1.

SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se datoreaza
constituentilor din care fac parte si vitaminele. A trecut putina vreme de cind,
prin anul 1880, problemele alimentare erau abordate simplist. Organismul
animal era asimilat cu soba pe care trebuie sa o umpli cu lemne pentru a obtine
caldura. Dar, la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat ca
administrind animalelor o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza,
adica proteide, materii grase si zaharuri pure, avind sare si apa, acestea pierdeau
in greutate si nu puteau sa se reproduca. A. Orain scria: Pentru prima oara
omul trebuie sa admita ca pentru a se alimenta, nu-i ajunge sa absoarba
substante inerte, care produc sau degaja energie in organism, ca pentru a-si
intretine viata, trebuie sa faca apel la viata si ca ucigindu-si alimentele, isi
scurteaza considerabil existenta. Importanta biologica a vitaminelor, declara
Guggenheim, consta in functia lor de cofermenti, care le face in stare sa
catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii. Viata normala nu poate fi
mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie, vitaminele pe
care nu le poate sintetiza. Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin
numeroase si in cantitate mai mare sau mai mica in aproape toate vegetalele. Se
cuvine sa ne convingem ca pentru cine isi variaza cit mai mult cu putinta hrana,
rezervind un loc larg cruditatilor, problema vitaminelornu exista in realitate.
Alimentele naturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speta careia ii
convin, scrie A. Orain. Cu exceptia citorva cazuri particulare, nu exista riscuri
serioase de hipervitaminoza. Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor
naturale. Anumite afectiuni care nau reactionat la doze importante de vitamine
sintetice, au fost vindecate cu cantitati mai mici de vitamine naturale. De aceea
avem motive sa ne temem ca administrarea unor cocteiluri vitaminice provenite
din industrie echilibrate in aparenta poate sa nu duca la urma urmelor, decit
la un dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.

5

Terapeutica vitaminica este intr-adevar departe de a obtine rezultate constante,
binefaceri constante, binefaceri scontate pe care teoretic, am fi in drept sa le
speram. Poate ca, in unele cazuri s-a dat gres prin eroare de diagostic sau prin
neadoptarea dozelor prescrise. Dar nu este exclus, tinind seama de extrema si
inca imprevizibila

complexitate biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul alta
influenta, poate chiar negativa. Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie
sanatoasa , bogata in cruditati, cu o inteleapta utilizare a plantelor, elemente
inregistrate cu vitamine utile in proportii echilibrate, va avea toate sansele sa
atenueze sau sa vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin
cronicitatea lor otavesc existenta.

2. NOTIUNI DESPRE VITAMINE
2. 1. GENERALITATI
Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse exogene, esentiale in
cantitati mici pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale
organismului, a echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism si de aceea
trebuie furnizate prin alimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici
nu furnizeaza material plastic, insa prezenta lor este absolut necesara pentru
desfasurarea proceselor metabolice generatoare de energie cit si a celor
morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori si intrind in
grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni. Cuvintul vitamina a
fost introdus in 1912 de catre chimistul polonez Cazimir Funck care a denumit
astfel o substanta cristalina izolata din taritele de orez, care avea proprietatea de
a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat. Vitaminele sunt
considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de catre plante,
inclusiv unele bacterii si sunt introduse in organismul uman prin alimentatie, fie
ca atare, fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare
vitaminelor, iar in organism se transforma in vitamine. Vitaminele se deosebesc
de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul ca sunt secretati de
glandele endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate de functie si
chiar de structura chimica. Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura,
deoarece aproape fiecare vitamina este o componenta structurala a unei anumite
enzime sau grup de enzime.

6

In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si structura lor a fost stabilita
prin sinteze. Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala, de aceea, in
continuare fiecare vitamina va fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit
structurii ei. In tabelul urmator sunt mentionate principalele vitamine si
cantitatile aproximative necesare zilnic, unui om adult.

Tabel 2.1.1 Vitamina Numirea si functiunea I. Vitamine solubile in grasimi : A
D E K Vitamina antixeroftalmica( Axeroftol ) Vitamina antirahitica ( Calciferol
) Vitamina antisterilitatii ( Tocoferol) Vitamina antihemoragica ( Filochinona )
II. Vitamine solubile in apa : B1 B2 Vitamina antineuritica ( Tiamina )
Vitamina cresterii ( Ribovlavina ) 1-3 1 1 -2 0,01 1 1 Cantitati necesare In mg /
zi

Vitamina antipelagroasa ( Niacina; Factor PP; 15 amida acidului nicotinic )

B6 B12 H H` C P

Vitamina antipelagroasa ( Piridoxina ) Acidul pantotenic Vitamina antianemica
Acidul folic ( pteroilglutamic) Biotina ( Bios II ) Acid p aminobenzoic Bios I
( mezo- inozitol ) Colina Vitamina antiscorbutica ( acidul ascorbic ) Vitamina
permeabilitatii ( Rutina )

2 0,001 1-2 50 100 -

Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind
utilizate ca medicamente, nu numai in cazuri de avitaminoze tipice. In acest
scop servesc mai ales vitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea
se fabrica in cantitati mari, prin sinteza, in afara de vitamina B12 care se obtine
prin procedee fermentative.

7

2. 2. ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM
In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara de vitamine prin
alimentatie. Lipsa totala a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoza.
Lipsa partiala a uneia sau mai multor vitamine produce tulburari numite
hipovitaminoze, iar aportul prea mare, produce hipervitaminoza. Starile de
hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze multiple: alimentatie deficitara
sau restrictiva; tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului digestiv;
consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice;
administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici; diminuarea biosintezei in
organism, in anumite conditii. Cele mai multe vitamine nu au efecte
farmacodinamice distincte de cele biochimice, in consecinta ele actioneaza
numai in masura in care exista stari de hipovitaminoza sau avitaminoza,
reducind la normal procesele biochimice perturbate. Se disting trei situatii cind
se utilizeaza vitaminele: hipovitaminoze; in scop profilactic si pentru indicatii
specifice (cu rol tonic, trofic, corectoare metabolice); tratarea unor suferinte fara
legatura cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant. Vitaminele se folosesc de
obicei in hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru

suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele necesare si dozele potrivite in
functie de fenomenele carentiale manifestate, sub forma de medicamente. Alte
indicatii, in general cu eficienta redusa, sunt mentionate la fiecare substanta. De
exemplu: in anemiile datorate deficitului in factori de maturare a eritrocitelor cu
formarea megaloblastelor care se

transforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si acidul folic, care au
functii de biocatalizator in sinteza nucleoproteidelor. Vitaminele se gasesc
raspindite in diverse tesuturi animale si vegetale cum ar fi: ficat, drojdie de bere,
coji, frunze, germeni de cereale. Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura
lor chimica uneori destul de complicata, facind parte din diferite clase de
substante organice. Denumirea de vitamine le-a

fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectind prezenta lor
indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia
de a le considera ca pe niste substante bazice de tipul aminelor. Lipsa sau
insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se agraveaza cu
timpul, dind o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.). Boala
produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se numeste
avitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza. Sinteza
naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal. Organismul animal
primeste aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de
vitamine, fie sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se
transforma in vitaminele corespunzatoare. Vitaminele D (antirahitice) regleaza
continutul in saruri minerale ale organismului si conditioneaza in special
depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in "untura de peste",
grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul mamiferelor si a
pasarilor sub forma denumita vitamina D2 sau calciferol. Daca alimentele sunt
sarace in aceasta vitamina, organismul este predispus la rahitism, datorita
decalcifierii organismului. La copiii rahitici oasele ramin moi si astfel se
deformeaza usor, iar la adulti oasele devin fiabile, rupindu-se la unele eforturi
mai mari (osteomalacie). Continutul in vitamina D din organism se mareste
daca acesta este supus actiunii radiatiilor ultraviolete, datorita faptului ca
provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele este transformat in vitamina D.
Asa se explica actiunea terapeutica a razelor solare asupra copiilor bolnavi de
rahitism. In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar sintetic
vitamina D4, care formeaza impreuna cu vitamina D2, respectiv calciferol,
grupa vitaminelor D. Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor
vitamine din hrana provoaca singerarea celulelor subcutanate si a traiectului
stomacalintestinal. In organismul omului si al animalelor, vitaminele K maresc
cantitatea de protrombina in singe, si prin aceasta singele se incheaga normal.
Vitamina Kl, care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza si
de asemenea in ficat si muschi. Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac
parte vitaminele complexului B, vitamina C si vitamina PP. Vitamina PP
(vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala numita
pelagra. Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase,
apare mai ales in regiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe
malai.

9

Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele
aspra. Cele mai bogate alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele
sucul de rosii (tomate), spanacul si drojdia de bere. Realizarile oamenilor de
stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe cale
sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin fabricile
de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute
de vitamine necesare prevenirii si tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.

2. 3. CLASIFICAREA VITAMINELOR
Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C.Funf acestei grupe de substante
se mentine si in prezent, desi unele vitamine nu contin in molecula lor
importanta insemnata ce o au aceste organismului. Nomenclatura vitaminelor se
poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura veche, dupa rolul fiziologic si
dupa structura chimica. Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se
denumeasca si in prezent cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin
(A,B,C,D,E,F,K, etc.).In cadrul aceleeasi clase, vitaminele se denumesc si cu
ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ). Dupa rolul fiziologic ce-l
indeplinsc in organism, vitaminele se denumesc astfel : vitamina
antixeroftalmica (vit.A1), antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1),
antirahitica (vit. D), antisterilitatii (vit.E), antiscorbutica (vit. C). Dupa structura
chimica se numesc : tiamida(vit. B1),riblofavina (vit.B2), acid ascorbic (vit.
C),piridoxina (vit.B6),acid paraaminobenzoic (vit. H). Dupa solubilitatea
vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica in vitamine
liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin
metode fizico-chimice, microbiologice si biologice. Vitaminele liposolubile
sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici, si insolubili in apa . Din
aceasta grupa fac parte vitaminele A,D,E,K si F. Vitaminele A si D se gasesc an
plante sub forma de provitamine. Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte
diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi
organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele B,C,P(citrine), R(extrasa din
plante ieboase, neidentificindu-se structura moleculara),etc. azot. Ea reflecta

principii alimentare pentru buna functionare a

10

3. VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica
si contribuie la reglarea proceselor metabolice.Vitaminele sunt substante
organice cu rol functional care se gasesc in cantitate mica in alimente si sunt
indispensibile pentru cresterea si dezvoltarea normala a organismelor.Lipsa sau
insuficienta vitaminelor din organism determina tulburari metabolice si aparitia
unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze, ce constituie boli carentiale.
Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale,fac parte din
biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor
cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze,boli care in
cazuri grave se pot solda cu moartea.Microflora intestinala poate sintetiza unele
vitamine,in cantitati mici(B1,B2,PP) si altele in cantitati mai mari
(B6,B12,K,biotina,acid lipoic,acid folic).Administrarea abuziva de antibiotice si
sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoze K ,
grupul B s.a. Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor chimica uneori
destul de complicata, facand parte din diferite clase de substante
organice.Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de chimistul polonez Cazimir
Funk (1911) reflectand prezenta lor indispensabila pentru viata,dar in acelasi
timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante
bazice pe tipul aminelor. Vitaminele se clasifica,de obicei, in doua
grupe:vitamine hidrosolubile (solubile in apa),care grupeaza vitamina C si
vitaminele din grupul B(B1,B2,B5,B6,B8,B12,PP),si vitamine liposolubile care
grupeaza vitaminele A,D,R si K. Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte
diferite sub aspect structural.Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi
organici. Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele
complexului

B(tiamina,riboflavina,piridoxina,acidul nicotic,acidul folic,biotina,acidul
pantotenic),acidul ascorbic si bioflavonoidele,si vitaminele R(extrase din plante
ierboase,neidentificandu-se structura moleculara). Vitaminelor hidrosolubile
incluse in complexul B le sunt comune urmatoarele insusiri caracteristice: 11

-

sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat sunt factori
de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri indeplinesc rolul de activatori
sub numele de cofactori enzimatici in cadrul proceselor cu acelasi nume

-

majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente. Spre deosebire
de vitaminele liposolubile care, fiind termolabile, nu pot fi stocate in

tesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza
cu substante de rezerva. Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a
asista enzimele importante implicate in productia de energie din carbohidrati si
grasimi.Nu sunt depozitate in organism in cantitati mari deci aportul frecvent
este necesar. Vitaminele hidrosolubile se distribuie in lichidul
extracelular,depozitele din organism sunt mici si eliminarea se face renal,cu
usurinta;de aceea starile carentiale survin relative repede.Deoarece parte din
vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente,carentele implica,de multe
ori,deficitul mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali,desi
simptomele pot fi caracteristice lipsei numai a uneia.Supradozarea vitaminelor
hidrosolubile nu are in generalconsecinte toxice,cantitatea eliminate crescand o
data cu doza.Sunt instabile in prezenta caldurii si procesul de preparare al hranei
afecteaza cantitatea de vitamine disponibile din mancare. Organismul nu face,
in general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care la un aport alimentar
insuficient semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor vitamine se
elimina prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii intense si
repetate. O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime,
reprezentind cofermentii acestora.

3. 1. VITAMINELE B

Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a
denumi factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In
prezent se stie ca nu este vorba despre o vitamina B ci despre un complex de
vitamine B substante ce au urmatoarele particularitati comune: -provenienta
(drojdia de bere); -solubilitatea in apa; -rolul nutritional fundamental in
activitatea metabolismului celular.

12

Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect
preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B
participa la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor,
proteinelor, intervin in functiile sistemului nervos, a unor glande endocrine .
Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vita- mina H
(biotina), paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi
vitaminici isi excercita efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o
strinsa interdependenta. Deoarece vitaminele complexului B sunt solubile in
apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala lenta . Sunt preferate fiindca
asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai indelungat. Este
foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si incaruntirea
permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot fi
ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se
utiliza sampoane sofisticate sau crme extrem de scumpe. Cuprind un numar
mare de vitamine care se deosebesc intre ele prin structura chimica si prin
activitatea lor fiziologica. Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita
anumitor proprietati comune: sunt solubile in apa se gasesc in drojdie de bere,
ficat, cereale sunt factori stimulatori pentru microorganisme sunt coenzime sau
activatori ai proceselor enzimatice Din complexul B fac parte: vitamina B1 -
Tiamina vitamina B2 - Riboflavina vitamina B6 - Piridoxina vitamina B8 -
Adenizin fosfat vitamina B12 - Ciancobalomina vitamina B15 - Acid Pangamic
vitamina B5 - Acid Pantotenic vitamina B4 - Adenina

3. 1. 1. VITAMINA B1

Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin 13

Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911
de Funk, din taritele de griu. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931
constitutia chimica. Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei
creste in mediu alcalin. Are un miros caracteristic si obisnuita este stabila la o
temperatura, peste 100 grade C se descompune. Absorbtia si metabolismul.
Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se
absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia
intestinala ajunge in singe sub fo a libera. E xcretia vitaminei B1 se face pe rm
cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai mici de 40 de
micrograme indica carenta vitaminei B1. Vitamina B1 intervine in procesele
metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procese
generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important in
functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De
asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii
si de absorbtie digestiva. Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai
putin legume) si animala (carne, peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de
vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in coaja si germenii boabelor de griu.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.
Particularitati fizico-chimice: Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de
cristale mici, incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros caracteristic, gust
slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in alcool. Particularitati
farmacocinetice: Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi),
se depoziteaza in ficat si este metabolizata sub influenta tiaminozei. Se elimina
prin urina, lapte, fecale. Particularitati biochimice si farmaco-dinamice:
Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic al tiaminei
(tiamin perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul prostetic al carboxilazei,
enzima care intervine in degradarea acidului piruvic. Lipsa tiaminei este urmata
de cresterea acidului piruvic in singe si urina, cu aparitia de polinevrite.
Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta la glucide.
Tiamina este necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului
cardiovascular. Intervine in sinteza acetil colinei, favorizind transmiterea
influxului nervos si participa la formarea hormonului tireotreep si la inactivarea
estrogenilor din ficat. 14

Proprietati farmaco-toxicologice: Poate produce fenomene alergice, greturi,
varsaturi, iritabilitate iar in administrarea intravenoasa poate produce soc.
Indicatii: hipovitaminoza B1 tulburari de absorbtie in boli gastrointestinale
arsuri intestinale hipertiroidie nevralgii diabet alcoolism diete restrictive
Contraindicatii: in intoleranta sau alergie la tiamina vitamina B1, solutie este
incompatibila cu riboflavina Necesarul zilnic: intre 0-2 luni - 200 ug intre 2-6
luni - 400 ug intre 6-12 luni - 500 ug intre 1-3 ani - 600 ug intre 3-4 ani - 700 ug
intre 4-6 ani - 800 ug intre 6-8 ani - 1 mg intre 8-10 ani - 1,1 mg intre 10-18 ani
- 1,3-1,5 mg peste 18 ani - 1,4 mg in sarcina - 100 ug in alaptare - 500 ug
Prezentare: cutie cu 40 comprimate a 10 mg fiole de 1 ml a 10 si 25 mg fiole de
2 l a 100 mg Mod de administrare: adulti 30-100 mg/zi oral sau intramuscular
copii 5-29 mg/zi 15

3. 1. 2. VITAMINA B2

Sinonime: Riboflavinum (DCI), Lactoflavinum, Bleflavin, Flavixin Vitamina
B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este termostabila
(rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in
mediul alcalin. Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933 si
sintetizata de Kareer in 1935. Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se
descompune la nivelul intestinului sub forma libera, dupa care ajunge in ficat si
rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se face prin fecale si mai
putin prin urina. Intervine in procesele de oxireducere, in metabolismul
glucidelor, lipidelor in funtiile sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol
antitoxic (plumb, mercur). Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat,
creier, splina), crustacee si unele vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).
Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii. Particularitati fizico-chimice:
Se prezinta sub forma de pulbere cristalina galbena, pina la galben portocaliu,
foarte usor solubila in solutii alcaline, greu solubila in apa si practic insolubila
in alcool. Particularitati farmacocinetice: Riboflavina prezinta absorbtie buna
din tubul digestiv, absorbtia fiind diminuata in hepatita si ciroza. Se depoziteaza
putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina, lapte, fecale. Particularitati
biochmice si farmacodinamice: Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor
enzime flavoproteice. Ribovlavina intervine in procesul de crestere, de
mentinere a integritatii epiteliilor. De asemenea influenteaza absorbtia lichidelor
din tubul digestiv care au actiune hipoglicemianta la normali si diabetici si
protejeaza celula hepatica fata de substantele toxice. Proprietati farmaco-
toxicologice: De obicei, vitamina B2 poate produce dureri la locul injectiei.
Necesarul zilnic: - intre 0-2 luni - intre 2-6 luni - intre 6 luni-2 ani 400 ug 500
ug 600 ug 16

- intre 2-3 ani - intre 3-4 ani - intre 4-6 ani - intre 6-10 ani - intre 10-18 ani -
peste 18 ani - in sarcina - in perioada de lactatie Indicatii: hipo si avitaminoza
B2

700 ug 800 ug 900 ug 1,1-1,2 mg 1,2-1,5 mg 1,6-1,7 mg 1,8 mg 2 mg

keratite, conjunctivite, dermatite eczeme, glosite, stomatite, enterocolite
tulburari de crestere la copii insuficienta hepatica Prezentare: fiole de 1 ml cu 5
mg fosfat de riboflavina fiole de 2 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina Mod de
administrare: adulti: intramuscular 5-10 mg/zi copii: intramuscular 0,5-5 mg/zi

3. 1. 3. VITAMINA B6

Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN; HEXOBION
Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin
si acid sunt sensibile la lumina. Regnul vegetal ofera o importanta sursa de
vitamina B6. Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte
vitamine din aceasta grupa. Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul
intestinului sub forma libera si mai bine combinate cu proteine. In organismul
animal predomina piridoxamina. Vitamina B6 intervine in metabolismul
substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar de enzime cu
functie de oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in
metabolismul lipidelor.

17

Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade
cu virsta. Particularitati fizico-chimice: Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub
forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust usor
acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool. Particularitati farmacocinetice:
Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in
piridoxalfosfat, forma activa. Particularitati biochimice si farmacodinamice:
Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-acid-decarboxilozelor,
intervenind in metabolismul proteic. Piridoxalul intervine in hematopoeza avind
efect favorabil in unele anemii. Este factorul de crestere pentru microorganisme,
intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si este slab sedativ al S.N.C.
Proprietati farmaco-toxicologice: Piridoxina poate produce fenomene de nevrita
senzoriala, somnolenta, miscarea nivelului plasmatic al acidului folic sau poate
provoca somnolenta. Necesarul zilnic: intre 0-2 luni.200 ug intre 2-6
luni..300ug intre 6-12 luni 400 ug intre 1-2 ani .. 500 ug intre 2-3 ani
600 ug intre 3-4 ani .700 ug intre 4-6 ani .900 ug intre 6-10 ani
..1-1,2 mg intre 10-18 ani ...1,4-1,8 mg peste 18 ani ..2 mg in sarcina.
.2,5 mg in alaptare .2,5 mg Indicatii: in pelagra, asociata cu vitamina Pp,
tiamina, riboflavina tulburari cutanate si ale mucoaselor anemii boala de
iradiere 18

Contraindicatii: neoplasm gripa infectii alergie la piridoxina Prezentare: flacon
cu 20 comprimate a 0,25 grame fiole de 5 ml cu 0,25 g Mod de administrare,
posologie: oral, I.M. sau I.V. adulti: oral: 0,25-0,50 g/zi injectabil: 0,15-0,25
g/zi, zilnic sau la 2 zile copii: 0,1-0,25 (0,20) g/zi in functie de virsta

3. 1. 4. VITAMINA B5

Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS (D.C.I.),
PANTOTENAT DE CALCIU Descoperita in anul 1933 de doctorul
R.J.Williams si denumita dupa cuvantul grec pantos pretutindeni, vitamina
are o arie larga de raspandire,fiind omniprezenta in natura.Biochimistul
Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat si l-a sintetizat ulterior in
laborator, confirmandu-i structura chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg
ficat Williams a reusit sa izoleze doar 3g acid pantotenic. Vitamina B5,

C9H17NO5
3

' , este dipeptida acidului E , K - dihidroxi - F , F - dimetilbutiric ,

2 3

2

2

, cu F - alanina

2

.

Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea
neuronala, producerea de anticorpi. Este sintetizat de plante si de multe bacterii,
dar este necesar sa fie prezent in alimentatia vertebratelor.Putin timp de la
descoperirea sa, acidul pantotenic a fost identificat in tesuturi ca facand parte
dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar abia in 1948 s-a 19

descoperit aceasta combinatie, care a fost denumita coenzima A (A pentru
acetil).Aceasta descoperire apartine lui N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior,
aratasera ca anumite acetilizari enizimatice necesita o coenzima termostabila.
Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in oxidare enzimatica a
acizilor grasi, in oxidarea enzimatica a piruvatului, in acetilarile biologice si in
sinteza acizilor grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta
gruparile acil a fost stabilit de catre biochimistul german F.Lynen in 1951.El a
izolat, din drojdie, o forma activa de acetate si a aratat ca ea este alcatuita
dintr-un tioester al acidului acetic cu gruparea tiol (sulfhidril) a coenzimei
A.Coenzima A se prescurteaza CoA (sau CoA-SH pentru a se evidenia gruparea
tiol). Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea enzimatica a
piruvatului sau a acizilor grasi; ea poate aparea si ca urmare a actiunii acetil-
CoA sintetazei asupra acetatului liber :

AT

coenzima A acetat

AM

acetil CoA pirofosfat

Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de
grupari acil, cum este colina, formand acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic,
formand acidul citric, conform reactiei :

Acetil CoA colina

colin acetilaza

acetilcolina CoA SH

In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de acilare mai eficienti
decat esterii similari, cu oxigen, deoarece legatura tioester are o stabilizare de
rezonanta mai mica decat legatura esterii.

OH CH2

CH3OH C CH C N CH2 CH2 CH3 O H
Acidul pantotenic

COOH

Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul dextrogir, antipodul
opus fiind inactive din punct de vedere fiziologic. In cantitati mai mari acest
acid se afla mai ales in drojdia de bere, tarate de orez, lapte, oua si ficat. Lipsa
acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate in functie de specia
animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din organismul carora acest acid
este absent partial sau total, se constata atrofia glandelor suprarenale si
acromotrichie (gr. a, lipsit de + gr. 20

khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la primele
animale si respective incetarea cresterii, rarierea penajului si si aparitia unor
dermatite specifice la ultimile. O data cu administarea acidului pantotenic
simptomele prezentate mai sus dispar. In cazul microorganismelor acidul
pantotenic reprezinta un factor de crestere indispensabil.Asa se explica
biosintetizarea acestui acid de catre numeroase exemplare din lumea bacteriilor.
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine,
contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide,grasimi si proteine.De

asemenea,printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele : participa la
mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv,a ficatului si a epiteliilor
stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a
suprarenalelor mentine starea de sanatate a nervilor,a pieleii si a glandelor
sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoni anticorpi
intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de
piele), in metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei, etc.
Vitamina B5 joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor
(indispensabil degradarii celulelor,lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei
acizilor grasi si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni.
Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8
miligrame pe zi pentru copii,de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru
femei.Vitamina B5 se gaseste in majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind
drojdia de bere,carnea (mai ales ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate,
legumele uscate si pestele. Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa
decat in caz de denutritie severa sau de nutritie parenterala (prin perfuzii)
exclusiv si nesuplimentata in vitamina B5.Ele se traduc printr-o oboseala,
tulburari digestive (greturi,diaree,dureri), cutanate (caderea parului, ulceratii) si
neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor, etc.). Reversibile,
aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.
Mai ales oamenii de varsta a doua si a treia manifesta simptomele acestei
carente.Deseori,ei nu mai reusesc sa-si procure hrana proaspata si apeleaza la
alimente care sunt depozitate timp indelungat pe rafturi, in frigider sau in lada
frigorifica : legume si fructe ambulate in cutii sau in pungi de plastic, feluri gata
preparate, cartofi prajiti, carnati, paste, orez alb, prajituri, etc.Ei mananca mai
putin si realizeaza un aport redus de nutrienti esentiali.De aceea, aproximativ o
treime dintre oamenii de varsta a doua si a treia nu au suficient acid pantotenic
in sange.Daca dimineata ei se trezesc din pat intepeniti,miscand

21

bratele si picioarele cu mare greutate si cu dureri, este foarte probabil ca acest
lucru sa se datoreze unui deficit de acid pantotenic. Necesarul zilnic de vitamina
B5 O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic,
care, de altfel, in oarecare proportie, pot fi sintetizati si de flora
intestinala.Eficacitatea sanogena a acestei vitamine sporeste prin administrarea
concomitenta cu vitaminele B6,B9 si C.Hipovitaminoza pantotenica provoaca
anemie, tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie, ulcer duodenal, greata,
balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii, tulburari sanguine si
dermatologice, etc.Nu se cunosc intoxicatii cu acid pantotenic. Pentru a realiza
un aport constant de vitamina B5, se recomanda sa ne hranim echilibrat,
consumand alimente bogate in substante nutritive si renuntand, pe cat posibil, la
zahar, dulciuri, paste si cartofi prajiti. Pentru copii, adolescenti si personae
adulte, necesarul zilnic de acid pantotenic (vitamina B5) se situeaza intre 5 si 10
miligrame. Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita pana la
15 miligrame pe zi. Pentru a acoperi necesarul de vitamina al noului nascut, la
care creierul si tesuturile se afla in plin proces de constituire, laptele matern
contine concentratii foarte inalte de acid pantotenic, mergand pana la 5
miligrame pe litru. Oamenii care se confrunta cu situatii stresante ori fac mult
efort fizic au nevoie de cantitati mari de acid pantotenic decat cei cu o viata
calma si un program cotidian bine stabilit. Continutul de vitamina B5 al unor
alimente(mg) ficat.. 7,70 tarate de grau... 2,85
pastrav.. 1,82 seminte de floarea soarelui... 1,40
scrumbie,macrou... 1,35 nuci 0,90 cereale
integrale. 0,78 galbenus (de la un ou) 0,75
crabi 0,63 vanat.. 0,57 muschi file.
0,40 lapte integral.. 0,31

22

Doza zilnica recomandata de acid pantotenic (vitamina B5) este in jur de 5-15
mg.Drojdia contine 20 mg la 100g, galbenusul de ou 7 mg la 100 g, tarata 2,25
mg si varza aproape 1 mg. Simptomele deficitului sunt oboseala, stresul cronic
si depresia.Vitamina B5 este necesara pentru formarea hormonilor si pentru
acetilcolina utilizata de creier pentru a preveni anumite tipuri de depresie.
Vitamina B5 ajuta la depasirea mai usoara a situatiilor stresante, combate
inflamatiile in diferite zone ale corpului, este un aliat prestios in scaparea de
kilograme,fiind un remediu excelent pentru curele de slabire si in mentinerea
formei maxime.Totodata,ea protejeaza inima, mareste capacitatea de
concentrare, actiunea vitaminei B5 previne imbatranirea premature si aparitia
ridurilor. Alimentele rafinate, cum cunt orezul alb, pastele, produsele de
panificatie din faina alba, nu mai contin decat cantitati neinsemnate de acid
pantotenic. Prelucrarea te rmica, de pilda prin prajire, coacere, fierbere, etc.,
distruge vitamina B5. De asemenea, prelucrarea industriala, ca si depozitarea
indelungata dauneaza masiv acestei vitamine valoroase. De aceea, este indicat
sa mancam hrana proaspata, preparata cat mai sumar.Si acizii sub diferite
forme, de exemplu otetul, castravetii acri, muraturile de orice fel, condimentele
iuti, mustarul iute, etc., descompun molecula de vitamina, in special atunci cand
mancarurile se afla in contact prelungit cu otetul. La randul lor, substantele
puternic alcaline dauneaza de asemenea vitamine de pilda, bicarbonatul de
sodiu. Utilitatea vitaminei B5 Acidul pantotenic (vitamina B5) este deosebit de
important pentru : producerea de energie, mentinerea vitalitatii prevenirea
inflamatiilor si rezistenta la stres reducerea depozitelor de grasime, valorificarea
lipidelor in organism vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare
stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din extremitati

piele sanatoasa si par bogat. Vitamina B5 are rol in catabolismul glucidelor si
lipidelor si, prin aceasta, la generarea energiei necesare proceselor fiziologice.
Are un rol important in desfasurarea multor reactii enzimatice. Favorizeaza
mentinerea structurii si functiei normale a pielii si stimuleaza pozitiv cresterea
si pig-mentarea parului. Este indispensabila functionarii normale a glandelor
suprarenale. Particularitati biochimice si farmacodinamice:

23

Este grupul prostetic al coenzimei A, factor de acilare care intervine in sinteza
acetilcolinei, colesterolului, fosfolipidelor, hormonilor steroizi, hemoglobinei.
Necesarul zilnic: 5-10 mg/zi Indicatii: stomatite glosite colite hepatite cronice
dermatite arsuri injectat in doze mari, stimuleaza mobilitatea gastro-intestinala
Prezentare: PANTOTENAT DE CALCIU - fiole de 5 ml cu 0,5 g substanta
activa PANTENOL - comprimate a 500 mg care se sug Mod de administrare,
posologie: injectabil, I.M. sau I.V. - adulti: 0,5 g/zi - copii: 0,25-0,5 g/zi

comprimate: - adulti: 2-4/zi - copii: 1-3/zi

3. 1. 5. VITAMINA B12 Sinonime: CYANOCOBALAMINUM (D.C.I.),
COBIONE, DAVITA-MON B12,

RUBIVITAN Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor. Este unul
dintre cei mai puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare
analogie structurala cu hemoglobina. Vitamina B12 este compusa din substante
cristalizate, de culoare rosie, solubile in apa si alcool, stabile in aer si in mediu
acid. Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5% cobalt si radicalul
cian, de unde si denumirea de ciancobalamina. Sunt semirele la actiunea
oxidantilor, bazelor si acizilor puternici. Rezista la 120 de grade C, timp de 20
minute. Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa
moleculara 1490 140. Vitamina este hidrosolubila si joaca un rol in maturarea
globulelor rosii plecand de la 24

celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati.
SINONIM: cianocobalamina. Denumirea de cianocobamida deriva din structura
sa moleculara intrucat contine gruparea cian(-CN), un atom de Co si grupari
amidice. Se mai numeste (pe langa cianocobalamina si cianocobamida)
antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida, factor antipernicios, factor
anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. . Denumirea de corinoida
provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa numit inel corinic.
Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine
grupare aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de
Co si nici de ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt
pentru care este mai corecta denumirea de cianocobamida decat cea de
cianocobalamina. Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii
biologice a vitaminei B12 a necesitat colaborarea mai multor grupe de
specialisti o perioada mai indelungata de timp , reusindu-se in cele din urma
obtinerea acestei vitamine pe cale industriala. Prin anii 1950, imediat dupa
descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam patru tone de ficat
prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories din
Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din... mocirla
canalelor, folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic. Ca element exotic (intre
timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat nu mai aveti motive sa
fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a
acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de .. .
fezandare / putrefactie. Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator,
cunoscut amatorilor de bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.
Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai mult in alimentele
de origine animala (ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina
B12 este sinteza microbiana. Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a
numeroase bacterii din sol si a bacteriilor intestinale, mai ales din colon.
Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelu
mucoasei intestinale, in prezenta unui factor intrisec produs de mucoasa gastrica
si cu care alcatuiesc factorul antipernicios depozitat in ficat. Vitamina B12
absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a difuza,
reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de
protectie in 25

absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a vitaminelor
B12. Factorul intrisec activ fixeaza pina la 264 de micrograme vitamina
B12\mg. Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza. De
asemenea are o importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si
functionarea celulei nervoase. Cea mai importanta actiune a acestei vitamine
este anemia pernicioasa de tip Biernner, unde intervin modificari ale
trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase. Carenta vitaminica
afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide. Sunt afectate:
maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa bucala
(glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta,
senzatie de balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si
pestele, ouale, laptele si derivatele lactate. NECESITATI SI SURSE Aporturile
nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie
echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme
pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide
sau care alapteaza. Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale
indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la
lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze. METABOLISM SI
CARENTA Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a
intestinului subtire. Ea nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine
secretate de stomac, denumita factor intrinsec. Carenta in vitamina B12, care nu
este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin
aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintro gastrectomie
(ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei
de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai
provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului
subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In
sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele in varsta.
Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport sau
o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne
ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice
(anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita
optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de
spirit, depresie) si mucoase (limba depapilata). HIPERVITAMINOZA se
manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie. UTILIZARE
TERAPEUTICA 26

Vitamina B12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta
corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic.
Injectiile intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt
practicate in caz de intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de
vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).
Particularitati fizico-chimice: Vitamina B12 are structura porfirica,
asemanatoare pigmentului eritrocitar si clorofilei, dar contine cobalt (4%). A
fost obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si este solubila in apa, cu
reactie neutra. Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat,
stomac, rinichi, creier si muschi. A fost obtinuta initial din ficat de bovina ( 25
mg dintr-o tona de ficat), iar in prezent se obtine din culturile de Streptomyces
griseus, ca un subprodus la fabricarea streptomicinei. Solutia apoasa are Ph=4-
4,5. Particularitati farmaco-cinetice: Pentru absorbitia este necesara prezenta asa
numitului factor intrinsec secretat de mucoasa gastrica, de structura probabil
mucoproteica. Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi numai
sub forma unui complex cu factorul intrinsec. La omul normal se absoarbe in
intestinul subtire 70-90% din ciancobalamina. Absorbtia este favoizata de Ph-ul
alcalin. In intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi baeriile saprofite
sintetizeaza vitamina. Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in
anemii, cind mucoasa gastrica este atrofiata sau cind exista leziuni intestinale
importante. Vitamina din alimente nu este distrusa in tubul digestiv, anemicii
excretind zilnic cantitati de ciancobalamina egale cu oamenii normali (50-250
ug). Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa administrarea subcutanata
sau intramusculara. Este depozitata in ficat, se elimina renal, sub forma
nemodificata, prin filtrare glomerulala( 0,2 ug). Particularitati biochimice si
farmacodinamice: Ciancobalamina este indispensabila procesului de maturare a
eritrocitelor. Lipsa ei duce la hiperplazia megaloblastica a maduvei oaselor,
datorita opririi evolutiei maturarii hematiilor. Intervine in sinteza
nucleoproteidelor, fiind necesara pentru transformarea timinei in timidina,
substanta care intra in structura acizilor nucleici.

27

Ciancobalamina intervine si in transformarea acidului folic in acid fotenic si
prin aceasta contribuie la metilarea uracilului, cu formarea timinei. Are actiune
neurotropa, fiind esentiala in procesele de care depind integritatea functionala a
fibrelor mielinice. Vitamina B12 are actiune lipotropa si intervine in
metabolismul proteic, prin favorizarea gruparilor metil labile, necesare sintezei
metioninei din hemocisteina si

transformarii glicolului in serina. Are rol in mentinerea gruparilor sulfhidrice in
forma redusa, necesara pentru functionarea unor enzime. Este cunoscuta ca un
factor esential pentru crestere si nutritie,pentru unele microorganisme si pentru
organisme superioare. De asemenea contribuie la troficitatea mucoasei
digestive, lipsa ei producind glosita si gastrita atrofica. Carenta vitaminei B12
poate avea drept cauze tulburari de aport, de absorbtie, de utilizare si de
cresterea nevoilor si pierderilor. Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de aport se
manifesta la persoanele cu dieta vegetariana severa. absorbtia este diminuata la
bolnavii cu insuficienta a formarii factorului intrinsec datorata unor suferinte
gastrice ( gastrite toxice, neoplasm gastric, gastrita atrofica, iritarea stomacului)
si gastrectomie. Absorbtia insuficienta a vitaminei B12 din intestin se intilneste
in inflamatii, disbacterioze intestinale, tumori, insuficienta pancreatica. Se
cunosc situatii cu consum crescut de vitamina B12, de exemplu la bolnavii
paralizati de diohzllobathrium latum. Semnele de hipovitaminoza B12 la om
constau in tulburari ale hematopoezei, ale integritatii fibrelor nervoase mielinice
si ale celulelor epiteliale din tubul digestiv. Indicatii: Ciancobalamina este
indicata in anemii megaloblastice, unde are actiune majora. Efectele
hematologice sunt primele car apar si anume, se observa la nivelul maduvei,
dupa citeva ore de la injectare. Dupa 2-3 zile se restabileste hematopoeza
normaloblastica. Reticulocitele apar in singe periferic in zilele 5-12. In 4-8
saptamini eritrocitele circulante ajung la nivelul normal. Concomitent se
realizeaza valori normale pentru leucocite si trombocite. In formele obisnuite de
anemie megaloblastica, dupa prima saptamina de tratament se obtin ameliorari
evidente. Dispar tulburarile digestive, inclusiv cele localizate pe mucoasa
linguala, diminua astenia, anorexia. Se obtine vindecarea clinica in citeva
saptamini. Nu sunt influentate atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria
histaminorefractara, capacitatea stomacului de a sintetiza factorul intrinsec.
Rezultatele sunt mai slabe daca bolnavul are concomitent o infectie, uremie sau
primeste cloramfenicol. Tratamentul de substitutie cu B12 trebuie continuat
toata viata. 28

Efectele ciancobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul
sarcinii sau a copilariei. Se obtin rezultate partiale in anemia datorata
batricefalozei si in sindroamele de absorbtie intestinala. Datorita actiunii
neurope, vitamina B12 produce efecte favorabile asupra tulburarilor nervoase
din timpul anemiei megaloblastice. La bolnavii cu complicatii ale S.N.,
ameliorarea se obtine mai lent, insa nu se mai inregistreaza avansarea leziunilor.
Cu cit tulburarile neurologice au aparut mai recent fata de aplicarea
tratamentului cu vitamina B12, cu atit se obtin rezultate mai bune.
Ciancobalamina ar avea unele efecte si in afectiuni cu ar fi: neuropatii
(polinevrita alcoolica si diabetica, tulburarile sensibilitatii profunde din scleroza
in plagi) hepatita cronica si ciroza nevralgii de trigemen anorexie intirziere in
crestere sterilitate unele psihoze, senilitate Nu exista dovezi certe de eficacitate
in multe cazuri dintre diagnosticurile mentionate. Contraindicatii: alergie la
ciancobalamina bolnavi de astma poliglobulii neoplasm Reactii adverse:
ciancobalamina poate produce reactii alergice: urticarie si chiar soc analfabetic.
Prezentare: ROMTRAT - fiole de 2 ml solutie injectabila de extract de ficat
avind 20 ug ciancobalamina; - fiole de 1 ml cu 50 ug sau 100 ug; VITAMINA
B12 - fiole de 2 ml cu extract de ficat avind 200 ug ciancobalamina;

NEOHEPAR

- fiole de 5 ml cu extract de ficat avind 50 ug ciancobalamina;

-

Mod de administrare, posologie: 29

Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau S.C., calea orala
nefiind recomandata in anemia megaloblastica, deoarece nu este posibila
absorbtia. Aceasta cale poate fi folosita la vegetarieni, lipsiti de aportul
vitaminei B12 prin carne. La acestia doza zilnica este de 1 ug. Doza de vitamina
B12 este diferita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice, existenta
unei infectii sau a tulburarilor neurologice. Initial, la formele medii,
necomplicate se administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele
complicate se administreaza 30 ug/zi, timp de 5-10 zile. Tratamentul de
intretinere se face cu doza de 30-100ug o data pe luna. In cazurile grave de
anemie megaloblastica cu tromboalopenie, hemoragii, infectii, tulburari
neurologice intense, tratamentul se face in prima zi 100 ug vitamina B12 I.M. si
5 mg acid folic, oral, zilnic. La copii se administreaza 1-10 ug/zi. In afectiuni
neurologice si hepatice cronice se injecteaza 1 mg/zi sau la 2-3 zile, iar in
nevrite 1000 ug/zi. Incompatibilitati in solutie: Vitamina B12 este incompatibila
in solutii cu acidid ascorbic, clorpromazima, solutii alcaline si reductoare,
vitamina K solutie apoasa. Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida
acidului nicotinic cu proprietati aproape identice precum si o serie de derivati ai
acidului nicotinic. Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5
atomi de carbon si un atom de azot. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt
substante cristaline, incolore, solubile in apa, alcool, termostabile. Absorbtia si
metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund in singe. Se
elimina prin urina, fecale, tranpiratie.

3. 1. 6. VITAMINA B3(PP)

Cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape
identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic. Nucleul de baza al
vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de
azot.Acidul nicotinic si amida apa,alcool,termostabile. nicotinica sunt substante
cristaline,incolore,solubile in

30

Organismul nostru poate produce niacinamida din triptofan, un aminoacid aflat
in alimentele de origine animala, dar acesta poate asigura doar o parte din
necesarul de care avem nevoie.Organismul nostru poate transforma de
asemenea niacina in niacinamida. Vitamina B3 se comporta ca o coenzima in
multe dintre functiile biochimice,cu precadere in cele care necesita mentinerea
sanatatii pielii si functiile specifice tractului gastrointestinal si ale sistemului
nervos.Aceasta substanta nutritiva este de asemenea implicata si in alte procese
importante, precum metabolismul lipidelor (grasimilor). Vitamina B3 participa
in metabolismul proteic ,lipidic, glucidic, mineral, normalizand functia
suprarenalelor.Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari
cardiovasculare,diminuand colesterolul daunator(LDL),crescand nivelul celui
benefic(HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange.De asemenea,
modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui participa la
metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva
arterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne aparitia diareei.Este indispensabila
functionarii normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii
integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a unor
hormoni

(testosteron,estrogeni,insulina).Amelioreaza durerile ulceroase si combate
halena (mirosul neplacut al gurii). Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura
si rezistenta la oxidare, doza zilnica recomandata fiind de 20 mg. Carenta
vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi
alimentare insuficiente, fie prin interactiuni medicamentoase (unele
antituberculoase si antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile
pelagra la om si limba neagra la caine.La inceputul secolului 20, pelagra era
endemica printre copii din sudul Statelor Unite.In 1915-1920, ca urmare a unor
studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de catre Joseph Goldberger s-a
stabilit ca aceasta boala era o boala de carenta alimentara.Goldberger a aratat ca
boala nu era infectioasa, ca ea era asociata unei alimentatii cu amidon degradat
si putea fi prevenita prin suplimentarea hranei cu carne,oua si lapte.Totusi,
factorul alimentar responsabil nu putea fi recunoscut,pana in 1937, ca fiind
acidul nicotic.Aceasta s-a realizat prin cercetari complet independente,incepute
in 1904, cand biochimistii englezi A.Harden si W.J.Young au descoperit ca
pentru fermentatia alcoolica de catre extractele de drojdie este nevoie de un
cofactor termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau
coenzima I,a fost izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In 1934, Warburg si
W.Christian au izolat o alta coenzima, foarte asemanatoare cu coenzima I,pe
care au numit-o coenzima II. Putin dupa aceea, ei au gasit ca ambele coenzime
au drept nicotinamida,amida acidului nicotinic.Aceasta descoperire ia condus pe
biochimistii americani C.A.Elvehjem si 31

D.W.Woolley la identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul
nutritional care previne limba neagra la caini si pelagra la om. Numele acidului
nicotinic vine de la faptul ca el este un component al nicotinei,un alcaloid toxic
din tutun; el mai este denumit si niacina fara vreo semnificatie speciala. De
fapt,plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid nicotinic din alti
precursori,in deosebi din triptofan, un aminoacid.Daca animalele sunt hranite
din abundenta cu proteine bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta
atunci cand din alimentatie li se scoate acidul nicotinic.Daca insa continutul in
triptofan al proteinelor alimentare este mic, nu se mai asigura cantitatea
necesara pentru sinteza niacinei si astfel apar semnele de carenta. Pelagra este,
in primul rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic, dar, de fapt, ea este
consecinta unei sume de carente in diferite vitamine si in acizii grasi esentiali.
N N N
2

Acid nicotinic

Nicotinamida

Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos,al
pielii.Principalele surse alimentare bogate in vitamina B3 sunt : drojdiile
alimentare si de bere,taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele,
morcovul, conopida, tomatele, painea integrala, curmalele, smochinele,
arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci, ciupercile proaspete,
ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite reducerea eficace a nivelului
sangvin de colesterol. Vitamina B3 constituie un factor important in hranire,
participand activ la metabolismul proteinelor,glucidelor si lipidelor, deci la
metabolismul general al organismului. De asemena, niacina este esentiala
pentru corp deoarece : este un factor antipelagros de prima importanta are
actiune vasodilatatoare la nivelul pielii serveste la buna functionare a sistemului
nervos central

stimuleaza secretia gastrica mareste glicemia si scade nivelul colesterolului
mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive favorizeaza circulatia
cerebrala si coronariana

scade tensiunea arteriala stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei
inlesneste asimilarea fierului , etc.

32

Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii
periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari
depresive, in diaree, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila,
alcoolism, stres, insomnii, artrita, indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate,
senzatie de rau general , etc.Previne si vindeca pelagra, caracterizata prin
tabloul simptotic a celor trei D (dementa,diaree, dermatita).De asemenea,
influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie intrena.Este
binecunoscuta si ca actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3. Rolul si
caracteristica vitaminei B3 Vitamina B3 se gaseste in carnea de vita, de porc, in
peste, lactate si branzeturi, grau integral, cartofi, porumb si produse din porumb,
oua, broccoli, rosii si morcovi.Totusi exista forme ale vitaminei B3 care nu sant
absorbabile.Deoarece vitamina B3 se pierde prin gatirea in apa a alimentelor
care o contin, este recomandabila gatirea lor in abur sau la cuptor, amestecandu-
se legumele pentru ase pastra cat mai mult din continutul vitaminic.Drojdia de
bere este un mare furnizor de vitamina B3.Ea contine nu numai multa vitamina
B3 si B2, dar si alte vitamine ale complexului B, precum si oligoelementul
crom, intr-o combinatie adecvata, capabila sa asigure un nivel echilibrat al
zaharului in sange.Zaharul in sange, respective glucoza, contituie principala
sursa de energie a organismului si singura forma de carbohidrat acceptata de
neuronii creierului nostru. Candva vitamina B3 a fost numita si vitamina
antipelagroasa,deoarece era folosita la tratarea populatiei bolnave de pelagra
din tarile unde alimentatia se baza in principal pe porumb, stiut fiind ca
porumbul contine cantitati infime de vitamina B3, intr-o forma asimilabila de
catre organismul uman. Rapiditatea cu care niacina poate elimina neplacerile si
vindeca bolile este uimitoare comparabile doar cu rezultatele fulgeratoare
obtinute priin administrarea vitaminei C. Niacina mai are o functie deosebit de
insemnata in cadrul metabolismului nostrum : ea reduce nivelul
colesterolului.Un studio efectuat in SUA a pus in evidenta faptul ca simpla
administrare a niacinei, fara un alt tratament, poate scadea valoarea
colesterolului cu 22% si nivelul trigliceridelor cu 52%.De asemenea, vitamina
B3 dilata vasele de sange, inlaturand tulburarile de circulatie la persoanele cu
vasele sanguine ingustate.Datorita acestei actiuni de dilatare a vaselor, niacina
poate fi de ajutor si celor ce sufera de migrene. Necesarul zilnic de vitamina B3
Corpul nu-si poate face reserve de niacina.Surplusul este eliminate prin
urina.De aceea, trebuie sa ne asiguram in permanenta un aport indestulator.
copiii si adolescentii intre 5 si 12 miligrame adultii circa 6,6 miligrame
pentru 1000 de kilocalorii consumate 33

femeile 13 pana la 15 miligrame barbatii intre 15 si 20 miligrame Cei ce
presteaza o munca grea, femeile gravide si mamele care alapteaza ar trebui sa
suplimenteze cu cateva milligrame cantitatile indicate mai sus. Niacina si
nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga de suplimente. Daca tratati
probleme circulatori sau o scadere a nivelului de colesterol si de trigliceride, se
recomanda administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista
cateva suplimente cu niacina in present pe piata. Acestea include niacina cu
reactie imediata(IM), niacina cu actiune in timp(SR) si inoitol
hexiancianat.(IHN), care contine niacina plus inositol. Cand se foloseste un
nivel crescut de niacina IM,in general subiectii incearca o senzatie de purpura,
care deseori limiteaza utilizarea sa. Niacina SR este conceputa sa elimine
aceasta senzatie, dar, desi inca mai produce purpura si tulburari
gastrointestinale, este mai usor tolerat de catre unii utilizatori;la un nivel mai
mare decat 1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de enzime hepatice
si toxicitate pentru ficat. Pe de alta parte,IHN sau flush-free niacina este
considerata complet sigura si fara nici un alt efect de purpura. Experimente
efectuate pe pacienti umani, care au utilizat mai mult de 4000 mg zilnic, au
aratat ca niacina IHN a fost evidentiata ca factor benefic in afectiunile
circulatorii, inclusiv in cazul maladiei Raynaud si in claudicatie intermitenta.
Totusi, aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai eficiente decat
IHN in reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange. Pentru pastarea
unei sanatati generale bune, doza zilnica optima de baza pentru vitamina Eb
(10% pana la 25% ar trebui sa fie niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si
femei. Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite reducerea eficace a
nivelului sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata.
Trebuie, deci, luate precautii, mai ales in caz de insuficenta renala.Luarea de
doze mari de acid nicotic este categoric contraindicat in caz de ulcer
gastroduodenal sau de diabet. Continutul de vitamina B3 al unor alimente(mg)
drojdia de bere, 100 grame 35,6 arahide, o ceasca 24,2 ficat,
100 grame . 12,2 ton, 100 grame ... 10,3 pasare, 100
grame .. 9,6 piersici uscate, 1 ceasca . 8,2 inima, 100 grame
... 7,4 somon, 100 grame . 6,8 cereale integrale, 1 ceasca
. 5,2 34

cotlet de mile, 1 bucata .. 5,1 migdale, 1 ceasca ... 4,7 mazare
verde, 1 ceasca ... 3,8 cotlet de porc, 1 bucata ... 3,6 boabe de
soia, 100 grame 2,9 Functii si utilizari ale vitaminei B3 Boli
cardiovasculare Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase
utilizari terapeutice ale niacinei (nu ale niacinamidei) sunt prescrise in
tratamentul nivelului crescut al colesterolului.Un numar impresionant de lucrari
evidentiaza efectul niacinei in reducerea nivelului colesterolului bun.De
exemplu, intr-unul dintre studii, difuzia extinsa a niacinei a fost comparata cu
efectul gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai eficienta in
cresterea nivelului colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1 decat
tratamenetul medicamentos.Intr-un alt studiu, cercetatorii au administrat
pacientilor simvastatin impreuna cu niacina obtinand rezultate remarcabile
aproape 70% mai putine decese, atacuri de cord, palpitatii si spitalizari pentru
boli cardiovasculare in toata perioada de trei ani a experimentului. Atunci cand
niacina a fost administrata impreuna cu lovastatinul, s-a constatat o eficienta si
o siguranta sporita, in special in cresterea HDL.Un alt studiu a comparat
eficacitatea niacinei cu aceea a clofibratului, un medicament prescris pe scara
larga in scaderea nivelului colesterolului. Niacina a fost cu mult mai eficienta
decat medicamentul in reducerea colesterolului limfatic, a lipoproteinelor cu
densitate foarte scazuta (VLDL) si a trigliceridelor.De asemenea, a marit
semnificativ nivelul lipoproteinelor cu densitate mare (HDL sau colesterolului
bun).Alte lucrari evidentiaza difuzia extinsa a niacinei, chiar in doze crescute
in conditii de siguranta in tratamentul diabetului de tip 2 care deseori
inregistreaza un nivel scazut de HDL. Autorii acestor lucrari,precum si alti
specialisti concluzioneaza ca, datorita efectelor sale, precum si costului si
nivelului de toxicitate scazute, niacina poate constitui un tratament in cazul
multor pacienti ce prezinta un nivel marit al colesterolului.Altii sugereaza o
combinatie a niacinei cu medicamentele de reducere a nivelului colesterolului,
tinand cont de eficacitatea niacinei si de actiunea sa printr-un mecanism diferit
fata de al medicamentelor utilizate in prezent.Optiunea utitlizarii ca
medicamente folosite in aceasta afectiune prezinta serioase efecte secundare
inclusiz o incidenta crescuta a cancerului gastrointestinal si o marire a riscului
aparitiei unei afectiuni biliare.

35

Niacina este extreme de eficienta in reducerea colesterolului si a
trigliceridelor.Cand pacientii utilizeaza niacina si acestia se reintorc la medicii
lor pentru examenele medicale,acestia sunt incantati de rezultate. Niacina este in
special utila in cazul persoanelor care au o predispozitie ereditara si rezistenta la
nivelul crescut de colesterol. Vitamina B3 mai are si alte functii in cadrul
sistemlui cardiovascular, in forma de niacina este un vasodilatator un agent
menit sa relaxeze sis a largeasca vasele sanguine.Astfel, niacina este de
asemenea, utilizata in tratamentul diferitelor probleme circulatorii. Sistemul
nervos Unele dintre simptomele de inceput ale carentei niacinice include
irascibilitatea, nelinistile, depresia, slabiciunea si pierderea memorei toate
acestea fiind disfunctionalitati ale sistemlui nervos.Aceste simptome pot fi
urmate de lipsa orientarii, confuzie si isterie.Datorita importantei acestuia in
sistemul nervos, multi specialisti utilizeaza niacina si/sau niacinamida separate
sau in combinatie cu alte medicamente in tratamentul afectiunilor mentale ca
anxietatea,nervozitatea,depresia si chiar schizofrenia. Poate acest tratament ar fi
mult mai eficient daca vom lua in considerare si alte substante nutritive.De
exemplu, daca avem o cantitate suficienta de acizi grasi omega-3 pentru ca
actiunea vitaminelor B sa fie mai eficienta.Un studiu sugereaza ca o cauza
majora a imbolnavirilor mentalein societatea de azi poate fi datorata nu numai
carentei vitaminelor B si in special a niacinei, dar si a acizilor grasi omega-
3.Studiile sugereaza ca niacianamida ca si vitaminele E,B6 si pantotenatul de
calciu poate fi de asemenea utila in tratamentul epilepsiei, impreuna cu
anticonvulsivele. Probleme menstruale Doua studii despre utilizarea niacinei
releva crampe menstruale la aproape 90% dintre subiecti. In ambele lucrari,
subiectilor cu varste cuprinse intre 14-44 de ani le-au fost administrate 100 mg
de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza fiind majorata la doua pana la trei ore
in timpul crampelor. Intar-unul dintre studii au fost adaugate 60 mg de rutin si
300 mg de vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea terapiei
a durat catev a luni chiar si dupa ce a fost interupt.Femeile care au raspuns cel
mai bine la tratament au inregistrat un ciclu normal, in timp ce celelalte
nu.Cercetatorii sugereaza ca acest fapt poate arata ca lipsa raspunsului la
tratament indica necesitatea maririi dozei. Cancer Numeroase studii reliefeaza
ca niacinamida este eficienta impotriva mai multor tipuri de substante
cancerigene.Astfel, aceasta substanta nutritive poate fi utila in prevenirea
catorva forme de cancer. Deficienta severa de niacina constituie un factor major
in dezvoltarea

36

pelagrei boala caracterizata prin cei trei D : dermatita,diaree si dementa.
Pentru prevenirea acestui simptom al deficientei, RDI pentru vitamina B3 este
de 20 mg pentru femei si barbati. Simptomele evidente de carenta a vitaminei
B3 se manifesta in general in randul persoanelor alcoolice si in cazul celor
malnutrite. Carenta de niacina este de asemenea aproape comuna in randul
persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb, datorita faptului ca
niacina din porumb este neabsorbabila.Necesarul de vitamina B3 poate fi mai
mare in randul persoanelor cu cancer, persoanelor carora li se administreaza
isoniazid si care l-au folosit in tratamentul tuberculozei, femeilor care iau
contraceptive orale si persoanelor cu deficiente proteice. Toxicitate si efecte
adverse Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de pana la 2 g
(2000 mg). In cazul persoanelor cu disfunctionalitati la nivelul ficatului, terapia
cu niacina necesita monotorizarea foarte atenta a unui medic, deoarece pot
aparea tulburari ale functiei hepatice. In cazul persoanelor sanatoase, singurul
efect advers al suplimentarii niacinice este o usoara purpura temporara, poate si
o oarecare stare de neliniste. Totusi, administarea niacinei dupa o masa sau dupa
o aspirina poate duce la disparitia sau prevenirea inroselii fara a pierde efectele
benefice. Este nevoie de prudenta in cazul administrarii niacinei SR cu actiune
in timp, deoarece administrarea dozelor crescute, chiar si sub monotorizare de
specialitate, poate creea toxicitate hepatica.Noile forme, precum inositolul-
hexancianat (IHN), par cea mai sigura varianta. Utilitatea vitaminei B3 Niacina
(vitamina B3) este deosebit de importanta pentru : respiratie celulara energie
celulara metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor metabolismul
cerebral starea de spirit somn activitatea inimii controlul colesterolului muschi
tesutul conjunctiv functionarea tubului digestiv.

37

3. 1. 7. ALTE VITAMINE DIN GRUPA B

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin cunoscute.
Ea alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos cit si cele
ale sistemului hematopoietic. Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul
leucocitar, prin producerea leucopeniei si granulopeniei. Administrarea
sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4. Ea are un rol
important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile
suprarenalelorsi a proceselor cresterii. Surse: alimente din regnul animal si
vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia de bere. Sintetizarea vitaminei
B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om. Absorbtia vitaminei
B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In singe, concentratia cea mai
mare de vitamina B4, este in hematii. Eliminarea vitaminei se face prin urina,
fecale, transpiratie. Vitamina B7 este componenta a unor enzime care contribuie
la metabo-lismul proteinelor, glucidelor si lipidelor. Amelioreaza durerile
musculare consecutive oboselii si contribuie la mentinerea integritatii pielii.
Impiedica incaruntirea si caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si
prevenirea alopeciei(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta
vitamina. Avidina din oul crud intirzie absorbtia acestei vitamine. Vitamina B8
este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.Impreuna cu
inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei) favorizeaza legarea
acizilor grasi liberi, prevenind steatoza hepatica, im-piedica depunerea
colesterolului pe peretii arteriali. Contribuie la eliminarea substantelor toxice si
a metabolitilor inutili acumulati in organism. Lipsa colinei duce la perturbarea
activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii de memorare. Se mai numeste si
biotina sau vitamina H; o substanta hidrosolubila, care nu este distrusa la
caldura sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza.
Alimentele (proaspete, de preferinta) si flora intestinala furnizeaza dozele
necesare organismului. Vitam ina B8 sau H este indispensabila persoanelor cu
unghii fragile si casante. Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg). Copiii
au nevoie de o cantitate de 5090 mcg/zi. 38

Surse Carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate termic sau
conservate) sunt necesare pentru aportul zilnic de biotina, ca si drojdia de bere,
organele de vita, laptele, produsele lactate, galbenusul de ou, conopida,
cerealele integrale, porumbul, melasa, nucile. Roluri si caracteristici ajuta la
degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor; intervine in sinteza acizilor
grasi si a proteinelor; are capacitatea de a produce hidratii de carbon din
molecule, reintregind rezervele organismului; stimuleaza cresterea parului si
intarzie caderea acestuia; impiedica incaruntirea prematura; calmeaza
durerile musculare. Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne
aterosceloza. Impreuna cu colina participa la biosinteza fosfolipidelor,
componente esenti-ale ale membranei celulei nervoase. Ca urmare, este absolut
indispensabila transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale. Are si
un efect calmant pronuntat. Vitamina B10 contribuie la metabolismul fierului si
la formarea hematiillor(globulele rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si
absorbtia acidului pantotetic. Lipsa vitaminei B10 duce la incaruntirea si
aparitia eczemelor. Vitamina B10 are un rol important in sinteza proteinelor, in
metabolismul glucidelor si acizilor grasi, precum si in formarea globulelor rosii.
Con tribuie la dezvoltarea fizica, la cresterea poftei de mincare si a greutatii cor-
porale. Din acesate motive, este utila in profilaxia si tratamentul anemiei. Se
gaseste in ficat si in preparatele din ficat. Vitamina B12 isi aduce apor-tul si la
mentinerea functionarii normale a sistemului nervos, amelioreaza irascibilitatea
si contribuie la imbunatatirea capacitatii de concentrare,de memorare si de
pastrare a echilibrului psihic. Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare
acidului azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol in
stimularea cresterii puilor, porcilor. Vitamina B14 este extrasa din urina umana,
are rol in hematopoeza. Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente
de origine animala. Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mg\zi
acopera nevoile organismului. Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest
Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care a denumit-o B17 - cunoscuta si
sub numele de amigdalina (sau laetrile). Se face din ce in ce mai auzita opinia
conform careia cancerul ar fi o boala cauzata de o deficiena nutriionala. Nu ar
fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa, 39

ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o
din dieta sa: vitamina B17. Simburii de caise pe care ii mincam cu mare placere
cind eram copii - sunt cea mai bogata sursa naturala de vitamina B17. In
general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin aceasta substanta care le
confera un gust amarui, specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a
7-10 simburi de caise previne aparitia cancerului. Vitamina B PHOSPATE
Sinonime: RIBOFLAVIN, FOSFAT Prezentare: - fiole a 2 ml solutie apoasa
injectabila, continind fosfat de sodiu 10 mg - cutie cu 5 bucati Actiune
terapeutica: - actioneaza ca factor vitaminic cu functie de sistem oxido-
reducator - actioneaza substitutiv in starile de deficit de riboflavina Indicatii:
carente speciale si ale complexului B anemie hemeralopie conjunctivita
tulburari de crestere crampe musculare stomatita seboree unele migrene Mod de
administrare: injectii I.V. 1 fiola zilnic Reactii adverse: - dureri la locul injectiei

3. 2. VITAMINA C

Sinonime: ACIDUM ASCORBICUM (D.C.I.), CANTAN, CEBION,
CAROSCORBIS, REDOXON, VITASCORBOL Este acidul ascorbic, sau
vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala pentru organism, intervenind
in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant,

40

participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier,
protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B.
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a
luminii. Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component
de baza al substantei fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta
colagenica dintre celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar
hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor, tegumentelor, etc. Ca urmare a
pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita in
scorbut. Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii
devin mobili si cad. Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca
mai greu, cicatrizarea plagilor se face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea
de aparare a organismului fata de infectii, putand apare mai des, de exemplu,
gripa sau tuberculoza pulmonara. Vitamina C mareste rezistenta organismului
fata de efectul toxic al unor medicamente sau substante chimice din mediul
ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.). Efortul muscular, frigul si febra maresc
consumul si necesarul de vitamina C. S-a demonstrat ca 10 miligrame zilnic
reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia zilnica este
estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind hidrosolubila
si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii
alimentelor. Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de
vitamina C. Singura sursa naturala este constituita de legumele si fructele
proaspete. In Zonele cu clima temperata sau rece, unde productia de fructe este
sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in perioada de iarna-
primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C. Exemple
de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame): - patrunjelul 200 -
napul 140 - ardeiul 120 - varza 120 - mararul 100 - lamaia 065 - portocala 060 -
conopida 060 - spanacul 050

41

Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul
care a reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost
distins cu Premiul Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele
cu vitamina C obtinute din surse naturale. Deficitul de vitamina C conduce la
aparitia scorbutului. Acidul asorbic administrat in mod sustinut simuleaza
sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fati de bolile infecto-
contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol
umportant in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea
tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor,
precum si la sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Are efect antistres,
facilitea-za absorbtia fierului si impreuna cu acidul folic si vitamina B12
stimuleaza maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si protejeaza
organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamen -tul
fizic. In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din
aceasta cauza se recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii.
La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este
sensibila la lumina, caldura si vapori de apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie
sa avem in vedere toate acestea. Preparatele moderne de vitamina C contin si
bioflavonoide. Aceste substante sunt denumite uneori vitamina P, insa nu sunt
vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza absorbtia vitaminei C, fiind
preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena. Organismul uman nu este
capabil sa siontetizeze bioflavonoide si, din acest motiv, acestea sunt furnizate
organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante este
fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza
efectele loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia
hipocal-cemiei. Impreuna cu vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea
structurii interne a capilarelor. Participa la sinteza acizilor biliari, scad
colesterolemia si, prin efectul reducator, previn formarea cataractei. In
preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub
forma de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului
ascorbic simplu obtinut pe cale sintetica. Particularitati fizico-chimice:
Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba.
Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic insolubila in uleiuri grase.
Solutia apoasa are PH=5,5-7. Particularitati farmaco-cinetice:

42

acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la persoanele sanatoase,
absorbtia fiind diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal
accelerat. Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml in
leucocite si plachete, concentratia fiind mai mare decit in hematii si ser. Se
gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala, corp galben, placenta si in
concentratii mici in muschi, tesut conjunctiv si adipos. Vitamina C nu este
depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen continuu. Prin
administrare in doze mari, creste concentratia sanguina pina la pragul renal,
cantitatile suplimentare eliminindu-se prin urina. Particularitati biochimice si
farmacodinamice: In organism formeaza impreuna cu acidul dehidroascorbic,
un sistem redox, responsabil de proprietatile vitaminice. Acidul ascorbic
intervine ca transportor de hidrogen in oxido-reducerile biologice si in respiratia
celulara, in mentinerea sub forma redusa a gruparilor SH enzimatice, in
formarea si mentinerea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, a
substantei proteice din os si a substantei intracelulare din peretele capilarelor,
scazind permeabilitatea si crescind rezistenta acestora. Vitamina C favorizeaza
absorbtia fierului din tubul digestiv si stimuleaza formarea hemoglobinei,
intervenind in transformarea acidului folinic, favorizeaza depunerea calciului in
oase contribuind a consolidarea fracturilor. Vitamina C intervine in
metabolismul normal al tirozinei si fenil alaninei, in metabolismul glucidic,
stimuleaza formarea corticosteroizilor. Administrarea ACTH-ului diminua
acidul ascorbic din suprarenale. Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare a
organismului fata de infectii prin accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor
si stimularea proceselor imunologice, are actiune antialergica. Dozele mai mari
de 500 mg cresc de 3-10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor administrate
concomitent. Necesarul zilnic: copii pina la 1 an intre 1-12 ani intre 12-14 ani
intre 14-18 ani peste 18 ani in sarcina si lactatie 35 mg 40 mg 45 mg 55 mg 60
mg 60 mg 43

Indicatii: profilaxia si tratamentul scorbutului; surmenaj, astenie de primavara;
profilaxia racelii comune si a gripei; infectii, plagi, arsuri; diateze hemoragice
prin diminuarea rezistentei capilarelor; osteoporoza; gingivite; sarcina; Reactii
adverse: Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate produce
ameteli, chiar lipotimie. Contraindicatii: litiaza renala; stari de supraincarcare cu
fier, poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina; Prezentare: flacon cu 40
comprimate a 50 mg flacon cu 20 comprimate a 200 mg tub cu 20 comprimate
efervescente a 500 mg fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid
ascorbic Mod de administrare: oral, I.M. si I.V. adulti copii 0,1 -1 g/zi 0,05-1,30
g/zi, in functie de virsta Incompatibilitati in solutie: Vitamina C prezinta
incompatibilitati in solutie cu: solutii alcaline oxidante solutii de saruri si
minerale grele adrenalina aminofilina cloramfenicol hemisuscinat
ciancobalamina dextran estrogenii conjugati 44

fitomenadiona noradrenaina penicilina G sulfamide vitamina K in solutie
apoasa Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu: aminofilina
bicarbonat de sodiu cefalatina ciancobalamina cloramfenicol hemisuscinat
eritromicina lactobrionat fenitoina hidrocortizon hemisuscinat hidroxizina
nitrofurantoina penicilina G prometazina promazina tetraciclina sulfizoxazol
vancomicina Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml continind o
solutie apoasa de acid ascorbic in concentratie de 10% si fiole de 5 ml in
concentratie de 5%. Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice) Vitamina P
hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C (actiune
sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si
impiedicandu-i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si,
de asemenea, are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii
scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii,
ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor,
inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme
si arsuri, sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc. Aceasta vitamina
intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor si in mentinerea
permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de
permeabilitate capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol
antiinfectios. Vitamina P contribuie la 45

intarirea peretilor vaselor capilare si la cresterea elasticitatii si rezistentei
acestora, precum si a tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si
prin ameliorarea hemoragiilor provocate de diferite cauze. In plus, protejeaza
organismul de efectele secundare ale razelor X, intervine in prevenirea
contractarii gripei, influenteaza pozitiv cresterea procentului de calciu in sange.
Se apreciaza ca sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este
asemanatoare cu cea a vitaminei C. Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi
prin spargerea vaselor capilare (fragilitate capilara), se poate trata consumind
suc de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si legume proaspete, precum si
suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte de palnte sau direct de
vitamina P. Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500
mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C.

3. 3 . VITAMINA PP

Sinonime: NICOTINAIDUM (D.C.I.), NIACINAMID, NICOTIS
AUREAMID, BENICOT, NICOBION Particularitati fizico-chimice: Vitamina
Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se gaseste sub forma de cristale sau
pulbere cristalina alba sau alb-galbui, usor solubil in apa si alcool. se foloseste
si acidul nicotinic care este convertit in organism la NAD si NADI, ambele
implicate in reactii de transfer electronic in lantul respirator. Particularitati
farmacodinamice: Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care
intervin in metabolismul glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic la nivelul
sistemului nervos si tubului digestiv. este eliberator de histamina. Proprietati
farmaco-toxicologice: Vitamina Pp produce vasodilatatie automata in jumatatea
superioara a corpului, cu senzatie de caldura si prurit. Mai poate produce
greturi, eruptii si favorizeaza steatoza hepatica la doze mari, timp indelungat.
Necesarul zilnic: pina la 2 luni intre 6 luni si 3 ani intre 3-4 ani 7mg 8 mg 9 mg
46

intre 4-6 ani intre 6-10 ani intre 10-18 ani peste 18 ani in sarcina in lactatie
Indicatii.

11 mg 13-15 mg 17-20 mg 18 mg 15 mg 20 mg

tulburari cutanate si mucoase stari de hiperlipoproteinemie enterocolite boala de
iradiere pelagra unele migrene Contraindicatii, precautii: - sindrom hemoragic -
tromboflebita - ateroscleroza - primele 3 luni de sarcina Prezentare: vitamina
Pp: -flacon cu 40 comprimate a 0,1 grame acid nicotinic - fiole de 1 si 2 ml cu
30, respectiv 100 mg acid nicotinic acid nicotinic - comprimate a 100 mg Mod
de administrare: oral ( dupa mese in 2-3 prize), I.M. sau I.V. lent adulti: 6-100
mg/zi copii: 25-100 mg/zi Vitamina Pp se prezinta in fiole incolore de 1 ml
continind o solutie apoasa de nicotinanida in concentratie de 3% si fiole de 2 ml
in concentratie de 5%.

47

CONCLUZII

Din cele prezentate anterior rezulta ca vitaminele au o mare importanta deoarece
ajuta la vindecarea unor afectiuni acute sau cronice. Ca urmare a perfectionarii
mijloacelor

terapeutice si a diferitelor metode pentru asigurarea si supravegherea unor
anumite doze, in prezent sunt evitate in marea majoritate accidentele. Scopul
acestei lucrari a fost de a prezenta terapia cu vitamine in lumina conceptiilor
etico-patogenice si a achizitiilor recente. Pentru a avea un organism sanatos,
omul trebuie in primul rind sa-ti furnizeze vitaminele necesare. Aceasta grupa
de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfasurarea
functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de
medicamente. Pe parcursul elaborarii acestei lucrari s-a constatat ca vitaminele
sunt folosite in aproape toate afectiunile, cu efect direct sau indirect, in doze
mai mari sau mai mici. Un lucru important este acela ca ele se obtin pe cale
industriala, dar multe sunt asimilate din fructe si legume, desi sunt naturale.
Trebuie acordata o importanta deosebita vitaminelor, cu atit mai mult cu cit
cercetarile continua si se vor descoperi noi vitamine carora trebuie sa se
documenteze personalul farmaceutic. Studiul datelor din literatura de
specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru organismul uman si animal si
implicarea acestora in derularea normala a diferitelor procese biochimice si
fiziologice ne permite formularea urmatoarelor concluzii generale: 1.
Vitaminele sunt compusi organici sintetizati de plante si microorganisme dar
care nu se sintetizeaza in organismul uman si al majoritatii mamiferelor. Ele
sunt absolut indispensabile desfasurarii normale a tuturor proceselor biochimice
si fiziologice ce au loc in organismele mamiferelor. 2. Din punct de vedere
structural, vitaminele alcatuiesc o clasa de compusi naturali extrem de
heterogena, singurul criteriu logic de clasificare fiind cel al solubilitatii lor in

48

solventi organici si grasimi (vitamine liposolubile) si respectiv in apa (vitamine
hidrosolubile). 3. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca in
organismul animal in diferite organe atunci cind aportul nutritiv il depaseste in
anumite momente pe cel zilnic necesar, aceste rezerve putind fi utilizate atunci
cind, din diverse motive, organismul nu primeste prin hrana cantitatile necesare.
4. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au
capacitatea de a se acumula in organism, excesul fiind eliminat. Din aceasta
cauza organismul uman si cel animal au nevoie de un aport zilnic al acestor
vitamine. 5. In afara de rolul pur vitaminic, vitaminele hidrosolubile mai
indeplinesc in organism si importante functii coenzimatice, jucind deci un rol
esential in toate caile metabolice. 6. Prin rolul lor coenzimatic, vitaminele
hidrosolubile sunt implicate in toate procesele metabolice ale glucidelor,
lipidelor, proteinelor si ale celorlalte biomolecule. Din aceasta cauza,
hipovitaminozele si avitaminozele cauzate de aportul scazut sau absenta din
alimente a vitaminelor hidrosolubile sunt insotite de serioase perturbari
metabolice.

49

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda Medicala 2009 - Editia de buzunar Valeriu Rusu - Dictionar
medical, editia a III-a, revizuita si adaugita Denisa Mihele - Biochimie clinica
editia a II-a Maude Bouchard - Terapia prin vitamine ; Editura Niculescu 2003
Viorel Medvetki - Enciclopedia vitaminelor si a substantelor minerale; Editura:
Vladimed; 2002 Shari Liberman Biblia vitaminelor; Editura Paralela 45; 2006

50