CURS

CONDUITA IN URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE, SITUATII DE

CRIZA SI DEZASTRE

Medicina dezastrelor este o ramură a medicinii care se preo-

cupă de problemele ce ţin de asigurarea medicală a lezaţilor în
procesul de lichidare a consecinţelor medico-sanitare ale dezastre
lor. Ea prevede organizarea şi efectuarea unui complex de măsuri:
- de tratament şi evacuare;
- sanitaro-igienice şi antiepidemice;
- de aprovizionare cu materiale medicale, tehnică şi utilaj
medical;
- de dirijare a forţelor şi mijloacelor serviciului medical.
In funcţie de măsurile enumerate, medicina dezastrelor are ur
mătoarele aspecte:
- de management sanitar;
- clinic;
- de medicină preventivă;
-- de management farmaceutic.
Această delimitare a făcut posibilă elaborarea unui sistem de
cunoştinţe teoretice şi activităţi practice cu caracter medical, în
vederea unui răspuns adecvat în situaţiile excepţionale apărute în
urma dezastrelor.

In anul 1975, la Geneva, s-a constituit Societatea Mondială a

Medicinii Dezastrelor, din care fac parte peste 30 de ţări.
Misiunile principale ale acestei societăţi sunt:
- coordonarea elaborărilor din domeniul medicinii dezastre
lor pe scară internaţională;
- efectuarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul asistenţei me
dicale urgente în situaţii de pierderi sanitare în masă;
- elaborarea programelor de studiu în medicina dezastrelor
pentru studenţi, rezidenţi şi medici.

Principiile de bază (organizatorice, tactice, manageriale) au

fost luate din medicina militară, care, pe parcursul mai multor se
cole de activitate practică, a sistematizat atât aceste principii, cât
şi nemijlocit activitatea teoretică şi practică în vederea acordării
asistenţei medicale răniţilor şi bolnavilor, începând cu câmpul de
luptă şi până la rezultatul definitiv.

Obiectivele medicinii dezastrelor sunt:

- studierea (analiza) situaţiei reale create în focarul dezastru
lui;
- cercetarea factorilor lezanţi; acţiunea lor asupra organis
mului uman; patologia specifică - drept consecinţă;
- examinarea formelor şi metodelor de organizare a asigură
rii medicale a lezaţilor.

Metodele de studiu:
- istorico-descriptivă - generalizarea (sintetizarea) experien
ţei de organizare şi asigurare medicală a populaţiei;
- de analiză - analizarea situaţiei medicale concrete în foca
rele dezastrelor, cu scopul de a determina căile de soluţio
nare a acestei situaţii;
- de prognoză - prognozarea situaţiei medicale, posibilă în
focarele dezastrelor;
- de statistică - determinarea indicatorilor statistici ce carac
terizează pierderile generale umane şi sanitare, cadrele me
dicale şi evaluarea activităţii formaţiunilor medicale antre
nate în procesul de lichidare a consecinţelor medico-sanita
re ale dezastrelor;
- de simulare, modelare (experimentale) - studierea proble
melor organizatorico-tactice şi practice şi a formelor de
utilizare a forţelor şi mijloacelor serviciului medical în si
tuaţii de dezastru, create după un scenariu (model) artifi
cial.

Prin dezastru (catastrofa, calamitate) înţelegem un eveniment

spontan, provocat de puterile naturii sau de activitatea umană,
urmat de distrugeri, pierderi materiale şi umane. In aspect medical
dezastrul poate fi definit astfel: eveniment spontan urmat de o
situaţie excepţională care este însoţită de pierderi generale umane
şi sanitare, cu patologie specifică, care necesită asistenţă medica
lă urgentă, scoaterea din funcţiune parţială ori totală a instituţii
lor medicale şi a cadrelor medicale, iar pentru lichidarea conse
cinţelor sunt necesare forţe şi mijloace medicale din afara focaru
lui (raionului accidentat de dezastru).

Situaţie excepţională în aspect medical este situaţia în care

apare o disproporţie între necesităţile în acordarea ajutorului medi
cal lezaţilor şi posibilităţile sistemului sanitar din raionul acciden
tat de dezastru.
Criteriile temporare de apreciere a situaţiei excepţionale sunt:
- numărul lezaţilor - de la 10 până la 15-25 persoane, dintre
care 2-4 decedaţi;
- îmbolnăviri în grup de boli contagioase - 50 persoane şi
mai mult;
- îmbolnăviri în grup de maladii de etiologie necunoscută -
20 persoane şi mai mult;
- îmbolnăviri în grup de maladii cu febră necunoscută -
15 persoane şi mai mult;
- dacă morbiditatea şi mortalitatea în zona dată depăşeşte de
3 ori indicii precedenţi.

. Clasificarea dezastrelor (după origine)

1. Spontane (naturale)
-Cutremur de pământ
- Inundaţii
-Uragane
-Vârtejuri
-Erupţii de vulcan
-Şuvoaie de nămol cu pietre
-Avalanşe de zăpadă
-Alunecări de teren
-Secetă (arşiţă)
-Ingheţuri

2. Tehnologice
-Explozii, distrugeri
-Incendii
-Scurgerea substanţelor toxice de acţiune toxică drastică
-Avalanşe în mine, şocul clădirilor
 -Avarieri grave ale mijloacelor de transport: feroviar, naval, auto, aerian,
subterane
-Emanări de substanţe radioactive

3. Sociale , specifice
-Războaie
-Acte de terrorism
- Epidemii
-Foamete
-Turburări, răscoale
-Epizootii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune următoarea clasi

ficare a calamităţilor:

• meteorologice: furtuni (uragane, vârtejuri, cicloane, viscol),

geruri şi caniculă
• topologice: inundaţii, avalanşe de zăpadă, alunecări de te
ren;
• telurice şi tectonice: cutremur de pământ, erupţii de vulcan;
• avarii: ieşirea din funcţiune a construcţiilor tehnice (baraje,
mine, tuneluri, incendii).

Clasificarea calamităţilor în funcţie de:

a)numărul lezaţilor:
• minore (numărul răniţilor şi decedaţilor - 25-100 sau
necesită spitalizare 10-50 lezaţi):
• medii (numărul răniţilor şi decedaţilor - 100-1000 sau
necesită spitalizare 51-250 lezaţi);
• de amploare (numărul răniţilor şi decedaţilor - peste
1000 sau necesită spitalizare mai mult de 250 lezaţi);

b) amploarea răspândirii consecinţelor:

• locală (cuprinde un compartiment al unei uzine, fabrici);
• de obiect (fabrică, uzină, instituţie de învăţământ);
• municipală (un oraş);
• regională (o regiune, o republică, o ţară);
• globală (câteva ţări, continente, întregul glob pământesc

Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică

sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau
animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă naturale

- alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi

sau dealuri,
pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri
funciare;
- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării
plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate
duce la victime umane şi distrugeri materiale;
- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la
oameni;
- epizootii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la
animale;
- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care
afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând
pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant;
- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare,
care prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri
materiale ce dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice
din zona afectată.

Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului

înconjurător provocate de accidente datorate activităţii umane

- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei

substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia;
- accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui
agent patogen pe timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului
acestuia;
- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate
provoca iradierea şi contaminarea personalului acesteia, populaţiei sau a
mediului înconjurător, peste limitele admise;
- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii
hidrotehnice ce duce la pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale, în
aval de locaţia acesteia;
- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea sau
avarierea unor utilaje tehnologice, datorită neglijenţei umane, ducând la
numeroase victime şi mari pierderi materiale;
- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a
circulaţiei, care generează distrugerea acestor căi de comunicaţii, victime
umane, animale, cât şi pagube materiale;
- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii = distrugerea
parţială a reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau
naturale;
- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale
generate de impactul produs asupra pământului de prăbuşire a unor sateliţi,
meteoriţi sau comete;
- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma căreia se
produc însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube
materiale

Apărarea împotriva dezastrelor comportă:

- măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;
- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor
periculoase cu urmări deosebit de grave;
- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Scopurile apărării împotriva dezastrelor:

- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele
dezastre;
- asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;
- realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.

Etapele apărării împotriva dezastrelor:

- pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;
- declanşarea dezastrelor;
- alarmare;
- intervenţia;
- reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;
- dezvoltarea societăţii;
- continuarea pregătirii
 Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:
- includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în
strategiile de dezvoltare
ale societăţii, la nivel central şi local;
- realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;
- optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea
acţiunilor de
prevenire;
- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.

Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:

- instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;
- exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;
- pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;
- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de
dezastre.

Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:

- cercetare zonei afectate;
- coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de
război),
acordarea asistenţei medicale de urgenţă, etc.;
- evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;
- crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;
- distribuirea ajutoarelor umanitare

Fişele caracteristice ale principalelor tipuri de dezastre

Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU

pentru dezastrele caracteristice ţării noastre.

1. Cutremur
- caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice care
poate genera
prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi
alunecări de teren.
- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare
probabilitate de
reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă.
Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul
acesteia şi observaţii în teren.
- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic
ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de
proiectare sau executare); densitate mare de locuinţe şi populaţie pe
suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a populaţiei) despre
cutremure.
- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a
altor tipuri de infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de
teren etc.); pierderi umane ( procent ridicat mai ales în zonele des populate
sau pentru clădirile prost conformate antiseismic); sănătate publică (număr
ridicat de persoane ce necesită intervenţii chirurgicale, contaminarea apei
potabile şi probleme de asigurare a condiţiilor sanitare minime de
supravieţuire).
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform
normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei
privind normele de comportament în caz de cutremur.
- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi
exersarea măsurilor
în planurile de protecţie şi intervenţie.
- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-salvare,
asistenţă medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico sociale.
afectate, distribuirea de ajutoare.
- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor
generate de cutremur(Mercalli, MSK, japoneză, etc.).

2.Alunecare de teren

- caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot

apare ca efecte secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene
meteorologice periculoase, erupţii vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai
răspândit fenomen geologic.
- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi
consecinţele generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul
zonei geografice.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi
munţilor, drumuri şi linii de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu
fundaţii slabe, conducte aeriene sau îngropate.
- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de
comunicaţie sau a cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau
forestiere; pierderi umane.
- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc, realizarea
unei legislaţii în domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată,
realizarea unui
sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.
- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de
urgenţă a persoanelor sinistrat.
- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.

3.Inundaţii

- caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii,

durata şi frecvenţa
acesteia.
- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie
de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de
apă.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa
sistemului de avertizare a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului,
clădiri şi fundaţii cu capacitate de rezistenţă slabă, stocuri de alimente
neprotejate.
- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de
apă.
- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor.
- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi
participarea comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.
- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-salvare,
asistenţă medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente,
purificarea apei şi adăpostire temporară.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.

4.Secetă

- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea

temperaturii apei
oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.
- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra
agriculturii, a căror forme de manifestare depinde de o serie de factori
(existenţa sistemului de irigaţii, etc.).
- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate
sistemele
climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra
posibilităţii de producerea a fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri
agricole izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei
planificări privind alocarea resurselor în zonele de risc, etc.
- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea
preţurilor, creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei,
îmbolnăviri, criza energetică, etc.
- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare
imediată.
- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de
apărare împotriva efectelor dezastrului;
- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea
centralizată a hranei, asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent,
asigurarea cu apă, etc.
- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice
şi hidrologice, nutriţionale şi economico-sociale.

5.Poluarea mediului

- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei

potabile, creşterea globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.
- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de
locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.
- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa
resurselor pentru contracararea fenomenului.
- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer,
distrugeri materiale, înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea
temperaturii etc.
- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a
mediului, promovarea de politici pentru promovarea şi protecţia surselor de
apă, controlul producerii de aerosol şi produselor de freon, etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă
a mediului la nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele
guvernamentale de dezvoltare etc.
- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi
aeriană a solului şi apei, evoluţia climei, etc.
 6.Defrişare păduri

- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase,

exploatare neraţională.
- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii
solului, masa lemnoasă moartă.
- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi existenţa
unei baze de date privind modul de manifestare al fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă de
energie, lipsa unei politici de exploatare, creşterea rapidă a populaţiei etc.
- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de
import, inundaţii, secetă, foamete etc.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor
alternative la folosirea lemnului ca combustibil.
- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi
supravegherea acestora, monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

7.Epizootiile

- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori

cum ar fi temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de
pesticide, calitatea apei şi migrarea animalelor.
- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a
animalelor.
- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de
control asupra importurilor etc.
- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii, foametea
etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare,
programe de pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.
- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi
severităţii infecţiei.

8 Epidemii

- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi

alimentelor etc.
- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor
dezechilibre economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.
- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea
de diagnoză şi prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.
- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie
deficitară, apă potabilă de slabă calitate etc.
- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.
- măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc
medical de urgenţă, elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor
necesare.
- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice,
identificarea cazurilor, găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei
cazurilor, etc.
- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor
medical.
- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică,
evaluarea periodică a eficienţei serviciului medical de urgenta

9.Accident chimic şi industrial

- cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea

regulilor de depozitare, manipulare şi transport, accidente pe căile de
comunicaţii, etc.
- predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va
creşte incidenţa acestora.
- factori de vulnerabilitate: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare,
neinstruirea populaţiei posibil a fi afectată, necunoaşterea şi nerespectarea
legislaţiei în domeniu.
- efecte: distrugeri ale instalaţiilor şi structurilor industriale, generarea unor
incendii de masă, contaminarea apei, terenului şi aerului, morţi, răniţi, etc.
- măsuri de reducerea a riscului: dezvoltarea unor planuri de pregătire şi
intervenţie la nivel local.
- măsuri de pregătire specifice: identificarea materialelor periculoase,
stabilirea zonelor de risc, elaborarea şi testarea planurilor de protecţie şi
intervenţie, etc.
- măsuri post-dezastru: evacuarea din zona de risc, căutare-salvare,
decontaminare zonei afectate şi a personalului, măsuri de prim ajutor, etc.;
- instrumente de evaluare a impactului: sistem de monitorizare
 ACCIDENTUL NUCLEAR

Radiaţiile sunt frecvente în natură sau pot fi produse în mod artificial

fără a fi definite nici ca tip nici ca efect. Iradierea naturală a organismului
uman se datorează radiaţiilor ionizante existente în mediul înconjurător
(radiaţiile cosmice, radioactivitatea solului, a alimentelor etc). La acestea se
adaugă:
- folosirea radiaţiilor în investigaţiile şi tratamentele medicale
- iradierea datorată experimentelor nucleare în atmosferă şi industria
energetică nucleară
Ponderea cea mai importantă în iradierea organismului uman o are iradierea
naturală 66% , urmată de iradierea medicală 23% şi cu valori apropriate
iradierea profesională şi cea suplimentară.
Deoarece efectele radiaţiilor sunt legate de doza de radiaţie primită, care
asociază un factor de risc s-a stabilit doza maximă admisă pentru populaţie
de 5mSv/an.

Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia

nucleară şi provoacă iradierea sau contaminarea populaţiei şi mediului
înconjurător peste limitele maxime admise.

Instalaţiile şi activităţile care sunt luate în considerare ca sursă de

accident nuclear sunt:
- reactoarele nucleare energetice şi de cercetare
- instalaţiile din ciclul de producere a combustibilului nuclear
- instalaţiile de tratare a deşeurilor radioactive
- transportul şi depozitarea combustibilului nucleari sau a deşeurilor
radioactivă
- producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor
folosiţi în
agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de
cercetare
- utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţial

In funcţie de riscul radiobiologic pentru populaţie şi de intensitatea sa de

acţiune, accidentul nuclear poate fi încadrat astfel:
- Accidentul nuclear minor (de rutină): este considerat evenimentul în care
iradierea sau
contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător depăşeşte doza maximă
admisă.
- Accidentul nuclear major: este considerat acel accident care reprezintă risc
biologic mare, prin iradierea externă şi internă a populaţiei.
- Accidentul nuclear maxim credibil de proiect: se ia în calcul la proiectarea
centralei nucleare şi este delimitat de expunerea rezultată din eliberarea de
produse de fisiune cu o iradiere mai mare de 0,25 Sv pe întregul organism şi
de 1 Sv /om adult pe tiroidă

Cauzele producerii accidentelor nucleare

a) cauze interne:
- supraîncălzirea elementelor combustibile
- ambalarea termică a unui reactor spre starea de criticitate, care atrage după
sine o intensă eliberare de materiale radioactive în atmosferă şi care poate
duce în extremă situaţie la topirea zonei active a reactorului
- cedarea circuitelor de răcire
- avarii la sistemul de canalizare – colectare a deşeurilor radioactive
- greşeli de manipulare a deşeurilor radioactive
- neexecutarea la timp a reviziilor tehnice
b) cauze externe:
- dezastre naturale
- acte de sabotaj
- impactul cu obiecte cosmice, rachete, avioane sau proiectile de calibru
mare

Urmările accidentului nuclear

Riscul nuclear: acel complex de situaţii şi consecinţe, rezultat în urma
eliberării necontrolate a produşilor radioactivi în mediul înconjurător

Domeniile afectate de accidentul nuclear sunt :

- sănătatea publică
- economia zonei în general şi în special cea agricolă şi zootehnică
- alte aspecte economice şi sociale din zona afectată de răspândirea
radioactivităţii eliberate

Factorii de care depind urmările şi consecinţele accidentului nuclear sunt:

- teritoriul în care se află C.N.E. la care se produce evenimentul (teritoriul
naţional sau în afara acestuia)
- proporţiile accidentului nuclear
- anotimpul în care are loc accidentul
- relieful şi flora zonei înconjurătoare
- condiţiile meteo din momentul accidentului
- utilizarea terenului din zonă sub aspect agricol şi zootehnic
- distanţele până la localităţi şi densitatea populaţiei din zonă
- distanţele la care sunt situate obiectivele sociale economice şi
agrozootehnice importante
- fauna zonei
- mijloacele şi căile de comunicaţie cu localităţile din jur

Într-un accident nuclear, ca urmare a eliberării de substanţe radioactive în

mediul înconjurător, există următoarele riscuri:
a) riscul inhalării de substanţe radioactive:
- datorită gazelor emise şi transportului substanţelor radioactive, la distanţă
de către aer
- efectele conjugate ale inhalării şi iradierii se manifestă direct
- inhalarea iodului radioactiv duce la riscul imediat
- efect cumulator asupra tiroidei (doza admisă pt. copii 0,25 Sv)

b) Riscul rezultat din radioactivitatea depusă

Aprecierea riscului în acest caz se face prin:
- determinarea debitului dozei de radiaţie
- stabilirea radionuclizilor prezenţi
În cazul în care doza debit de radiaţie poate fi tolerată din punct de vedere al
iradierii externe, este obligatoriu controlul radioactivităţii produselor
alimentare, direct sau indirect afectate de contaminarea radioae tratare a
deşeurilor radioactive
c) Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii:
- în alimente
- în aer
- în precipitaţii
Alimente critice:
- lapte
- legume cu foi

PRECIZĂRI GENERALE COMUNE

PROTECŢIEI NUCLEARE, BIOLOGICE SAU CHIMICE

 Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă,
biologică sau chimică –conflict armat, situaţii de pace sau evenimente
teroriste la descoperirea contaminării prima măsură care se aplică de către
organismele de protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul
propriu de înştiinţare-alarmare. Semnalul de “ALARMĂ CHIMICĂ” (5
impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10 secunde timp de 2 minute) este
obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii economici, instituţiile publice
şi populaţia din zona de intoxicare, pe direcţia de deplasare a norului
radioactiv sau contaminat chimic şi în zona unde s-a descoperit
contaminarea.

Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în

zonele afectate cu excepţia forţelor de specialitate care intervin.
Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-
zisă precum şi alte măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni
de specialitate militare, ale protecţiei civile şi ale instituţiilor de profil din
zonă, care trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură, materiale
specifice şi care să le permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C.
(radioactiv, biologic şi chimic) fără ca viaţa să le fie pusă în pericol.

Protecţia N.B.C. se realizează prin:

• mijloace individuale de protecţie:
a. speciale :
- pentru organele respiratorii:
- masca contra gazelor (agenţii economici deţinători de substanţe toxice să
aibă cartuşe
specifice);
- măşti izolante;
- aparate izolante;
- pentru protecţia pielii:
- complete de protecţie;
- complete de protecţie de unică folosinţă;
b. improvizate:
- pentru organele respiratorii:
- mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se
umezesc şi se aplică peste nas şi gură legându-le la ceafă;
- prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se leagă la
ceafă peste gură şi nas;
- batistă;
- diferite materiale din pânză.
- pentru protecţia pielii:
- costume de lucru din pânză cauciucată;
- pelerine de ploaie ;
- pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;
- haine din piele sau pânză ţesută foarte des ;
- folie de polietilenă;
- hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la
manşete şi mâneci
- pentru protecţia capului : eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun
folii sau pungi de plastic;
- pentru protecţia picioarelor: cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi,
şoşoni, bocanci de schi sau de iarnă, cizme şi ghete de piele.
- pentru protecţia mâinilor şi palmelor : mănuşi de cauciuc, menajere, de
vopsit sau de piele.
• mijloace de protecţie colectivă:
- adăposturile de la agenţii economici;
- adăposturile din subsolurile clădirilor;
- galerii subterane;
- tuneluri;
- spaţii naturale.
• mijloace pentru combaterea contaminării:
- truse sanitare N.B.C.;
- antidoturi;
- radioprotectori;
- alte mijloace specifice pentru decontaminarea personalului,
echipamentului, mijloacelor de transport etc.
- reţeaua zonală de sănătate publică,
- reţeaua zonală sanitar-veterinară
- laboratoare de specialitate: de igiena radiaţiilor, chimice, sanitare şi
toxicologice;

• protecţia bunurilor materiale se realizează prin:

- evacuare;
- adăpostire;
- vopsire;
- ignifugare;
- containerizare
- crearea de perdele de apă, spumă, etc.
 . Forţele de protecţie N.B.C.

Aceste forţe prin modul în care acţionează, prin promptitudinea

descoperirii începutului atacului cu arme de distrugere în masă sau despre
începutul contaminării R.B.C. (radiologice, chimice sau biologice), de
înştiinţarea şi alarmarea la timp a salariaţilor pentru a se proteja, de
cunoaştere a regulilor ce trebuie respectate în momentul producerii unor
asemenea evenimente precum şi de respectarea lor, depinde evitarea apariţiei
unui număr mare de victime şi/sau salvarea celor care au fost
surprinse de eveniment.

Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt destinate: pentru executarea

acţiunilor de decontaminare a personalului (P.D.P.), echipamentului
(P.D.E.), terenului, clădirilor, utilajelor, mijloacelor tehnice şi de transport
(P.D.M.T.) şi pentru executarea cercetării chimice şi de radiaţie a
zonei contaminate.
Aceste acţiuni sunt executate de:
• formaţiunile militare de specialitate;
• formaţiunile de specialitate ale agenţilor economici sursă de risc nuclear,
biologic sau
chimic;
• instituţii teritoriale cu atribuţii în domeniu: nuclear, chimic, biologic,
protecţia
mediului, sănătate, sanitar-veterinare etc.
• formaţiuni de Protecţie Civilă (echipe, grupe,):
- de la agenţii economici;
- de la eşaloanele superioare (municipiu şi judeţ);
• alte formaţiuni cu care cooperează (M.AP.N, pompieri, de ordine şi pază
etc.)
Formaţiunile de protecţie N.B.C. şi punctele de decontaminare sunt
organizate, dotate şi asigurate din timp de pace conform normelor Protecţiei
Civile.
La un agent economic se poate organiza următoarele formaţiuni:
-detaşament de decontaminare, compus dintr-un număr variabil de
formaţiuni, echipe, grupe cu un efectiv de până la 95 de persoane pregătite în
aceeaşi specialitate sau în specialităţi diferite:
-echipă C.N.C. compusă din 5 persoane pregătite în aceeaşi specialitate
-2 grupe C.N.C
În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C.
pot îndeplini următoarele misiuni principale:
- cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc.
- decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a răniţilor;
- decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de
alimente, de
materiale, instituţii publice şi către locurile unde îşi desfăşoară acţiunea
formaţiunile de intervenţie;
- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, (în
P.D.P., P.D.E. şi P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;
- determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv sau
chimic;

Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al

răniţilor, de aprovizionare cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona
de distrugeri.

Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se

realizează printr-o organizare judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în
funcţie de:
- natura raionului contaminat;
- posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.;
- situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C..
SUBSTANŢE DE NEUTRALIZARE:
- pentru amoniac – soluţii de acid clorhidric sau acetic în diverse
concentraţii.
Diminuarea emisiei se realizează prin stropirea cu apă sau prin crearea
unei perdele de apă. Pentru a diminua evaporarea se acoperă substanţa toxică
-amoniacul- răspândită pe teren cu nisip, pământ sau granule din materiale
plastice adecvate.
- pentru clor – soluţii de bisulfit şi sulfat de fier, hiposulfit de sodiu în soluţii
concentrate, lapte de var, terci de var stins, apă amoniacală, soluţii de sodă
calcinată şi hidroxid de sodiu;
- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf –
soluţii alcaline de hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă
amoniacală.
De asemenea se pot folosi următoarele substanţe solide: praf sau pietriş
de calcar, praf de var nestins;
- pentru sulfura de carbon – sulfura de carbon împrăştiată se absoarbe în
nisip sau pulbere şi se acoperă cu apă, materialele absorbante impregnate cu
substanţă se colectează în butoaie de tablă, se etanşează şi se transportă în
locaţii special amenajate unde se aprind de la distanţă. Se arde cu
grijă. În acţiunea de neutralizare şi colectare a deşeurilor rezultate se vor
folosi unelte care nu produc scântei.
- pentru acidul sulfuric – se va înlătura acidul cu multă apă sau cu lapte de
var. Pe locul respectiv se poate pune nisip sau cenuşă. Acest amestec după
ce a absorbit acidul se îngroapă în pământ.

Este interzisă folosirea cârpelor, rumeguşului sau altor materiale

absorbante combustibile.
- pentru cianuri – la neutralizare se foloseşte hipoclorit de sodiu, clor sau apă
oxigenată.
Limita de expunere acută exprimată în ppm (1m3 de aer conţine 1 cm3 de
gaz) este doza de absorbţie la o singură expunere care nu produce vătămări
ireversibile sănătăţii umane.
Limitele specificate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se
bazează pe expunerea timp de 60 de minute. Ca şi în situaţiile reale, timpul
de expunere trebuie să fie cât mai scurt decât cel planificat. Această valoare
trebuie privită ca o limită de expunere de siguranţă.
Concentraţia maximă admisă (CMA) este concentraţia maxim admisă a unei
substanţe prezente în aer (la locul de muncă), sub formă de gaz, vapori sau
materie suspendată, care, în lumina cunoştinţelor actuale, nu este
vătămătoare pentru sănătatea salariaţilor şi nu constituie o jenă
nerezonabilă, chiar şi în cazul unei expuneri prelungite şi repetate (8 ore pe
zi la o săptămână medie de muncă de 40 de ore).
- ppm – părţi per milion
- 1 ppm de gaz înseamnă că 1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz, prin urmare
ppm-ul este echivalentul mg/m3