I INTRODUCERE

Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor sub diferite

aspecte. Ca orice ramura a stiintei moderne , farmacologia inregistreaza noi progrese
datorate in principal procedeelor sintetice de preparare a produselor medicamentoase -
fapt cu implicatii deosebite in planul combaterii afectiunilor , dar si cu aspecte negative
legate de efectele adverse , de modificarile imunologice , de gradul de toxicitate asupra
organismului uman , ca si de modificarile in raspunsul microorganismelor la actiunea lor ,
prin aparitia fenomenelor de rezistenta .
In incercarea de a reda societatii , omul bolnav , alaturi de farmacisti , avem obligatia
de a cunoaste progresele obtinute de stiinta acum si ulterior pe parcursul intregii vieti
profesionale .
Mi-am ales ca tema a lucrarii 'Vitaminele' datorita importantei pe care o au in
mentinerea echilibrului fiziologic .
Medicamentul este definit , in documentele Organizatiei Mondiale a Sanatatii , ca
,,orice substanta sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat in vederea modificarii sau
studierii unui sistem fiziologic sau unei stari patologice , in interesul subiectului caruia ii
este administrat ''. Dupa o alta definitie , medicamentele sunt substante si preparate
farmaceutice destinate a vindeca , ameliora , preveni si diagnostica suferintele
organismului .
Numeroasele medicamente , cunoscute si utilizate in prezent , pot fi grupate in patru
categorii : care amelioreaza sau contribuie la vindecarea tulbutarilor tesuturilor ,
aparatelor si sistemelor organusmului , actionind asupra dereglarilor fiziopatologice sau
simptomatice ; care combat agentii biologici patogeni pentru om ; care inlocuiesc
substantele si lichidele fiziologice ; care sunt utile pentru testarea functiilor organismului .

Numarul , mereu mai mare , al medicamentelor puse la dispozitia practicienilor si
materialul informativ imens existent , in legatura cu acestea , alaturi de o literatura foarte
bogata in toate compartimentele medicinii , creeaza mari dificultati in cunoasterea si
aplicarea datelor celor mai utile despre medicamente .
Medicamentele nu creeaza functii noi in organism ci actioneaza asupra
functiilor existente , modificandu-le in sens pozitiv sau negativ . Pentru a cunoaste
rational o clasa de medicamente trebuie pornit totdeauna de la datele de fiziologie si
fiziopatologie si urmarit cum sunt ele modificate sub influenta diferitelor substante . In
stadiul actual al cunoasterii medica-mentelor se impune a se face distinctie
intre numarul substantelor existente pe plan international si cel necesar unei
farmacoterapii rationale , stiintifice, eficiente. Una dintre cele mai gresite atitudini , din
nefericire frecvent intilnita si care aduce prejudicii sanatatii oamenilor , este
absolutizarea valorii unui anumit medicament , nu numai ca substanta dar si ca produs al
unei anumite firme . Se cunoaste astazi ca unele substante , avand caractere farmaco-
dinamice comune grupei din care fac parte , nu se deosebesc intre ele ca eficienta sau
prezinta mici deosebiri , adesea fara importanta pe plan terapeutic.
Farmacoterapia a fost conceputa si realizata in dorinta de a aduce o contributie la
diminuarea acestor dificultati si la obtinerea de rezultate terapeutice cat mai bune.

II VITAMINE GENERALITATI

BAZE BIOCHIMICE
Vitaminele sunt substante organice , majoritatea din surse exogene , esentiale , in
cantitati mici , pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului . Ele
actioneaza ca biocatalizatori , impreuna cu enzimele si hormonii . Influenteaza
metabolismul intermediar , intrand in compozitia unor enzime sau participand direct la
procese redox . Structura chimica a vitaminelor este foarte diferita . Clasificarea se face
dupa solubilitate : hidrosolubile (vitaminele complexului B, vitamina C); liposolubile (A
, D , E , K) .
BAZE FIZIOPATOLOGICE
Alimentatia echilibrata asigura necesarul tuturor vitaminelor . Necesarul variaza in
functie de varsta , sex , greutate , gen de activitate , sarcina , lactatie , boli acute sau
cronice , clima . Stari de hipovitaminoza sau avitaminoza pot avea trei grupede cauze :
a)Aport insuficient in alimentatia respeciva sau dezechilibrata , consum excesiv de
alcool , scaderea apetitului , dieta nestiintifica pentru obezitate , pregatirea culinara
neadecvata .
b)Tulburari de absortie in boli hepto-biliare , gastro-intestinale , trata-mente necorecte
cu antibiotice , administrarea cronica a unor medicamente ( fenitoina , contraceptivele
orale , salazopirina , etc. ).
c)Cresterea consumului , in munci fizice mari , boli febrile , hipertiroidism, stress ,
perioade de crestere somatica , etc. Avitaminozele sunt exceptional de rare in prezent .
BAZE FARMACODINAMICE
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice
.In consecinta ele ationeaza numai in masura in care exista stari de hipo- sau avitaminoza
, crescand la normal procesele biochimice perturbate .
FARMACOTERAPIE
Vitaminele au o larga utilizare si sunt consumate in cantitati impre-sionante , atat pe
baza prescrptilor medicale cat si ca automedicatie . O mare parte din consumul
vitaminelor este nejustificat si abuziv . Se disting trei categorii de situatii in care se
utilizeaza vitaminele .
a)Hipovitaminoze. Fiecare din cele 3 situati mentionate la
Baze fiziopatologice necesita o cunoastere corecta , o estimare obiectiva a exis-tentei
starii de hipovitaminoza si o abordare complexa , in primul rand cauzala .
Aportul vitaminelor , sub forma diferitelor preparate farmaceutice , poate fi justificat si
necesar numai in cazutile care nu pot fi rezolvate prin tratarea etiologica . Si atunci
, dozele administrate trebuie sa fie cat mai apropiate de limitele necesarului fiziologic ,
tinand seama de parametrii importanti ( varata , sexul , categoria de efort fizic , e.t.c.) ai
fiecarui caz in parte . Dozele care depasesc mult acest necesar nu pot fi justificate . Daca
prin alimentele consumate aportul vitaminelor este asigurat , ceea ce se poate realiza in
numeroase cazuri , suplimentarea dietei cu vitamine este nerationala si inutila .
b)In scop profilactic si pentru indicatiile numite uneori , 'specifice' ( pen-tru acoperirea
unor cerinte normale ) . Un mare numar de oameni , de toate varstele , folosesc multe
vitamine , adesea preparate polivitaminate , cu sau fara adaosuri de saruri minerale , in
doze care depasesc de mai multe ori necesarul zilnic fiziologic , pentru efectele presupuse
' tonice ' , ' trofice ' . In aceasta categorie intra si indicatiile vitaminelor ca ' suplimente ale
alimentatiei ' , pentru acoperirea unor ' cerinte normale ' ( de exemplu la copii sau in
cursul sarcini ) sau drept ' corectoare metabolice ale manifesta- rilor caracteristice varstei
inaintate , unor infectii acute sau cronice , e.t.c. In multe cazuri este vorba de un
consum nejustificat , intrucat in literatura medicala nu sau adus demonstratii privind
justetea acestor indicatii , in afara starilor de hipovitaminoza . Sunt putine exceptii in
legatura cu utilizarea profilactica , printre care prescrierea vitaminelor D in prevenirea
rahitis-mului.
c)Pentru tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine . Indicatiile
respective , numite uneori ' nespecifice ' , se bazeaza , in gandi-rea celor care le practica
pe asa numitele ' actiuni farmacologice propii ' ale vitaminelor , diferite de efectele lor
biochimice , fiziologice . Din nefericire , marea majoritate a acestor ' actiuni propii ' nu au
fost demonstrate sem-nificativ , nici experimental si nici clinic .In practica terapeutica , in
cazurile de acest fel se folosesc doze mari , uneori excesive ( ' terapie megavi-taminica ' )
fara ca prin aceasta sa se fi ajuns la dovezi obiective privind eficacitatea vitaminelor .
Exemplul elocvent il reprezinta unele suferinte ale aparatului cardiovascular si multe boli
degenerative ale aparatului locomotor care sunt tratate cu serii repetate de vitamine din
complexul B , in doze mari, pe cale injectabila cu toate ca efectele favorabile , atunci
cand apar , sunt in mare parte placebo . In schimb , nu se trag toate foloasele pe care le
pot oferii , pentru aceste boli , tratamentele balneofizioterapice , sau , folosind corect
aceste tratamente , se mai adauga inutil si
vitamine.
BAZE FARMACOTOXILOGICE
O problema care este rareori luata in consideratie o constituie efectele
Supradozarilor vitaminelor . Din fericire pentru vitaminele hidrosolubile consecintele
sunt usoare , cel putin din punct de vedere teoretic , intrucat excesul , care depaseste
nevoile fiziologice , este eliminat relativ repede . Faptul ca pana in prezent ,nu s-au
descris fenomene adverse ingrijoratoare , nu este o dovada ca acestea nu pot exista . In
acest sens este bine a ne aminti ca , pentru organism orice exces este daunator , inclusiv
cel al tuturor substantelor indispensabile desfasurarii proceselor vitale , cum sunt oxi-
genul , apa , clorura de sodiu si alti electroliti , alimentele .De ce vitaminele ar face
exceptie ? Pentru vitamiele liposolubile care , datorita particulari-tatilor cinetice se pot
cumula in organism , se cunosc multe efecte adverse , uneori grave .
III VITAMINE HIDROSOLUBILE
Aceasta grupa cuprinde complexul vitaminelor B -tiamina , riboflavina , piridoxina ,
acidul nicotinic , acidul folic , cianocobalamina , biotina , acidul pantotenic si acidul
ascorbic . Actioneaza , in principal , in calitate de cofactori sau precursori de cofactori ai
unor enzime specifice , esentiale pentru metabolismul normal . Vitaminele hidrosolubile
se distribuie in lichidul extracelular , depozitele din organism sunt mici si eliminarea se
face renal , cu usurinta ; de aceea starile carentiale survin relativ repede . Deoarece parte
din vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente , carentele implica , de multe ori deficitul
mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali , desi simptomele pot fi
coracteristice lipsei numai a unuia . Supradozarea vitanimelor hidrosolubile , nu are in
general consecinte toxice, cantitatea eliminata crescand odata cu doza .

III 1 TIAMINA (VITAMINA B
1

)
Tiamina ( thiamine , aneurine , benerva , betabion , brevitin ) sau vitamina B
1

este
sintetizata de vegetale , multe bacterii , alge si unele ciuperci . Molecula cuprinde un
nucleu pirimidinic si un nucleu tiazolic cuplate .
Vitamina se gaseste in cantitati mari in carnea de porc , ficat , rinichi si in fainurile de
cereale complete . Fierbereaalimentelor , mai ales in mediu alcalin , o distruge in parte .
Necesarul zilnic la adult este apreciat la 1.4 mg pentru barbati , 1 mg pentru femei ( plus
0,4 -0,5 mg in timpul sarcinii si alaptarii ) si 0,3 -1,2 mg pentru copii ( in functie de varsta
) . Aceste cantitati sunt cuprinse obisnuit in ratia alimentara . Necesitatea creste cu
aportul caloric , mai exact cu aportul de glucide . Tiamina se absoarbe din intestin prin
teansport activ, pentru dozele mari adaugandu-se si un proces de difu- ziune . Dozelemici
, corespunzatoare aportului alimentar minim , se meta-bolizeaza in intregime ; dozele mai
mari umplu depozitele , restul fiind eliminat prin urina in majoritate sub forma
neschimbata .
FARMACOTERAPIE
Deficitul vitaminic poate aparea in conditiile unui aport scazut , asociat cu un consum
crscut de glucide sau cu necesitati metabolice sporite - in cursul sarcinii , alaptarii , in
hipertiroidism , in malabsorbtie , in cazul perfuziilor intravenoase cu glucoza .
Sindroamele clinice caracteristice -beri-beri - sunt cunoscute in rasarit ca datorite
consumului de cantitati mari de orez decorticat ; in apus , una din cauzele obisnuite este
alcoolismul cronic , care provoaca policarenta vitaminica B , cu predominanta tiaminei .
Deficitul de tiamina se manifesta clinic prin polinevrite periferice degenerative si
atrofie musculara ( beri - beri uscat ) , edeme si cardomegalie (beri - beri umed ),
fenomene de encefalopatie ( sindrom Wernicke , sindrom Korsakoff ) . Patogenia
leziunilor neurologice si cardiace nu este cunoscuta . Tiamina este necesara pentru functia
normala a sistemului nervos si aparatului cardiovascular . Intervine in sinteza acetilcolinei
, favorizand transmiterea influxului nervos . Participa la formarea hormonului tireotrop si
la inactivarea estrogenilor in ficat . Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piru-
vic in sange si urina, cu aparitia de polinevrite .
FARMACOTERAPIE
Hipovitaminoza B
1
. Diete restrictive , tulburari de absortie in boli gastro-intestinale ,
arsuri intinse , diabet , hipertiroidie , alcoolism . Nevrite in hipo-vitaminoza si infectioase
.
FARMACOGRAFIE
Prpoduse farmaceutice industriale : Vitamina B
1
T
cutie cu 40 comprimate de 10 mg ;
fiole de 1 ml cu 10 mg ; fiole de 2 ml cu 100 mg .
In FR. X se gaseste monografia 'THIAMINI HIDROCHLORIDUM' ( vit B
1
) .
Mod de administrare: Adulti 30-100 mg pe zi , oral , s.c. , i.m. Copii 5-20 mg pe zi .
PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE
Se foloseste clorhidratul de tiamina . Cristale mici incolore sau pulbere cristalina alba
, cu miros caracteristic , gust slab amar . Usor solubil in apa , greu solubila in alcool .

III 2 RIBOFLAVINA (VITAMINA B
2
)
Riboflavina sau vitamina B
2
este sintetizata de bacterii , ciuperci si plante superioare .
Se gaseste in cantitati mari in lapte ,branza , ficat ,rinichi , albus de ou, legumele verzi .
Necesarul zilnic la adulti este de 1,5 - 1,7 mg , sau de 0,6 mg /1000 calorii , cantitati
continute obisnuit in ratia alimentara .La copii de 6 luni - 2 ani 600 mg; 2-3 ani 700 mg ;
3 - 4 ani 800 mg ; 4 -6 ani 900mg ; 6 - 9 ani 1,1 - 1,2 mg; 10 -18 ani 1,2 -1,5 mg .Peste
18 ani 1,6 - 1,7 mg .Sarcina 1,8 mg . Lactatie 2 mg .
Riboflavina in organism este transformata in forme active biologic , cu functie de
coenzime ale flavoproteinelor importante pentru oxidoreducerile celulare. Cantitatile mici
de vitamina sunt metabolizate in majoritate. Riboflavina are o absortie buna din
tubul digestiv . Absortie diminuata in hepatita si ciroza . Se depoziteaza in ficat in rinichi
si se elimina prin urina , lapte , fecale . Riboflavina intervine in procese de crestere , de
mentinere a integritati epiteliilor . Influenteaza absortia lipidelor din tubuldigesriv . Are
actiune hipoglicemianta la normali si diabetici . Protejaja celula hepatica fata
de substante toxice .
FARMACOTERAPIE
Deficitul vitaminic survine rareori , fiind mai frecvent atunci cand alimentatia este
scazuta sau la alcoolicii cronici. Simptomele principale sunt: stomatita , dermatita
seboreica , anemie . Administrarea terapeutica a vitaminei corecteaza tulburarile
carentiale in cateva zile .
Hipo-si ariboflavinoza . Keratite , irite , conjuctivite , dermatite , eczeme , glosite ,
stomatite , enterocolite , tulburari de crestere la copii , insuficienta hepatica .
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Riboflavin
T
fiole de 2 ml. cu fosfat monosodic de
ribloflavila echivalent cu 10 mg. baza .
Mod de administrare: adulti 5 -10 mg. pe zi i.m. , copii 0,5 - 5 mg. pe zi i.m.
In F.R X este mentionata monografia ,,RIBOFLAVINUM' (vit. B
2
) .
PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE
Pulbere cristalina galbena pana la galben-portocaliu . Foarte usor solubila in
suluti alcaline , greu solubila in apa , practic insolubila in alcool .
III 3 PIRIDOXINA (VITAMINA B
6
)
Grupul vitaminelor B
6
cuprind trei compusi cu nucleu piridinic : piridoxina care se
gaseste mai ales in plante si se foloseste ca medicament , piridoxamina si piridoxal care
se gasesc mai ales in alimentele animale.
Necesarul zilnic , asigurat de aportul alimentar este de 1,75 - 2 mg pentru o ratie
proteica de 100 g pe zi , in timpul sarcinii si alaptarii sunt necesare 2 - 2,5 mg zilnic .
Drojdia de bere , ficatul , fainurile de cereale integrale sunt indeosebi bogate in
vitamina B
6
.
Vitaminele B
6
se absorb bine din intestin . Toate cele trei forme se transforma in
organism in piridoxal-fosfat forma activa.Vitamina B
6
se elimina in urina .
Piridoxalul intervine in hematopoeza , avand efect favorabil in unele anemii . Este
factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale
. Este slab sedativ al SNC . Doze de cateva grame zilnic pentru timp prelungit produc
neuropatie periferica severa , pierderea simtului tactil, piederea reflxelor membrelor.
Revenirea se fac lent in 6 luni -3 ani . Aceleas tulburari au fost produse si la doze de 500
mg pe zi trei ani .Oprirea brusca a tratamentului cu vitamina B
6
poate declansa un
sindrom de abstinenta .
FARMACOTERAPIE
Pelagra ( in asociere cu PP ,tiamina , riboflavina ) .Tulburari cutanate si mucoase ,
anemii , boala de iradiere .
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale: Vitamina B
6
T
,flacon cu 20 comprimate de 0,25g;
fiole de 5 ml cu 0,25 g ;fiole de 2 ml cu 50 mg .
Mod de administrare :oral i.m., i.v. Adulti 0,25-0,50 g pe zi oral si 0,15-0,25 g injectii
zilnic sau la 2 zile .Copii 0,1-0,25 g pe zi , in functie de varsta .
In F.R. X este prevazuta monografia 'PYRIDOXINI HYDROCHLORIDUM' .
PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE
Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau
pulbere cristalina alba , fara miros , cu gust usor acru , usor solubil in apa, greu solubil in
alcool .
INTERACTIUNI
Piridoxina scade efectele barbituricelor , levodopei , fenitoinei .Efectele piridoxinei
sunt scazute de contraceptive orale, izoniazida, penicilina .
III 4 CIANOCOBALAMINA (VITAMINA B
12
)
Cobalaminele sau cobamidele sunt vitamine din complexul B cunoscute sub
denumirea de vitamina B
12
. Ele au o structura asemanatoare hemoglobinei . Se gaseste in
toate organele , mai ales in ficat , stomac , rinichi , creier si muschi . A fost obtinuta
initial din ficat de bovine . In prezent se obtine din culturile de Streptomyces griseus , ca
un subprodus la fabricarea streptomicinei . Solutia apoasa are pH 4,0-5,5.
Nevoia zilnica de cianocobalamina a unui adult este de 1-2 mg (1-2 unitati), iar
raportul alimentar este de 3-5 mg pe zi , 0,3mg pentru sugari si 2,5-3 mg la femei in
perioada de sarcina si alaptare . In stomac vitamina se desface de proteinele alimentare
sub actiunea acidului clorhidric si se leaga de o glicoproteina secretata de celulele
parietale din mucoasa gastrica .In sange vitamina B
12
este transportata de o beta -
globulina , care se distribuie in tesuturi , mai ales la hepatocite . Ficatul este principalul
loc de depozitare continand 3-5 mg. vitamina , cantitate suficiena pentru circa 5 ani .
Concentratia plasmatica normala este de 2-900 pg. pe ml. . O mica cantitate ( 3-8 mg )
este secretata biliar si se reabsoarbe intestinal . Cianocobalamina este necesara procesului
normal de maturare al eritrocitelor . Lipsa ei duce la hiperplazie megaloblastica a
maduvei oaselor , datorita opriri evolutiei maturarii hematiilor . Intervine in
sineza nucleoproteinelor , fiind necesara pentru transformarea tiaminei in timidina,
substanta care intra in structura acizilor nucleici.
Cianocobalamina are actiune neurotropa , fiind esentiala in procesele de care depind
integritatea functionala a fibrelor mielinice .
Are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic , prin favorizarea
formarii gruparilor metil labile , necesare sintezei metioninei din homocisteina si
transformarii glicocolului in serina .

Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie , pentru unele
microorganisme si pentru organisme superioare . Contribuie la troficitatea mucoasei
digestive (lipsa ei produce glosita si gastrita atrofica ) .
FARMACOTERAPIE
Deficiutul de vitamina B
12
este relativ rar . Couza principala este lipsa
factorului intrinsec , datorita incapabilitatii mucosei gastrice de al produce in anemia
pernicioasa sau la bolnavii gastrectomizati . Diagnosticul deficitului de vitamina se face
prin dozarea acesteia in plasma , prin testul schilling si indirect prin analiza sucului
gastric . Avitaminoza B
12
se manifesta prin anemie megaloblastica si prin leziuni
neurologice caracteristice .
Cianocobalamina este indicata in anemii megaloblastice unde are actiune majora
. Efectele cianocobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii si
al copilariei . Se obtin numai rezultate partiale . La bolnavii cu complicati ale
sistemului nervos , ameliorarea se obtine mai lent insa nu se mai inregistreaza avansarea
leziunilor . Cu cat tulburarile neurologice au aparut mai recent , fata de aplicarea
tratamantului cu vitamina B
12
, cu atat se obtin rezultate mai bune .
Cianocobalamina ar avea unele efecte in : neuropatii , hepatite cronice si ciroze ,
nevralgi de trigemen , tireotoxicoza , anorexie , intarzieri in crestere , sterilitate , unele
psihoze , neoplasm .
FARMACOGRAFIE
Produse industriale. Vitamina B
12
T
fiole de 1 ml. cu 50 mg sau cu 100 mg . Rovitrat
T
,
fiole de 2 ml. cu solutie injectabila de extract de ficat , avand 20 mg cianocobalamina .
Neohepar
T
, fiole de 2 ml. cu extract de ficat , avand 20 mg cianocobalamina ; fiole de 5
ml. cu extract de ficat avand 50 mg cianocobalamina .
F.R. X oficializeaza cianocobalamina . Se prezinta sub forma de solutie apoasa de
culoare rosie . Este folosita in tratamentul carentei de vitamina B
12
.
Mod de administrare : calea de administrare obisnuita este injectarea intravenoasa sau
subcutanata . Calea orala nu este recomandata in anemia megaloblastica , nefiind posibila
absortia . Aceasta cale poate fi folosita la vegetarieni , lipsiti de aportul zilnic de vitamina
B
12
prin carne . La acestia se foloseste doza zilnica de 1 mg .
Doza de vitamina B
12
este definita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice
, existenta unei infecti sau a tulburarilor neurologice . Initial , la formele medii ,
necomplicate se administreaza zilnic 1 mg , timp de 5 - 10 zile . Tratamentul de
intretinere se face cu doza de 30 - 100 mg , odata pe luna.
In cazurile grave de anemie megaloblastica , cu trombocitopenie , hemoragii ,
leucopenie , infectii , tulburari neurologice intense , tratamentul se face , in prima zi cu
100 mg vitamina B
12
injectabil si 15 mg. acid folic , iar urmatoarele 6 zile cu
100mg vitamina B
12
i.n. si 5 mg. acid folic oral , zilnic . La copii , 1 - 10 mg pe zi .
In afectiuni neurologice si hepatite cronice se injecteaza 1 mg. pe zi sau 2 - 3 zile .
PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE
A fost obtinuta cristalizata , are culoare rosu inchis si este solubila in apa, cu reactie
neutra .

III 5 NICOTINAMIDA ( VITAMINA PP )
Acidul nicotinic si nicotinamida , compusi cunoscuti sub denumirea de
PP , se folosesc , ca medicamente pentru tratamentul si prevenirea pelagrei . Acidul
nicotinic este continut in cantitati mari in carne , legume si cereale. Ratia zilnica obisnuita
cuprinde circa 10 mg. acid nicotinic , iar necesarul la adult este de 15 -20 mg cu un adaos
de 2 - 5 mg in timpul sarcinii si alaptarii .
Statile de deficit de vitamina PP , manifestate prin pelagra , se dotoresc fie carentei
alimentare de acid nicotinic si triptofan ( pelagra primara ) , fie unor tulburari metabolice
care impiedica formarea coenzimelor corespunzatoare , fie consumului sau pierderii
urinare excesive a acidului nicotinoic ( pelagra secundara ) .
Pelagra se manifesta printr-o eruptie caracteristica pe pielea expusa la lumina (care
devine inchisa la culoare , uscata , atrofica si fisurata ) , inflamatia cronica a mucoaselor ,
indeosebi a mucoasei digestive cu diaree apoasa , uneori sanguinolenta si tulburari nervos
- centrale . Administrarea de preparate de vitamina PP corecteaza rapid o buna parte
dinsimptome . Tulbutarile digestive pot disparea dupa prima zi de tratament . Tulburarile
nervoase sunt de obicei rapid inlaturate ,dar uneori raspunsul este mai lent . Vindecarea
dermatitei cere un timp mai lung .
In pelegra acuta se recomanda un tratament de atac cu 100 mg. nicotinamida
intramuscular sau intravenos , de 3 ori pe zi , pana la disparitia simptomelor acute ,
continuand apoi pe cale orala cu 100 mg. de 3 ori pe zi . Este obligatorie asocierea cu
preparate continand polivitamine si minerale echilibrate .
Nicotinamida este mai avantajoasa decat acidul nicotinic in tratamentul pelagrei
, deoarece este bine suportata . Acidul nicotinic provoaca frecvent congestia pielii
, tahicardie si fenomene de iritatie digestiva , chiar in doze
relativ mici necesare pentru corectarea deficitului vitaminic .

FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Vitamina PP
T
, fiole de 2 ml. cu 100 mg.
acid niconinic sau nicotinamida . Acidul nicotinic
T
, flacon cu 40 comprimate
de 0,10 g acid nicotinic sau nicotinamida .
Mod de administrare : Oral dupa mese , in 2 - 3 prize , subcutanat , intramuscular,
intravenos lent . Adultii , 6 - 100 mg. pe zi . Copii , oral , 25 - 100 mg. pe zi . Ca
hipocolesterolemiant si in schizofrenie 3g. pe zi sau mai mult .
Interactiuni : izoniazida scade efectele acidului nicotinic .
PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE
Cristale incolore sau pulbere cristalina alba sau alb - galbuie . Usor solubila in apa
si alcool .

III 6 ACIDUL ASCORBIC ( VITAMINA C )
Vitamina C , o cetolactona asemanatoare glucozei , se gaseste in alimente ca acid
ascorbic si acid dehidroascorbic , ambii sub forma levogira . Majoritatea oganismelor
vegetale superioare si marea majoritate a animalelor sunt capabile sa sintetizeze
acidul ascorbic , pornind de la acid glucuronic sau acid galactonic . Omul , primatele si
cobaiul sunt deficitare genetic in gluconolacton oxidaza , enzima implicata in aceasta
sinteza , de aceea sunt dependente de aportul exogen . Sursele alimentare importante
de vitamina C sunt citricele (sucul de portocale proaspat contine 0,5 mg. pe ml. ) si rosiile
, dar cantitstile relativ mari se gasesc in toate vegetalele verzi , in cartifi , in ficat
. Uscarea , conservarea , firberea scad considerabil ( in jur
de 80 % ) continutul in vitamina .
Necesarul minim de acid ascorbic este de circa 10 mg. pe zi , atat la adult cat si la
sugar ; aportul recomandat variaza intre 30 si 75 mg. pe zi , nevoile in timpul sarcinii si
alaptarii fiind la limita superioara a acestor cifre . Aportul zilnic de 60 mg. reslizeaza un
depozit de circa 1500 mg. in organism , care sigura protectia fata de scorbut timp de cel
putin 30 de zile de la oprirea ingestiei de vitamne ; nu se stie daca aceasta cantitate
reprezinta un optim pentru economia metabolica . Necesitatea de acid ascorbic este
crescuta in conditii de munca grea si la frig . Bolile infectioase , interventiile chirurgicale
majore , cancerul , solicita deasemenea cantitati sporite de vitamine . Lipsa legumelor
proaspete si a frucelor din dieta determina , in 4 - 5 luni , aparitia unei boli carentiale .
Se absoarbe bine din tubul digestiv la persoanele sanatoase . Absortia este diminuata la
cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal acentuat . Concentratia sanguina fiziologica
este de 0,7 - 1 mg. pe 100 ml . In leucucite si plachete concentratia este mai mare decat in
hematii si ser . Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala , antehipofiza , corp
galbrn , plcenta si in cantitati reduse in muschi , tesut conjunctiv si adipos . Nu este
depozitat in organism fiind necasar un aport exogencontinuu . Prin administrare de doze
mari creste concentratia sanguina pana la pragul renal ( 1,4 - 2 mg. % ) , cantitatile
suplimentare eliminandu-se prin urina . Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare o
organismului fata de infectii prin accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si
stimularea proceselor imunologice , are actiune antialergica . Doze mai mari de 500 mg.
cresc de 3 - 10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor administrate concomitent . Doze
de 1 g pe zi pot produce diaree . O singura doza de 4 g poate produce uricozurie . Doze
mari predispun la litiaza oxalica urinara si pot produce hemoliza la persoanele cu deficit
de G - 6 - PD . Noii - nascuti din mame care au luat cantitati mari de vitamina C pot face
scorbut de rebound .
Lipsa legumelor proaspete si a fructelor din dieta determina , in 4 - 5 luni ,
aparitia unei boli carentiala cunoscuta sub numele de scorbut . Aceasta afectiune este
rara actualmente . Batranii , alcoolici sau cei cu altadependenta medicamentoasa , sugarii
, indeosebi cei hraniti artificial in mod necorespunzator , pot dezvolta simtome de scorbut
. Boala se manifesta prin gingivita cu edeme si hemoragii , tulbutari ale dentitiei ,
hiperkeratoza foliculara , hematoame cutanate , musculare , superiostale si
articulare , osteoporoza , anemie , intarzierea vinecari plagilor .
Concentratia vitaminei scade progresiv in plasma , apoi in leucocite .
Se considera ca tulburarea metabolica esentiala in ascorbut consta in diminuarea si
madificarea sintezei colagenului , prin deficit al hidroxilarii prolinei sau prin alterarea
unor procese biochimice reglatoare . Anenia este atribuita scaderii absortiei fierului sau
tulburarii metabolismului folatului .
FARMACOTERAPIE
Infectii , plagi , arsuri , intoxicatii , anemie , diateze hemoragice prin diminuarea
rezistentei capilarelor , osteoporoza , fracturi , gingivete ,astenie, sarcina .
Acidul ascorbic ( ascorbic acid, abriscor, ascovit, scorvit, cebion, cedoxon, cevitil,
laroscorbine, redoxon, upsa C, vitamina C )se foloseste ca medicament pentru tatamentul
si profilaxia scorbutului . Desi simptomele pot fi controlate cu doze mici de 10 mg pe zi,
obisnuit se administreaza oral 300 - 500 mg pe zi la adult si 150 - 200 mg pe zi la sugar
, timp de o saptamana . In caz de alimentatie parenterala se recomanda adaugarea a 100 -
500 mg ascorbat de sodiu la fiecare litru perfuzat intravenos .
Datorita propretatii sale reducatoare , acidul ascorbic este utilizat in tratamentul
methemoglobinemiei .De asemenea ,poate fi asociat preparatelor de fier , pentru a le
favoriza absortia . Beneficiile trapeutice obtinute prin doze mai de vitamina C - 1 g pe zi
sau mai mai mult - in raceala comuna si unele infectii respiratorii superioare sunt
indoielnice .Este posibila grabirea vindecarii unor plagi , mai ales ulceratiile de decubit ,
dar eficacitatea este
mai probabila la persoanele carentate . Au fost semnalate unele actiuni care ar putea
prezenta interes in boala canceroasa: reversia celulelor de neuroblastom si melanom
malign sub influenta acidului ascorbic , impiedicarea formarii de nitrozamine cancerigene
in vitro , cresterea citotoxicitatii unor chimioterapice anticanceroase.
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale : vitamina C
T
flacon cu 40 comprimate de 50 mg ;
flacon cu 20 comprimate de 200 mg ; fiole de 5 ml cu 500 mg
acid
ascorbic .
Mod de administrare : oral , i.m. , i.v. Adulti , 0,1 -1 g pe zi . Copii 0,05 -0,30g pe zi in
functie de varsta .
FR X oficialzeaza vitamina C 'ACIDUM ASCORBICUM ' .
INTERACTIUNI
Vitamina C scade efectele anticoagulantelor orale , fenotiazinelor , accentueaza
efectele adverse ale contraceptivelor orale si estrogenilor .
Acidul ascorbic este de regula bine suportat . Dozele excesive , administrate
indelungat , pot favoriza fomarea de calculi urinari prin marirea excretiei de oxalat . Cand
tratamentul prelungit este supimat brusc pot aparea simptome minore descorbut
. Vitamina C poate fi daunatoare in conditii de supraancarcare cu fier la bolnavii
cu hemocromatoza , la cei care
primesc frecvent transfuzii de sange , ca si la alcoolici cu deficit de folat .
PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE
Cristale incolore sau pulbre cristalina alba . Usor solubil in apa , solubil in alcool ,
practic insolubil in uleiuri grase . Solusia apoasa are pH 5,5- 7,0 .

IV VITAMINE LIPOSOLUBILE

Aceasta grupa cuprinde vitaminel A , D , K si E . Vitaminele A si D se comporta ca
si hormonii , actionand receptorii specific intracelulari . Caracteristica cinetica consta in
retinerea in organism timp indelungat , indeosebi in ficat . Aceasta explica de ce , in
conditii de carnta , simptomele de deficit vitaminic apar tarziu (dupa cateva luni ) .
Administrarea de dozemari , timp indelungat , determina acumularea de cantitati excesive
cu fenomene toxice consecutive . Hipervitaminozele A si D pot fi periculoase mai ales
la copii .
IV 1 RETINOL ( VITAMINA A )
Sub numele de vitamina A sunt cunoscute o serie de substante asemanatoare chimic ,
cuprinse in diferite tesuturi : rtinol (vitamina A - alcool , vitamina A
1
) , 3 -dehidroretinol
si esteri ai acestora - in principal retinol palmitat , retinal ( vitamina A aldehida ) si acid
transretinoic (vitamina A- acid , tretinoin ) ; de asemenea , exista precursori ai vitaminei
A denumiti caretionide , dintre care cel mai important este beta - carotenul . La acesti
compusi naturali se adauga retinoizi de sinteza , de felul izotretinoinului , etretinatului si
acitretinei .
Vitamina A ajunge in organism prin alimente , mai ales sub forma de retinol palmitat
si de beta - caroten . Ficatul , laptele , untul , branza sunt bogate in retinol , fructele si
vegetalele , indeosebi morcovii si rosiile sunt bogate in beta - caroten .
Unitatea internationala a vitaminei A corespunde la 0,3 mg retinol si 0,5 mg
beta - caroten . La adult se considera ca optima ingestia zilnica de 2500 u.i.
retinol (0,75 mg) , cantitate depasita obisnuit de ratia alimentara care cuprind
3000 - 5000 u.i. La femeile care alapteaza se recomanda 4000 u.i. pe zi ( 1,2 mg ) , iar la
copiii mici necesarul zilnic este de 1000 u.i. pe zi ( 0,3 mg ). Retinolul si esterii sai se
absorb repede si aproape in totalitate din intestin . Palmitatii si alti esteri sunt hidrolizati
in intestin de catre enzimele pancreatice . Concentratia plasmatica a retinolului are valori
fiziologice de 30 - 70mg pe 100 ml . Cand vitamna este in exces sau in bolile hepatice sau
la alcoolici , circa 1/ 2 din cantitatea de pasma se gaseste sub forma de esteri ai retinolului
. Se elimina prin urina si prin scaun .
FARMACOTERAPIE
Intarzierea cresterii la copii , dermatoze , conjuctivitate , xeroftalmie , tulburari
digestive cronice , infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare , hipertiroidie.
Vitamina A este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili din retina , pentru
diferentierea corecta a epiteliilor , pentru cresterea
oaselor , pentru reproductie si dezvoltarea embrionara , pentru mentinerea unei
permeabilitati fiziologice a membranelor .
Vitamina A intervine in functia retinei sub forma de retinal . Mentinerea unei cantitati
fiziologice de retinal depinde de aportul corespunzator de vitamina A , sub forma de
retinol , care la nivelul retinei este oxidat in analogul aldehidic . Rodopsina este
pigmentul fotosensibil din celulele cu bastonase , care predomina in zona periferica a
retinei , sensibila la iluminarea slaba ( vederea nocturna ). Ea este sinteizata in articolul
intern al acestor celule si migreaza spre articolul extern , unde se depune in discurile
flotante ( sau sacii membranosi ) , care se reannoiesc periodic. Rodopsina se formeaza la
intuneric din cis - retinal si opsina ( o lipoproteina specifica ) .
Retinalul intra si in compozitia pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri , care
asigura vederea diurna si colorata .

Vitamina A are un rol important in diferentierea si cresterea tesuturilor epiteliale . Ea
mentine integritatea epiteliilor ,favorizeaza inductia si diferentierea celulelor epiteliale
bazale secretoare de mucus si inhiba keratinizarea . Efectul se datoreste acidului retinoic
care se formeaza din retinol prin oxidare . Vitamina A are proprietati anticanceroase . La
nivelulepiteliilor , carenta determina hiperplazie si reducerea diferentierii celulare
, fenomene reversibile la administrarea de vitamina A.
Efectul anticanceros este operant fata de transformarile maligne produse experimental
prin mijloace chimice , prin virusuri , prin radiatii sau prin factori de crestere , la nivelul
tesuturilor de origine epiteliala sau mezenchimala . Influentarea cresterii tumorilor
manifeste si a metastazelor este limitata . La oameni deficitul de vitamina A creste
susceptibilitatea lacarcinogeneza , iar aportul de vitamina scade morbiditatea si
mortalitatea prin cancer ( indeosebi pulmonar ) , desi corelatia este relativa . Vitamina A
nu are proprietati citostatice . Ea favorizeaza transormarea celulelor maligne,
prin diferentiere , in celule normale . Efectul este atribuit interventiei reglatoare a
retinoizilor in sinteza proteinelor si glicoproteinelor . In cazul beta - carotenului este
posibila intrventia unei actiuni antioxidante .
Vitamina A favorizeaza procesele imune si de aparare antiinfectioasa . Carenta este
insotita de frecventa crescuta a infectiilor bacteriene , virotice si parazitare ; imunitatea
celulara , activitatea celulelor citotoxice sunt reduse , ca si raspunsul prin anticorpi
. Clinic , a fost semnalata micsorarea semnificativa a morbiditatii si mortalitatii prin pojar
la copiii care au primit doze mari de vitamina A .
Deficitul de vitamina A determina tulburari ale procesului de fertilizare si ale
dezvoltarii embrionare . Vitamina intervine in reproducere probabil sub
forma de retinol .

Hipovitaminoza A este rara in tara noastra si in tarile cu economie dezvoltata, dar este
frecventa in tarile sarace , afectand indeosebi copiii supusi unei alimentatii insuficiente .
In afara carentei alimentare , deficitul vitaminic se poate datora unor tulburari de absortie
- in boala celiaca , fibroza chistica , colita ulceroasa , obstructia biliara , etc. Ciroza
hepatica tulbura procesul de depozitare in ficat . In bolile infectioase febrile si in bolile
renale se produce o scadere marcata a cantitatii devitamina , probabil datorita unei
eliminari crescute prin urina . In hipertiroidism si in diabet conversia
carotinoizilor estedeficitara. Starile de carenta proteica pot determina scaderea
concentratiei plasmatice a vitaminei , secundar diminuarii cantitatii de proteina
transportoare .
Fenomenele clinice ale hipovitaminozei apar atunci cand concentratia plasmatica de
vitamina A scade sub 10 - 15 mg peml . Simptomele principale sunt : adaptare deficitara
la intuneric , nictalopie , xeroftalmie , ulceratii corneene , keratomalacie , xeroza cu
hiperkeratoza foliculara . Tratamentul cu preparate de vitamina A inlatura mictalopia in
1-2 zile ; leziunile oculare si cutanate incep sa regreseze dupa primele zile .
Retinolul ( retinol , vitamina A , arovit , A- vit , axerol ) , retinolul acetat (retinol
acetate ) si retinolul palmitat ( retinol palmitate , afortin , vitamina A palmitat ,vogan ) .
Sunt folosite obisnuit pentru tratamentul starilor de hipovitaminoza . Dispersiile apoase se
absorb mai bine decat solutiile uleioase si sunt de ales la bolnavii care prezinta o absortie
necorespunzatoare a grasimilor , respectiv a vitaminei din intestin. In
hipovitaminoza severa , la copii , se recomanda injectarea intramusculara a unei doze de
100 000 u.i. ( 30 mg ) sau administrarea orala a cate 200 000 u.i. pe zi , timp de 2 zile .
La nevoie , se poate repeta la 1-2 saptamani . In sindromul de malabsortie este deseori
necesara suplimentarea a 25 000-50 000 u.i. pe zi . In conditii de carenta alimentara
asociata cumalabsortie , administrarea orala a 200 000 u.i. la fiecare 3 - 5 luni confera
protectie .
Uleiul de peste sau untura de peste ( oleum jecoris ) , obtinut din ficatul pestelui Gadus
morrhua si al altor specii de Gadus , oficinal in tara noastra , contine vitamina A cel putin
850 u.i./g si mici cantitati de vitamina D . Se administreaza oral .
Tretinoinul sau acidul trans - retinoic este forma de vitamina A de ales pentru
tratamentul local al acneei . Izotretinoinul sau acidul 13-cis-retinoic , etretinatul si
acitretina sunt retinoizi de sinteza folositi pe cale orala in tratamentul unor boli
dermatologice . Isotretinoinul este indicat pentru tratamentul formelor severe de acnee
, etretinatul este utilizat in cazuri grave de psoriazis , in unele dermatoze cu hiperkeratoza
si in anumite stari precanceroase ale pielii , actitretina poate realiza beneficii in
psoriazisul grav si in unele dermatoze cu hiperkeratoza .
FENOMENE ALERGICE
Supradozarea vitaminei A determina fenomene de hipervitaminoza . Riscul este mai
mare cand se administreaza zilnic ,timp indelungat , doze depasind 100 000 u.i. ; la sugar
s-au semnalat tulburari toxice dupa administrarea zilnica a 25 000- 50 000 u.i. timp de o
luna . Simptomele toxice apar cand concentratia vitaminei in sange depaseste 100 mg /
100 ml si constau in hipertensiune intracraniana cu cefalee si edem papilar , exoftalmie ,
anorexie , pierdere in greutate , prurit si descuamarea pielii , caderea parului ,
conjunctivita , cheilita , stomatita , tumefactii dureroase la nivelul extremitatilor si in
regiunea occipitala ( prin hiperostoze ) , hepatosplenomegalie. Fenomenele dispar dupa
cateva saptamani de la oprirea administrarii vitaminei . Dozele mai mari decat
necesarul, la gravide , pot fi cauza de malformatii congenitale .
Retinoizii de sinteza poarta un risc teratogen mare.
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale : Vitamina A
T
flacon cu 30 capsule de 50 000 u. vit.
A acetat ; flacon cu 10 ml solutie uleioasa buvabila 30 000 u. vitamina A acetat pe ml. ;
flacon cu 10 ml dispersie apoasa buvabila 20 000 u. vitamina A palmitat pe ml ; cutie cu
50 drajeuri de 10 000 u. vitamina A acetat pe ml. ; fiole de 1 ml cu 300 000 u. vitamina A
acetat in solutie uleioasa injectabila; fiole de 2 ml cu 20000 u. pe ml in dispersie apoasa
injectabila de vitamina A palmitat .
In FR X este inscrisa ca oficinala 'SOLUTIA ULEIOASA DE ACETAT DE
RETINOL' . Este un lichid limpede , galben brun , cu miros de untura de peste . Este
folosita in tratamentul hipervitaminozei A .
Mod de administrare : oral , i.m. - adulti 25 000-50 000 u. pe zi sau 300 000 u. pe
saptamana ; copii 2 000- 20 000 u. pe zi , dupa varsta
.


INTERACTIUNI
Vitamina A in doze mari creste efectul anticoagulantelor orale .
PARTICULARITATI FIZICO - CHIMICE
Se cunosc doua substante cu actiune vitaminica , retinolul -vitamina A
1
si dehidro-3-
retinol -vitamina A
2
. Acetatul de retinol este inscris in FR X . Acetatul
de retinol este solubil in alcool absolut si in uleiuri vegetale .
IV 2 VITAMINA D SI COMPUSII INRUDITI
Sub denumirea de vitamina D sunt cuprinsi cativa derivati steroidici cu functii
importante in economia calciului :ergocalciferol , colecalciferol , calcifediol , calcitriol ,
alfacalcidol , si un analog de sinteza-dihidrotahisterol.
Majoritatea vitaminei D necesara metabolismului se formeaaza in pielea expusa la
soare , prin transformarea 7 - dehidrocolesterolului , un steroid endogen precursor .
Procesul fotochimic consta in ruperea legaturii C
9
- C
10
din inelul B al nucleului steroidic
cu formare de colecalciferol . Ergosterolul , un alt precursor , continut in mucegaiuri si
fungi , formeaza prin iradiere ergocalciferol .
In mod obsnuit organismul foloseste predominant vitamina endogena , necesarul
exogen la adultul normal fiind de numai 100 - 200 u.i pe zi (o unitate internationala este
egala cu 0,025 mg colecalciferol ) . In perioada de crestere , ca si in timpul sarcinii si al
alaptarii este necesar un aport exogen mai mare - in jur a 400 u.i. pe zi . In conditiile unei
expuneri insuficiente la soare este de asemenea nevoie de un plus de vitamina din afara ,
care depaseste cantitatile mici de colecalciferol continute in alimente (ficat , peste gras ,
unt , lapte , branza , galbenus de ou ) .
Calciferolii se absorb bine in partea de inceput a intestinului , cu conditia prezentei
bilei ; disponibilitatea pentru absortie este superioara pentru colecalciferol . Vitamina
absorbita este transportata la ficat unde sufera un proces de hidroxilare in pozitia 25 ; se
formeaza astfel 25 - OH - colecalciferol sau calcifediol si 25 - OH - ergocalciferol .
Calciferolii si derivatii 25 - hidroxi sunt forme circulante si de depozit ale vitaminei
; ultimii au si activitate biologica . Circulatia in sange se face sub forma legata de o alfa -
globulina specifica . Depozitarea se face in tesutul gras si in ficat , pentru un timp
indelungat ( cateva luni ) . Eliminarea vitaminei D se face , in majoritate prin bila .
Absortia vitaminei D este scazuta la hepatici , in caz de obstructie biliara si la bolnavii
cu steatoree . Vitamina D este esentiala in homeostazia calciului si a fosfatilor , asgurand
mentinerea concentratiilor fiziologice ale acestora prin inhibarea elinimarii renale si prin
mobilizarea din oase .
Vitamina actioneaza in interreletie cu hormonul paratiroidian , fata de care are un rol
permisiv . Vitaminele D , in particular calcitriolul , actioneaza asupra unor receptori
nucleari apartinand superfamiliei receptorilor pentru steroizi si hormoni tiroidieni .
Complexul calcitriol - receptor se fixeaza de ADN si moduleaza transcriptia genica
. Interventia in metobolismul calciului este atribuita stimularii sintezei unor proteine
transportoare specifice ale calciului .
Vitaminele D , indeosebi calcitriolul , cresc absortia intestinala a calciului si a
fosfatului . Efectul se datoreste , probabil , favorizarii sintezei unei proteine care leaga
calciul si modularii fluxului ionilor de calciu prin microvilii enterocitelor si membranele
mitocondriale . Calcifediolul mareste reabsortia calciului din tubii renali , prin stimularea
sintezei proteinei transportoare specifice si prin favorizarea actiunii hormonului
paratiroidian ; deasemenea , provoaca retentie de fosfati . Cantitatile fiziologice de
calcifediol si calcitriol sunt necesare pentru mineralizarea normala a oaselor si pentru
raspunsul calcemic fiziologic la hormonul paratiroidian . Cand exista un deficit al
calciului in oase , in rahitism , cresterea calcemiei sub influenta vitaminei permite
depunerea calciului in oase . Pentru dozele mari de vitamina D predomina procesul de
mobilizare a calciului din oase . Calcitriolul favorizeaza formarea osteoclastilor din
precursorii mieloizi si creste sinteza unor proteine secretate de osteoblasti , care
stimuleaza functia osteoclastilor ; de asemenea mareste producerea de interleukina 1 , o
limfokina care stimuleaza resorbtia osoasa .
Dihidrotahisterolul este un analog al vitaminei D foarte eficace pentru mobilizarea
calciului din oase si cresterea calcemiei ,cu actiune mai rapida si mai de scurta durata
dacat cea a calciferolilor . Forma activa este derivatul 25 - OH .
Hipovitaminoza D este datorita deficitului de vitamina D ca urmare a expunerii
insuficiente la soare sau aporutlui insuficient de vitamina , mai ales la copii , la femei
insarcinate si in perioada alaptarii .O alta cauza de deficit este absortia digestiva
necorespunzatoare vitaminei . Acidoza hipocloremica si insuficienta renala cronica
determina inhibarea formarii calcitriolului in rinichi si tulbura homeostazia calciului
si fosfatilor . O categorie aparte o reprezinta bolnavii cu dependenta ( toleranta ) la
vitamina D , care dezvolta fenomene de hipovitaminoza in conditiile existentei unor
cantitati fiziologice de vitamina in organism . Aceasta se datoreste unor deficiente de
natura genetica, care impiedica formarea derivatilor dihidroxilati activi sau determina
rezistenta structurilor efectoare la actiunea acestora . Asemenea tulburari pot aparea si in
cursul administrarii prelungite deantiepileptice ,de felul fenitoinei si fenobarbitalului .
Hipovitaminoza D se manifesta prin rahitizm la copii si osteomalacie la adulti
. Tabloul clinic al rahitismului consta in dureri in membrele inferioare, mai ales la mers,
deformarea oaselor lungi, ingrosarea sincondrozelor costale si epifizare, deformarea
osului frontal, mai rar tetanie . Radiologic, este caracteristica forma si opacitatea
neregulata a liniei diafizo-cartilaginoase a oaselor lungi . Biochimic se observa o usoara
scadere a calcemiei, o scadere marcata a fosfatemiei, reducerea calciuriei,
cresterea clearance-ului fosfatic si marirea activitatii fosfatazei alcaline serice . In
osteomalacie defectul de calcifiare a oaselor este difuz, boala dezvoltnde-se mult mai lent
si avand un caracter generalizat .
Tratamentul starilor de hipovitaminoza se face folosind ergocalciferol, colecalciferol,
dihidrotahisterol, calcifediol, calcitriol sau alfa - calcidol . Ergocalciferolul
(ergocalciferol, calciferol, vitamina D
2
,davitamon D, dekristol, detalup, sterogyl, vigantol
) si colecalciferolul (colecalciferol, devarol , vigantoletten , vitamina D
3
, vigorsan ), care
sunt vitaminele D obisnuit utilizate se administreaza oral sub forma de capsule sau in
solutie ; forma lichida este de ales la copii .
Dihidrotahisterolul (dihydrotachysterol, AT 10, calcamine, tachystin ) se foloseste
pentru combaterea starii de hipocalcemie la renali (deoarece nu necesita hidroxilare in
rinichi ) si in hipoparatiroidism .
Alfacalcidolul (alfacalcidol, alpha D
3
, einsalpha, un-alfa ), calcifediolul (calcifediol,
calderol , dedrogyl, ) si calcitriolul (calcitriol, rocaltrol ) au potenta superioara si nu
necesita activare prin hidroxilare in rinichi . Sunt avantajosi atunci cand sunt necesare
doze mari de vitamina D , in deosebi la renali - de exemplu in osteodistrofia renala ( unde
calciferolii nu pot fi activati ).
Calcipotriolul (calcipotriol, calcipotriene, daivonex, psorcutan ) , un analog al
calcitriolului obtinut prin sinteza se foloseste topic in formele usoare-medii de psoriazis .
Efectele sistemice asupra metabolismului calciului sunt minore .
Profilaxia rahitismului la sugari se realizeaza prin suplinentarea a 400 u.i. vitamina D -
ergocalciferol , colecalciferol - zilnic (de obicei in asociatie cu vitamina A). In
hipovitaminoza prin deficit de vitamina D se administreaza curativ 4000 u.i. pe zi la copii
si 2000 u.i. pe zi la adulti . In formele severe se face un tratament de atac cu 50 000-2 000
000 u.i. pe zi timp de 3-5 zile, apoi 2000-4000 u.i. pe zi cateva luni, pana la vindecare,
dupa care se continua cu 100-400 u.i. pe zi pentru satisfacerea necesarului obisnuit
. Mineralizarea oaselor impune asocierea de preparate de calciu si fosfat (sub forma de
lactat, gluconat sau carbonat de calciu si fosfat neutru ) , pana la normalizarea calciului si
fosfatului in ser . In rahitizmul si osteomalcia din cadrul sindroamelor de malabsortie
intestinala se administraza initial 200000 u.i. vitamina D cateva zile, scazand apoi doza,
pe masura rezolvarii cauzei absortiei deficitare ; uneori este necesar un tratament de
intretinere cu 4000-50 000 u.i. pe zi . In acidoza hipocloremica cronica, cu osteomalacie
sau rahitism, se recomanda vitamina D 20000 - 80000 u.i. pe zi . In osteodistrofia din
insuficienta renala cronica se administreaza oral dihidrotahisterol 250-750 mg
, calcifediol 50 - 100 mg sau alfacalcidol 0,25 - 1 mg pe zi . De asemenea, poate fi folosit
calcitriol pe cale orala, 0,25 mg pe zi sau injectat intravenos , 0,5 de 3 ori pe saptamana,
crescand la nevoie pana la cel mult 3 mg pe zi oral sau 3 mg de 3 ori pe saptamana
intravenos . La bolnavi cu dependenta la vitamina D se administreaza ergocalciferol sau
colecalciferol 20 000 - 60 000 u.i. pe zi ; daca bolnavii prezinta rezistenta este necesar
administrarea de calcitriol in doze mari de 5 - 50 mg pe zi .
Toate preparatele de vitamina D sunt toxice in doze mari . Adm. prelungita de
vitamina D - 50000 u.i pe zi sau mai mult la persoanele cu raspuns normal poate
determina fenomene de hipervitaminoza . La copii , doze zilnice de 3000 - 4000 u.i pot fi
cauza de hipercalcemie .
Consumarea de alimente imbogatite in vitamine preteaza la intoxicatii . Supradozarea
provoaca mobilizarea calciului dinoase , cu osteoporoza , cresterea calcemiei si a
eliminarii urinare de calciu si fosfat . Calciul mobilizat se poate depune intesuturi , in
deosebi in rinichi , cu nefrocalcininoza difuza si/sau nefrolitiaza . Simtomele clinice sunt
: oboseala si slabiciune cefalee , greata , voma , diaree , poliurie cu urina diluata ,
poldipsie . La copii se poate opri cresterea . Nou nascutii din mame intoxicate cu vitamina
D pot prezenta insuficienta paratiroidiana , cu hipocalcemie si convulsii . Exsta
posibilitatea dezvoltarii unei stenoze aortice supravalvulare . Dihidrotahisterolul
, calcefediolul si calcitriolul pot creste periculos calcemia si pot produce demineralizarea
marcata a oaselor .
Aceste medicamente trebuie folosite cu prudenta , nivelul seric de fosfat trebuie tinut
sub control , deoarece hiperfosfatemia favorizeaza calcificarile metastatice .
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
Contraindicatii . Hipercalcemie . Sarcoidoza . Hipercalciurie . Pentru calcifediol
glomerulopatii acute la copil . Precautii .Calcemia si calceuria trebuie determinate regulat
, mai ales la inceputul tratamentului . Se intrerupe tratamentul cand calcemia depaseste
valorile normale si calciuria depasezte 300 - 400 mg in 24 ore . Se asigura un aport
caloric ( circe 1g pe zi Ca
++
la adult ) . Nu este dovedita inocuitatea in sarcina si lactatie
. Se evita in aceste situatii , administrarea complementara de vitamina D .
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Vitamina D
T
2
fiole de 1 ml cu 400000 si cu 600000
u.i solutie injectabila uleioasa ; fiole de 3 ml cu 600000 u. sol. buvabila uleioasa ; flacon
cu 10 ml solutie 15000 u. pe ml . Vitamina D
3
hidrosolubila
T
: fiole de 2 ml cu 200000 si
cu 600000 u .
In F.R. X este prevazuta vitamina D
2
( Ergocalciferolum ) . Are actiune in
prevenirea rahitismului , tratamentul rahitismului , osteomalaciei si hipoparatiroidismului
.
INTERACTIUNI
Cu digitalice pot apare aritmii cardice ( in caz de hipercalcemie ) .
Dministrarea de saruri de magneziu prezinta risc de hipermagneziemie . Colestiramina
scade absortia vitaminei D . Actiunea vitaminei D este scazuta de fenitoina , fenobarbital .
PROPIETATI FIZICO - CHIMICE
Cristele incolore sau pulbere cristalina alba , fara miros si fara gust . La aer si lumina se
altereaza. Socubil in alcool si uluiurigrase , insolubil in apa .
IV 3 VITAMINA E (TOCOFEROL )
Sub numele de vitamina E sunt cuprinsi compusii din grupa tocoferolilor, din care cel
mai inportant este tocoferolul .
Tocoferolii se gasesc in cantitati mari in uleiuri vegetale , indeosebi in uleiul de soia ,
in unt , oua si ficat .
Necesarul zilnic este apreciat la 10 - 30 mg . Aceasta cantitate este cuptinsa in ratia
alimentara zilnica .Tocoferolii se absorb din intestin , ca si celelalte vitamine liposolubile
. Epurarea se face predominant prin matabolizarea hepatica si eliminarea biliara .
Functiile biochimice ale tocoferolilor sunt determinate de propietatile lor antioxidante
sI de sistem redox . Actiunea antioxidanta se traduce prin protejarea de oxidare a unor
componenti celulari importanti si prin impiedicarea formarii de produs de oxidare
agresivi pentru membranele celulare . Vitamina D protejaza de oxidare acizii
grasi nesaturati , vitamina A si carotenoidele , grupele tiolice ale unor enzime si intervine
probabil si in functia ubichinonelor (coenzima Q ) , coenzimei mitocondriale importante
pentru respiratia celulara . Este de asemenea posibila interventia in metabolismul
acizilor nucleici .
La om nu au fost dovedite cert stari de deficit de vitamina E . Unii bolnavi cu
sindroame de metalsortie pot dezvolta simptoame neurologice , care au fost puse pe
seama absortiei insuficiente de vitamina E . De asenenea , la copiii prematuri hraniti
artificial , laptele de vaca contine o cantitate insuficienta de tocoferol si aduce in
organism o cantitate mare de acizi grasi
nesaturati , pot aparea fenomene de iritabilitate , edeme si anemie hemolitica.
Fibroza chistica , afectarea hepatica cu colestaza si diferite alte sindroame de malapsortie
favorizeaza desvoltarea carentei de vitamina E . La animale deficitulvitaminic , provocat
experimental se manifesta , in functie de specie , prin tulburarea procesului de
reproducere , distrofie musculara , leziuni miocardice , hepatice si renale , anemie .
Tocoferolul acetat ( tocopherol acetate ,davitamon E , embral , ephynal , eritol , evion ,
evitol , sant - E - gal , tofaxin , vitamina E ) a fost incercat terapeutic in avortul habitual ,
sterilitate , distrofi musculare , boli cardiovasculare , cu rezultate nulu sau indoelnice .
Sunt posibile unele beneficii in sindromul neurologic al bolnavilor cu malapsortie , ca si
in cazuri rare de anemie megaloblastica la copii cu carenta proteica marcata sau de
anemie hemolitica la prematuri . Administrarea se face obisnuit pe cale orala dozele
uzuale fiind de 50 - 200 mg (sau u.i ) zilnic ; in carenta vitaminica manifesta se pot folosi
doze mai mari . in caz de rezistenta se pot injecta intramuscular 1 - 2 ml pe kg si zi .
Dozele mari s-au fdovedit utile si pentru profilazia fibroplaziei retrolentale la noi nascuti
carora li se administreaza cantitati mari de oxigen (vitamina actioneaza caantioxidant ) .
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Vitamine E
T
- flacon cu 30 drajeuri de 30 mg ;
flacon 25 capsule de 100 mg ; fiole cu 30 sI 300 mg in solutie uleioasa injectabil .
Mod de adminstrare : oral , intramuscular 50 - 200 mg pe zi la prematuri 0,5 mg / kg
/zi .
INTERACTIUNI
Vitamina E creste efectul anticoagulantelor orale .
PROPIETATI FIZICO - CHIMIC
Solutie vascoasa limpede , albena . La lumina se inchide la culoare . Usor solubila in
uleiuri grase , solubil in alcool , insolubil in apa .


IV 4 VITAMINA K ( FITOMENADIONA )
Vitaminele K sunt compusi naturali sau analogi de sinteza , derivati de 1,4 -
naftochinona . Ele sunt indispensabile sintezei unor factori ai coagularii in ficat .
Vitaminele K naturale se gasesc in plante - vitamina K
1
sau fitominadiona - sau sunt
sintetizate de unele bacterii gram -pozitive , respectiv gemeni ai florei saprofite intestinale
- vitamina K
2
. O substanta de sinteza - vitamina K
3
sau menadiona are propietati
biologice asemanatoare .
Nevoile vitaminice la un adult sunt de 35 - 70 mg pe zi , cantitate furnizata prin
alimentele vegetale si de catre flora intestinala . Absortia fitomenadionei se face in
portiunea incipienta a intestinului subtire , prin interventia unui mecanism transportor
activ . Menachinonele se absorb din portiunea terminala a intestinului subtire si din colon
, prin difuziune . Absortia vitaminelor K naturale liposolubil , este dependenta de
prezenta sarurilor biliare si se face predominant pe cole limfatica . Vitaminele se
concentreaza in ficat , unde realizeaza un depozit limfatic suicient pentru cateva
saptamani . Metabolizarea se face rapid , rezultand derivati glucuronoconjugati , polari ,
care se elimina prin bila si urina .
Vitaminele K actioneava la nivelul ficatului , fiind indispensabile pentru perfectarea
formarii , in etapa postribozomala , a unor glicoproteine , care functioneaza ca factori ai
coagularii : protombina (sau factorul II ) , proconvertina (factorul VII ) , factorul
Christmas ( factorul IX ) , factorul Stuart - Prower ( factorul X ) . Este probabil ca
vitaminele actioneaza in calitate de cofactor al unui sistem enzimatic mierozomal , care
totalzeaza gama - carboxilare radicalilor glutamici de pe suprafata macromoleculelor
glicoproteice . Glutamatii gama - carboxilati rezultati sunt capabili sa lege ionii
de calciu , iar macromolecula poate interactiona cu fosfolipidele care participa la
coagulare , ceea ca le determina activitatea . In cadrul reactiei de carboxilare , vitaminele
K se oxideaza in epoxidul corespunzator , iar acesta se transforma din nou , in prezenta
unei FAD - diaforaza , in forma redusa , activa , a vitaminei .
Deficitul vitaminic se manifesta prin sangerari datorite unei coagulabilitati reduse
a sangelui . Pot aparea echimoze ,epistaxis , hemoragi digestive , hematurie , sangerarii
postoperatorii , mai rar hemoptizie si hemoragii cerebrale . In sangescade , pe rand ,
cantitatea de factori VII, IX, X si de protombina (in functie de viteza de consum a
acestora ) . Lipsa vitaminelor se poate datora : unei flore intestinale insuficiente la nou-
nascut sau , rareori, dupa administrarea orala indelungata de sulfamide sau tetracicline,
unei cantitati prea mici de bila in intestin (in icterul mecanic sau fistula biliara ) , unor
sindroame de malabsoritie ( sprue sau rezectie intestinala intinsa ) si bolilor heparice .
Supradozarea anticoagulantelor orale (care au actiune antiviteminica K ) , a salicilatiilor (
scad protrombinemia ) si a vitaminei A ( inhiba farmarea vitaminei K
2
de catre flora
intestinala si are actiune anivitaminica K ) poate provoca , deasemenea , hemoragii prin
deficit de vitamina K . Deficitul vitminic indica preparate medicamenoase care sa
corecteze specific tulburarea procesului coagularii , respectiv sa evite sau sa opreasca
hemoragiile consecutive . Se folosesc fitomenadiona , menadiona si derivatii sai
hidrosolubili .
Fitomenadiona ( phytomenadione , phytonadione , vitamina K
1
aquamephyton ,
kanavit , konakion , mephyton ) , vitamina K naturala ,
liposolubila se poate administra oral sau parenteral . Pentru injectii se folosesc
emulsii fine , care se introduc intramuscular , iar in cazul anumitor preparate si intravenos
. Efectul se instaleaza relativ repede . In intoxicatia
cu anticoagulante cumarinice , de exemplu , factorii de coagulare revin la valori in afara
zonei periculoase dupa 6 - 8 ore de la injectarea intravenoase a unei doze terapeutice mari
, efectul fiind deplin la 24 de ore ; medicatia anticoagulanta devine ineficace timp de
cateva zile ( pana la doua saptamani ) . Doza de fitomenadiona necesara in hemoragiile
grave cu hipoprotrombinemie severa prin supradozarea anticoagulantelor cumarinice este
de 20 - 40 mg intramuscular sau intravenos lent ( cel mult 5 mg pe minut ) , repetate
eventual dupa 24 de ore . In cazurile mai putin grave se administreaza 5 - 15 mg oral
sau intramuscular . Daca timpul Quick este prelungit excesiv , dar un s-au prudus
hemoragii , este suficienta o singura doza de 5 mg oral . O alta indicatie importanta este
boala hemaragica a nou -
nascutilor si sugarilor . Pentru profilaxie se recomanda administrarea de 1 - 5 mg mamei
cu 6 - 24 ore inainte de nastere sau 0,3 mg / kg copilului ( parenteral ) ; in paprezenta
hemoragiei este necesara repetarea sau cresterea dozei . La bolnavii cu icter mecanic sau
fistula biliara fitomenadiona se injecteaza intramuscular sau se admnistreaza
oral ( impreunacu saruri biliare ) cate 10 mg pe zi . In sindroamele de
malabsortie vtamina trebuie administrata parenteral .
Hipoprotrombinemia care apare in bolile hepatocelulare raspunde slab sau nu raspunde
la tratamentul cu vitamina K ,deoarece aceasta nu poare fi folosita de catre hepatocite
pentru sinteza factorilor coagularii . Uneorii dozele mari pot accentua minusul
de protombina .
Fitomenadiona este practic lipsita de toxicitate daca se administreaza corect . Injectata
intravenos prea repede poate fi cauza de dispnee , dureri
toracice , hipotensiune ; au fost semnalate chiar si cazuri letale .
Menadiona ( menadione ,vitamina K
3
) este un analog de sinteza , liposolubil al
vitaminelor K naturale . Se administreaza oral sau in injectii
intramusculare ( solutie uleioasa ) , in aceleasI doze ca si fitomenadiona
.

Trebuie evitata la nou - nascuti ( mai ales la prematuri ) si la sugari , deoarece, in doze
obisnuite poate produce , la acestia , anemie hemolitica , hiperbilirubinemie sI
favorizeaza icterul nuclear . Cresterea bilirubinemiei se datoreste , in principal ,
competitiei intre picmentii biliari si menadiona prin procesul de glucuronoconjugare ,
care are o capacitate limitata la nastere si in primele luni de vieta . Hemoliza este
favarizata de deficitul hematiilor in glucozo - 6 - fosfat dehidrogenaza .
FARMACOGRAFIE
Preparate farmaceutice industriale : vitamina K
3
T
, fiole de 1 ml cu solutie apoasa
injectabila 1% de menadiona Na. bisulfat ; fitomenadion
T
, fiole de 1 ml cu solutie apoasa
injectabila 1 % ( egal 10 mg ) .
MOD DE ADMINISTRARE
Vitamina K
3
T
- injectabil intramuscular si subcutanat . Adulti 1 - 3 fiole pe zi . Copii 1
- 2 fiole pe zi . Fitomenadiona
T
- injectabil introvenos lent . Hemoragii obisnuite 1/2 - 1
fiole pe zi . Supradozari de cumarinice , 2 - 10 fiole pe zi .
CONTRAINDICATII
Tromboembolie , tromboflebite , hipercoagulabilitate sanguina .
PROPIETATI FIZICO - CHINICE
Vitamina K
1
( fitomenadiona ) se prezinta ca un ulei galben daschis , vascos , solubil
in grasimi si in solventii acestora , insolubil in apa ,
Viramina K
3
( menadiona ) se prezinta ca o pulbere cristalina galbena . Este insolubila
in apa , solubila in grasimi si uleiuri vegetale , alcool .
In FR X fitomenadiona o gasim la monografia 'Phytomenadionum
'.

V PREPARATE VITAMINICE INREGISTRADE IN ROM~NIA
VITAMINE LIDROSOLUBILE
Acid ascorbic
Ascovit 200 ( Eurofarm , Romania ) , cpr. 200 mg
Cebion ( Merk , Germania ) , cpr. ef. 1 g
Cevitil ( Eipico , Egipt ) , cpr. ef. 1 g
Redoxon ( Roche , Elvetia ) , cpr. ef. 1 g
Upsa C ( Bristol Myers Squibb , Franta ) , cpr. ef. 1 g
Vitanim C ( Oberlin Upsa , Franta ) , cpr. mast. 500 mg
Vitamin C ( Pharmacia , Bulgaria ) , cpr. ef. 600 mg
Vitamin C ( Soma , Germania ) , cpr. ef. 225 mg
Vitamina C ( Aesculap , Romania ) , cpr. 200 mg
Vitamina C ( Pharmex , Romania ) , cpr. mast 250 mg , 500 mg
Vitamina C ( Sicomed , Romania ) , cpr. 200 mg , fiole 500 mg /5 ml
Vitamine C ( Renaudin , Franta ) , fiole 500 mg / 5 ml
Vitamine C ( Stanley Pharma , Canada ) , cpr. mast 250 mg , 500 mg
Vtamine C ( Upsa , Franta ) , cpr. ef. 1 g
Acid nicotinic
Acid nicotinic ( Sicomed , Romania ) , cpr.100 mg
Nicotinamida
Vitamina PP (Sicomed , Romania ) , fiole 100 mg / 2 ml
Pantotenat de calciu
Pantotenat de calciu (Sicomed , Romania ) , fiole 500 mg / 5 ml
Pantotenat de calciu (Terapia , Romania ) , cps. 120 mg
Piridoxina
Bedoxin ( ICN - Galenika , Yugoslavia ) , cpr. 20 mg , file 50 mg/2 ml

Pyridoxine ( Renaudin , Franta ) , fiole 100 mg / 2 ml
Pyridoxine hydrocloride ( Vogen Limassol , Cipru ), sol. Inj. 50 mg/ml
Vitamin B
6
( Lab. Pharmaceutical , India ) sol. Inj. 50 mg/ml
Vitamina B
6
( Hemofarm , Yugoslavia ), fiole 50 mg/ml , 250/mg/5ml
Vitamina B
6
( Sicomed , Romania ) , cpr. 250 mg , fiole 50 mg/2 ml
Riboflavina
Riboflavin fosfat ( Sicomed , Romania ), fiole 10 mg/2 ml
Tiamina
Vitamin B
1
( Lab. Pharmaceutical ,India ), fiole 100mg/2 ml
Vitamin B
1
( Renaudin , Franta ), fiole 50 mg/1ml
Vitamin B
1
(Vogen Limassol , Cipru ), fiole 50 mg/1ml
Vitamina B
1
(Sicomed, Romania),cpr.10mg, fiole 10mg/1ml,100mg/ml
Vitamine B
1
(Ferrosan , Danemarca ), cpr. 50 mg

VITAMINE LIPOSOLUBILE
Alfacalcidol
Alpha D
3
(Teva, Israel ), cpr.gel. 0,25mg, 1mg
Calcitriol
Calcijex (Abbot , SUA ), fiole 2mg/1ml
Rocaltrol ( Roche , Elvetia ), cpr. 0,25mg, 0,50mg
Colecalciferol
Vigantol Oil ( Merk ,Germania ), sol. Int. 0,5mg (20 000 u.i.) /ml
Vigantoletten -500, -1000 ( Merk, Germania ), cpr. 0,0125 mg (500u.i.)
Vitamina D
3
(Sicomed , Romania ), sol. buv. 600 000 u.i./ml, fiole
200000 u.i./1ml, 600 000 u.i./2ml
Dihidrotahisterol
AT 10 (Merk, Germania ), sol. int. 1mg/ml
Tachystin (Ankerwerk Rudolstadt , Germania ), sol. int. 1 mg/ml
Ergocalciferol
Ergocalciferol ( Renaudin , Franta ), fiole 600 000 u.i.
Sterogyl 15 A ( Roussel , Franta ), sol. int. 0,5 mg, fiole 15 mg /1,5ml
Vitamina D
2
(Biofarm ,Romania ), sol. int. 600 000 u.i./ml ,sol.inj.
600000 u.i./ml
Vitamina D
2
(Sicomed, Romania ), sol. buv. 600 000 u.i./3 ml, sol. inj.
400 000 u.i./1ml
Retinol
Vitamin A ( Pharco Pharm, Egipt ), cps. gel. 50 000 u.i.
Vitamina A (Bipofarm, Romania ), cps. gel. 50 000 u.i., sol. buv.
300000 u.i./ml sau 30 picaturi
Vitamina A ( Sicomed, Romania ), dj. 10 000 u.i., sol. inj. 300 000
u.i./1 ml
Vitamina A palmitat (Biofarm , Romania ),sol. buv. 40 000 u.i./2 ml
(20000 u.i./40 pic. ), sol. inj. 40 000 u.i./2 ml
Tocoferol
Sant-E-Gal (ICN-Galenika, Yugoslavia ), dj. 150 mg
Vitamin E ( Pharco Pharm ,Egipt ), cps. gel. 100 mg
Vitamina E (Sicomed ,Romania ) fiole 30 mg/1 ml
Vitamina E forte (Biofarm, Romania ), cps. gel. 100 mg


VI CONCLUZII

Vitaminele sunt un grup de substante organice care , in cantitati foarte mici, sunt
indispensabile mentinerii echilibrului fiziologic. Ele nu sunt sintetizate de organism si
trebuie furnizate prin alimentatie.
Termenul de vitamina propriu-zis nu poate fi definit exact nici din punctul
de vedere al structurii chimice si nici al actiunii farmacodinamice . Impreuna cu enzimele
si hormonii , vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici , care accelereaza si
regleaza reactiile chimice ce au loc in organism . Sunt considerate drept
biocatalizatori exogeni , pot fi sintetizate numai de catre plante ( inclusiv unele bacterii ) ,
fiind introduse prin alimentatie , fie ca atare, fie sub o forma premergatoare - de
provitamina . S-a vazut ca unele vitamine (vitamina C ) pot fi sintetizate si de unele
specii de animale .
In mod obisnuit organismul primeste cantitatea de vitamine de care are nevoie . Lipsa
totala de vitamine sau polivitamine din alimentatie produce tulburari importante
, cunoscute sub numele de 'avitaminoze ' . Lipsa partiala a uneia sau a mai multor
vitamine produce tulburari denumite 'hipovitaminoza' , iar aportul prea mare provoaca
fenomene de 'hipervitaminoza' . Avitaminoza sau hipervitaminoza se manifesta prin asa
numitele 'boli de carenta' sau de 'precarenta' , care dau fenomene caracteristice fiecarei
vitamine . Hipovitaminoza poate fi atribuita fie alimentatiei , fie alimentarii defectuoase
la nivelul tesuturilor (in bolile infectioase , sarcina , alaptare , etc. )
Pentru combaterea sau prevenirea bolilor de carenta , se impune administrarea de
vitamine sub forma de medicamente . De asemenea se folosesc pe scara larga toata gama
de vitamine in doze mari, pentru tratamentul unor tulburari care nu sunt legate etiologic
de o carenta vitaminica .
Vitaminele se gasesc raspandite in diverse tesuturi animale si vegetale: ficat , drojdie
de bere , coji , frunze , germenii de cereale etc.
In lucrare sunt prezentate cinci capitole in care sunt descrise vitaminele : capitolul I -
introducere ; capitolul II -vitamine generalitati ; capitolul III -vitamine hidrosolubile
; capitolul IV- vitamine liposolubile si este incheiata de capitolul V ce cuprinde
preparate vitaminice inregistrate in Romania .
Vitaminele hidrosolubile sunt solubile in apa si insolubile in grasimi, acestea sunt
: vit. B
1
, vit. B
2
, vit. B
6
, vit. B
12
, vit.PP, vit. C ( acid ascorbic ).
Din grupa complexului B fac parte : tiamina ( vit. B
1
); riboflavina ( vit. B
2
);
piridoxina ( vit. B
6
) ; nicotinamida (vit. PP); cobalaminele ( vit. B
12
);
Vitaminele liposolubile sunt vitaminele ce se caracterizeaza prin solubilitatea lor in
grasimi si insolubilitatea lor in apa . Din aceasta grupa fac parte vitamina A (retinol ),
vitamina D (calciferolul ), vitamina K ( fitomenadiona ) si vitamina E (tocoferol ) .

VII BIBLIOGRAFIE
VALENTIN STROESCU - BAZELE FARMACOLOGICE ALE PRACTICII
MEDICALE, EDITURA MEDICALA -BUCURESTI 1998
DUMITRU DOBRESCU - FARMACOTERAPIE PRACTICA ,
EDITURA MEDICALA , BUCURESTI 1989
DUMITRU DOBRESCU , EMANOIL MANOLESCU - MEMOMED ,
EDITURA MINESAN- 2001

*** AGENDA MEDICALA , EDITURA MEDICALA -2002

*** FARMACOPEEA ROM~NA EDITIA a - X - a ,
EDITURA MEDICALA - 1993
DUMITRU DOBRESCU , EMANOIL MANOLESCU- MEMOMED ,
EDITURA MINESAN- 2002