Vitaminele.

Vitaminele si rolul lor au fost minimalizate secole.

Experimentele pe modele animale efectuate la inceputul secolului XX
au aratat ca animalele hranite cu alimente inalt purificate (proteine,
glucide, lipide si saruri minerale) nu se dezvoltau corespunzator. In
1912 Frederick Gowland Hopkins a publicat "Feeding Experiments
Illustrating The Importance of Accesory Factors in Normal
Dietaries" unde se discuta despre factori alimentari suplimentari
necesari pentru cresterea si dezvoltarea organismului, factori denumiti
ulterior vitamine.
Vitaminele sunt nutrienti esentiali avand roluri in : mentinerea barierei
de aparare la nivelul mucoaselor si cresterea rezistentei la infectii;
metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si mineralelor; sinteza
unor structuri indispensabile (acizi nucleici si nucleoproteine din
molecula de ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de oxidare
(efect antioxidant) si aterogeneza (efect antiaterogen).
Vitamina A este intilnita sub 4 forme : retinol, acid retinoic, retinal,
beta caroten :
 retinolul contribuie la bariera de aparare la nivelul mucoaselor (intra in
compozitia mucusului)
 retinalul intra in structura celulelor fotoreceptoare din retina (celulele

cu conuri si bastonase)
 acidul retinoic previne excesul de cheratinizare la nivelul pielii

 beta carotenul este antioxidant

Vitamina D este intilnita sub doua forme : D2 (ergocalciferol) si D3
(colecalciferol); la nivelul tegumentului 7,8 dihidrocolesterolul este
activat sub actiunea razelor ultraviolete in vitamina D3 (colecalciferol).
Vitamina D intervine in metabolismul calciului si fosforului, intervenid
in profilaxia rahitismului.
Vitamina E include doua clase de substante biologic active : tocoferolii
si tocotrienolii.
Tocotrienolii au rol antioxidant (se utilizeaza in lotiuni antioxidante
avind in vedere absorbtia buna la nivelul tegumentului).
Tocoferolii intervin in metabolismul grasimilor si proteinelor avind
actiune antiaterogena.
Vitamina K este intilnita sub doua forme naturale : vitamina K1
(fitoquinona) care se gaseste in plantele verzi si vitamina K2
(menaquinona) sintetizata de bacteriile din colon. Vitamina K3
sintetica (menadiona) este transformata in ficat in menaquinona prin
reactie de alcalinizare.
Vitamina K intervine in procesul de coagulare participind la sinteza
factorilor de coagulare.
Vitamina B1 (tiamina) participa la diferite reactii chimice fiind cofactor
al sistemelor enzimatice. Intervine in metabolismul glucidelor si in
functia celulei nervoase, fiind esentiala pentru crestere, apetit,
functionarea sistemului nervos.
Vitamina B2 (riboflavina) este cofactor pentru sistemele enzimatice,
participa la transportul ionilor de hidrogen si in procesul de respiratie
tisulara.
Vitamina B3 (PP / niacina) exista sub doua forme : acidul nicotinic si
nicotinamida. Participa la sistemele implicate in metabolismul
carbohidratilor si al aminoacizilor, sinteza grasimilor si respiratia
tisulara.
Vitamina B3 are rol imunomodulator si antiinflamator.
Vitamina B5 (acidul pantotenic) participa la reactiile metabolismului
intermediar al glucidelor, lipidelor si proteinelor.
Vitamina B6 (piridoxina) intervine in metabolismul aminoacizilor si
acizilor grasi nesaturati si este importanta pentru procesul de crestere
si dezvoltare normala a sistemului nervos.
Vitamina B9 (acidul folic) reprezinta un grup de compusi chimici care
contin acid pteroic. Rolul acidului folic este de a participa la sinteza de
aminoacizi si nucleotide (molecule de ADN), acizi nucleici, derivati
porfirinici folosind cofactor vitamina B12. Deasemenea intervine in
formarea si maturarea eritrocitelor si leucocitelor.
Vitamina B12 (cobalamina), dupa absoarbtie este transportata in
plasma spre ficat, apoi la tesuturi. Este esentiala pentru biosinteza
acizilor nucleici si a nucleoproteinelor avind rol in metabolismul
sistemului nervos.
Biotina este componenta esentiala a enzimelor, intervenid in
metabolismul acizilor grasi si aminoacizilor si transportul gruparilor
carboxil.
Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamina provenita exclusiv din
alimentatie. Se absoarbe prin transport activ sau difuziune pasiva.
Intra in celule prin sistem de transport specific si necesita un
transportor de glucoza. Insulina favorizeaza intrarea vitaminei C in
celula. Pacientii cu hiperglicemie si diabet zaharat dezechilibrat au
niveluri scazute de vitamina C in celula ceea ce determina cresterea
stressului oxidativ cu risc crescut de ateroscleroza.
Vitamina C are mai multe functii in organism :
  participala sistemele redox si intervine in sinteza colagenului (din
structura tesutului conjunctiv, cartilaj, matrice osoasa, dinti, piele,
tendoane)
 rol antioxidant

 creste rezistenta la infectii prin activarea leucocitelor, productie de

interferon, mentinerea integritatii mucoaselor

Factorii alimentari cu efect vitamin-like sunt biosintetizati (colina,
carnitina) sau esentiali (mioinozitolul, carnitina, ubiquinonele). Factorii
alimentari cu efect vitamin-like intra in structura membranelor,
sfingolipidelor, neurotransmitatorilor, faciliteaza transportul acizilor
grasi, au rol de mesager intracelular, scad fragilitatea capilara.
Ubiquinonele (Coenzima Q10) au efect antioxidant.
Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul
să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele
trebuie obținute din alimentație.
Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași
esențiali sau aminoacizii esențiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se
adaugă vitamine în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una
din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod
semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar
suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit
obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir

Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la
momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu
este așa.
Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu
mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un
pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este cauzată
de o deficiență de vitamina A. În 1747, chirurgul scoțianJames Lind a descoperit că citricele
și preparatele din ele previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează
corect și caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute. În 1753,
Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși, descoperirea sa nu era unanim acceptată.
În expedițiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era
prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciții fizice regulate și menținerea moralului
ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare proaspătă, așa că aceste
expediții au continuat să fie compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert
Falcon Scott a făcut cele două expediții în Antarctica la începutul secolului XX, teoria
medicală general acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă
contaminată.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un amestec artificial de toți
constituenții laptelui cunoscuți la momentul respectiv,
adică proteine, grăsimi, carbohidrați și săruri. Aceștia au murit, în timp ce șoarecii hrăniți cu
lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment
natural ca laptele trebuie deci să conțină, pe lângă ingredientele principale cunoscute,
mici cantități de substanțe necunoscute esențiale vieții" [1]. Concluzia trasă de el a fost
respinsă de ceilalți cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor
sale. O diferență a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalți
cercetători au folosit zahăr din lapte (lactoză), care încă mai conținea cantități mici
de vitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că
alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—care
sunt necesari corpului uman. Când Casimir Funka izolat complexul hidrosolubil de
micronutrienți a cărui bioactivitate fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să
fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui
Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele sunt amine, cuvântul era
deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se
dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu avea
componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire
de limba engleză.
La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un
număr de vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost folosite pentru
vindecarea rahitismului la șobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A".
Între timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul
dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un
derivat steroid
Vitaminele umaneModificare
Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E
și K) și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).
Ne
ces
aru
l
mi
Nu
ni
me
m
le Solu Sup
Deficien zil
vit Denumire chimică bilit rad
ță, boală nic
am ate oză
me
ine
diu
i
(M
,19
-
30)
[2]
 Orbire
Vit
de 25.
am Grăs 620
Retinol noapte,  000 
ina imi μg
Keratom ui
A
alacia
Vit
am 1 
Tiamină Apă Beriberi -
ina mg
B1
Vit
am Aribofla 1,1 
Riboflavină Apă -
ina vinoză mg
B2
Vit
2.5
am 12 
Niacină Apă Pelagra 00 
ina mg
mg
B3
Vit
am Parestezi
Acid pantotenic Apă - -
ina ază
B5
Vit
am 400  1,1 
Piridoxină Apă -
ina mg mg
B6
Vit
am 30 
Biotină Apă - -
ina µg
B7
Vit
1.0
am 320
Acid folic Apă * 00 
ina μg
µg
B9
Vit
am 2 µ
Cianocobalamină Apă Anemie -
ina g
B12
Vit
am 75 
Acid ascorbic Apă Scorbut -
ina mg
C
Vit Lamisterol, Ergocalcifero Grăs Rahitism 50. 2 µ
am l, Calciferol, Dihidrotachi imi 000 g
ina sterol, 7-dehidrositosterol IU pen
 tru
toat
e
D1-
vita
D4
mi
nel
eD
Vit
50.
am Grăs 12 
Tocoferol - 000
ina imi mg
IU
E
Vit
am Grăs 75 
Naftoquinonă - -
ina imi µg
K
 = Deficiența de acid folic (Vitamin B9) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale
ale bebelușilor și este legată de apariția cancerului.
Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai
veche. Vitamina B2 este numită și vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este știută și ca "vitamina
H". Vitamina B9, sau acid folic și alți folați precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt
cunoscute drept folicină. Vitamina B3 apare și ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul
învechit "factor prevenitor de pelagra". Multe alte substanțe esențiale ale dietei care erau numite
la început vitamine sunt acum clasificate ca făcând parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (pește, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic
(ficat), bioptrină (pește, ficat), PPQ (mai jos) și coenzima Q (carne, iaurt, soia).

Vitamine non-umaneModificare
Organisme diferite au nevoie de substanțe organice diferite. Majoritatea mamiferelor au nevoie,
cu unele excepții, de aceleași vitamine ca și oamenii. O excepție importantă este vitamina D;
majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puțin înrudită cu mamiferele,
cu atât cerințele organismului devin mai diferite. De exemplu, unele bacterii au nevoie
de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se găsește în iaurt, a fost descoperită ca
vitamină pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o
vitamină pentru ele, dar nu și pentru oameni, pentru că ei și-o pot sintetiza.
Efecte ale vitaminelor și surse ale acestoraModificare

Vit
am Efecte Surse
ina

A  întreține vederea, morcovi, ardei kapia, ardei

în special cea gras, sfeclă roșie, spanac, varză
nocturnă roșie, tomate, salată
 ajută la verde, unt, brânză, ouă, lapte, urzică
 formarea oaselor 
și dinților
 întreține
sănătatea pielii,
gingiilor,
mucoaselor
 protejează contra
infecțiilor
 reglează
multiplicarea
celulară
și troficitateamuc
oaselor și
a țesuturilor
 necesară în
funcția
de reproducere
 protejează
celulele de
acțiunea radicalil
or liberi
B1  ajută la legume uscate, fulgi
transformarea glu de cereale, orez integral, pâine integ
cidelor și grăsimi rală, drojdiede
lor în energie bere, tărâțe de grâu, lapte
 are valoare în
transmiterea
influxului nervos
 are rol important
în combaterea
unor afecțiuni ca:
o polin
evrite
de
diferi
te
origi
ni
o parez
e, par
alizii
medu
lare
și ale
nervil
or
perife
rici și
boli
infecț
ioase
ale si
stem
ului
nervo
s
 o accid
ente
vascu
lare
și
afecți
uni c
ardio
vascu
lare
o afecți
uni h
epati
ce și
ale
căilor 
biliar
e
o stări
de
dezec
hilibr
u aci
do-
bazic
B2  este esențială în cereale integrale, drojdiede bere,
producerea de ouă, lactate
energie
 participă la
degradarea protei
nelor, glucidelor 
și grăsimilor
 indicată
la alăptare
 este indicată în:
o conju
nctivi
tă,
kerati
tă
o catar
de
primă
vară,
afecți
uni
alergi
ce
o hemo
ragiir
etinie
ne,
blefar
ospas
m, fo
tofob
ie, he
 meral
opie
o enter
ocolit
e,
porfi
nurie,
insufi
cienț
ă
hepat
ică
o anem
ii,
tulbu
rări
de
absor
bție a
fierul
ui
D  favorizează gălbenuș de ou, unt, lapte de vacă
absorbția calciulu
i și fosforului
 indirect
stimulează
depunerea
sărurilor minerale
în oase
 indicații:
o rahiti
sm, o
steo
mala
cie, fr
acturi
o carii r
epeta
te
o decal
cifier
e în
timpu
l sarc
inii
o psori
azis,
leziu
ni
cutan
ate,
lupus
tuber
culos
 contraindicații:
o nefrit
e,
 litiaz
ă
renal
ă
o proce
se
dege
nerati
ve
cardi
ovasc
ulare
o arteri
oscle
roză
o nu se
admi
nistre
ază
doze
mari
în
timpu
l
sarci
nii!
E  protejează ulei de germeni de porumb, ulei
organismul față de germeni de floarea soarelui,
de acțiunea semințe de floarea
radicalilor liberi
soarelui, alune, spanac, pâine
 participă la neagră, unt, cartofiprăjiți, făină de 
formarea și grâu, varză, ouă
protejarea globul
elor roșii și ale
țesuturilor
 indicații:
o sterili
tate
(la
ambe
le
sexe)
o avort 
habit
ual,
imine
nță
de
avort
o vărsă
turi
o tulbu
rări
neuro
musc
ulare
 surve
nite
în
cursu
l sarc
inii
o prurit 
vulva
r
o hepat
ităepi
demi
că și
croni
că
o distro
fii
musc
ulare
o reum
atism
musc
ular
o insufi
cienț
ă
cardi
acă
o infarc
t
mioc
ardic
o psori
azis
o acnee
o scler
oder
mie
 participă la
formarea de
protrombină (un
coagulant natural
al sângelui)
spanac, salată verde, urzici, roșii, m
K  participă la azăre, cereale, uleiuri vegetale, ouă, 
formarea oaselor lactate
 indicat în
prevenirea hemor
agiilor cu diverse
localizări