VITAMINE -

I INTRODUCERE

Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor sub diferite aspecte . Ca
orice ramura a stiintei moderne , farmacologia inregistreaza noi progrese datorate in principal
procedeelor sintetice de preparare a produselor medicamentoase - fapt cu implicatii deosebite
in planul combaterii afectiunilor , dar si cu aspecte negative legate de efectele adverse , de
modificarile imunologice , de gradul de toxicitate asupra organismului uman , ca si de
modificarile in raspunsul microorganismelor la actiunea lor , prin aparitia fenomenelor de
rezistenta .

In incercarea de a reda societatii , omul bolnav , alaturi de farmacisti , avem obligatia de a

cunoaste progresele obtinute de stiinta acum si ulterior pe parcursul intregii vieti profesionale
.

Mi-am ales ca tema a lucrarii 'Vitaminele' datorita importantei pe care o au in mentinerea

echilibrului fiziologic .

Medicamentul este definit , in documentele Organizatiei Mondiale a Sanatatii , ca ,,orice

substanta sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat in vederea modificarii sau studierii unui
sistem fiziologic sau unei stari patologice , in interesul subiectului caruia ii este administrat ''.
Dupa o alta definitie , medicamentele sunt substante si preparate farmaceutice destinate a
vindeca , ameliora , preveni si diagnostica suferintele organismului .

Numeroasele medicamente , cunoscute si utilizate in prezent , pot fi grupate in patru

categorii : care amelioreaza sau contribuie la vindecarea tulbutarilor tesuturilor , aparatelor si
sistemelor organusmului , actionind asupra dereglarilor fiziopatologice sau simptomatice ;
care combat agentii biologici patogeni pentru om ; care inlocuiesc substantele si lichidele
fiziologice ; care sunt utile pentru testarea functiilor organismului .

Numarul , mereu mai mare , al medicamentelor puse la dispozitia practicienilor si

materialul informativ imens existent , in legatura cu acestea , alaturi de o literatura foarte
bogata in toate compartimentele medicinii , creeaza mari dificultati in cunoasterea si
aplicarea datelor celor mai utile despre medicamente .

Medicamentele nu creeaza functii noi in organism ci actioneaza asupra functiilor existente

, modificandu-le in sens pozitiv sau negativ . Pentru a cunoaste rational o clasa de
medicamente trebuie pornit totdeauna de la datele de fiziologie si fiziopatologie si urmarit
cum sunt ele modificate sub influenta diferitelor substante . In stadiul actual al cunoasterii
medica-mentelor se impune a se face distinctie intre numarul substantelor existente pe plan
international si cel necesar unei farmacoterapii rationale , stiintifice, eficiente. Una dintre
cele mai gresite atitudini , din nefericire frecvent intilnita si care aduce prejudicii sanatatii
oamenilor , este absolutizarea valorii unui anumit medicament , nu numai ca substanta dar si
ca produs al unei anumite firme . Se cunoaste astazi ca unele substante , avand caractere
farmaco-dinamice comune grupei din care fac parte , nu se deosebesc intre ele ca eficienta
sau prezinta mici deosebiri , adesea fara importanta pe plan terapeutic.

Farmacoterapia a fost conceputa si realizata in dorinta de a aduce o contributie la

diminuarea acestor dificultati si la obtinerea de rezultate terapeutice cat mai bune.

II VITAMINE GENERALITATI

BAZE BIOCHIMICE

Vitaminele sunt substante organice , majoritatea din surse exogene , esentiale , in cantitati
mici , pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului . Ele actioneaza
ca biocatalizatori , impreuna cu enzimele si hormonii . Influenteaza metabolismul intermediar
, intrand in compozitia unor enzime sau participand direct la procese redox . Structura
chimica a vitaminelor este foarte diferita . Clasificarea se face dupa solubilitate :
hidrosolubile (vitaminele complexului B, vitamina C); liposolubile (A , D , E , K) .

BAZE FIZIOPATOLOGICE

Alimentatia echilibrata asigura necesarul tuturor vitaminelor . Necesarul variaza in

functie de varsta , sex , greutate , gen de activitate , sarcina , lactatie , boli acute sau cronice ,
clima . Stari de hipovitaminoza sau avitaminoza pot avea trei grupe de cauze :

a)Aport insuficient in alimentatia respeciva sau dezechilibrata , consum excesiv de alcool ,

scaderea apetitului , dieta nestiintifica pentru obezitate , pregatirea culinara neadecvata .

b)Tulburari de absortie in boli hepto-biliare , gastro-intestinale , trata-mente necorecte cu

antibiotice , administrarea cronica a unor medicamente ( fenitoina , contraceptivele orale ,
salazopirina , etc. ).

c)Cresterea consumului , in munci fizice mari , boli febrile , hipertiroidism, stress ,

perioade de crestere somatica , etc. Avitaminozele sunt exceptional de rare in prezent .

BAZE FARMACODINAMICE

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice .In
consecinta ele ationeaza numai in masura in care exista stari de hipo- sau avitaminoza ,
crescand la normal procesele biochimice perturbate .

FARMACOTERAPIE
 Vitaminele au o larga utilizare si sunt consumate in cantitati impre-sionante , atat pe baza
prescrptilor medicale cat si ca automedicatie . O mare parte din consumul vitaminelor este
nejustificat si abuziv . Se disting trei categorii de situatii in care se utilizeaza vitaminele .

a)Hipovitaminoze. Fiecare din cele 3 situati mentionate la Baze fiziopatologice necesita o

cunoastere corecta , o estimare obiectiva a exis-tentei starii de hipovitaminoza si o abordare
complexa , in primul rand cauzala . Aportul vitaminelor , sub forma diferitelor preparate
farmaceutice , poate fi justificat si necesar numai in cazutile care nu pot fi rezolvate prin
tratarea etiologica . Si atunci , dozele administrate trebuie sa fie cat mai apropiate de limitele
necesarului fiziologic , tinand seama de parametrii importanti ( varata , sexul , categoria de
efort fizic , e.t.c.) ai fiecarui caz in parte . Dozele care depasesc mult acest necesar nu pot fi
justificate . Daca prin alimentele consumate aportul vitaminelor este asigurat , ceea ce se
poate realiza in numeroase cazuri , suplimentarea dietei cu vitamine este nerationala si inutila
.

b)In scop profilactic si pentru indicatiile numite uneori , 'specifice' ( pen-tru acoperirea
unor cerinte normale ) . Un mare numar de oameni , de toate varstele , folosesc multe
vitamine , adesea preparate polivitaminate , cu sau fara adaosuri de saruri minerale , in doze
care depasesc de mai multe ori necesarul zilnic fiziologic , pentru efectele presupuse ' tonice '
, ' trofice ' . In aceasta categorie intra si indicatiile vitaminelor ca ' suplimente ale alimentatiei
' , pentru acoperirea unor ' cerinte normale ' ( de exemplu la copii sau in cursul sarcini ) sau
drept ' corectoare metabolice ale manifesta- rilor caracteristice varstei inaintate , unor infectii
acute sau cronice , e.t.c. In multe cazuri este vorba de un consum nejustificat , intrucat in
literatura medicala nu sau adus demonstratii privind justetea acestor indicatii , in afara starilor
de hipovitaminoza . Sunt putine exceptii in legatura cu utilizarea profilactica , printre care
prescrierea vitaminelor D in prevenirea rahitis-mului.

c)Pentru tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine . Indicatiile

respective , numite uneori ' nespecifice ' , se bazeaza , in gandi-rea celor care le practica pe
asa numitele ' actiuni farmacologice propii ' ale vitaminelor , diferite de efectele lor
biochimice , fiziologice . Din nefericire , marea majoritate a acestor ' actiuni propii ' nu au
fost demonstrate sem-nificativ , nici experimental si nici clinic .In practica terapeutica , in
cazurile de acest fel se folosesc doze mari , uneori excesive ( ' terapie megavi-taminica ' ) fara
ca prin aceasta sa se fi ajuns la dovezi obiective privind eficacitatea vitaminelor . Exemplul
elocvent il reprezinta unele suferinte ale aparatului cardiovascular si multe boli degenerative
ale aparatului locomotor care sunt tratate cu serii repetate de vitamine din complexul B , in
doze mari, pe cale injectabila cu toate ca efectele favorabile , atunci cand apar , sunt in mare
parte placebo . In schimb , nu se trag toate foloasele pe care le pot oferii , pentru aceste boli ,
tratamentele balneofizioterapice , sau , folosind corect aceste tratamente , se mai adauga inutil
si vitamine.

BAZE FARMACOTOXILOGICE

O problema care este rareori luata in consideratie o constituie efectele

Supradozarilor vitaminelor . Din fericire pentru vitaminele hidrosolubile consecintele sunt
usoare , cel putin din punct de vedere teoretic , intrucat excesul , care depaseste nevoile
fiziologice , este eliminat relativ repede . Faptul ca pana in prezent , nu s-au descris fenomene
adverse ingrijoratoare , nu este o dovada ca acestea nu pot exista . In acest sens este bine a ne
aminti ca , pentru organism orice exces este daunator , inclusiv cel al tuturor substantelor
indispensabile desfasurarii proceselor vitale , cum sunt oxi-genul , apa , clorura de sodiu si
alti electroliti , alimentele .De ce vitaminele ar face exceptie ? Pentru vitamiele liposolubile
care , datorita particulari-tatilor cinetice se pot cumula in organism , se cunosc multe efecte
adverse , uneori grave .

III VITAMINE HIDROSOLUBILE

Aceasta grupa cuprinde complexul vitaminelor B -tiamina , riboflavina , piridoxina ,

acidul nicotinic , acidul folic , cianocobalamina , biotina , acidul pantotenic si acidul ascorbic
. Actioneaza , in principal , in calitate de cofactori sau precursori de cofactori ai unor enzime
specifice , esentiale pentru metabolismul normal . Vitaminele hidrosolubile se distribuie in
lichidul extracelular , depozitele din organism sunt mici si eliminarea se face renal , cu
usurinta ; de aceea starile carentiale survin relativ repede . Deoarece parte din vitaminele B se
gasesc in aceleasi alimente , carentele implica , de multe ori deficitul mai multora dintre
acesti factori metabolici esentiali , desi simptomele pot fi coracteristice lipsei numai a unuia .
Supradozarea vitanimelor hidrosolubile , nu are in general consecinte toxice, cantitatea
eliminata crescand odata cu doza .

III 1 TIAMINA (VITAMINA B1 )

Tiamina ( thiamine , aneurine , benerva , betabion , brevitin ) sau vitamina B1 este

sintetizata de vegetale , multe bacterii , alge si unele ciuperci . Molecula cuprinde un nucleu
pirimidinic si un nucleu tiazolic cuplate .

Vitamina se gaseste in cantitati mari in carnea de porc , ficat , rinichi si in fainurile de

cereale complete . Fierberea alimentelor , mai ales in mediu alcalin , o distruge in parte .
Necesarul zilnic la adult este apreciat la 1.4 mg pentru barbati , 1 mg pentru femei ( plus 0,4 -
0,5 mg in timpul sarcinii si alaptarii ) si 0,3 -1,2 mg pentru copii ( in functie de varsta ) .
Aceste cantitati sunt cuprinse obisnuit in ratia alimentara . Necesitatea creste cu aportul
caloric , mai exact cu aportul de glucide . Tiamina se absoarbe din intestin prin teansport
activ, pentru dozele mari adaugandu-se si un proces de difu- ziune . Dozele mici ,
corespunzatoare aportului alimentar minim , se meta-bolizeaza in intregime ; dozele mai mari
umplu depozitele , restul fiind eliminat prin urina in majoritate sub forma neschimbata .

FARMACOTERAPIE

Deficitul vitaminic poate aparea in conditiile unui aport scazut , asociat cu un consum
crscut de glucide sau cu necesitati metabolice sporite - in cursul sarcinii , alaptarii , in
hipertiroidism , in malabsorbtie , in cazul perfuziilor intravenoase cu glucoza . Sindroamele
clinice caracteristice -beri-beri - sunt cunoscute in rasarit ca datorite consumului de cantitati
mari de orez decorticat ; in apus , una din cauzele obisnuite este alcoolismul cronic , care
provoaca policarenta vitaminica B , cu predominanta tiaminei . Deficitul de tiamina se
manifesta clinic prin polinevrite periferice degenerative si atrofie musculara ( beri - beri
uscat ) , edeme si cardomegalie (beri - beri umed ), fenomene de encefalopatie ( sindrom
Wernicke , sindrom Korsakoff ) . Patogenia leziunilor neurologice si cardiace nu este
cunoscuta . Tiamina este necesara pentru functia normala a sistemului nervos si aparatului
cardiovascular . Intervine in sinteza acetilcolinei , favorizand transmiterea influxului nervos .
Participa la formarea hormonului tireotrop si la inactivarea estrogenilor in ficat . Lipsa
tiaminei este urmata de cresterea acidului piru-vic in sange si urina, cu aparitia de polinevrite
.

FARMACOTERAPIE

Hipovitaminoza B1 . Diete restrictive , tulburari de absortie in boli gastro-intestinale ,

arsuri intinse , diabet , hipertiroidie , alcoolism . Nevrite in hipo-vitaminoza si infectioase .

FARMACOGRAFIE

Prpoduse farmaceutice industriale : Vitamina B1T cutie cu 40 comprimate de 10 mg ; fiole

de 1 ml cu 10 mg ; fiole de 2 ml cu 100 mg .

In FR. X se gaseste monografia 'THIAMINI HIDROCHLORIDUM' ( vit B1) .

Mod de administrare: Adulti 30-100 mg pe zi , oral , s.c. , i.m. Copii 5-20 mg pe zi .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Se foloseste clorhidratul de tiamina . Cristale mici incolore sau pulbere cristalina alba , cu
miros caracteristic , gust slab amar . Usor solubil in apa , greu solubila in alcool .

III 2 RIBOFLAVINA (VITAMINA B2 )

Riboflavina sau vitamina B2 este sintetizata de bacterii , ciuperci si plante superioare . Se

gaseste in cantitati mari in lapte , branza , ficat ,rinichi , albus de ou, legumele verzi .
Necesarul zilnic la adulti este de 1,5 - 1,7 mg , sau de 0,6 mg /1000 calorii , cantitati
continute obisnuit in ratia alimentara .La copii de 6 luni - 2 ani 600 g; 2-3 ani 700 g ; 3 - 4
ani 800 g ; 4 -6 ani 900 g ; 6 - 9 ani 1,1 - 1,2 mg; 10 -18 ani 1,2 -1,5 mg .Peste 18 ani 1,6 -
1,7 mg .Sarcina 1,8 mg . Lactatie 2 mg .

Riboflavina in organism este transformata in forme active biologic , cu functie de

coenzime ale flavoproteinelor importante pentru oxidoreducerile celulare. Cantitatile mici de
vitamina sunt metabolizate in majoritate. Riboflavina are o absortie buna din tubul digestiv .
Absortie diminuata in hepatita si ciroza . Se depoziteaza in ficat in rinichi si se elimina prin
urina , lapte , fecale . Riboflavina intervine in procese de crestere , de mentinere a integritati
epiteliilor . Influenteaza absortia lipidelor din tubul digesriv . Are actiune hipoglicemianta la
normali si diabetici . Protejaja celula hepatica fata
de substante toxice .

FARMACOTERAPIE

Deficitul vitaminic survine rareori , fiind mai frecvent atunci cand alimentatia este scazuta
sau la alcoolicii cronici. Simptomele principale sunt: stomatita , dermatita seboreica , anemie
. Administrarea terapeutica a vitaminei corecteaza tulburarile carentiale in cateva zile .

Hipo-si ariboflavinoza . Keratite , irite , conjuctivite , dermatite , eczeme , glosite ,

stomatite , enterocolite , tulburari de crestere la copii , insuficienta hepatica .

FARMACOGRAFIE
T
Produse farmaceutice industriale . Riboflavin fiole de 2 ml. cu fosfat monosodic de
ribloflavila echivalent cu 10 mg. baza .

Mod de administrare: adulti 5 -10 mg. pe zi i.m. , copii 0,5 - 5 mg. pe zi i.m.

In F.R X este mentionata monografia ,,RIBOFLAVINUM' (vit. B 2 ) .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Pulbere cristalina galbena pana la galben-portocaliu . Foarte usor solubila in suluti alcaline
, greu solubila in apa , practic insolubila in alcool .

III 3 PIRIDOXINA (VITAMINA B6 )

Grupul vitaminelor B6 cuprind trei compusi cu nucleu piridinic : piridoxina care se gaseste
mai ales in plante si se foloseste ca medicament , piridoxamina si piridoxal care se gasesc mai
ales in alimentele animale.

Necesarul zilnic , asigurat de aportul alimentar este de 1,75 - 2 mg pentru o ratie proteica
de 100 g pe zi , in timpul sarcinii si alaptarii sunt necesare 2 - 2,5 mg zilnic .

Drojdia de bere , ficatul , fainurile de cereale integrale sunt indeosebi bogate in vitamina
B6 .

Vitaminele B6 se absorb bine din intestin . Toate cele trei forme se transforma in organism
in piridoxal-fosfat forma activa. Vitamina B6 se elimina in urina .

Piridoxalul intervine in hematopoeza , avand efect favorabil in unele anemii . Este factor
de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale . Este slab
sedativ al SNC . Doze de cateva grame zilnic pentru timp prelungit produc neuropatie
periferica severa , pierderea simtului tactil, piederea reflxelor membrelor. Revenirea se fac
lent in 6 luni -3 ani . Aceleas tulburari au fost produse si la doze de 500 mg pe zi trei ani
.Oprirea brusca a tratamentului cu vitamina B6 poate declansa un sindrom de abstinenta .

FARMACOTERAPIE
 Pelagra ( in asociere cu PP ,tiamina , riboflavina ) .Tulburari cutanate si mucoase , anemii
, boala de iradiere .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale: Vitamina B6T ,flacon cu 20 comprimate de 0,25g; fiole

de 5 ml cu 0,25 g ;fiole de 2 ml cu 50 mg .

Mod de administrare :oral i.m., i.v. Adulti 0,25-0,50 g pe zi oral si 0,15-0,25 g injectii
zilnic sau la 2 zile .Copii 0,1-0,25 g pe zi , in functie de varsta .

In F.R. X este prevazuta monografia 'PYRIDOXINI HYDROCHLORIDUM' .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina
alba , fara miros , cu gust usor acru , usor solubil in apa, greu solubil in alcool .

INTERACTIUNI

Piridoxina scade efectele barbituricelor , levodopei , fenitoinei .Efectele piridoxinei sunt

scazute de contraceptive orale, izoniazida, penicilina .

III 4 CIANOCOBALAMINA (VITAMINA B12 )

Cobalaminele sau cobamidele sunt vitamine din complexul B cunoscute sub denumirea de
vitamina B12 . Ele au o structura asemanatoare hemoglobinei . Se gaseste in toate organele ,
mai ales in ficat , stomac , rinichi , creier si muschi . A fost obtinuta initial din ficat de bovine
. In prezent se obtine din culturile de Streptomyces griseus , ca un subprodus la fabricarea
streptomicinei . Solutia apoasa are pH 4,0-5,5.

Nevoia zilnica de cianocobalamina a unui adult este de 1-2 g (1-2 unitati), iar raportul
alimentar este de 3-5 g pe zi , 0,3 g pentru sugari si 2,5-3 g la femei in perioada de
sarcina si alaptare . In stomac vitamina se desface de proteinele alimentare sub actiunea
acidului clorhidric si se leaga de o glicoproteina secretata de celulele parietale din mucoasa
gastrica . In sange vitamina B12 este transportata de o beta - globulina , care se distribuie in
tesuturi , mai ales la hepatocite . Ficatul este principalul loc de depozitare continand 3-5 mg.
vitamina , cantitate suficiena pentru circa 5 ani . Concentratia plasmatica normala este de 2-
900 pg. pe ml. . O mica cantitate ( 3-8 g ) este secretata biliar si se reabsoarbe intestinal .
Cianocobalamina este necesara procesului normal de maturare al eritrocitelor . Lipsa ei duce
la hiperplazie megaloblastica a maduvei oaselor , datorita opriri evolutiei maturarii hematiilor
. Intervine in sineza nucleoproteinelor , fiind necesara pentru transformarea tiaminei in
timidina, substanta care intra in structura acizilor nucleici.

Cianocobalamina are actiune neurotropa , fiind esentiala in procesele de care depind

integritatea functionala a fibrelor mielinice .

Are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic , prin favorizarea

formarii gruparilor metil labile , necesare sintezei metioninei din homocisteina si
transformarii glicocolului in serina .

Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie , pentru unele

microorganisme si pentru organisme superioare . Contribuie la troficitatea mucoasei digestive
(lipsa ei produce glosita si gastrita atrofica ) .

FARMACOTERAPIE

Deficiutul de vitamina B12 este relativ rar . Couza principala este lipsa factorului intrinsec
, datorita incapabilitatii mucosei gastrice de al produce in anemia pernicioasa sau la bolnavii
gastrectomizati . Diagnosticul deficitului de vitamina se face prin dozarea acesteia in plasma ,
prin testul schilling si indirect prin analiza sucului gastric . Avitaminoza B12 se manifesta prin
anemie megaloblastica si prin leziuni neurologice caracteristice .

Cianocobalamina este indicata in anemii megaloblastice unde are actiune majora . Efectele
cianocobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii si al copilariei .
Se obtin numai rezultate partiale . La bolnavii cu complicati ale sistemului nervos ,
ameliorarea se obtine mai lent insa nu se mai inregistreaza avansarea leziunilor . Cu cat
tulburarile neurologice au aparut mai recent , fata de aplicarea tratamantului cu vitamina B12 ,
cu atat se obtin rezultate mai bune .

Cianocobalamina ar avea unele efecte in : neuropatii , hepatite cronice si ciroze , nevralgi

de trigemen , tireotoxicoza , anorexie , intarzieri in crestere , sterilitate , unele psihoze ,
neoplasm .

FARMACOGRAFIE

Produse industriale. Vitamina B12T fiole de 1 ml. cu 50 g sau cu 100 g . RovitratT, fiole
de 2 ml. cu solutie injectabila de extract de ficat , avand 20 g cianocobalamina . NeoheparT ,
fiole de 2 ml. cu extract de ficat , avand 20 g cianocobalamina ; fiole de 5 ml. cu extract de
ficat avand 50 g cianocobalamina .

F.R. X oficializeaza cianocobalamina . Se prezinta sub forma de solutie apoasa de culoare

rosie . Este folosita in tratamentul carentei de vitamina B12.

Mod de administrare : calea de administrare obisnuita este injectarea intravenoasa sau

subcutanata . Calea orala nu este recomandata in anemia megaloblastica , nefiind posibila
absortia . Aceasta cale poate fi folosita la vegetarieni , lipsiti de aportul zilnic de vitamina B12
prin carne . La acestia se foloseste doza zilnica de 1 g .

Doza de vitamina B12 este definita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice ,

existenta unei infecti sau a tulburarilor neurologice . Initial , la formele medii , necomplicate
se administreaza zilnic 1 g , timp de 5 - 10 zile . Tratamentul de intretinere se face cu doza
de 30 - 100 g , odata pe luna.
 In cazurile grave de anemie megaloblastica , cu trombocitopenie , hemoragii , leucopenie ,
infectii , tulburari neurologice intense , tratamentul se face , in prima zi cu 100 g vitamina
B12 injectabil si 15 mg. acid folic , iar urmatoarele 6 zile cu 100 g vitamina B12 i.n. si 5 mg.
acid folic oral , zilnic . La copii , 1 - 10 g pe zi .

In afectiuni neurologice si hepatite cronice se injecteaza 1 mg. pe zi sau 2 - 3 zile .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

A fost obtinuta cristalizata , are culoare rosu inchis si este solubila in apa, cu reactie
neutra .

III 5 NICOTINAMIDA ( VITAMINA PP )

Acidul nicotinic si nicotinamida , compusi cunoscuti sub denumirea de

PP , se folosesc , ca medicamente pentru tratamentul si prevenirea pelagrei . Acidul

nicotinic este continut in cantitati mari in carne , legume si cereale. Ratia zilnica obisnuita
cuprinde circa 10 mg. acid nicotinic , iar necesarul la adult este de 15 -20 mg cu un adaos de
2 - 5 mg in timpul sarcinii si alaptarii .

Statile de deficit de vitamina PP , manifestate prin pelagra , se dotoresc fie carentei

alimentare de acid nicotinic si triptofan ( pelagra primara ) , fie unor tulburari metabolice care
impiedica formarea coenzimelor corespunzatoare , fie consumului sau pierderii urinare
excesive a acidului nicotinoic ( pelagra secundara ) .

Pelagra se manifesta printr-o eruptie caracteristica pe pielea expusa la lumina (care devine
inchisa la culoare , uscata , atrofica si fisurata ) , inflamatia cronica a mucoaselor , indeosebi
a mucoasei digestive cu diaree apoasa , uneori sanguinolenta si tulburari nervos - centrale .
Administrarea de preparate de vitamina PP corecteaza rapid o buna parte din simptome .
Tulbutarile digestive pot disparea dupa prima zi de tratament . Tulburarile nervoase sunt de
obicei rapid inlaturate , dar uneori raspunsul este mai lent . Vindecarea dermatitei cere un
timp mai lung .

In pelegra acuta se recomanda un tratament de atac cu 100 mg. nicotinamida intramuscular

sau intravenos , de 3 ori pe zi , pana la disparitia simptomelor acute , continuand apoi pe cale
orala cu 100 mg. de 3 ori pe zi . Este obligatorie asocierea cu preparate continand
polivitamine si minerale echilibrate .

Nicotinamida este mai avantajoasa decat acidul nicotinic in tratamentul pelagrei , deoarece
este bine suportata . Acidul nicotinic provoaca frecvent congestia pielii , tahicardie si
fenomene de iritatie digestiva , chiar in doze

relativ mici necesare pentru corectarea deficitului vitaminic .

 FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Vitamina PPT , fiole de 2 ml. cu 100 mg.

acid niconinic sau nicotinamida . Acidul nicotinic T , flacon cu 40 comprimate

de 0,10 g acid nicotinic sau nicotinamida .

Mod de administrare : Oral dupa mese , in 2 - 3 prize , subcutanat , intramuscular,

intravenos lent . Adultii , 6 - 100 mg. pe zi . Copii , oral , 25 - 100 mg. pe zi . Ca
hipocolesterolemiant si in schizofrenie 3g. pe zi sau mai mult .

Interactiuni : izoniazida scade efectele acidului nicotinic .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristale incolore sau pulbere cristalina alba sau alb - galbuie . Usor solubila in apa si
alcool .

III 6 ACIDUL ASCORBIC ( VITAMINA C )

Vitamina C , o cetolactona asemanatoare glucozei , se gaseste in alimente ca acid ascorbic

si acid dehidroascorbic , ambii sub forma levogira . Majoritatea oganismelor vegetale
superioare si marea majoritate a animalelor sunt capabile sa sintetizeze acidul ascorbic ,
pornind de la acid glucuronic sau acid galactonic . Omul , primatele si cobaiul sunt deficitare
genetic in gluconolacton oxidaza , enzima implicata in aceasta sinteza , de aceea sunt
dependente de aportul exogen . Sursele alimentare importante

de vitamina C sunt citricele (sucul de portocale proaspat contine 0,5 mg. pe ml. ) si rosiile ,
dar cantitstile relativ mari se gasesc in toate vegetalele verzi , in cartifi , in ficat . Uscarea ,
conservarea , firberea scad considerabil ( in jur

de 80 % ) continutul in vitamina .

Necesarul minim de acid ascorbic este de circa 10 mg. pe zi , atat la adult cat si la sugar ;
aportul recomandat variaza intre 30 si 75 mg. pe zi , nevoile in timpul sarcinii si alaptarii
fiind la limita superioara a acestor cifre . Aportul zilnic de 60 mg. reslizeaza un depozit de
circa 1500 mg. in organism , care sigura protectia fata de scorbut timp de cel putin 30 de zile
de la oprirea ingestiei de vitamne ; nu se stie daca aceasta cantitate reprezinta un optim pentru
economia metabolica . Necesitatea de acid ascorbic este crescuta in conditii de munca grea si
la frig . Bolile infectioase , interventiile chirurgicale majore , cancerul , solicita deasemenea
cantitati sporite de vitamine . Lipsa legumelor proaspete si a frucelor din dieta determina , in
4 - 5 luni , aparitia unei boli carentiale .

Se absoarbe bine din tubul digestiv la persoanele sanatoase . Absortia este diminuata la cei
cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal acentuat . Concentratia sanguina fiziologica este de
0,7 - 1 mg. pe 100 ml . In leucucite si plachete concentratia este mai mare decat in hematii si
ser . Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala , antehipofiza , corp galbrn , plcenta
si in cantitati reduse in muschi , tesut conjunctiv si adipos . Nu este depozitat in organism
fiind necasar un aport exogen continuu . Prin administrare de doze mari creste concentratia
sanguina pana la pragul renal ( 1,4 - 2 mg. % ) , cantitatile suplimentare eliminandu-se prin
urina . Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare o organismului fata de infectii prin
accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice , are
actiune antialergica . Doze mai mari de 500 mg. cresc de 3 - 10 ori concentratia sanguina a
tetraciclinelor administrate concomitent . Doze de 1 g pe zi pot produce diaree . O singura
doza de 4 g poate produce uricozurie . Doze mari predispun la litiaza oxalica urinara si pot
produce hemoliza la persoanele cu deficit de G - 6 - PD . Noii - nascuti din mame care au luat
cantitati mari de vitamina C pot face scorbut de rebound .

Lipsa legumelor proaspete si a fructelor din dieta determina , in 4 - 5 luni ,

aparitia unei boli carentiala cunoscuta sub numele de scorbut . Aceasta afectiune este rara
actualmente . Batranii , alcoolici sau cei cu altadependenta medicamentoasa , sugarii ,
indeosebi cei hraniti artificial in mod necorespunzator , pot dezvolta simtome de scorbut .
Boala se manifesta prin gingivita cu edeme si hemoragii , tulbutari ale dentitiei ,
hiperkeratoza foliculara , hematoame cutanate , musculare , superiostale si

articulare , osteoporoza , anemie , intarzierea vinecari plagilor .

Concentratia vitaminei scade progresiv in plasma , apoi in leucocite .

Se considera ca tulburarea metabolica esentiala in ascorbut consta in diminuarea si

madificarea sintezei colagenului , prin deficit al hidroxilarii prolinei sau prin alterarea unor
procese biochimice reglatoare . Anenia este atribuita scaderii absortiei fierului sau tulburarii
metabolismului folatului .

FARMACOTERAPIE

Infectii , plagi , arsuri , intoxicatii , anemie , diateze hemoragice prin diminuarea

rezistentei capilarelor , osteoporoza , fracturi , gingivete ,astenie, sarcina .

Acidul ascorbic ( ascorbic acid, abriscor, ascovit, scorvit, cebion, cedoxon, cevitil,
laroscorbine, redoxon, upsa C, vitamina C )se foloseste ca medicament pentru tatamentul si
profilaxia scorbutului . Desi simptomele pot fi controlate cu doze mici de 10 mg pe zi,
obisnuit se administreaza oral 300 - 500 mg pe zi la adult si 150 - 200 mg pe zi la sugar , timp
de o saptamana . In caz de alimentatie parenterala se recomanda adaugarea a 100 - 500 mg
ascorbat de sodiu la fiecare litru perfuzat intravenos .

Datorita propretatii sale reducatoare , acidul ascorbic este utilizat in tratamentul

methemoglobinemiei .De asemenea ,poate fi asociat preparatelor de fier , pentru a le favoriza
absortia . Beneficiile trapeutice obtinute prin doze mai de vitamina C - 1 g pe zi sau mai mai
mult - in raceala comuna si unele infectii respiratorii superioare sunt indoielnice .Este
posibila grabirea vindecarii unor plagi , mai ales ulceratiile de decubit , dar eficacitatea este
mai probabila la persoanele carentate . Au fost semnalate unele actiuni care ar putea prezenta
interes in boala canceroasa: reversia celulelor de neuroblastom si melanom malign sub
influenta acidului ascorbic , impiedicarea formarii de nitrozamine cancerigene in vitro ,
cresterea citotoxicitatii unor chimioterapice anticanceroase.

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale : vitamina CT flacon cu 40 comprimate de 50 mg ; flacon

cu 20 comprimate de 200 mg ; fiole de 5 ml cu 500 mg acid

ascorbic .

Mod de administrare : oral , i.m. , i.v. Adulti , 0,1 -1 g pe zi . Copii 0,05 -0,30g pe zi in
functie de varsta .

FR X oficialzeaza vitamina C 'ACIDUM ASCORBICUM ' .

INTERACTIUNI

Vitamina C scade efectele anticoagulantelor orale , fenotiazinelor , accentueaza efectele

adverse ale contraceptivelor orale si estrogenilor .

Acidul ascorbic este de regula bine suportat . Dozele excesive , administrate indelungat ,
pot favoriza fomarea de calculi urinari prin marirea excretiei de oxalat . Cand tratamentul
prelungit este supimat brusc pot aparea simptome minore de scorbut . Vitamina C poate fi
daunatoare in conditii de supraancarcare cu fier la bolnavii cu hemocromatoza , la cei care

primesc frecvent transfuzii de sange , ca si la alcoolici cu deficit de folat .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristale incolore sau pulbre cristalina alba . Usor solubil in apa , solubil in alcool , practic
insolubil in uleiuri grase . Solusia apoasa are pH 5,5- 7,0 .

IV VITAMINE LIPOSOLUBILE

Aceasta grupa cuprinde vitaminel A , D , K si E . Vitaminele A si D se comporta ca si

hormonii , actionand receptorii specific intracelulari . Caracteristica cinetica consta in
retinerea in organism timp indelungat , indeosebi in ficat . Aceasta explica de ce , in conditii
de carnta , simptomele de deficit vitaminic apar tarziu (dupa cateva luni ) . Administrarea de
doze mari , timp indelungat , determina acumularea de cantitati excesive cu fenomene toxice
consecutive . Hipervitaminozele A si D pot fi periculoase mai ales la copii .

IV 1 RETINOL ( VITAMINA A )
 Sub numele de vitamina A sunt cunoscute o serie de substante asemanatoare chimic ,
cuprinse in diferite tesuturi : rtinol (vitamina A - alcool , vitamina A1 ) , 3 -dehidroretinol si
esteri ai acestora - in principal retinol palmitat , retinal ( vitamina A aldehida ) si acid
transretinoic (vitamina A- acid , tretinoin ) ; de asemenea , exista precursori ai vitaminei A
denumiti caretionide , dintre care cel mai important este beta - carotenul . La acesti compusi
naturali se adauga retinoizi de sinteza , de felul izotretinoinului , etretinatului si acitretinei .

Vitamina A ajunge in organism prin alimente , mai ales sub forma de retinol palmitat si de
beta - caroten . Ficatul , laptele , untul , branza sunt bogate in retinol , fructele si vegetalele ,
indeosebi morcovii si rosiile sunt bogate in beta - caroten .

Unitatea internationala a vitaminei A corespunde la 0,3 g retinol si 0,5 g

beta - caroten . La adult se considera ca optima ingestia zilnica de 2500 u.i.

retinol (0,75 mg) , cantitate depasita obisnuit de ratia alimentara care cuprind

3000 - 5000 u.i. La femeile care alapteaza se recomanda 4000 u.i. pe zi ( 1,2 mg ) , iar la
copiii mici necesarul zilnic este de 1000 u.i. pe zi ( 0,3 mg ). Retinolul si esterii sai se absorb
repede si aproape in totalitate din intestin . Palmitatii si alti esteri sunt hidrolizati in intestin
de catre enzimele pancreatice . Concentratia plasmatica a retinolului are valori fiziologice de
30 - 70 g pe 100 ml . Cand vitamna este in exces sau in bolile hepatice sau la alcoolici ,
circa 1/ 2 din cantitatea de pasma se gaseste sub forma de esteri ai retinolului . Se elimina
prin urina si prin scaun .

FARMACOTERAPIE

Intarzierea cresterii la copii , dermatoze , conjuctivitate , xeroftalmie , tulburari digestive

cronice , infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare , hipertiroidie.

Vitamina A este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili din retina , pentru
diferentierea corecta a epiteliilor , pentru cresterea

oaselor , pentru reproductie si dezvoltarea embrionara , pentru mentinerea unei permeabilitati

fiziologice a membranelor .

Vitamina A intervine in functia retinei sub forma de retinal . Mentinerea unei cantitati
fiziologice de retinal depinde de aportul corespunzator de vitamina A , sub forma de retinol ,
care la nivelul retinei este oxidat in analogul aldehidic . Rodopsina este pigmentul
fotosensibil din celulele cu bastonase , care predomina in zona periferica a retinei , sensibila
la iluminarea slaba ( vederea nocturna ). Ea este sinteizata in articolul intern al acestor celule
si migreaza spre articolul extern , unde se depune in discurile flotante ( sau sacii membranosi
) , care se reannoiesc periodic. Rodopsina se formeaza la intuneric din cis - retinal si opsina (
o lipoproteina specifica ) .

Retinalul intra si in compozitia pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri , care asigura
vederea diurna si colorata .
Vitamina A are un rol important in diferentierea si cresterea tesuturilor epiteliale . Ea mentine
integritatea epiteliilor , favorizeaza inductia si diferentierea celulelor epiteliale bazale
secretoare de mucus si inhiba keratinizarea . Efectul se datoreste acidului retinoic care se
formeaza din retinol prin oxidare . Vitamina A are proprietati anticanceroase . La nivelul
epiteliilor , carenta determina hiperplazie si reducerea diferentierii celulare , fenomene
reversibile la administrarea de vitamina A.

Efectul anticanceros este operant fata de transformarile maligne produse experimental prin
mijloace chimice , prin virusuri , prin radiatii sau prin factori de crestere , la nivelul
tesuturilor de origine epiteliala sau mezenchimala . Influentarea cresterii tumorilor manifeste
si a metastazelor este limitata . La oameni deficitul de vitamina A creste susceptibilitatea la
carcinogeneza , iar aportul de vitamina scade morbiditatea si mortalitatea prin cancer (
indeosebi pulmonar ) , desi corelatia este relativa . Vitamina A nu are proprietati citostatice .
Ea favorizeaza transormarea celulelor maligne, prin diferentiere , in celule normale . Efectul
este atribuit interventiei reglatoare a retinoizilor in sinteza proteinelor si glicoproteinelor . In
cazul beta - carotenului este posibila intrventia unei actiuni antioxidante .

Vitamina A favorizeaza procesele imune si de aparare antiinfectioasa . Carenta este

insotita de frecventa crescuta a infectiilor bacteriene , virotice si parazitare ; imunitatea
celulara , activitatea celulelor citotoxice sunt reduse , ca si raspunsul prin anticorpi . Clinic , a
fost semnalata micsorarea semnificativa a morbiditatii si mortalitatii prin pojar la copiii care
au primit doze mari de vitamina A .

Deficitul de vitamina A determina tulburari ale procesului de fertilizare si ale dezvoltarii

embrionare . Vitamina intervine in reproducere probabil sub

forma de retinol .

Hipovitaminoza A este rara in tara noastra si in tarile cu economie dezvoltata, dar este
frecventa in tarile sarace , afectand indeosebi copiii supusi unei alimentatii insuficiente . In
afara carentei alimentare , deficitul vitaminic se poate datora unor tulburari de absortie - in
boala celiaca , fibroza chistica , colita ulceroasa , obstructia biliara , etc. Ciroza hepatica
tulbura procesul de depozitare in ficat . In bolile infectioase febrile si in bolile renale se
produce o scadere marcata a cantitatii de vitamina , probabil datorita unei eliminari crescute
prin urina . In hipertiroidism si in diabet conversia carotinoizilor este deficitara. Starile de
carenta proteica pot determina scaderea concentratiei plasmatice a vitaminei , secundar
diminuarii cantitatii de proteina transportoare .

Fenomenele clinice ale hipovitaminozei apar atunci cand concentratia plasmatica de

vitamina A scade sub 10 - 15 g pe ml . Simptomele principale sunt : adaptare deficitara la
intuneric , nictalopie , xeroftalmie , ulceratii corneene , keratomalacie , xeroza cu
hiperkeratoza foliculara . Tratamentul cu preparate de vitamina A inlatura mictalopia in 1-2
zile ; leziunile oculare si cutanate incep sa regreseze dupa primele zile .
 Retinolul ( retinol , vitamina A , arovit , A- vit , axerol ) , retinolul acetat (retinol acetate )
si retinolul palmitat ( retinol palmitate , afortin , vitamina A palmitat ,vogan ) .

Sunt folosite obisnuit pentru tratamentul starilor de hipovitaminoza . Dispersiile apoase se

absorb mai bine decat solutiile uleioase si sunt de ales la bolnavii care prezinta o absortie
necorespunzatoare a grasimilor , respectiv a vitaminei din intestin. In hipovitaminoza severa ,
la copii , se recomanda injectarea intramusculara a unei doze de 100 000 u.i. ( 30 mg ) sau
administrarea orala a cate 200 000 u.i. pe zi , timp de 2 zile . La nevoie , se poate repeta la 1-
2 saptamani . In sindromul de malabsortie este deseori necesara suplimentarea a 25 000-50
000 u.i. pe zi . In conditii de carenta alimentara asociata cu malabsortie , administrarea orala a
200 000 u.i. la fiecare 3 - 5 luni confera protectie .

Uleiul de peste sau untura de peste ( oleum jecoris ) , obtinut din ficatul pestelui Gadus
morrhua si al altor specii de Gadus , oficinal in tara noastra , contine vitamina A cel putin 850
u.i./g si mici cantitati de vitamina D . Se administreaza oral .

Tretinoinul sau acidul trans - retinoic este forma de vitamina A de ales pentru tratamentul
local al acneei . Izotretinoinul sau acidul 13-cis-retinoic , etretinatul si acitretina sunt retinoizi
de sinteza folositi pe cale orala in tratamentul unor boli dermatologice . Isotretinoinul este
indicat pentru tratamentul formelor severe de acnee , etretinatul este utilizat in cazuri grave
de psoriazis , in unele dermatoze cu hiperkeratoza si in anumite stari precanceroase ale pielii ,
actitretina poate realiza beneficii in psoriazisul grav si in unele dermatoze cu hiperkeratoza .

FENOMENE ALERGICE

Supradozarea vitaminei A determina fenomene de hipervitaminoza . Riscul este mai mare

cand se administreaza zilnic , timp indelungat , doze depasind 100 000 u.i. ; la sugar s-au
semnalat tulburari toxice dupa administrarea zilnica a 25 000- 50 000 u.i. timp de o luna .
Simptomele toxice apar cand concentratia vitaminei in sange depaseste 100 g / 100 ml si
constau in hipertensiune intracraniana cu cefalee si edem papilar , exoftalmie , anorexie ,
pierdere in greutate , prurit si descuamarea pielii , caderea parului , conjunctivita , cheilita ,
stomatita , tumefactii dureroase la nivelul extremitatilor si in regiunea occipitala ( prin
hiperostoze ) , hepatosplenomegalie. Fenomenele dispar dupa cateva saptamani de la
oprirea administrarii vitaminei . Dozele mai mari decat necesarul, la gravide , pot fi cauza de
malformatii congenitale .

Retinoizii de sinteza poarta un risc teratogen mare.

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale : Vitamina AT flacon cu 30 capsule de 50 000 u. vit. A

acetat ; flacon cu 10 ml solutie uleioasa buvabila 30 000 u. vitamina A acetat pe ml. ; flacon
cu 10 ml dispersie apoasa buvabila 20 000 u. vitamina A palmitat pe ml ; cutie cu 50 drajeuri
de 10 000 u. vitamina A acetat pe ml. ; fiole de 1 ml cu 300 000 u. vitamina A acetat in
solutie uleioasa injectabila; fiole de 2 ml cu 20000 u. pe ml in dispersie apoasa injectabila de
vitamina A palmitat .
 In FR X este inscrisa ca oficinala 'SOLUTIA ULEIOASA DE ACETAT DE RETINOL' .
Este un lichid limpede , galben brun , cu miros de untura de peste . Este folosita in
tratamentul hipervitaminozei A .

Mod de administrare : oral , i.m. - adulti 25 000-50 000 u. pe zi sau 300 000 u. pe
saptamana ; copii 2 000- 20 000 u. pe zi , dupa varsta .

INTERACTIUNI

Vitamina A in doze mari creste efectul anticoagulantelor orale .

PARTICULARITATI FIZICO - CHIMICE

Se cunosc doua substante cu actiune vitaminica , retinolul -vitamina A1 si dehidro-3-

retinol -vitamina A2 . Acetatul de retinol este inscris in FR X . Acetatul de retinol este solubil
in alcool absolut si in uleiuri vegetale .

IV 2 VITAMINA D SI COMPUSII INRUDITI

Sub denumirea de vitamina D sunt cuprinsi cativa derivati steroidici cu functii importante
in economia calciului : ergocalciferol , colecalciferol , calcifediol , calcitriol , alfacalcidol , si
un analog de sinteza-dihidrotahisterol.

Majoritatea vitaminei D necesara metabolismului se formeaaza in pielea expusa la soare ,

prin transformarea 7 - dehidrocolesterolului , un steroid endogen precursor . Procesul
fotochimic consta in ruperea legaturii C9 - C10 din inelul B al nucleului steroidic cu formare
de colecalciferol . Ergosterolul , un alt precursor , continut in mucegaiuri si fungi , formeaza
prin iradiere ergocalciferol .

In mod obsnuit organismul foloseste predominant vitamina endogena , necesarul exogen

la adultul normal fiind de numai 100 - 200 u.i pe zi (o unitate internationala este egala cu
0,025 g colecalciferol ) . In perioada de crestere , ca si in timpul sarcinii si al alaptarii este
necesar un aport exogen mai mare - in jur a 400 u.i. pe zi . In conditiile unei expuneri
insuficiente la soare este de asemenea nevoie de un plus de vitamina din afara , care
depaseste cantitatile mici de colecalciferol continute in alimente (ficat , peste gras , unt , lapte
, branza , galbenus de ou ) .

Calciferolii se absorb bine in partea de inceput a intestinului , cu conditia prezentei bilei ;

disponibilitatea pentru absortie este superioara pentru colecalciferol . Vitamina absorbita este
transportata la ficat unde sufera un proces de hidroxilare in pozitia 25 ; se formeaza astfel 25
- OH - colecalciferol sau calcifediol si 25 - OH - ergocalciferol . Calciferolii si derivatii 25 -
hidroxi sunt forme circulante si de depozit ale vitaminei ; ultimii au si activitate biologica .
Circulatia in sange se face sub forma legata de o alfa - globulina specifica . Depozitarea se
face in tesutul gras si in ficat , pentru un timp indelungat ( cateva luni ) . Eliminarea vitaminei
D se face , in majoritate prin bila .

Absortia vitaminei D este scazuta la hepatici , in caz de obstructie biliara si la bolnavii cu

steatoree . Vitamina D este esentiala in homeostazia calciului si a fosfatilor , asgurand
mentinerea concentratiilor fiziologice ale acestora prin inhibarea elinimarii renale si prin
mobilizarea din oase .

Vitamina actioneaza in interreletie cu hormonul paratiroidian , fata de care are un rol

permisiv . Vitaminele D , in particular calcitriolul , actioneaza asupra unor receptori nucleari
apartinand superfamiliei receptorilor pentru steroizi si hormoni tiroidieni . Complexul
calcitriol - receptor se fixeaza de ADN si moduleaza transcriptia genica . Interventia in
metobolismul calciului este atribuita stimularii sintezei unor proteine transportoare specifice
ale calciului .

Vitaminele D , indeosebi calcitriolul , cresc absortia intestinala a calciului si a fosfatului .

Efectul se datoreste , probabil , favorizarii sintezei unei proteine care leaga calciul si
modularii fluxului ionilor de calciu prin microvilii enterocitelor si membranele mitocondriale
. Calcifediolul mareste reabsortia calciului din tubii renali , prin stimularea sintezei proteinei
transportoare specifice si prin favorizarea actiunii hormonului paratiroidian ; deasemenea ,
provoaca retentie de fosfati . Cantitatile fiziologice de calcifediol si calcitriol sunt necesare
pentru mineralizarea normala a oaselor si pentru raspunsul calcemic fiziologic la hormonul
paratiroidian . Cand exista un deficit al calciului in oase , in rahitism , cresterea calcemiei sub
influenta vitaminei permite depunerea calciului in oase . Pentru dozele mari de vitamina D
predomina procesul de mobilizare a calciului din oase . Calcitriolul favorizeaza formarea
osteoclastilor din precursorii mieloizi si creste sinteza unor proteine secretate de osteoblasti ,
care stimuleaza functia osteoclastilor ; de asemenea mareste producerea de interleukina 1 , o
limfokina care stimuleaza resorbtia osoasa .

Dihidrotahisterolul este un analog al vitaminei D foarte eficace pentru mobilizarea

calciului din oase si cresterea calcemiei , cu actiune mai rapida si mai de scurta durata dacat
cea a calciferolilor . Forma activa este derivatul 25 - OH .

Hipovitaminoza D este datorita deficitului de vitamina D ca urmare a expunerii

insuficiente la soare sau aporutlui insuficient de vitamina , mai ales la copii , la femei
insarcinate si in perioada alaptarii .O alta cauza de deficit este absortia digestiva
necorespunzatoare vitaminei . Acidoza hipocloremica si insuficienta renala cronica determina
inhibarea formarii calcitriolului in rinichi si tulbura homeostazia calciului si fosfatilor . O
categorie aparte o reprezinta bolnavii cu dependenta ( toleranta ) la vitamina D , care dezvolta
fenomene de hipovitaminoza in conditiile existentei unor cantitati fiziologice de vitamina in
organism . Aceasta se datoreste unor deficiente de natura genetica, care impiedica formarea
derivatilor dihidroxilati activi sau determina rezistenta structurilor efectoare la actiunea
acestora . Asemenea tulburari pot aparea si in cursul administrarii prelungite de antiepileptice
,de felul fenitoinei si fenobarbitalului .

Hipovitaminoza D se manifesta prin rahitizm la copii si osteomalacie la adulti . Tabloul

clinic al rahitismului consta in dureri in membrele inferioare, mai ales la mers, deformarea
oaselor lungi, ingrosarea sincondrozelor costale si epifizare, deformarea osului frontal, mai
rar tetanie . Radiologic, este caracteristica forma si opacitatea neregulata a liniei diafizo-
cartilaginoase a oaselor lungi . Biochimic se observa o usoara scadere a calcemiei, o scadere
marcata a fosfatemiei, reducerea calciuriei, cresterea clearance-ului fosfatic si marirea
activitatii fosfatazei alcaline serice . In osteomalacie defectul de calcifiare a oaselor este
difuz, boala dezvoltnde-se mult mai lent si avand un caracter generalizat .

Tratamentul starilor de hipovitaminoza se face folosind ergocalciferol, colecalciferol,

dihidrotahisterol, calcifediol, calcitriol sau alfa - calcidol . Ergocalciferolul (ergocalciferol,
calciferol, vitamina D2 ,davitamon D, dekristol, detalup, sterogyl, vigantol ) si
colecalciferolul (colecalciferol, devarol , vigantoletten , vitamina D3 , vigorsan ), care sunt
vitaminele D obisnuit utilizate se administreaza oral sub forma de capsule sau in solutie ;
forma lichida este de ales la copii .

Dihidrotahisterolul (dihydrotachysterol, AT 10, calcamine, tachystin ) se foloseste pentru

combaterea starii de hipocalcemie la renali (deoarece nu necesita hidroxilare in rinichi ) si in
hipoparatiroidism .

Alfacalcidolul (alfacalcidol, alpha D3 , einsalpha, un-alfa ), calcifediolul (calcifediol,

calderol , dedrogyl, ) si calcitriolul (calcitriol, rocaltrol ) au potenta superioara si nu necesita
activare prin hidroxilare in rinichi . Sunt avantajosi atunci cand sunt necesare doze mari de
vitamina D , in deosebi la renali - de exemplu in osteodistrofia renala ( unde calciferolii nu
pot fi activati ).

Calcipotriolul (calcipotriol, calcipotriene, daivonex, psorcutan ) , un analog al

calcitriolului obtinut prin sinteza se foloseste topic in formele usoare-medii de psoriazis .
Efectele sistemice asupra metabolismului calciului sunt minore .

Profilaxia rahitismului la sugari se realizeaza prin suplinentarea a 400 u.i. vitamina D -

ergocalciferol , colecalciferol - zilnic (de obicei in asociatie cu vitamina A). In
hipovitaminoza prin deficit de vitamina D se administreaza curativ 4000 u.i. pe zi la copii si
2000 u.i. pe zi la adulti . In formele severe se face un tratament de atac cu 50 000-2 000 000
u.i. pe zi timp de 3-5 zile, apoi 2000-4000 u.i. pe zi cateva luni, pana la vindecare, dupa care
se continua cu 100-400 u.i. pe zi pentru satisfacerea necesarului obisnuit . Mineralizarea
oaselor impune asocierea de preparate de calciu si fosfat (sub forma de lactat, gluconat sau
carbonat de calciu si fosfat neutru ) , pana la normalizarea calciului si fosfatului in ser . In
rahitizmul si osteomalcia din cadrul sindroamelor de malabsortie intestinala se administraza
initial 200000 u.i. vitamina D cateva zile, scazand apoi doza, pe masura rezolvarii cauzei
absortiei deficitare ; uneori este necesar un tratament de intretinere cu 4000-50 000 u.i. pe zi
. In acidoza hipocloremica cronica, cu osteomalacie sau rahitism, se recomanda vitamina D
20000 - 80000 u.i. pe zi . In osteodistrofia din insuficienta renala cronica se administreaza
oral dihidrotahisterol 250-750 g , calcifediol 50 - 100 g sau alfacalcidol 0,25 - 1 g pe zi .
De asemenea, poate fi folosit calcitriol pe cale orala, 0,25 g pe zi sau injectat intravenos ,
0,5 de 3 ori pe saptamana, crescand la nevoie pana la cel mult 3 g pe zi oral sau 3 g de 3
ori pe saptamana intravenos . La bolnavi cu dependenta la vitamina D se administreaza
ergocalciferol sau colecalciferol 20 000 - 60 000 u.i. pe zi ; daca bolnavii prezinta rezistenta
este necesar administrarea de calcitriol in doze mari de 5 - 50 g pe zi .
 Toate preparatele de vitamina D sunt toxice in doze mari . Adm. prelungita de vitamina D
- 50000 u.i pe zi sau mai mult la persoanele cu raspuns normal poate determina fenomene de
hipervitaminoza . La copii , doze zilnice de 3000 - 4000 u.i pot fi cauza de hipercalcemie .

Consumarea de alimente imbogatite in vitamine preteaza la intoxicatii . Supradozarea

provoaca mobilizarea calciului din oase , cu osteoporoza , cresterea calcemiei si a eliminarii
urinare de calciu si fosfat . Calciul mobilizat se poate depune in tesuturi , in deosebi in rinichi
, cu nefrocalcininoza difuza si/sau nefrolitiaza . Simtomele clinice sunt : oboseala si
slabiciune cefalee , greata , voma , diaree , poliurie cu urina diluata , poldipsie . La copii se
poate opri cresterea . Nou nascutii din mame intoxicate cu vitamina D pot prezenta
insuficienta paratiroidiana , cu hipocalcemie si convulsii . Exsta posibilitatea dezvoltarii unei
stenoze aortice supravalvulare . Dihidrotahisterolul , calcefediolul si calcitriolul pot creste
periculos calcemia si pot produce demineralizarea marcata a oaselor .

Aceste medicamente trebuie folosite cu prudenta , nivelul seric de fosfat trebuie tinut sub
control , deoarece hiperfosfatemia favorizeaza calcificarile metastatice .

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicatii . Hipercalcemie . Sarcoidoza . Hipercalciurie . Pentru calcifediol

glomerulopatii acute la copil . Precautii . Calcemia si calceuria trebuie determinate regulat ,
mai ales la inceputul tratamentului . Se intrerupe tratamentul cand calcemia depaseste valorile
normale si calciuria depasezte 300 - 400 mg in 24 ore . Se asigura un aport caloric ( circe 1g
pe zi Ca++ la adult ) . Nu este dovedita inocuitatea in sarcina si lactatie . Se evita in aceste
situatii , administrarea complementara de vitamina D .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Vitamina DT2 fiole de 1 ml cu 400000 si cu 600000 u.i

solutie injectabila uleioasa ; fiole de 3 ml cu 600000 u. sol. buvabila uleioasa ; flacon cu 10
ml solutie 15000 u. pe ml . Vitamina D3 hidrosolubilaT : fiole de 2 ml cu 200000 si cu 600000
u.

In F.R. X este prevazuta vitamina D2 ( Ergocalciferolum ) . Are actiune in prevenirea

rahitismului , tratamentul rahitismului , osteomalaciei si hipoparatiroidismului .

INTERACTIUNI

Cu digitalice pot apare aritmii cardice ( in caz de hipercalcemie ) .

Dministrarea de saruri de magneziu prezinta risc de hipermagneziemie . Colestiramina scade

absortia vitaminei D . Actiunea vitaminei D este scazuta de fenitoina , fenobarbital .

PROPIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristele incolore sau pulbere cristalina alba , fara miros si fara gust . La aer si lumina se
altereaza. Socubil in alcool si uluiuri grase , insolubil in apa .
 IV 3 VITAMINA E (TOCOFEROL )

Sub numele de vitamina E sunt cuprinsi compusii din grupa tocoferolilor, din care cel mai
inportant este tocoferolul .

Tocoferolii se gasesc in cantitati mari in uleiuri vegetale , indeosebi in uleiul de soia , in

unt , oua si ficat .

Necesarul zilnic este apreciat la 10 - 30 mg . Aceasta cantitate este cuptinsa in ratia

alimentara zilnica .Tocoferolii se absorb din intestin , ca si celelalte vitamine liposolubile .
Epurarea se face predominant prin matabolizarea hepatica si eliminarea biliara .

Functiile biochimice ale tocoferolilor sunt determinate de propietatile lor antioxidante sI

de sistem redox . Actiunea antioxidanta se traduce prin protejarea de oxidare a unor
componenti celulari importanti si prin impiedicarea formarii de produs de oxidare agresivi
pentru membranele celulare . Vitamina D protejaza de oxidare acizii grasi nesaturati ,
vitamina A si carotenoidele , grupele tiolice ale unor enzime si intervine probabil si in functia
ubichinonelor (coenzima Q ) , coenzimei mitocondriale importante pentru respiratia celulara .
Este de asemenea posibila interventia in metabolismul acizilor nucleici .

La om nu au fost dovedite cert stari de deficit de vitamina E . Unii bolnavi cu sindroame

de metalsortie pot dezvolta simptoame neurologice , care au fost puse pe seama absortiei
insuficiente de vitamina E . De asenenea , la copiii prematuri hraniti artificial , laptele de vaca
contine o cantitate insuficienta de tocoferol si aduce in organism o cantitate mare de acizi
grasi

nesaturati , pot aparea fenomene de iritabilitate , edeme si anemie hemolitica. Fibroza chistica
, afectarea hepatica cu colestaza si diferite alte sindroame de malapsortie favorizeaza
desvoltarea carentei de vitamina E . La animale deficitul vitaminic , provocat experimental se
manifesta , in functie de specie , prin tulburarea procesului de reproducere , distrofie
musculara , leziuni miocardice , hepatice si renale , anemie .

Tocoferolul acetat ( tocopherol acetate ,davitamon E , embral , ephynal , eritol , evion ,

evitol , sant - E - gal , tofaxin , vitamina E ) a fost incercat terapeutic in avortul habitual ,
sterilitate , distrofi musculare , boli cardiovasculare , cu rezultate nulu sau indoelnice . Sunt
posibile unele beneficii in sindromul neurologic al bolnavilor cu malapsortie , ca si in cazuri
rare de anemie megaloblastica la copii cu carenta proteica marcata sau de anemie hemolitica
la prematuri . Administrarea se face obisnuit pe cale orala dozele uzuale fiind de 50 - 200 mg
(sau u.i ) zilnic ; in carenta vitaminica manifesta se pot folosi doze mai mari . in caz de
rezistenta se pot injecta intramuscular 1 - 2 ml pe kg si zi . Dozele mari s-au fdovedit utile si
pentru profilazia fibroplaziei retrolentale la noi nascuti carora li se administreaza cantitati
mari de oxigen (vitamina actioneaza ca antioxidant ) .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Vitamine ET - flacon cu 30 drajeuri de 30 mg ; flacon

25 capsule de 100 mg ; fiole cu 30 sI 300 mg in solutie uleioasa injectabil .
 Mod de adminstrare : oral , intramuscular 50 - 200 mg pe zi la prematuri 0,5 mg / kg /zi .

INTERACTIUNI

Vitamina E creste efectul anticoagulantelor orale .

PROPIETATI FIZICO - CHIMIC

Solutie vascoasa limpede , albena . La lumina se inchide la culoare . Usor solubila in

uleiuri grase , solubil in alcool , insolubil in apa .

IV 4 VITAMINA K ( FITOMENADIONA )

Vitaminele K sunt compusi naturali sau analogi de sinteza , derivati de 1,4 - naftochinona
. Ele sunt indispensabile sintezei unor factori ai coagularii in ficat .

Vitaminele K naturale se gasesc in plante - vitamina K1 sau fitominadiona - sau sunt

sintetizate de unele bacterii gram - pozitive , respectiv gemeni ai florei saprofite intestinale -
vitamina K 2 . O substanta de sinteza - vitamina K3 sau menadiona are propietati biologice
asemanatoare .

Nevoile vitaminice la un adult sunt de 35 - 70 g pe zi , cantitate furnizata prin alimentele

vegetale si de catre flora intestinala . Absortia fitomenadionei se face in portiunea incipienta
a intestinului subtire , prin interventia unui mecanism transportor activ . Menachinonele se
absorb din portiunea terminala a intestinului subtire si din colon , prin difuziune . Absortia
vitaminelor K naturale liposolubil , este dependenta de prezenta sarurilor biliare si se face
predominant pe cole limfatica . Vitaminele se concentreaza in ficat , unde realizeaza un
depozit limfatic suicient pentru cateva saptamani . Metabolizarea se face rapid , rezultand
derivati glucuronoconjugati , polari , care se elimina prin bila si urina .

Vitaminele K actioneava la nivelul ficatului , fiind indispensabile pentru perfectarea

formarii , in etapa postribozomala , a unor glicoproteine , care functioneaza ca factori ai
coagularii : protombina (sau factorul II ) , proconvertina (factorul VII ) , factorul Christmas (
factorul IX ) , factorul Stuart - Prower ( factorul X ) . Este probabil ca vitaminele actioneaza
in calitate de cofactor al unui sistem enzimatic mierozomal , care totalzeaza gama -
carboxilare radicalilor glutamici de pe suprafata macromoleculelor glicoproteice . Glutamatii
gama - carboxilati rezultati sunt capabili sa lege ionii de calciu , iar macromolecula
poate interactiona cu fosfolipidele care participa la coagulare , ceea ca le determina
activitatea . In cadrul reactiei de carboxilare , vitaminele K se oxideaza in epoxidul
corespunzator , iar acesta se transforma din nou , in prezenta unei FAD - diaforaza , in forma
redusa , activa , a vitaminei .

Deficitul vitaminic se manifesta prin sangerari datorite unei coagulabilitati reduse a

sangelui . Pot aparea echimoze , epistaxis , hemoragi digestive , hematurie , sangerarii
postoperatorii , mai rar hemoptizie si hemoragii cerebrale . In sange scade , pe rand ,
cantitatea de factori VII, IX, X si de protombina (in functie de viteza de consum a acestora ) .
Lipsa vitaminelor se poate datora : unei flore intestinale insuficiente la nou-nascut sau ,
rareori, dupa administrarea orala indelungata de sulfamide sau tetracicline, unei cantitati prea
mici de bila in intestin (in icterul mecanic sau fistula biliara ) , unor sindroame de
malabsoritie ( sprue sau rezectie intestinala intinsa ) si bolilor heparice . Supradozarea
anticoagulantelor orale (care au actiune antiviteminica K ) , a salicilatiilor ( scad
protrombinemia ) si a vitaminei A ( inhiba farmarea vitaminei K2 de catre flora intestinala si
are actiune anivitaminica K ) poate provoca , deasemenea , hemoragii prin deficit de vitamina
K . Deficitul vitminic indica preparate medicamenoase care sa corecteze specific tulburarea
procesului coagularii , respectiv sa evite sau sa opreasca hemoragiile consecutive . Se
folosesc fitomenadiona , menadiona si derivatii sai hidrosolubili .

Fitomenadiona ( phytomenadione , phytonadione , vitamina K1 aquamephyton , kanavit ,

konakion , mephyton ) , vitamina K naturala ,

liposolubila se poate administra oral sau parenteral . Pentru injectii se folosesc emulsii fine ,
care se introduc intramuscular , iar in cazul anumitor preparate si intravenos . Efectul se
instaleaza relativ repede . In intoxicatia

cu anticoagulante cumarinice , de exemplu , factorii de coagulare revin la valori in afara

zonei periculoase dupa 6 - 8 ore de la injectarea intravenoase a unei doze terapeutice mari ,
efectul fiind deplin la 24 de ore ; medicatia anticoagulanta devine ineficace timp de cateva
zile ( pana la doua saptamani ) . Doza de fitomenadiona necesara in hemoragiile grave cu
hipoprotrombinemie severa prin supradozarea anticoagulantelor cumarinice este de 20 - 40
mg intramuscular sau intravenos lent ( cel mult 5 mg pe minut ) , repetate eventual dupa 24
de ore . In cazurile mai putin grave se administreaza 5 - 15 mg oral sau intramuscular . Daca
timpul Quick este prelungit excesiv , dar un s-au prudus hemoragii , este suficienta o singura
doza de 5 mg oral . O alta indicatie importanta este boala hemaragica a nou -

nascutilor si sugarilor . Pentru profilaxie se recomanda administrarea de 1 - 5 mg mamei cu 6

- 24 ore inainte de nastere sau 0,3 mg / kg copilului ( parenteral ) ; in paprezenta hemoragiei
este necesara repetarea sau cresterea dozei . La bolnavii cu icter mecanic sau fistula biliara
fitomenadiona se injecteaza intramuscular sau se admnistreaza oral ( impreuna cu
saruri biliare ) cate 10 mg pe zi . In sindroamele de malabsortie vtamina trebuie administrata
parenteral .

Hipoprotrombinemia care apare in bolile hepatocelulare raspunde slab sau nu raspunde la

tratamentul cu vitamina K , deoarece aceasta nu poare fi folosita de catre hepatocite pentru
sinteza factorilor coagularii . Uneorii dozele mari pot accentua minusul de protombina .

Fitomenadiona este practic lipsita de toxicitate daca se administreaza corect . Injectata

intravenos prea repede poate fi cauza de dispnee , dureri

toracice , hipotensiune ; au fost semnalate chiar si cazuri letale .

Menadiona ( menadione ,vitamina K3 ) este un analog de sinteza , liposolubil al

vitaminelor K naturale . Se administreaza oral sau in injectii
intramusculare ( solutie uleioasa ) , in aceleasI doze ca si fitomenadiona .

Trebuie evitata la nou - nascuti ( mai ales la prematuri ) si la sugari , deoarece, in doze
obisnuite poate produce , la acestia , anemie hemolitica , hiperbilirubinemie sI favorizeaza
icterul nuclear . Cresterea bilirubinemiei se datoreste , in principal , competitiei intre
picmentii biliari si menadiona prin procesul de glucuronoconjugare , care are o capacitate
limitata la nastere si in primele luni de vieta . Hemoliza este favarizata de deficitul hematiilor
in glucozo - 6 - fosfat dehidrogenaza .

FARMACOGRAFIE

Preparate farmaceutice industriale : vitamina K3T , fiole de 1 ml cu solutie apoasa

injectabila 1% de menadiona Na. bisulfat ; fitomenadionT , fiole de 1 ml cu solutie apoasa
injectabila 1 % ( egal 10 mg ) .

MOD DE ADMINISTRARE

Vitamina K3T - injectabil intramuscular si subcutanat . Adulti 1 - 3 fiole pe zi . Copii 1 - 2

fiole pe zi . FitomenadionaT - injectabil introvenos lent . Hemoragii obisnuite 1/2 - 1 fiole pe
zi . Supradozari de cumarinice , 2 - 10 fiole pe zi .

CONTRAINDICATII

Tromboembolie , tromboflebite , hipercoagulabilitate sanguina .

PROPIETATI FIZICO - CHINICE

Vitamina K1 ( fitomenadiona ) se prezinta ca un ulei galben daschis , vascos , solubil in

grasimi si in solventii acestora , insolubil in apa ,

Viramina K3 ( menadiona ) se prezinta ca o pulbere cristalina galbena . Este insolubila in

apa , solubila in grasimi si uleiuri vegetale , alcool .

In FR X fitomenadiona o gasim la monografia 'Phytomenadionum '.

V PREPARATE VITAMINICE INREGISTRADE IN ROM~NIA

VITAMINE LIDROSOLUBILE

Acid ascorbic

Ascovit 200 ( Eurofarm , Romania ) , cpr. 200 mg

Cebion ( Merk , Germania ) , cpr. ef. 1 g

Cevitil ( Eipico , Egipt ) , cpr. ef. 1 g

Redoxon ( Roche , Elvetia ) , cpr. ef. 1 g

 Upsa C ( Bristol Myers Squibb , Franta ) , cpr. ef. 1 g

Vitanim C ( Oberlin Upsa , Franta ) , cpr. mast. 500 mg

Vitamin C ( Pharmacia , Bulgaria ) , cpr. ef. 600 mg

Vitamin C ( Soma , Germania ) , cpr. ef. 225 mg

Vitamina C ( Aesculap , Romania ) , cpr. 200 mg

Vitamina C ( Pharmex , Romania ) , cpr. mast 250 mg , 500 mg

Vitamina C ( Sicomed , Romania ) , cpr. 200 mg , fiole 500 mg /5 ml

Vitamine C ( Renaudin , Franta ) , fiole 500 mg / 5 ml

Vitamine C ( Stanley Pharma , Canada ) , cpr. mast 250 mg , 500 mg

Vtamine C ( Upsa , Franta ) , cpr. ef. 1 g

Acid nicotinic

Acid nicotinic ( Sicomed , Romania ) , cpr.100 mg

Nicotinamida

Vitamina PP (Sicomed , Romania ) , fiole 100 mg / 2 ml

Pantotenat de calciu

Pantotenat de calciu (Sicomed , Romania ) , fiole 500 mg / 5 ml

Pantotenat de calciu (Terapia , Romania ) , cps. 120 mg

Piridoxina

Bedoxin ( ICN - Galenika , Yugoslavia ) , cpr. 20 mg , file 50 mg/2 ml

Pyridoxine ( Renaudin , Franta ) , fiole 100 mg / 2 ml

Pyridoxine hydrocloride ( Vogen Limassol , Cipru ), sol. Inj. 50 mg/ml

Vitamin B6 ( Lab. Pharmaceutical , India ) sol. Inj. 50 mg/ml

Vitamina B6 ( Hemofarm , Yugoslavia ), fiole 50 mg/ml , 250/mg/5ml

Vitamina B6 ( Sicomed , Romania ) , cpr. 250 mg , fiole 50 mg/2 ml

Riboflavina

Riboflavin fosfat ( Sicomed , Romania ), fiole 10 mg/2 ml

Tiamina

Vitamin B1 ( Lab. Pharmaceutical ,India ), fiole 100mg/2 ml

Vitamin B1 ( Renaudin , Franta ), fiole 50 mg/1ml

Vitamin B1 (Vogen Limassol , Cipru ), fiole 50 mg/1ml

Vitamina B1 (Sicomed, Romania),cpr.10mg, fiole 10mg/1ml,100mg/ml

Vitamine B1 (Ferrosan , Danemarca ), cpr. 50 mg

VITAMINE LIPOSOLUBILE

Alfacalcidol

Alpha D3 (Teva, Israel ), cpr.gel. 0,25g, 1g

Calcitriol

Calcijex (Abbot , SUA ), fiole 2g/1ml

Rocaltrol ( Roche , Elvetia ), cpr. 0,25g, 0,50g

Colecalciferol

Vigantol Oil ( Merk ,Germania ), sol. Int. 0,5mg (20 000 u.i.) /ml

Vigantoletten -500, -1000 ( Merk, Germania ), cpr. 0,0125 mg (500u.i.)

Vitamina D3 (Sicomed , Romania ), sol. buv. 600 000 u.i./ml, fiole

200000 u.i./1ml, 600 000 u.i./2ml

Dihidrotahisterol

AT 10 (Merk, Germania ), sol. int. 1mg/ml

Tachystin (Ankerwerk Rudolstadt , Germania ), sol. int. 1 mg/ml

Ergocalciferol

Ergocalciferol ( Renaudin , Franta ), fiole 600 000 u.i.

Sterogyl 15 A ( Roussel , Franta ), sol. int. 0,5 mg, fiole 15 mg /1,5ml

Vitamina D2 (Biofarm ,Romania ), sol. int. 600 000 u.i./ml ,sol.inj.

600000 u.i./ml

Vitamina D2 (Sicomed, Romania ), sol. buv. 600 000 u.i./3 ml, sol. inj.
 400 000 u.i./1ml

Retinol

Vitamin A ( Pharco Pharm, Egipt ), cps. gel. 50 000 u.i.

Vitamina A (Bipofarm, Romania ), cps. gel. 50 000 u.i., sol. buv.

300000 u.i./ml sau 30 picaturi

Vitamina A ( Sicomed, Romania ), dj. 10 000 u.i., sol. inj. 300 000

u.i./1 ml

Vitamina A palmitat (Biofarm , Romania ),sol. buv. 40 000 u.i./2 ml

(20000 u.i./40 pic. ), sol. inj. 40 000 u.i./2 ml

Tocoferol

Sant-E-Gal (ICN-Galenika, Yugoslavia ), dj. 150 mg

Vitamin E ( Pharco Pharm ,Egipt ), cps. gel. 100 mg

Vitamina E (Sicomed ,Romania ) fiole 30 mg/1 ml

Vitamina E forte (Biofarm, Romania ), cps. gel. 100 mg

VI CONCLUZII

Vitaminele sunt un grup de substante organice care , in cantitati foarte mici, sunt
indispensabile mentinerii echilibrului fiziologic. Ele nu sunt sintetizate de organism si trebuie
furnizate prin alimentatie.

Termenul de vitamina propriu-zis nu poate fi definit exact nici din punctul de vedere al
structurii chimice si nici al actiunii farmacodinamice . Impreuna cu enzimele si hormonii ,
vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici , care accelereaza si regleaza reactiile
chimice ce au loc in organism . Sunt considerate drept biocatalizatori exogeni , pot fi
sintetizate numai de catre plante ( inclusiv unele bacterii ) , fiind introduse prin alimentatie ,
fie ca atare, fie sub o forma premergatoare - de provitamina . S-a vazut ca unele vitamine
(vitamina C ) pot fi sintetizate si de unele specii de animale .

In mod obisnuit organismul primeste cantitatea de vitamine de care are nevoie . Lipsa
totala de vitamine sau polivitamine din alimentatie produce tulburari importante , cunoscute
sub numele de 'avitaminoze ' . Lipsa partiala a uneia sau a mai multor vitamine produce
tulburari denumite 'hipovitaminoza' , iar aportul prea mare provoaca fenomene de
'hipervitaminoza' . Avitaminoza sau hipervitaminoza se manifesta prin asa numitele 'boli de
carenta' sau de 'precarenta' , care dau fenomene caracteristice fiecarei vitamine .
Hipovitaminoza poate fi atribuita fie alimentatiei , fie alimentarii defectuoase la nivelul
tesuturilor (in bolile infectioase , sarcina , alaptare , etc. )

Pentru combaterea sau prevenirea bolilor de carenta , se impune administrarea de vitamine

sub forma de medicamente . De asemenea se folosesc pe scara larga toata gama de vitamine
in doze mari, pentru tratamentul unor tulburari care nu sunt legate etiologic de o carenta
vitaminica .

Vitaminele se gasesc raspandite in diverse tesuturi animale si vegetale: ficat , drojdie de

bere , coji , frunze , germenii de cereale etc.

In lucrare sunt prezentate cinci capitole in care sunt descrise vitaminele : capitolul I -
introducere ; capitolul II -vitamine generalitati ; capitolul III -vitamine hidrosolubile ;
capitolul IV- vitamine liposolubile si este incheiata de capitolul V ce cuprinde preparate
vitaminice inregistrate in Romania .

Vitaminele hidrosolubile sunt solubile in apa si insolubile in grasimi, acestea sunt : vit. B1
, vit. B2 , vit. B6 , vit. B12 , vit. PP, vit. C ( acid ascorbic ).

Din grupa complexului B fac parte : tiamina ( vit. B1 ); riboflavina ( vit. B2 );

piridoxina ( vit. B6 ) ; nicotinamida (vit. PP); cobalaminele ( vit. B12 );

Vitaminele liposolubile sunt vitaminele ce se caracterizeaza prin solubilitatea lor in

grasimi si insolubilitatea lor in apa . Din aceasta grupa fac parte vitamina A (retinol ),
vitamina D (calciferolul ), vitamina K ( fitomenadiona ) si vitamina E (tocoferol ) .

VII BIBLIOGRAFIE

VALENTIN STROESCU - BAZELE FARMACOLOGICE ALE PRACTICII

MEDICALE, EDITURA MEDICALA -BUCURESTI 1998

DUMITRU DOBRESCU - FARMACOTERAPIE PRACTICA ,

EDITURA MEDICALA , BUCURESTI 1989

DUMITRU DOBRESCU , EMANOIL MANOLESCU - MEMOMED ,

EDITURA MINESAN- 2001

AGENDA MEDICALA , EDITURA MEDICALA -2002

 FARMACOPEEA ROM~NA EDITIA a - X - a ,

EDITURA MEDICALA - 1993

DUMITRU DOBRESCU , EMANOIL MANOLESCU- MEMOMED ,

EDITURA MINESAN- 2002