Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vitaminele sunt compuşi organici proveniţi din alimente sau sintetizaţi de către flora intestinală, care
au rol de cofactori sau precursori de cofactori ale unor enzime specifice, esenţiale pentru
metabolismul normal.
Vitaminoidele sunt factori biochimici fără funcţii enzimatice, incluşi în trecut printre vitamine.
Principalele boli prin deficit vitaminic, la om, sunt: beri-beri (Vit. B1), scorbutul (vit. C), pelagra (Vit.
PP), Keratomalacia (Vit. A) și rahitismul (vit. D), care impun tratament vitaminic specific cu doze mari.
http://diagnosis-ro.bestmed.in.ua/cauzele-bolilor-simptome-%C8%99i-tratament/29504-
Cauze:
Micşorarea aportului de vitamine - nivelul scăzut de trai al populaţiei (A, B1); - nou-născuţii şi sugarii
din primele săptămâni care se află la alimentare artificială (C, B6); - la sugari cu reducerea
conţinutului vitaminelor în laptele matern (B12, B6, ac.folic.); - la copii cu dietă nebalansată cu
predominarea hidrocarburilor, cu deficit sau surplus de proteine; - limitarea durabilă a dietei în urma
anorexiei, greţurilor, vomei sau durerilor cauzate de administrarea hranei, dieta iatrogenă
(nejustificată).
C. Dereglarea sau insuficienţa metabolismului: - factorii genetici – enzimopatii (vit B12 -anemii
megaloblastice la copii); - insuficienţa de vârstă a sistemelor enzimatice ce transformă vitaminele în
metaboliţi activi. Aceasta se poate întâlni la nou-născuţii prematuri în primele luni de viaţă şi se mai
agravează prin lipsa rezervelor de vitamine B12, K, E, D, C, Bc în ficat; - insuficienţa sistemelor
enzimatice în caz de insuficienţă renală gravă, ciroză biliară primară (vit.D), ciroză alcoolică (B); -
deficitul funcţiei de sinteză a proteinelor în ficat (K); - interacţiunea cu unele medicamente ce
dereglează metabolismul vitaminelor (anticoncepţionalele orale a vit.B6; metotrexatul, cloridina,
alcoolul, trimetoprinul – a folaţilor; anticonvulsivantele – a vit.D).
I. Preparatele vitaminelor:
A.Hidrosolubile:
Vitamina B1- tiamină, fosfotiamină, cocarboxilază
Vitamina B2 -riboflavină, flavinat
Vitamina B3 (PP) - acid nicotinic, nicotinamidă
Vitamina B5 - acid pantotenic, pantotenat de calciu
Vitamina B6 - piridoxină, piridoxalfosfat
Vitamina B12 - cianocobalamină, oxicobalamină, cobabamid
Vitamina BC - acid folic
Vitamina H- biotină
Vitamina P - rutozid, cvercerutină, venoruton
Vitamina C - acid ascorbic
B. Liposulubile
Vitamina A - retinol, retinol acetat, retinol palmitat, tretinoin, etretinat, izotretinoin
Vitamina D- ergocalciferol, colecalciferol, calcidiol, calcitriol, dihidrotahisterol
Vitamina K -fitomenadionă, menadionă, menadiol sodiu sulfat
Vitamina E- tocoferol acetat
2. Preparate polivitaminice cu macroelemente (Ca, K, Mg, P): bepivlex, beroca Ca+Mg, picovit,
multibionta cu Ca și Mg, revitasport Mg ș.a.
3. Preparatele polivitaminice cu microelemente - multitabs LJ şi LK, feniuls, triovit, vitrum laif, s
strestabs cu Fe, Zn, vitrum circus, vitrum superstres, ş.a
4. Preparatele polivitaminice cu macro- şi microelemente - biovital, vitrum, vitrum plus, duovit,
materna, megavite, nova vita, nutrisan, oligovit, ol-amin, pregnavit, centrum, iunicap M,T,
ş.a.
4. Principiile farmacocinetice și farmacodinamice ale celor mai folosite remedii vitaminice, fermenți,
cofermenți, săruri de calciu și flour în practica stomatologică.??????????????
Vitamina B1 (tiamina)
Efctele Metaboliţii activi (mono-; di- şi tri- fosfaţi) intervin în numeroase reacţii biochimice
importante pentru metabolismul glucidic: - decarboxilarea oxidativă a piruvatului şi
alfacetoglutaratului; - utilizarea pentozei în ciclul pentozofosfaţilor; - intervin în procesul de
conducere axonală (implicaţie în funcţia canalelor sodiului).
Indicaţiile şi regimul de dozare - carenţa vitaminică (hipo- sau avitaminoze); - nevrite, nevralgii,
pareze, radiculite; - unele boli de piele; - diferite stări patologice ale tractului gastrointestinal, ale
sistemului cardiovascular etc. Tiamina clorhidrat se administrează oral sau parenteral: - tratamentul
curativ al stărilor de avitaminoză se începe cu 25-50 mg zilnic (fracţionat), pe cale orală, timp de
două săptămâni, continuând apoi cu 10 mg/zi. La nevoie, pentru tratamentul de atac se folosesc
injectii intramusculare sau, în formele grave de beri-beriinjecţii intravenoase cu aceleaşi doze; - la
alcoolici, în stare gravă se injectează zilnic 50-100 mg.; - tratamentul vitaminic trebuie început
înaintea administrării de glucoză, altfel pot apărea stări acute de avitaminoză.
B2 (riboflavina)
Vitamina B6 (Piridoxina)
Deficitul vitaminic la om este rar. El poate să apară la copii (se manifestă prin convulsii, dermatită).
Trebuie de avut în vedere că, o cauză a carenţei vitaminei B6 poate fi tratamentul îndelungat cu
chimioterapice antituberculoase din grupa hidrazidelor acidului izonicotinic (izoniazida etc.), care
oprimă sinteza piridoxalfosfatului. Dacă în acest caz, de exemplu, se dezvoltă nevrite periferice, ele
sunt combătute cu ajutorul piridoxinei.
Din tubul digestiv vitamina B6 se absoarbe bine. În organism se supune unor transformări chimice.
Metaboliţii ei se elimină prin rinichi.
Indicaţiile şi regimul de dozare Carenţa vitaminei B6, provocată artificial printr-o dietă specială şi cu
antagoniştii vitaminei B6, e însoţită de apariţia unei dermatite seboreice pe faţă, glosită, stomatită,
convulsii. După administrarea piridoxinei aceste fenomene dispar.
Hipovitaminoza Deficitul vitaminic la om este rar. Principalele simptoame sunt: dermatită seboreică,
convulsii (mai ales la sugari, din cauza diminuării cantităţii de GABA în creier), anemie (prin deficit de
acid beta-aminolevulinic, precursor al porfirinelor). Există deficite genetice, caracterizate printr-o
afinitate scăzută a unor enzime faţă de piridoxal fosfat, ceea ce face ca aportul alimentar de vitamină
B6 sâ fie insuficient. Se manifestă prin sindroame de deficit vitaminic: cistationurie (însoţită de
tulburări mintale), anemie hipocromă macrocitară cu hipersideremie şi hemosideroză, convulsii
generalizate la sugari.
B5 - Acidul pantotenic
Distribuţia - se distribuie uniform, cu concentraţii mai mari în ficat, apoi creier, miocard, rinichi,
muşchi şi eritrocite
Efectele În organism acidul nicotinic se transformă în amida acidului nicotinic. Ultima participă la
formarea a două coenzime importante (vezi structurile): nicotinamidadenindinucleotidă (NAD,
codehidraza I) şi nicotinamidadenindinucleotidă fosfat NADP, codehidraza II). Ele participă în
procesele de oxidare cu dehidrogenazele, fiind la o anumită etapă acceptori de hidrogen (protoni) şi
electroni.
Acidul nicotinic posedă o acţiune vasodilatatorie pronunţată, însă de scurtă durată. Aceasta se
manifestă prin hiperemia feţei, ameţeli, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie etc. Nicotinamida nu
posedă aceste proprietăţi. Acidul nicotinic acţionează de asemenea asupra metabolismului lipidic,
diminuând în sânge conţinutul de colesterol şi de acizi graşi nesaturaţi
Hipovitaminoza Nicotinamida se sintetizează în organism parţial din triptofan. Stările de deficit ale
vitaminei PP, manifestate prin pelagră3 , se datorează carenţei alimentare. Simptoamele de bază
sunt diareea, dermatita (e caracteristică inflamaţia suprafeţelor descoperite ale pielii) şi demenţa4
(debilitate mintală dobândită). Se observă de asemenea glosită (inflamaţia limbii), gastrită şi alte
simptoame.
Avitaminoza se manifestă printr-o erupţie caracteristică pe pielea expusă la lumină, care devine
închisă la culoare, uscată, atrofică şi fisurată, inflamaţie cronică a mucoaselor, îndeosebi a mucoasei
digestive (stomatită, glosită, enterită, proctită), cu diaree, uneori sanguinolentă şi tulburări ale
sistemului nervos central (insomnie, confuzie, halucinaţii, delir, comă).
B12 – cianocobalamina
Efectele: Funcţia de bază a coenzimelor active ale vitaminei B12 (coenzimei B12 şi a
metilcobalaminei) este transportul grupelor metilice labile (procesul de transmetilare) a
hidrogenului. Aceste procese favorizează metabolismul proteinelor şi acizilor nucleici (condiţionată
de participarea la sinteza metioninei, acetatului, dezoxiribonucleotidelor etc.). Vitamina B12 e
necesară în procesele de hemopoieză, la formarea celulelor epiteliale, în funcţionarea sistemului
nervos (datorită participării la sinteza mielinei), la creştere şi în procesele de regenerare.
Cobalamina are acţiune neurotropă: participă în procesele fiziologice esenţiale pentru integritatea
fibrelor mielinice. În măduva hematopoetică intervine ca factor principal în maturarea eritrocitelor.
Lipsa vitaminei determină modificări hematologice tipice (macrocitoză, poikilocitoză ş.a.) şi a
măduvei hematopoetice (eritroblaştii se distrug înainte de eliberarea lor în circuitul sangvin ş.a.). În
deficit sever şi prelungit apare pancitopenia şi anemia pernicioasă, megaloblastică Biermer. Vitamina
B12 contribuie la troficitatea mucoasei tractului digestiv. Lipsa ei provoacă gastrită atrofică,
hipotrofia epiteliului intestinal ş.a.
Absorbţia - absorbţia este activă la utilizarea sau ingerarea microdozelor de vitamina B12 (cele ce se
conţin de regulă în alimente). Acest mecanism asigură absorbţia a circa 90% din vitamina
administrată intern. Pentru acest proces este nevoie de o glicoproteină produsă de celulele parietale
a mucoasei (factorul Kastl) ce contribuie la transportul cianocobalaminei la absorbţia în intestinul
subţire şi parţial în cel gros. Complexul format interacţionează cu receptorii membranei în prezenţa
calciului cu transportarea vitaminei în celule; - stările patologice (structurale şi funcţionale) însoţite
de insuficienţa factorului Kastl (pancreatită cronică etc.) reduc absorbţia; - absorbţia, chiar şi în
prezenţa factorului Kastl, nu este proporţională cu doza (până la 5 µg se asimilează complet, după
care absorbţia se reduce); - mecanismul pasiv poate interveni când se folosesc doze mari (mg), dar
aceasta acoperă doar 1,5% din necesar; - după administrarea în doze fiziologice – concentraţia
maximă peste 8-12 ore; - la injectarea i/m se absoarbe rapid, cu concentraţia maximă peste o oră.
Distribuţia - circa 95% din vitamina B12 ajunge în sânge; - 93% se cuplează cu transcobalamina I şi II,
iar 7% este în formă liberă; - forma cuplată se transportă în ţesuturi; - depozitarea are loc
preponderent în ficat (1g ficat-0,7µg B12) - rezervele se micşorează în maladiile ficatului; - rezervele,
în condiţii fiziologice, sunt atât de mari încât asigură necesităţile organismului timp de 2-3 ani; -
cantităţi mari se depozitează de asemenea în splină şi rinichi, mai puţin în muşchi; - penetrează
bariera placentară cu o concentraţie în vena ombilicală mai mare ca la mamă.
Eliminarea - metaboliţii se elimină prin urină; - parţial se elimină sub formă neschimbată, care creşte
considerabil la utilizarea de doze mari (când nivelul depăşeşte 1,4 mg/100 ml), menţinându-se şi
după suspendare încă câteva zile; - la utilizarea de doze mari creşte eliminarea şi a acidului
oxalacetic; - la bolnavii cu insuficienţă renală administrarea de doze peste 100 mg/zi duce la
creşterea concentraţiei în ser şi urină a acidului oxalacetic; - acidul ascorbic parţial se elimină şi prin
lapte. - T0,5 -12,8-29,5 zile.
Efecte:
Efectele de bază ale acidului ascorbic sunt legate de participarea la reacţiile de oxidoreducere.
Ultimele se realizează datorită oxidării acidului ascorbic în acid dehidroascorbic. Acest proces e
reversibil şi e însoţit de transportul de hidrogen, adică de electroni şi protoni.
Acidul ascorbic participă la formarea substanţei de bază a ţesutului conjunctiv (ce include
mucopolizaharidele – acizii hialuronic şi condroitinsulfuric) şi la sinteza colagenului. În insuficienţa lor
apar porozitatea şi fragilitatea vaselor sanguine, diminuarea proceselor de regenerare. E stabilită
participarea acidului ascorbic în sinteza corticosteroizilor, metabolismul tirozinei, la transformarea
acidului folic în forma lui activă – acidul tetrahidrofolic, activarea unor enzime. Acidul ascorbic şi
acidul dehidroascorbic formează un sistem redox, intervenind într-o serie de reacţii de oxidare şi în
alte procese metabolice.
Acidul ascorbic transferă electroni la enzime, a căror activitate necesită ioni metalici în formă redusă.
Consecutiv, sunt accelerate procesele de hidroxilare de mare importanţă pentru organism:
hidroxilarea prolinei (hidroxiprolina este un constituent principal al colagenului, căruia îi asigură
stabilitatea), formarea carnitinei (aminoacid indispensabil pentru transportul acizilor graşi din citosol
în mitocondrii), transformarea dopaminei în noradrenalină şi a triptofanului în hidroxitriptofan şi
altele.
Carenţa acidului ascorbic duce la hipovitaminoză, iar în cazuri grave la avitaminoză (scorbut).
Scorbutul se manifestă prin surmenaj, uscăciunea pielii, erupţii hemoragice cutanate (de obicei
perifoliculare), gingivită cu hemoragii gingivale, clătinarea şi căderea dinţilor, hematome musculare,
dureri în membre, dereglări din patrea organelor interne (enterocolite hemoragice, pleurită,
hipotonie, leziuni cardiace şi hepatice etc.). Scade rezistenţa organismului la infecţii, deoarece posibil
suferă şi imunitatea organismului.
6. Acidul folic. Rolul acidului folic în sinteza aminoacizilor, în eritropoieză. Utilizarea clinico-
farmacologică a acidului folic în afecțiunile stomatologice.
Absorbţia - acidul folic sintetic se absoarbe rapid din tubul digestiv; - acidul folic alimentar, conjugat
cu reziduri de acid glutamic, este necesar se fie hidrolizat de enzimele produse de mucoasa
intestinală; - dozele fiziologice (1mg) se absorb printr-un mecanism activ în duoden şi partea
proximală a intestinului subţire; - în doze mari, se poate absorbi prin difuziune pasivă; - acidul folic
alimentar se absoarbe mai bine din produsele de ficat, ouă (gălbenuş) şi mai slab din alte produse; -
prelucrarea fierbinte a produselor duce la micşorarea cu 50-95% a conţinutului acidului folic; -
afecţiunile intestinale, precum şi unele medicamente (anticoncepţionalele orale) diminuează
absorbţia.
Distribuţia - se determină în ser peste 30 min. după administrarea internă; - din sânge, destul de
rapid se distribuie printr-un mecanism transportor special în ţesuturi; - acidul folic în sânge se
conţine preponderent în eritrocite (87%); - rezervele în organism constituie 5-10 mg. dintre care 1/3-
2/3 în ficat; - folaţii, selectiv se acumulează în lichidul cefalorahidian; - rezervele sunt suficiente
pentru a preveni un deficit de acid folic cu instalarea anemiilor circa 1-5 luni.
Eliminarea - folaţii apar în urină peste 6 ore după administrarea internă şi se elimină complet timp de
24 ore; - se elimină sub formă neschimbată sau metaboliţi (N-metiltetrahidrofolat), precum şi prin
scaun (2% timp de 3 ore, apoi 0,5% pe oră); - la doze mai mari circulă mai mult, trece mai lent în
ţesuturi, iar prin urină se elimină circa 20-30% în 2 ore, apoi 5-10% pe oră.
O dietă săracă în acid folic, vit B12 este incriminată în apariția aftelor bucale, fiind potențiali factori ai
ulcerațiilor aftoase.
7. Vitamina P. Proprietăţile ei antioxidante, de inhibiţie a hialuronidazei. Utilizarea clinico-
farmacologică a vitaminei P în afecțiunile stomatologice.
Preparatele cu activitate P-vitaminică sunt utilizate (e raţional de asociat cu acidul ascorbic) în stările
patologice, însoţite de permeabilitatea crescută a vaselor sanguine (diateză hemoragică, capilaro-
toxicoză). Se administrează enteral
8. Acidul lipoic şi rolul lui în metabolismul lipidic; acţiunea lui hepatotropă, proprietăţile
dezintoxicante. Utilizarea clinico-farmacologică a acidului lipoic în afecțiunile stomatologice.
Acidul lipoic (LA), cunoscut și sub numele de acid α-lipoic și acid alfa lipoic (ALA) și acid tioctic, este
un compus organosulfuric derivat din acidul caprilic (acid octanoic). [3] ALA se produce la animale în
mod normal și este esențială pentru metabolismul aerob. De asemenea, este fabricat și este
disponibil ca supliment alimentar în unele țări în care este comercializat ca antioxidant și este
disponibil ca medicament farmaceutic în alte țări.
Complexul de vitamine B
Sunt unele dintre cele mai importante in ceea ce priveste sanatatea dentara. Pe lângă faptul că
ajută la ţinerea sub control a stresului, prin asigurarea sanătății celulelor nervoase, complexul
de vitamine B ajută și la menținerea sănătății orale, prin scăderea riscului apariției sau
recurenței aftelor bucale. Lipsa vitaminei B se manifesta prin senzatie de arsura, in special in
zona limbii, si poate cauza aparitia respiratiei urat mirositoare (halena), ulceratiilor dureroase
la nivelul cavitatii bucale, stomatitelor si cheilitelor.
Carenta vitaminei B1 se manifesta prin aspectul rosu, moale si marit in volum al limbii iar
dintii prezinta o sensibilitate crescuta la dulce, rece si cald. Aceasta carenta poate fi
responsabila de eruptia intarziata a dintilor, aparitia cariilor multiple si chiar a distrugerii
smaltului si a dentinei.
10. Principalele reacții adverse ale vitaminelor hidrosolubile și metodele de corecție farmacologică.
Liposulubile
Vitamina A - retinol, retinol acetat, retinol palmitat, tretinoin, etretinat, izotretinoin
Vitamina D- ergocalciferol, colecalciferol, calcidiol, calcitriol, dihidrotahisterol
Vitamina K -fitomenadionă, menadionă, menadiol sodiu sulfat
Vitamina E- tocoferol acetat
Utilizarea în stomatologie
Vitamina A - retinol - retinol acetat - retinol palmitat - ulei sau untură de peşte - tretinoin -
izotretinoin – etretinat.
Hipo-sau avitaminoză:
a) dereglări din partea văzului: - nictalopie (adaptare deficitară la întuneric); - xeroftalmie; - ulceraţii
corneene; - keratomalacie; - xeroză cu hiperkeratoză foliculară;
b) tulburări ale procesului de fertilizare şi ale dezvoltării embrionare;
c) incidenţa crescută a infecţiilor bacteriene, virale şi parazitare
Hipervitaminoză – nu se cunosc.
14. Principiile farmacocinetice și farmacodinamice ale celor mai folosite remedii medicamentoase
vitaminice liposolubile în practica stomatologică.
Vitamina A este esențială pentru formarea organului smalțului, pentru buna funcționare
a epiteliului adamantin, țesut format din celule înalt specializate, numite adamantoblaste
sau ameloblaști. Acestea sunt responsabile de secretarea matricei organice a smalțului,
substratul care se va mineraliza ulterior și care constituie scheletul smalțului
dentar matur.
Rolul acestei vitamine este de a mentine in concentratii normale nivelul calciului, facilitand
absorbtia acestuia in intestine si depozitarea lui în oase si dinti.La copii, lipsa vitaminei D
duce la rahitism, iar la adulti, la osteoporoza, osteomalacie.
16. Principalele reacții adverse ale vitaminelor liposolubile și metodele de corecție farmacologică.
15. Preparatele vitaminice vegetale. Importanţa lor în profilaxia şi tratamentul diferitelor maladii
stomatologice.
17. Aspectele utilizării clinice a vitaminelor în pediatrie. Cauzele hipo- şi avitaminozelor la copii.
Particularităţile aplicării vitaminelor hidro- şi liposolubile în stomatologia pediatrică.