se
încredinţează specialistului la PC a primăriei.

46
 Pentru îndeplinirea lucrului cotidian în domeniul PC la întreprinderile cu u
efectiv de angajaţi mai mare de 300 de persoane şi la toate obiectele potenţial
periculoase sunt numiţi specialişti la PC.
Sarcinile de bază ale dirijării PC sunt:
 asigurarea pregătirii permanente a organelor şi forţelor PC pentru rezolvarea
sarcinilor în situaţii excepţionale;
 elaborarea şi corectarea la timp a Planurilor PC;
 elaborarea planificării perspective şi anuale de perfecţionare a PC şi
asigurarea executării;
 organizarea lucrului pentru asigurarea din timp a fondului construcţiilor de
protecţie colectivă şi a mijloacelor de protecţie individuală;
 asigurarea stabilităţii activităţii la obiectele economiei naţionale;
 organizarea instruirii multilaterale în domeniul PC a corpului de conducere, a
formaţiunilor PC şi a populaţiei în general pentru acţiuni în caz de situaţii
excepţionale.
Dirijarea PC este organizată şi se înfăptuieşte în baza Legii “Cu privire la
Protecţia Civilă”, Hotărârilor şi deciziilor Guvernului Republicii Moldova,
Dispoziţiilor Departamentului Situaţii Excepţionale, organelor administraţiei
centrale şi ale administraţiei publice locale, ordinelor şi deciziilor conducătorilor
OEN.
Baza tehnico-organizatorică de dirijare a PC o formează sistema de
conducere, care include organele de conducere, punctele de dirijare şi mijloacele
lor.
Organele de conducere sunt:
- CSE şi echipele punctelor de dirijare a ministerelor, departamentelor,
instituţiilor generale, judeţelor, municipiilor, primăriilor şi obiectelor economiei
naţionale
- Serviciul PC şi grupele operative a serviciilor PC a judeţelor, municipiilor,
primăriilor şi secţiile PC.

47
 În condiţiile cotidiene conducerea PC se organizează de la locurile
permanente a organelor de conducere.
Pentru dirijarea în situaţii excepţionale sunt formate punctele de rezervă, iar
în caz de necesitate punctele de conducere auxiliară, permanente şi mobile.
Punctul de dirijare este locul de unde organele de conducere dirijează
măsurile protecţiei civile. Punctul de dirijare trebuie să asigure dirijarea
neîntreruptă a legăturii de nădejde cu organele superioare de conducere a PC,
organelor subordonate şi reciproce ale PC, înştiinţarea muncitorilor, slujbaşilor,
populaţiei despre pericolul şi apariţia situaţiilor excepţionale, primirea
informaţiei despre situaţia creată, primirea hotărârilor şi aducerea dispoziţiilor la
subalterni.
Pentru asigurarea stabilă şi neîntreruptă a dirijării la punctul de dirijare (PD)
este formată echipa PD, care este organul de lucru al CSE. Echipele PD lucrează
numai după instalarea regimului de lucru întărit, care se instalează după apariţia
SE. Astfel echipa PD se trece la graficul de lucru de 24 ore.
Pentru rezolvarea sarcinilor separate sunt create grupe operative.
Sarcinile principale ale echipei PD sunt:
* acumularea, analiza, generalizarea informaţiei despre situaţia creată;
* aducerea la cunoştinţă a dispoziţiilor către executori şi controlul executării
lor,
* elaborarea hărţilor de lucru, registrelor de evidenţă a situaţiilor.
În componenţa echipei PD a primăriei (OEN) intră două grupe:
1. grupa de generalizare şi planificare;
2. grupa direcţiilor.
Componenţa grupelor este de 2-4 persoane.

Grupa de generalizare şi planificare are următoarele sarcini:

 analiza şi aprecierea situaţiei şi a pronosticului şi raportul datelor
preşedintelui CSE şi pregătirea raportului organului superior de
conducere a PC;

48
  pregătirea propunerilor preşedintelui CSE pentru primirea hotărârilor;
 elaborarea proiectelor ordinelor şi dispoziţiilor, înscrierea şi evidenţa
indicaţiilor orale ale preşedintelui CSE;
 asigurarea conducerii evacuării;
 pregătirea raportului despre situaţia şi informaţia ei conducătorilor OEN
din apropiere şi altor organe de conducere, care acţionează reciproc;
 controlul pentru pregătirea forţelor PC pentru acţiuni întreprinse la timp,
a ordinelor separate, dispoziţiilor şi indicaţiilor;
 conducerea hărţii raport şi registrelor de lucru.

Grupa direcţiilor are următoarele sarcini :

 acumularea şi evidenţa informaţiei primite şi raportul grupei de
generalizare şi planificare;
 înştiinţarea despre ameninţarea apariţiei situaţiei excepţionale;
 realizarea controlului în timp şi îndeplinirea precisă de către OEN
(primării) a ordinelor, dispoziţiilor şi indicaţiilor primite.
Baza dirijării este hotărârea preşedintelui CSE.
El este responsabil pentru dirijarea forţelor subordonate şi îndeplinirea cu
succes a sarcinilor puse. El trebuie să cunoască metodele de apărare în situaţii
excepţionale, baza organizării PC, să poată lua rapid hotărâri şi să ceară
executarea lor.
Dirijarea trebuie să fie neîntreruptă, fermă, stabilă, flexibilă.
NEÎNTRERUPERE – se obţine datorită primirii la timp a hotărîrilor şi
aducerea rapidă a sarcinilor la cunoştinţa subalternilor. Stabilirea unei legături
cu subalternii, cu organul de dirijare reciprocă, cu forţele PC şi cu şeful superior,
dislocarea iscusită a punctului de dirijare, restabilirea rapidă a
disfuncţionalităţilor de dirijare.
FERMITATEA – constă în faptul de a aduce cu insistenţă în viaţă a
activităţilor care sunt cu prudenţă planificate de PC şi primirea hotărârilor, care
asigură îndeplinirea sarcinilor în timpul stabilit.

49
 STABILITATEA – se obţine datorită instalării a punctelor de dirijare în
construcţii, care asigură apărarea efectivului şi nodurile de transmisiuni, crearea
mijloacelor duble de transmisiuni.
FLEXIBILITATEA – se asigură cu reacţionarea rapidă în schimbarea
situaţiei, întărirea la timp a hotărârii primite, punerea sarcinilor subalternilor şi
ordinea acţiunilor reciproce.
Transmisiunea este principalul mijloc de dirijare a protecţiei civile, care se
organizează în conformitate cu hotărârea preşedintelui CSE şi dispoziţiile
organului superior de conducere în domeniul protecţiei civile.
Transmisiunea a căpătat o semnificaţie deosebită, care determină pregătirea
structurii de dirijare a protecţiei civile.
Pierderea transmisiunii aduce la pierderea dirijării şi concomitent aduce la
neîndeplinirea sarcinilor puse.
În primării (OEN), instituţiile de învăţământ, răspunderea nemijlocită de
organizarea şi asigurarea pregătirii permanente a transmisiunilor şi înştiinţărilor
este încredinţată unuia din membrii CSE.
Sarcinile principale ale transmisiunii sunt:
 asigurarea transmiterii dispoziţiilor (ordinelor) şi aducerea sistemului
protecţiei civile în diferite stări de pregătire;
 înştiinţarea populaţiei, organelor de dirijare a protecţiei civile despre apariţia
pericolului unei situaţii excepţionale;
 asigurarea dirijării subalternilor, organelor şi forţelor protecţiei civile;
 schimbul de informaţii între organele de conducere reciprocă ale protecţiei
civile;
 asigurarea dirijării cu lucrările de salvare.
Pentru asigurarea dirijării sunt întrebuinţate următoarele tipuri de legături:

1. comunicare prin fir; 3. mobile;

2. radioreleu; 4. semnale.

50
 Cerinţele principale atribuite transmisiunii sunt:
- instalarea transmisiunii la timp;
- rapiditatea şi transmiterea informaţiei corecte;
- lucrul de încredere şi închis în condiţii de întrebuinţare a mijloacelor de
nimicire şi influenţare radio-electronică.
Aceste cerinţe asigură desfăşurarea la timp a mijloacelor de legătură,
planificarea şi întrebuinţarea complexă a lor, datorită cunoaşterii de către toţi
conducătorii a metodelor de întrebuinţare a mijloacelor de legătură.
În toate situaţiile conducătorul este obligat să fie echipat cu mijloace de
legătură, care trebuie să-i asigure legătura cu şefii superiori şi subalternii.
În fiecare subunitate, în prealabil sunt formate sistemele de transmisiuni.
Sistemul de transmisiuni include:
 nodurile de transmisiuni a punctelor de dirijare;
 liniile legate de nodurile de transmisiuni a reţelei de stat;
 forţele şi mijloacele de legătură a formaţiunilor protecţiei civile;
 rezerva forţelor şi mijloacelor de legătură.
O atenţie deosebită trebuie să fie acordată pregătirii legăturii radio, care în
situaţii excepţionale poate fi unicul mijloc de transmisiune, care asigură dirijarea
protecţiei civile.
Transmisiunea punctului de dirijare a primăriei este organizat cu punctul de
dirijare a sectorului şi raionului, cu OEN aflate pe teritoriul primăriei, cu
formaţiunile protecţiei civile, cu primăriile vecine, cu organele de conducere
reciprocă. În mersul lucrărilor de salvare, legătura radio se întrebuinţează fără
restricţii.
Principală sarcină a organizării transmisiunii este planificarea. Documentul
principal care determină organizarea transmisiunii este planul PC din primărie
(OEN).
Planul PC include următoarele documente:
1. Schema dirijării transmisiunilor şi înştiinţării (în timpul orelor de lucru);
2. Schema de înştiinţare (în afara orelor de lucru);

51
 3. Lista telefoanelor persoanelor cu funcţii de răspundere a PC.
Toate documentele de planificare a organizării transmisiunii sunt
întocmite şi aduse la cunoştinţa organelor PC şi la cunoştinţa subalternilor în
prealabil.

Astfel transmisiunea este unul din elementele principale a sistemului de

dirijare, reprezentând unul din mijloacele principale, care asigură dirijarea
neîntreruptă a activităţilor protecţiei civile.

Organizarea înştiinţării Protecţiei Civile.

Semnalele de înştiinţare şi acţiunile lor

În complexul activităţilor protecţiei populaţiei în caz de pericol şi de apariţie

a situaţiilor excepţionale un loc important îl ocupă organizarea înştiinţării
organelor de dirijare a PC, a formaţiunilor şi a populaţiei în general.
Sarcina principală în dirijarea PC este crearea din timp în toate echipele a
sistemului de înştiinţare.
Semnalele de înştiinţare sunt transmise fără rând la radio şi legătura de
transmisiuni (SCÎA) – sistema centralizată de înştiinţare, reţelele de radio-
transmiteri şi televiziune. Transmiterea semnalelor poate fi realizată circular şi
ales (în direcţii) cu punctul de dirijare a PC.
Sistemul de înştiinţare asigură:
 Transmiterea semnalului centralizat şi descentralizat (local) “Atenţie
tuturor” cu ajutorul sirenei electrice în oraşe, judeţe, OEN şi punctele săteşti
locale populate.;
 Înştiinţarea populaţiei prin emisiuni radiofonice prin staţiunile locale de radio
prin transmiterea informării vorbite;
 Înştiinţarea circulară şi aleasă persoanelor cu funcţii de răspundere prin
telefon la domiciliu;

52
 Transmiterea semnalelor PC muncitorilor, slujbaşilor OEN, formaţiunilor PC
şi populaţiei.
Cerinţa de bază a sistemului de înştiinţare este – realizarea primirii şi
transmiterii semnalelor şi informaţiei în timp scurt. Baza sistemului de
înştiinţare a PC o alcătuieşte (SCÎA) sistema centralizată de înştiinţare automată,
reţele de legătură şi radio-televiziune şi mijloacele speciale de înştiinţare.
SCÎA asigură înştiinţarea circulară a persoanelor cu funcţii de răspundere
prin semnalul “Atenţie tuturor” cu ajutorul sirenelor electrice şi schimbarea
reţelelor radio pentru transmiterea semnalelor de înştiinţare.
Această sistemă se bazează pe întrebuinţarea liniilor de legături radio-cablu,
nodurilor radio-translatoare, telecentre, staţii de radio şi aparaturi specifice.
АДУ-ЦВ (аппарат диспетчерского управления и центрального вызова).
ADD-CC (aparat de dirijare la distanţă şi chemării centralizate).
П-160, П-164, АСО/ SÎAC.
Modul înştiinţării de bază a populaţiei în caz de pericol a situaţiilor
excepţionale se referă la transmiterea informaţiilor vorbite în reţelele
republicane de radio şi televiziune, sistemele locale de înştiinţare.
Înaintea transmiterii informaţiei orale, pentru atragerea atenţiei populaţiei
sunt transmise semnalele preventive “Atenţie tuturor” prin conectarea sirenelor
electrice, vuietul sirenelor de la întreprinderi şi alte mijloace de semnalizare.
La audierea semnalului “Atenţie tuturor” populaţiei este obligată să asculte
informaţia transmisă prin intermediul radioului şi televiziunii. (Programa
naţională). Textul anunţurilor sunt transmise timp de 5 minute în limba de stat şi
în limba rusă.
La obiecte periculoase din punct de vedere chimic, exploziv şi incendiar,
răspunderea pentru înştiinţarea muncitorilor şi populaţiei ce locuieşte în
apropierea acestor obiecte este pusă în seama conducătorilor acestor obiecte.
Prin aceasta se realizează posibilitatea înştiinţării şi dirijarea teritorială. De
asemenea în procesul de înştiinţare sunt implicate secţiile PC, precum şi
sistemele locale de înştiinţare a obiectelor economice.

53
 O semnificaţie importantă are sistema locală de înştiinţare la obiectele unde
sunt folosite substanţe nocive, care pe teritoriul Republicii Moldova sunt mai
mult de 70 de unităţi.

ORGANIZAREA INSTRUIRII LA PROTECŢIA CIVILĂ ŞI

EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE SALVARE ŞI ALTOR LUCRĂRI DE
NEAMÂNAT (LS ŞI ALN)
De rând cu obiectivele de bază ale sistemului Protecţiei Civile din
Republica Moldova, care se referă la protecţia populaţiei şi a bunurilor ţării în
diverse situaţii excepţionale, la lichidarea consecinţelor apărute în urma acestor
situaţii, o sarcină a acestui sistem se referă la organizarea prealabilă şi
multilaterală a instruirii întregii populaţii, fapt stipulat chiar în articolul 1 al
“Legii cu privire la protecţia Civilă”.
Procesul de instruire a tuturor categoriilor de populaţiei cît şi
obligativitatea lui este prevăzut nemijlocit de către articolul 24 al “Legii cu
privire la Protecţia Civilă”, care la modul general prevede instruirea populaţiei
începând cu frageda vârstă de 8 ani, instruire realizată iniţial prin intermediul
instituţiilor de învăţământ de diferit profil, apoi urmată de instruirea în cadru
instituţiilor de activitate atât din sfera productivă cît şi din cea de servicii. Astfel
putem observa că procesul de instruire include pregătirea conducătorilor
organelor superioare de Stat din republică, conducătorii administraţiei publice
locale, conducătorii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, populaţia
antrenată în complexul de producere şi cel al serviciilor, elevii tuturor sistemelor
de învăţământ şi populaţia neantrenată deja în producerea de bunuri şi de
servicii.
Organizarea instruirii la Protecţia Civilă la rândul ei prevede respectarea unor
sarcini, în dependenţă de categoriile pe care le instruieşte:
 Pentru persoanele cu funcţii în organele de conducere – asigurarea la un nivel
înalt de acţiune a Protecţiei Civile, pentru îndeplinirea măsurilor de apărare a
populaţiei, asigurarea obiectului economiei naţionale pentru o activitate

54
 stabilă în caz de situaţii excepţionale, să posede abilitate în organizarea şi
efectuarea măsurilor Protecţiei Civile şi conducerea cu forţele Protecţiei
Civile, cu mijloacele ei în caz de pericol, declanşare şi lichidare a unei
situaţii excepţionale.
 Pentru forţele Protecţiei Civile – pregătirea temeinică a lor pentru
îndeplinirea sarcinilor destinate, conform specificului lor.
 Pentru restul populaţiei – de a acumula cunoştinţe şi a deprinde unele acţiuni
practice în îndeplinirea măsurilor de protecţie în diverse situaţii excepţionale
şi desigur în timpul lichidării consecinţelor unor asemenea situaţii.

I. Instruirea populaţiei din sfera de producere şi servicii, instruirea

populaţiei neantrenate în sfera de producere şi cea de servicii.
Instruirea categoriei date de populaţie este orientată spre instruirea şi
pregătirea a trei grupe principale:
a) corpul de conducere a obiectului;
b) formaţiunile nemilitarizate la protecţia Civilă ale obiectului;
c) lucrătorii ce nu fac parte din formaţiunile nemilitarizate.
§ 1 Pregătirea corpului de conducere.
Instruirea corpului de conducere este o primă fază în sistemul de
organizare a instruirii la Protecţia Civilă. Dirijarea pregătirii corpului de
conducere a obiectului este pusă în seama preşedintelui CSE şi tot el nemijlocit
este şi conducătorul grupei de instruire ce se formează la obiect. În caz de creare
a mai multor grupe de instruire conducătorii lor sunt numiţi printr-un ordin
special de către preşedintele CSE din rândul locţiitorilor sau a specialiştilor
principali. În această grupă de instruire sunt incluşi:
- locţiitorii preşedintelui CSE;
- specialiştii principali ai obiectului;
- şefii de servicii a protecţiei Civile;
- membrii CSE;
- conducătorii subunităţilor.

55
 Ca forme de instruire pentru pregătirea corpului de conducere sunt stabilite
următoarele: 1. Instruire anuală nemijlocit la obiect.
2. Instruire periodică (3 ani) la Centrele de Instruire ale SPCSE.
3. Instruire prin participare la diverse antrenamente şi aplicaţii.
Pentru instruirea corpului de conducere în cadrul obiectului anual sunt
rezervate un volum de 15 ore, stabilite de către Programa de instruire a
categoriilor la obiect.
Lecţiile după programa de 15 ore se petrec prin adunări şi lecţii periodice,
iar ca instructori pentru grupa corpului de conducere a obiectului sunt nemijlocit
– preşedintele CSE, locţiitorii săi, membrii CSE, şefii de serviciu, specialiştii
principali.
Este recomandabil ca la începutul fiecărui an de activitate la fiecare obiect să
se desfăşoare adunări instructiv-metodice (1-2 zile) cu corpul de conducere, la
care poate fi invitat şi efectivul de comandament al formaţiunilor nemilitarizate.
La aceste adunări trebuie să fie puse în discuţie o serie de probleme pe
marginea Protecţiei Civile:
- bilanţul activităţii pe anul precedent şi trasarea obiectivelor PC pentru noul
an;
- însuşirea documentelor normative şi legislaţiei privitoare la protecţia Civilă;
- petrecerea de lecţii instructiv-metodice şi chiar deschise pe problemele de
bază în conducerea Protecţiei Civile la obiect.
Pe lângă acest aspect, în afară de lecţiile petrecute nemijlocit la obiect,
corpul de conducere urmează un curs de instruire şi perfecţionare în volum de
35 de ore (5 zile), iar specialiştii la PC în volum de 70 de ore la Centrul de
instruire al Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.
Tot în cadrul instruirii se includ şi unele activităţi efectuate sub
conducerea preşedintelui CSE a obiectului sau a şefilor secţiilor regionale a
Protecţiei Civile, în care se includ adunări anuale de plănuire pe viitorul an, etc.

56
§ 2. Instruirea formaţiunilor nemilitarizate ale Protecţiei Civile.
Instruirea formaţiunilor nemilitarizate are ca scop primordial de ai învăţa să
acţioneze eficient în focarele unei situaţii excepţionale, în regiunile supuse unor
calamităţi naturale, avariilor şi catastrofelor, în corespundere cu destinaţia lor.
Accentul de bază în procesul instruirii acestei categorii este pus pe organizarea
de lecţii practice.
O atenţie deosebită se atrage instruirii şi pregătirii în special formaţiunilor noi
formate, specializate a le obiectului şi chiar a formaţiunilor teritoriale, pentru ca
ele să se poată manifesta cu o eficienţă înaltă la sarcinile apărute brusc în timp
de pace.
Pregătirea formaţiunilor se organizează nemijlocit la obiect, iar responsabil de
acest lucru este nemijlocit preşedintele CSE a obiectului dat. Instruirea atît a
comandamentului cît şi a efectivului formaţiunilor nemilitarizate se efectuiază
după următoarele forme:
a) anual – nemijlocit la obiect, în volum de 15 ore;
b) periodic – instruirea comandanţilor formaţiunilor în cadrul Centrelor de
Instruire ale Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, în volum de
21 ore;
c) sistematic – prin participarea la diverse discuţii pe PC, aplicaţii,
antrenamente.
Programa de 15 ore se împarte în teme generale (10 ore) pentru toate
formaţiunile şi în teme speciale (5 ore) în dependenţă de caracterul formaţiunii.
Lecţiilede instruire în baza acestei programe în cadrul obiectului sunt
organizate de către şefii de servicii a PC, de specialiştii principali, de
comandanţii formaţiunilor, ultimii mai ales la discutarea temelor speciale (5 ore)
cu folosirea pe larg a tehnicii, mecanismelor şi altor mijloace.
La începutul fiecărui an comandanţii formaţiunilor participă la adunări
instructiv-metodice cu durata de o zi, care se petrec în comun cu personalul de
conducere a obiectului. Totodată cu fiecare formaţiune în decursul anului se

57
petrec nu mai puţin de două antrenamente – “anunţare” şi “adunare” a
efectivului.
ANUNŢARE – în urma alarmei, anunţării membrii formaţiunilor trebuie
să se prezinte la obiect (vara în decurs de 1 oră, iarna – 2 ore),să raporteze
comandantului sosirea, apoi are loc alinierea, primirea de mijloace
necesare şi formaţiunea trebuie să fie gata de intervenţie.
ADUNAREA – dacă personalul este la locul de muncă, atunci într-un
timp de 20 de minute el trebuie să fie adunat şi gata de misiune.
În cadrul acestor lecţii, antrenamente, aplicaţii efectivul formaţiunilor trebuie
să execute unele normative ce dovedesc gradul de pregătire al lor.
Pe lângă aceste instruiri, comandanţii formaţiunilor periodic (o dată la 3 ani)
trec un curs de perfecţionare în volum de 21 ore la Centrul de Instruire al
Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.

§ 3. Instruirea lucrătorilor ce nu aparţin formaţiunilor nemilitarizate ale PC.

Pregătirea şi instruirea lucrătorilor şi salariaţilor ce nu aparţin componenţei
formaţiunilor se va petrece anual cu un volum de 12 ore. Sarcina dată este
realizată prin studierea de sinestătătoare a întrebărilor Protecţiei Civile şi prin
intermediul unor lecţii plănuite regulat, în componenţa grupelor de instruire sub
conducerea conducătorilor de lecţii special pregătiţi.
Formele de învăţământ concrete, temele, numărul de ore pentru fiecare temă,
timpul petrecerii lecţiilor sunt stabilite de conducătorul obiectului, ţinând cont
de condiţiile locale, de specificul activităţii obiectului cît şi de gradul de însuşire
a problemelor studiate anterior.
Scopul primordial al acestei instruiri este pe lîngă faptul transmiterii unui
volum de cunoştinţe, cultivarea unor deprinderi şi obişnuinţe practice în
folosirea tuturor procedeelor şi mijloacelor de acţiune în diverse situaţii
excepţionale. Accentul şi atenţia cea mai mare trebuie orientate spre îndeplinirea
normativelor practice şi spre acţiunile întreprinse după semnalul “ATENŢIE
TUTUROR”.

58
 Cu lucrătorii obiectelor chimic periculoase şi cu populaţia ce locuieşte
nemijlocit în apropierea lor se petrec o serie de antrenamente în caz de avarie la
obiect, se prelucrează problemele privind evacuarea urgentă şi acordarea
ajutorului medical.
Pentru petrecerea lecţiilor anual prin ordinul conducătorului de obiect se
numesc conducătorii lecţiilor din personalul de conducere şi comandament,
specialişti, şefi de ateliere, sectoare, locţiitorii lor. Cu conducătorii acestor lecţii
se petrec adunări (1-2 zile) sub conducerea specialiştilor după state la Protecţia
Civilă a obiectelor, în cadrul cărora se însuşeşte metodica petrecerii lecţiilor şi
antrenamentelor prevăzute. (Dacă la obiect nu sunt specialişti la PC, atunci
conducătorii acestor grupe trec o pregătire la Centrele de Instruire ale SPCSE)
Persoanele de conducere a Protecţiei Civile la obiect, şefii tuturor
subunităţilor constructive sunt obligaţi să acorde ajutor metodic conducătorilor
acestor lecţii, să înfăptuiască permanent controlul desfăşurării lor. Lecţiile se
petrec mai mult practic, în baza instructiv-metodică proprie sau la baza altor
obiecte, cu mijloacele instructive şi material-demonstrative. Se interzice de-a
înlocui lecţiile practice şi petrecerea normelor prin lecţii teoretice în clase.
§ 4. Instruirea populaţiei care nu este antrenată în sfera economică şi cea de
servicii.
Toată populaţia care nu este inclusă în sferele de producţie şi deservire la fel
este supusă într-o anumită măsură instruirii, cu scopul transmiterii de cunoştinţe
şi deprinderi de protejare în diverse situaţii excepţionale.
 Conform directivei Directorului general al departamentului situaţii
Excepţionale Nr. 2/555 din 02.11.2001 “Cu privire la organizarea
pregătirii PC a republicii Moldova în anul 2002”, art. IX - Instruirea la
PC, p. 4 – populaţia neangajată în nici o sferă de activitate se instruieşte la
locul de trai prin intermediul TV şi Radiou republican şi local, prin
intermediul presei, prin includerea ei la unele etape ale aplicaţiilor la
Protecţia Civilă. Acest aspect al instruirii este pus în seama:
 preşedinţilor CSE a primăriilor;

59
  specialiştilor la PC a primăriilor
II. Planificarea şi evidenţa instruirii la Protecţia Civilă.
§ 1. Planificarea.
Planificarea instruirii personalului de conducere, a formaţiunilor
nemilitarizate la PC, lucrătorilor şi altor angajaţi ai obiectului se înfăptuieşte
ţinând cont de unele cerinţe:
a) Legea Republicii Moldova “Cu privire la protecţia Civilă”;
b) Indicaţiile metodico-organizatorice la instruirea PC în Republica Moldova
pentru noul an (Directiva DSE);
c) Ordinul preşedintelui CSE a obiectului, oraşului, raionului şi indicaţiile
conducătorilor Ministerelor, Departamentelor respective despre totalurile
pregătirii pe anul precedent şi sarcinile pentru noul an de studii.
Toată pregătirea pentru instruirea populaţiei se planifică pe un an (02.01 –
30.11).
În timpul planificării pregătirii la PC se elaborează:
- Ordinul preşedintelui CSE despre totalurile anului precedent şi obiectivele
noului an;
- Planul pregătirii personalului întreg al obiectului pe anul de studii;
- Oralul lecţiilor pentru fiecare grupă de instruire.
ORDINUL
Ordinul preşedintelui CSE a obiectului este documentul principal în baza
căruia se elaborează restul documentelor pe noul an de instruire. La ordin se
anexează – temele aplicaţiilor şi antrenamentelor, lista grupelor de instruire şi
lista conducătorilor lecţiilor la Protecţia Civilă.
PLANUL
Planul de pregătire a personalului de conducere, a formaţiunilor şi a altor
salariaţi se întocmeşte pentru noul an de studii. o mare atenţie în elaborarea
planului se acordă planificării măsurilor practice, care se vor îndeplini pe
parcursul anului.
Planul de instruire e format din două despărţituri:

60
 1. Măsurile petrecute de organele supreme la Protecţia Civilă;
2. Măsurile petrecute nemijlocit la obiect.
Planul de instruire este întocmit şi semnat de specialistul la PC al obiectului,
se coordonează cu organul suprem la protecţia Civilă (în dependenţă de obiect)
şi în final este aprobat de preşedintele CSE a obiectului.
ORARUL LECŢIILOR
Orarul lecţiilor se elaborează şi se semnează de specialistul la protecţia Civilă
al obiectului şi se aprobă de preşedintele CSE a obiectului. În cadrul orarului
sunt elucidate temele ce urmează a fi studiate, aplicaţiile şi antrenamentele
preconizate. Orarul este executat pentru fiecare grupă de instruire aparte.
§ 2. Evidenţa instruirii în domeniul Protecţiei Civile.
Această evidenţă este ţinută permanent. Ea trebui să fie organizată la timp, să
fie autentică, să reflecte starea reală şi obiectivă de îndeplinire a tuturor
măsurilor planificate. Responsabil de respectarea acestor aspecte este
specialistul al protecţia Civilă a obiectului. Evidenţa date se execută prin
elaborarea şi ţinerea unor documente:
 Registrul de evidenţă al lecţiilor la PC pentru fiecare grupă de instruire – se
execută în fiecare grupă de instruire de conducătorul grupei, care şi este
responsabil de evidenţă. Registrul are două paragrafe
– evidenţa frecventării lecţiilor;
– observaţiile şi propunerile controlului.
După terminarea perioadei de instruire aceste registre sunt predate
specialistului la PC, care le păstrează timp de 3 ani.
 Registrul de pregătire a corpului de conducere şi a comandamentului la
Centrele de Instruire ale DSE – se execută de către specialistul la PC a
obiectului. Registrul dat este un document pentru o perioadă mai îndelungată
de evidenţă, în care se înscriu toate persoanele cu funcţii ce trec periodic
instruirea la Centrele de Instruire ale DSE.
Totodată sunt permise şi executarea unor altor tipuri de acte de evidenţă în
dependenţă de caracterul obiectului sau alţi factori (lecţii adăugătoare, etc.).

61
 Audienţii independent elaborează documentele de instruire, folosind
culegerea de forme a documentelor “Planificarea şi evidenţa pregătirii la PC” şi
documentele de instruire a obiectului nemijlocit.
Astfel, observăm că procesul de instruire la Protecţia Civilă are menirea de
a supune instruirii toată populaţia Republicii Moldova, în scopul acumulării de
cunoştinţe despre diverse situaţii excepţionale şi metode de lichidare a
consecinţelor lor cît şi deprinderea populaţiei cu obişnuinţe practice ce ar trebui
întreprinse în situaţii excepţionale, toate la un loc avînd menirea de a stopa
pierderile de ordin uman şi material în cazul declanşării unei situaţii
excepţionale.
Volumul enorm şi complicat a instruirii în domeniul Protecţiei Civile a
tuturor categoriilor de populaţie necesită o mare atenţie, o răspundere şi un
control permanent asupra îndeplinirilor cerinţelor date din partea tuturor
organelor implicate şi desigur din partea populaţiei.
De asemenea, un rol important îl are înştiinţarea în caz de producere a unui
cutremur de pământ, deoarece de fermitatea, stabilitatea şi flexibilitatea dirijării
va depinde rapiditatea şi calitatea executării lucrărilor de salvare şi a altor lucrări
de neamânat în zonele cutremurilor de pământ.

CUTREMURUL DE PĂMÎNT

Seismul prezintă o distrugere a rocilor adînci sub suprafaţa pămîntului, care

provoacă crăpături terestre sau subterane. Drept rezultat au loc vibraţii terestre,
care afectează clădirile.
Distrugerile în masă a locuinţelor şi clădirilor administrative ale
infrastructurii pe un teritoriu imens, deteriorarea drumurilor, căilor ferate,
scoaterea din funcţie a sistemelor energetice şi reţelelor comunale, liniilor de
legătură, decesul unui număr mare de oameni şi pierderea animalelor, toate
acestea, având experienţa cutremurilor de pământ, în deosebi, a cutremurului din
Spitac, au necesitat soluţionarea unui şir de probleme complicate imediate
referitor la lichidarea consecinţelor cutremurului de pământ.

62
 În legătură cu faptul că seismul poartă un caracter excepţional, lichidarea
urmărilor lui necesită atragerea unor resurse umane şi materiale esenţiale, pentru
asigurarea activităţii complexe şi multelaterale a organelor de conducere şi a
forţelor PC.
Un astfel de organ de conducere este Comisia pentru Situaţii Excepţionale
a obiectului (instituţiei, localităţii, etc).
Activitatea Comisiei pentru Situaţii Excepţionale (CSE) începe odată cu
primirea de către preşedintele CSE a informaţiei privind apariţia calamităţii
naturale, avariei sau catastrofei şi convenţional poate fi divizată în patru etape, şi
anume:
1. înştiinţarea populaţiei şi adoptarea măsurilor urgente;
2. planificarea măsurilor de lichidare a consecinţelor;
3. efectuarea lucrărilor de salvare;
4. lichidarea urmărilor.
În prima etapă se înfăptuieşte înştiinţarea şi adunarea comisiei, estimarea
preventivă a situaţiei, se adoptă măsuri urgente de protecţie a populaţiei,
acordare de ajutor sinistraţilor, localizarea avariei şi organizării cercetării.
După adunarea CSE, preşedintele informează membrii comisiei despre
declanşarea calamităţii naturale, avariei sau catastrofei şi despre situaţia creată.
De asemenea preşedintele CSE informează Comisia pentru Situaţii Excepţionale
a Republicii Moldova prin intermediul Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii
Excepţionale.
La estimarea preventivă a situaţiei se concretizează sau se stabileşte locul
şi timpul apariţiei calamităţii naturale, avariei sau catastrofei, caracterul ei
(felul), proporţiile, se fac pronosticurile dezvoltării consecinţelor ei, se
estimează pericolul afectării populaţiei, contaminării mediului înconjurător,
dimensiunile şi caracterul pagubelor pricinuite economiei.
În etapa a doua se efectuează cercetarea, concretizarea situaţiei,
pronosticarea şi estimarea proporţiilor daunei, calculul forţelor necesare ale PC,

63
se elaborează decizia şi se planifică lucrul de lichidare a urmărilor avariilor şi
catastrofelor. Continuă îndeplinirea măsurilor începute în prima etapă.
În baza datelor cercetării se estimează situaţia creată şi se determină
sarcinile de efectuare a lichidării urmărilor calamităţii naturale, avariei sau
catastrofei, forţele şi mijloacele antrenate, ordinea de acţiuni a forţelor pentru
îndeplinirea sarcinilor, timpul începutului şi sfârşitului lucrărilor, organizarea
acţiunilor reciproce a forţelor, măsurilor de asigurarea a executării lucrărilor,
ordinea întrării în raionul calamităţii naturale sau avariei, organizarea dirijării.
În etapa a treia se organizează şi se efectuează lucrările de salvare şi cele
de neamânat, continuă activităţile de protecţie şi acordare a ajutorului populaţiei.
În etapa a patra se întreprind măsuri de lichidare a urmărilor calamităţilor
naturale, avariilor şi catastrofelor. Scopul lor este crearea condiţiilor pentru
asigurarea vitalităţii populaţiei în raionul supus calamităţii naturale, avariei,
catastrofei şi restabilirea funcţionării economiei.
În procesul de lichidare a urmărilor cutremurului de pământ pot fi
evidenţiate două etape de bază, şi anume:
1. Efectuarea imediată a lucrărilor de căutare-salvare.
2. Restabilirea potenţialului social-economic al zonei de calamitate.
În cazul executării imediate a lucrărilor de salvare şi a măsurilor de
asigurare a activităţii vitale a populaţiei, atenţia primordială se acordă
soluţionării următoarelor sarcini:
a) În timpul lucrărilor de salvare se efectuează: determinarea
volumului şi gradului de deteriorare a diferitelor clădiri şi edificii, stabilirea
locurilor de adunare a sinistraţilor în dărâmături şi concentrarea forţelor şi
mijloacelor de bază pentru salvarea lor, căutarea şi scoaterea sinistraţilor de sub
ruine, acordarea primului ajutor medical şi de specialitate cu evacuarea
ulterioară în staţionare; scoaterea de sub ruine a decedaţilor, înregistrarea şi
înmormântarea acestora.
b) Alte lucrări imediate: curăţirea căilor de acces şi a platourilor pentru
parcarea tehnicii sosite; repartizarea şi menţinerea în stare bună a itinerarelor de

64
circulaţie; restabilirea magistralelor de cale ferată; localizarea şi stingerea
incendiilor; lichidarea avariilor şi consecinţelor lor la reţelele comunale,
energetice şi tehnologice, care periclitează viaţa sinistraţilor şi fac dificilă
executarea lucrărilor de salvare: distrugerea construcţiilor, caselor şi edificiilor,
care ameninţă să se prăbuşească; întărirea părţilor instabile ale distrugerilor,
care, fiind instabile, pot să se mişte în procesul lucrărilor; organizarea serviciului
de comenduire şi menţinere a ordinii publice în scopul deplasării libere a
transportului spre obiectivele de lucru şi pe automagistralele ascendente,
efectuarea controlului asupra utilizării tehnicii, precum şi prevenirea cazurilor de
furturi şi jafuri; restabilirea reţelelor staţionare pentru iluminare a principalelor
magistrale de transport din oraşe şi alte localităţi, precum şi a obiectivelor la
care se desfăşoară lucrările de salvare; evidenţa şi transmiterea către organele
corespunzătoare a valorilor depistate în procesul lucrului (bani, obligaţii,
bijuterii) şi a documentelor, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor în mediul
efectivului antrenat în executarea lucrărilor de salvare, soluţionarea sarcinilor de
executare a complexului de măsuri antiepidemice şi sanitaro-igienice,
organizarea exhumării animalelor pierite în timpul cutremurului de pământ.
c) Asigurarea materială şi tehnică: completarea formaţiunilor cu
automacarale, excavatoare, buldozere, autobasculante şi mijloace mecanizate,
deservirea tehnică şi reparaţia curentă a tehnicii, asigurarea ei cu materiale
lubrifiante şi carburanţi; asigurarea oportună a efectivului antrenat la executarea
lucrărilor; cazarea, organizarea alimentaţiei, deservirii medicale şi serviciilor de
baie.
Acţiunile formaţiunilor Protecţiei Civile
d) Asigurarea activităţii vitale a populaţiei oraşelor şi localităţilor
sinistrate: strămutarea temporară a populaţiei neapte de muncă ce n-au suferit în
urma cutremurului din raioanele afectate, în primul rând a femeilor şi copiilor în
raioanele ce n-au suferit în urma cutremurului; asigurarea populaţiei sinistrate cu
îmbrăcăminte caldă şi obiecte de prima necesitate, organizarea alimentaţiei şi
asigurarea cu apă; cazarea temporară în corturi, case şi clădiri rezistente la

65
cutremur; profilaxia şi prevenirea apariţiei focarelor de boli infecţioase în rândul
populaţiei, depistarea oportună şi izolarea bolnavilor; efectuarea complexului de
măsuri pentru lichidarea traumelor psihologice şi a stărilor de şoc; organizarea
serviciului informativ despre locurile de cazare a populaţiei evacuate; internarea
răniţilor în instituţiile medicale; înştiinţarea despre locul şi timpul înmormântării
celor decedaţi. Caracterul sarcinilor soluţionate şi termenii de îndeplinire a
acestora necesită o atitudine deosebită în ceea ce priveşte organizarea
multilaterală a acţiunilor în condiţii excepţionale.
Eforturile de bază trebuie îndreptate spre scoaterea de sub ruine a
sinistraţilor, acordarea primului ajutor medical, punerea în afara oricărui pericol
a populaţiei afectate, demontarea ruinelor, curăţirea căilor de acces şi a
drumurilor, exhumarea celor decedaţi.
Atenţia principală trebuie acordată soluţionării celor mai grave probleme –
salvarea oamenilor de sub ruinele clădirilor distruse şi punerea la punct a
sistemului de asigurare vitală.
Este necesar de menţionat, că neoperativitatea acţiunilor CSE, serviciilor
PC, a ministerelor şi instituţiilor pentru antrenarea oportună a forţelor şi
mijloacelor, neasigurarea conducerii lor după cutremur, influenţează negativ
asupra organizării şi eficacităţii executării lucrărilor de salvare, îndeosebi în
perioada iniţială, când factorul de timp are importanţa primordială.
În raioanele în care puterea cutremurului este foarte mare şi se
deteriorizează mijloacele tehnice şi de comunicaţii, informarea populaţiei despre
ordinea acţiunilor în situaţia creată devine imposibilă. Lipsa de informaţie
îndeosebi în primele zile, creează în rândul populaţiei stare de panică, care
dezorganizează activitatea în aceste condiţii.
Un rol important se acordă cercetării. Cercetarea trebuie să se efectueze
neîntrerupt până la sfârşitul lucrărilor de salvare.
Datele despre cutremur necesită a fi prezentate din municipii, oraşe,
raioane în Departamentul Situaţii Excepţionale, nu mai târziu de 1-1,5 ore.
Aceste date sînt cele mai importante pentru luarea deciziilor oportune şi corecte

66
de către toate Comisiile pentru Situaţii Excepţionale în scopul concentrării
forţelor de bază ale PC pentru lichidarea consecinţelor seismului. Pe parcursul
primelor 30-40 minute CSE din oraşe, municipii, raioane acumulează datele
despre cutremurul care s-a produs şi imediat le raportează în DSE.
Aceşti termeni de timp se acordă şi conducătorilor de obiecte, precum şi
preşedinţilor satelor şi comunelor.
În cazul deteriorării liniilor sau mijloacelor de comunicaţii (radio), pentru
colectarea datelor de la oraşe şi raioane, se creează grupe operative, care se
deplasează în teren cu ajutorul transportului. În scopul asigurării mai eficace a
conducerii lucrărilor de salvare şi urgente, zonele (oraşul, satul) distrugerilor sînt
divizate în sectoare, fiecare dintre care includ câteva obiecte de executare a
lucrărilor (în hotarele unui obiect, câteva clădiri, edificii).
Spre exemplu: cutremurul anului 1988 din Armenia: În oraşul Leninacan
au fost create 14 sectoare, care includeau 400 de obiecte, în fiecare sector intrau
câteva clădiri şi edificii. În oraşul Kirovocan teritoriul a fost divizat în 10
sectoare pentru executarea lucrărilor de salvare, în oraşul Spitac – 5 sectoare.
În fiecare sector se numeşte comandantul sectorului şi un locţiitor.Pentru
eficacitatea activităţii, din reprezentanţii CSE, direcţii şi secţii ale PC a
municipiului, oraşului, raionului şi serviciile PC, se creează grupe operative.
Activitatea organizatorică a acestor grupe operative include: concretizarea pe
teren a sarcinii primite, adoptarea deciziei de efectuare a lucrărilor de salvare şi
urgenţă, punerea sarcinilor executorilor, organizarea acţiunilor coordonate
reciproc a tuturor forţelor şi mijloacelor, asigurarea multilaterală a acţiunilor lor;
generalizarea şi propagarea experienţei acţiunilor, îndeosebi a celor de
organizare şi tehnologie a executării lucrărilor de salvare.
În raionul dezastrului se introduce un regim strict de trecere, acţionează
serviciul de patrulare, se întăreşte paza obiectelor importante. Sectorul de
comandament se organizează în cadrul sectorului de comenduire, hotarele căruia
de regulă, coincid cu hotarele sectorului de producere a dezastrului.

67
 Pentru estimarea corectă a situaţiei la obiect (în sat, oraş), cercetarea
trebuie să stabilească caracterul distrugerilor clădirilor şi edificiilor, precum şi
locul aflării sinistraţilor sub ruine. De asemenea este necesar de ţinut cont de
timpul producerii dezastrului, şi anume:
- ziua majoritatea populaţiei se poate afla în instituţiile de învăţământ,
magazine, la locurile de muncă;
- noaptea - la domiciliu.
În baza datelor de cercetare obţinute şi a observaţiilor personale, CSE
estimează situaţia şi adoptă decizia de executare a LS şi ALN.

Estimarea situaţiei
Pentru estimarea situaţiei este necesar de clarificat: caracterul şi volumul
distrugerilor; locurile posibile de aflare şi numărul oamenilor de sub ruine din
clădirile şi edificiile distruse total sau parţial; gradul de deteriorare a reţelelor
comunale – energetice şi tehnologice; prezenţa focarelor de incendii, inundaţii şi
contaminare chimică; caracterul şi volumul lucrărilor de salvare, structura şi
starea forţelor PC şi mijloacelor ale obiectivului (oraşului, satului); posibilităţile
de îndeplinire a lucrărilor de salvare.
În decizia de organizare şi efectuare a LS şi ALN preşedintele CSE indică:
- concepţia acţiunilor (scopul principal al LS şi ALN; care lucrări şi în
ce consecutivitate vor fi executate, unde vor fi concentrate eforturile principale,
care forţe şi mijloace vor fi implicate la îndeplinirea lor şi ordinea de utilizare a
lor);
- sarcinile executorilor (şefilor de sectoare, comandanţilor de formaţiuni,
forţelor şi mijloacelor ataşate, şefilor serviciilor);
- ordinea asigurării multilaterale şi măsurile de securitate la îndeplinirea
lucrărilor;
- ordinea conducerii.
În baza deciziei se elaborează planul calendaristic de efectuare a lucrărilor.

68
 Executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamânat (LS şi ALN)
Pentru executarea LS şi ALN, localizarea şi lichidarea avariilor la reţelele
comunale – energetice şi stingerea incendiilor la obiective, care au suferit în
urma cutremurului de pământ, sînt antrenate formaţiunile de la obiect, teritoriale
departamentale specializate şi unităţile militare.
Cele mai complicate lucrări sînt efectuate de formaţiunile speciale ale
serviciilor cu diferită menire şi în primul rând, de formaţiunile PC ale serviciilor
tehnice, antiincediare şi medicale. Componenţa şi acţiunile forţelor PC la
lichidarea consecinţelor cutremurului de pământ sunt determinate de caracterul
şi volumul distrugerilor.
Lucrările de prima importanţă vizează depistarea şi scoaterea oamenilor de
sub clădirile năruite, acordarea primului ajutor medical şi evacuarea sinistraţilor
în instituţiile medicale, precum şi cazarea oamenilor rămaşi fără adăpost.
În primul rând evacuarea oamenilor se efectuează din acele clădiri, care
sânt în pericol de inundaţie, dărâmare şi izbucnire a incendiului.
De prima importanţă sînt şi lucrările de lichidare a incendiilor, avariilor la
reţelele comunale – energetice şi tehnologice, care creează pericol pentru viaţa
oamenilor, şi în special, acele care pot declanşa avarii la obiectivele ce conţin
substanţe periculoase toxice (SPT). La lichidarea avariilor din conductele de
gaze, se stopează furnizarea gazului în reţea. În cazul avariilor la conductele de
apă, pentru neadmiterea inundării clădirilor şi edificiilor, sectoarele defectate se
izolează.
Experienţa lichidării consecinţelor cutremurului de pământ din
Spitac, permite formularea unui şir de reguli referitoare la tehnologia executării
lucrărilor de salvare, concretizarea metodelor existente şi elaborarea altora noi,
precum şi determinarea domeniilor de utilizare.
Prin îmbinarea de cuvinte, tehnologia executării lucrărilor de salvare, se
înţelege totalitatea de operaţii tehnologice reciproc legate ca loc şi timp,
orientate spre atingerea scopului comun – salvarea unui număr maxim de
sinistraţi.

69
 Misiunile de bază în acest scop sunt:
- căutarea victimelor;
- eliberarea sinistraţilor de sub dărâmături;
- scoaterea sinistraţilor;
- acordarea primului ajutor medical.
Căutarea victimelor începe cu stabilirea locurilor posibile de aflare a lor.
Apoi se folosesc metode combinate de căutare, cu antrenarea tehnicii de căutare
şi a cânilor special instruiţi. Cea mai efectivă metodă de căutare a sinistraţilor
este metoda bazată pe utilizarea aparatajului de iradiere cu raze infraroşii. În
Spitac au fost folosite glofonurile, capabile să înregistreze nu numai semnalele
făcute de oameni aflaţi sub ruine, ci şi să depisteze bătăile de inimă ale
sinistraţilor. Cu cânii special instruiţi se efectuează căutare în ruine nu numai a
sinistraţilor, dar şi a cadavrelor la o adâncime de 5 m de la suprafaţă. Utilizarea
cânilor este cea mai efectivă metodă în primele 4-5 zile de la momentul
declanşării cutremurului de pământ, îndeosebi vara. În continuare eficacitatea
folosirii lor scade din cauza obosirii animalelor şi a înaltei concentrări a
mirosului de putrefacţie.
În legătură cu insuficienţa aparatajului şi a cânilor pentru căutarea
sinistraţilor, salvarea se efectuează de către grupuri special create prin metoda
cercetării tuturor dărâmăturilor. În apropierea locului unde potenţial se pot afla
oameni în ruine, se efectuează lovituri în şine de tren, în elementele
dărâmăturilor, de asemenea, se strigă.
În cazul depistării sub ruine a oamenilor vii, se aleg cele mai adecvate
metode de salvare a lor. Începând lucrările de eliberare a victimelor de sub
ruine, în primul rând se stabileşte tipul construcţiei sau edificiului, unde se vor
efectua lucrările.
La executarea lucrărilor de salvare, în ruinele formate în urma distrugerii
clădirilor şi edificiilor din piatră brută (coteleţ) se folosesc două metode:
- metoda săpării galeriilor orizontale şi fântânilor verticale;
- metoda consecutivă de desfacere a ruinii orizontal.

70
 Trecerile – tunelurile se fac la distanţa cea mai scurtă, folosindu-se
golurile. Dimensiunile trecerii trebuie să fie suficient de largi pentru a se putea
pătrunde la sinistraţi şi ai scoate din ruine. O atenţie deosebită trebuie acordată
întăririi malurilor trecerilor. Dimensiunile trecerilor la început se fac de 0,5 x 0,6
m, apoi ele se lărgesc până la 1 x 1 m. Pentru executarea acestor lucrări sunt
antrenate grupe din 6-8 persoane. Lucrările se efectuează pe schimburi (3-4
persoane) cu perioada de lucru de 30-40 minute. Salvatorii trebuie să fie echipaţi
cu instrumente (ciocane pneumatice, electrice, spărgătoare de beton, hârleţe
mici, rangă mică, topor pentru pompieri), pe cap trebuie să poarte căşti cu lămpi
electrice şi centuri de siguranţă.
Mai complicate sânt lucrările de salvare a sinistraţilor de sub ruinele
formate în rezultatul prăbuşirii clădirilor din beton – armat. Uneori scoaterea
oamenilor de sub clădiri cu multe etaje, este necesară de efectuat prin metoda
desfacerii dărâmăturilor de sus. Această metodă se foloseşte când oamenii se
află aproape de suprafaţă, când ruinele sânt foarte mari. Mutarea blocurilor grele
pe suprafaţa săpăturilor nu se permite. Pentru desfacerea aglomerărilor de
materiale se utilizează excavatoare, macarale de mare tonaj (15 şi mai multe
tone). În scopul distrugerii unor dărâmături mici de la suprafaţa surpărilor se
numesc echipe în număr de 6-8 persoane, care manual sau, utilizând
instrumente, efectuează încărcarea acestor dărâmături pe suporturi speciale sau
în containere, pentru a fi ridicate cu macaralele, creînd astfel acces spre alte
construcţii avariate.
Pentru salvarea sinistraţilor de la etajele superioare ale clădirilor
semidistruse, se folosesc pe larg scările staţionare şi mobile ale pompierilor,
scările auto, dispozitive auto de ridicare, scări laterale de salvare, funii, corturi,
plase din funii, etc. Lucrările de salvare din clădirile înflăcărate sunt efectuate de
echipele de pompieri împreună cu salvatorii. Conducătorii lucrărilor sunt
comandanţii echipelor de pompieri. În cazul depistării la liniile comunale –
energetice şi tehnologice a deteriorărilor şi avariilor, ce pun în pericol viaţa
oamenilor şi împedică executarea lucrărilor de salvare, lucrările de restabilire

71
imediate sunt realizate de efectivul echipelor de salvare tehnică în primul rând
acolo, unde este pericolul vieţii oamenilor.
Ruinele sub care nu s-au depistat sinistraţi sau decedaţi sunt distruse total.
Necunoaşterea metodelor de efectuare a lucrărilor, lipsa deprinderilor
practice de îndeplinire în prima etapă de lichidare a consecinţelor cutremurului,
diminuează mult efectuarea îndeplinirii lucrărilor de salvare şi duc la creşterea
numărului de decedaţi din rândul persoanelor aflate sub ruine. Efectuarea
lucrărilor se complică atunci când lipsesc hărţile, planurile şi schemele oraşelor
şi localităţilor, obiectelor, lipsa caracteristicilor inginereşti, când nu sunt indicate
cele mai probabile locuri de îngrămădire a oamenilor.
Efectuarea cu succes a LS şi ALN sunt condiţionate de asigurarea calităţii
lor oportună şi multilaterală, cele mai importante fiind asigurarea materială,
tehnică, cu transport, mijloace medicale, antiincendiare etc.
Asigurarea LS şi ALN a populaţiei sinistrate
Una din condiţiile importante ale ritmurilor înalte de efectuare a lucrărilor
de salvare este munca cu randament şi neîntreruptă a tehnicii de încărcare,
autobasculantelor, mijloacelor mecanizate, care asigură îndeplinirea lucrărilor de
desfacere a îngrămădirilor de ruine. Pentru asigurarea muncii neîntrerupte,
această tehnică are mai multe echipaje (durata de muncă 10 ore şi 2 ore pentru
deservirea tehnicii şi alimentarea ei, hrana echipajelor).
Din multitudinea mijloacelor utilizate pentru ridicarea construcţiilor din
ruine, cele mai efective s-au dovedit a fi cricurile-peznă şi pneumatice, precum
şi cricurile hidraulice manuale. Forţa de ridicare sau de mişcare a pernelor de
diferită construcţie şi volum se schimbă de la câteva sute de kilograme până la
150 tone. Pentru introducerea lor sub obiectul de ridicat este suficient un spaţiu
de 2 cm. Din mijloacele mecanizate mici, utilizate pentru tăierea armaturii, cele
mai eficace sunt foarfecele pneumatice şi hidraulice, ferăstrăurile cu discuri
electrice şi cele ce funcţionează cu benzină. Alimentarea efectivului
formaţiunilor se face conform normelor de alimentaţie în condiţii de muncă
grea. Punctele mobile de alimentare asigură salvatorii cu hrană fierbinte la

72
locurile de lucru, inclusiv pe timp de noapte (ceai, pâine, salam, unt, conserve).
Pentru efectivul, care paricipă nemijlocit la scoaterea şi înhumarea cadavrelor se
eliberează câte 300 gm alcool cu tărie de 30 grade. Serviciul comerţ şi
alimentare asigură salvatorii cu echipament de lucru, cizme, căşti de montaj,
ochelari de protecţie, lanterne electrice etc.
Având în vedere că restabilirea vieţii normale a populaţiei sinistrate şi
asigurarea ei cu ajutor necesar în termeni restrânşi nu este posibilă, se
procedează la evacuarea ei, pentru drum eliberându-se hrană. Sinistraţii se
transportă în localităţi neafectate de cutremur.
Pentru cazarea lor, se folosesc sanatorii, case de odihnă, baze sportive şi
tabere de odihnă. Pentru organizarea alimentării populaţiei sinistrate se folosesc
obiectele staţionare de alimentare publică şi formaţiunile mobile ale serviciului
alimentare şi comerţ. Un mare ajutor în organizarea alimentării îl pot acorda
unităţile militare. Aprovizionarea cu apă se efectuează prin metoda transportării
apei în cisterne.
Pe timp de iarnă foarte acută devine problema încălzirii populaţiei şi a
formaţiunilor. Până la restabilirea sistemului de căldură, pentru încălzirea
populaţiei şi prepararea hranei se utilizează sobe metalice, arzătoare speciale de
la buteliile cu gaze. Asigurarea populaţiei sinistrate cu haine calde, încălţăminte,
pături şi alte obiecte de prima necesitate poate fi efectuată de către formaţiunile
de asigurare cu haine.
În condiţiile afectării în masă a oamenilor şi animalelor, o importanţă
deosebită o are efectuarea permanentă a măsurilor sanitar-igienice şi
antiepidemice, contra apariţiei infecţiilor în cadrul efectivului formaţiunilor şi a
populaţiei, controlul permanent asupra stării sanitar-igienice a raionului,
alimentaţiei, a asigurării cu apă, igienei efectivului, organizarea odihnei.
Concomitent cu desfăşurarea LS şi ALN, o atenţie deosebită trebuie
acordată problemelor de pregătire morală şi psihologică a efectivului
formaţiunilor PC şi de susţinere a sinistraţilor.

73
 ÎNCHEIERE
Protecţia civilă se organizează după principiul teritorial de producere pe
tot teritoriul republicii si este o parte componentă a structurii de apărare, element
al securităţii naţionale.
Conducerea generală a Protecţiei Civile este efectuată de către Guvernul
Republicii. Prim – ministru este Şeful Protecţiei Civile al Republicii Moldova.
În oraşe (sectoarele lor), raioane săteşti, comune - conducerea Protecţiei
Civile este efectuată de organele locale autonome.
În ministere, departamente de stat, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii
– conducerea Protecţiei Civile este efectuată de către miniştrii, conducătorii
întreprinderilor şi organizaţiilor corespunzătoare. Aceşti conducători, după
funcţie sunt şefii Protecţiei Civile.
Spre regret, de multe ori cauza apariţiei situaţiilor excepţionale sau
premisele de declanşare a lor, este acvitatea, deseori dăunătoare, a omului asupra
mediului înconjurător.
Pentru a stopa sau pentru a micşora daunele aduse de diverse SE, omul
trebuie să-şi analizeze atent acţiunile sale, să prevadă urmările unor acţiuni pînă
a le întreprinde, să folosească raţional resursele naturale, să protejeze mediul
înconjurător, să ţină cont de faptul că declanşarea unei situaţii excepţionale
poate provoca declanşarea altor asemenea situaţii şi că el trebuie să fie gata în
orice moment să le prevadă, să le stopeze sau să le facă faţă.
Experienţa lichidării urmărilor SE arată că este mai raţional, mai practic,
mai ieftin de a adopta măsuri de prevenire sau diminuare a avariilor,
catastrofelor, calamităţilor naturale, decât de-a înlătura urmările distructive ale
acestora. Primele 24 ore de la începutul cutremurului au o importanţă deosebită.
După acestea, peste fiecare oră şansele de a găsi persoane vii scade brusc (după
2 ore – 75%, 2-4 ore – 50%, 10 ore – 25%).
Pentru diminuarea urmărilor seismului este necesară pronosticarea şi
preîntâmpinarea populaţiei.

74
 Pronosticarea se efectuează în scopul determinării apariţiei posibilului
pericol pentru planificarea măsurilor necesare la diminuarea acestui pericol.
La elaborarea hărţilor riscului şi vulnerabilităţii trebuie ţinut cont de:
- cadrul normativ – instrucţiunile tehnice, care reglementează
construcţia clădirilor cu rezistenţă la orice SE;
- nivelul de planificare – corectarea planurilor de reconstrucţie a
oraşelor şi a altor planuri cu caracter social-economic;
- nivelul tehnico-ştiinţific – adică soluţionarea problemelor la crearea
aparatajului şi utilajului temeinic;
- nivelul informativ – adică pregătirea specialiştilor şi a populaţiei în caz
de SE.
Pronosticul seismului începe cu compararea fondului locativ cu standardele
infrastructurii. De asemenea, este necesar periodic de petrecut recensământul
populaţiei şi de elaborat planurile de executare a LS şi ALN.
Pronosticarea trebuie efectuată conform metodelor statistice şi geofizice,
ţinând cont de datele seismelor ce au avut loc, şi astfel de apreciat caracterul
seismului ce s-a produs sau în viitor se va produce, efectuarea observărilor şi
analizelor schimbărilor în zonele fostului cutremur. Reieşind din experimentele
de laborator şi observările asupra schimbărilor în scoarţa pământului, se pot
stabili unele simptome ale viitoarelor cutremure (schimbarea vitezei răspândirii
şi direcţiei razelor longitudinale care provoacă zgomot).
Presiunea energiei formează rupturi, ce accelerează răspândirea undelor.
Astfel de eveniment se observă cu 3-4 luni până la prima lovitură.
Schimbarea nivelului apei în fântâni, schimbarea fonului magnetic, densitatea şi
altor proprietăţi ale rocilor - toate acestea sunt semne ale unor posibile
cutremure de pământ.
Responsabilitatea nemijlocită la lichidarea consecinţelor SE, se pune pe
seama preşedinţilor CSE.

75
 Aşa dar, protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale de calamităţi naturale
şi ecologice, catastrofe şi de aplicarea mijloacelor contemporane de nimicire în
masă în timp de pace şi de război, este sarcina principală a Protecţiei Civile.
BIBLIOGRAFIE
1. Legea cu privire la Protecţia Civilă // Monitorul oficial, nr. 20, din 29
decembrie 1994;
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 259 din 09.03.1998;

3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 952 din 15 octombrie 1999 “Cu
privire la protecţia localităţilor Republicii Moldova de la procesele geologice
periculoase”;
4. Cociug, T.Grama, A. Triboi, A. Gavriliţă “Calamităţile în Moldova şi
combaterea lor”, Ch., 1997;
5. Ş. Şevciuc, V.Cîrpă „Situaţiile excepţionale în Republica Moldova”
6. Agenda populaţiei pentru acţiuni în situaţii excepţionale, Chişinău, 1998;
7. Acţiunile conducătorilor Protecţiei Civile în caz de calamităţi şi catastrofe,
Chişinău, 1996;
8. P.Ostrovari, P. Ciobanu, A. Boicu “Protecţia omului în situaţii excepţionale”,
Chişinău, 1997;
9. Гражданская Оборона на объектах агропромышленного комплекса.
Учебник. Москва, 1990.
10.Гражданская Оборона. Учебник. Москва, 1991.
11.Гражданская Оборона. Учебник. Москва, 1986.
12.Учебно-методическое пособие по действиям в условиях аварий,
катастроф и стихийных бедствий. Штаб ГО Р. Молдова, 1989.
13.Защита населения в чрезвычайных ситуациях. Каталог. Центр
информации и маркетинга на базе компьютерных систем (ИМАКС).
Москва, 1990.
14. Акимов В.А. и др. Оценка природной и техногенной безопасности:
теория и практика. М.: «Деловой экспресс», 1998. 218 с.
15. Акимов В.А. и др. Природные и техногенные ЧС: опасности, угрозы,

76
риски. М.: «Деловой экспресс», 2001. 344 с.
16 Управление риском: риск, устойчивое развитие, синергетика. М.: Наука,
2000. 431 с. 4. Воробьев Ю.Л. Основы формирования и реализации
государственной политики в области снижения рисков ЧС. М.: «Деловой
экспресс», 2000. 248 с.
17. Владимиров В.А. и др. Оценка риска и управление техногенной
безопасностью. М.: «Деловой экспресс», 2002. 184 с.
18. Акимов В.А. и др. Надежность технических систем и техногенный
риск: Учебное пособие для вузов / Под общ. ред. М.И. Фалеева. М.: ФИД
«Деловой экспресс», 2002. 368 с.
19. Акимов В.А. и др. Предупреждение и ликвидация чрезвычайных
ситуаций: Учебное пособие для руководящего состава РСЧС / Под общ.
ред. Ю.Л. Воробьева. М.: «Крук-Престиж», 2003. 380 с.
20. Акимов В.А. и др. Основы анализа и управления риском в природной и
техногенной сферах: Учебное пособие для вузов МЧС России Под общ.
ред. Ю.Л. Воробьева. М.: ФИД «Деловой экспресс», 2003. 458 с.
21. Воробьев Ю.Л. Национальная безопасность и управление
стратегическими рисками в России / Специальный выпуск аналитического
журнала «Управление риском», 2002. С. 4-9.
22. Акимов В.А. и др. Методический аппарат оценки и прогноза
стратегических рисков / Специальный выпуск аналитического журнала
«Управление риском», 2002. С. 10-18.

77