UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

REFERAT ȘTIINȚIFIC
VITAMINELE LIPOSOLUBILE

MASTERAND
MAN CAMELIA RODICA

Sursa
https://www.secom.ro/blogs/ghidul-secom/vitaminele-care-sunt-
principalele-tipuri-ce-beneficii-au-surse-de-vitamine-si-doze-reco 2023
mandate
 Cuprins

• Capitol I- Introducere si istoricul vitaminelor

• Capitolul II – Clasificarea vitaminelor
• Capitol II- Caracteristicile si impactul vitaminelor liposolubile asupra
organismului uman
• Concluzii
• Bibliografie
 Capitol I- Introducere
• Vitaminele sunt considerate substanțe cu acțiune specifică, sintetizate în plante. Ele au
rolul de a regla și stimula procesele metabolice. Lipsa totală a vitaminelor din organism,
sau insuficiența lor provoacă tulburări grave, putând duce la boli denumite avitaminoze
(scorbut, pelagră, xeroftalmie etc.)
• Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii
grași esențiali sau aminoacizii esențiali
• Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir
Funk în 1912.
• Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul
respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa.
• Oamenii au nevoie de vitamine pentru a trăi sănătos şi pentru buna funcţionare a
tuturor organelor. Nevoia de vitamine diferă de la o persoană la alta, depinzând de mai
mulţi factori, cum ar fi:
 locul de muncă,
 vârsta,
 mediul înconjurător,
 stresul suferit,
 moştenirea genetică şi stilul de viaţă
• Vitaminele pot fi obţinute din hrană sau din suplimente nutritive. Metoda naturală este
mai bună prin efectele sale pe termen lung asupra organismului.
 Istorie
• Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu mult
înainte să se fi identificat vitaminele.
• Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de
noapte, acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A.
• În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele și preparatele din ele
previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect și caracterizată prin
vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute.
• In 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi.
• În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă
proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului uman.
• Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienți a cărui bioactivitate fusese
identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede
sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele
sunt amine, cuvântul era deja popular.
• În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se dezaccentua legătura
cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu avea componentă aminică. În limba
română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire de limba engleză.
• La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un număr de
vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost folosite pentru vindecarea rahitismului la șobolani,
iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el
devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-
adevăr o vitamină, fiind un derivat steroid.
 Capitol II - Clasificarea vitaminelor
Are la bază criteriul solubilităţii în două medii diferite (apă şi grăsimi), care
împarte aceşti compuşi în două grupe:
1) vitamine liposolubile şi 2) vitamine hidrosolubile.

Din prima grupă (1) fac parte compuşi solubili în grăsimi, reprezentaţi de
vitaminele: A, D, E, K şi F.
Aceste vitamine se depozitează în lipidele din ficat şi participă la construcţia
unor structuri ce acţionează ca şi hormonii, ceea ce a făcut să mai fie
denumite şi hormono-vitamine.

Cea de-a doua grupă (2) cuprinde vitamine solubile în apă: vit. B1, vit. B2, vit.
B6, vit. PP, grupul "bios" (biotinele, acidul pantotenic, mezoinozitolul), acidul
para-aminobenzoic, vit. B12, vit. C şi vit. P.
Întrucât majoritatea vitaminelor hidrosolubile intră în structura unor enzime
(sub formă de coenzime), acestea sunt denumite şi enzimo-vitamine.
Capitol II - Caracteristicile si impactul vitaminelor liposolubile asupra organismului uman

1.Vitaminele A
https://www.qbebe.ro/sanatate/boli_frecvente/ca
re-este-cea-mai-buna-perioada-din-an-pentru-a-l
ua-vitamine
Structură chimică şi proprietăţi:
Vitaminele A sunt cunoscute ca vitamine antixeroftalmice, antiinfecţiose şi de
apărare a epiteliilor. Cea mai importantă dintre acestea este vit. A1 (retinol),
prezentă în retina, ficatul şi viscerele mamiferelor şi a peştilor marini.
Există derivaţi aldehidici (retinal), carboxilici (acid retinoic) şi izomeri (3-
dehidroretinol sau vit. A2) ai vit. A1 dar cu o activitate fiziologică inferioară
acesteia.
În organism, vit. A, se formează mai mult la nivelul mucoasei intestinale şi mai
puţin în ficat, muşchi sau plămâni, prin transformarea provitaminelor A
inactive (α-, β- şi γ-carotenii) care sunt pigmenţi liposolubili, răspândiţi mai
mult în plante şi mai puţin la animale.
Figura 1. Sinteza vitaminelor A (transformarea retinolului în retinal în organism)
• Rol fiziologic:
Vitaminele A au rol atât în procesele de creştere, de reproducere a celulelor şi
protecţie a mucoaselor cât şi în chimismul vederii crepusculare.
Vederea crepusculară este mediată de bastonaşele din retină, unde se află un
pigment numit rodopsină sau "purpură vizuală", ce absoarbe radiaţii în UV şi în
vizibil şi a cărui moleculă (heteroproteină) este constituită dintr-o proteină simplă,
opsina şi un grup prostetic, retinen, care este forma aldehidică a vit. A.
• Efectele carenţei:
Avitaminoza are ca prime semne hemeralopia
(orbul găinii), manifestată prin incapacitatea ochiului de a se adapta la întuneric şi
fotofobia. În fază mai înaintată pot apare inflamaţii ale conjunctivei (conjunctivită),
descompunerea corneei (cheratomalacie) şi în final orbirea.
• Răspândire şi necesar zilnic :
Provitaminele A (carotenii) se găsesc în vegetale ca: morcovi, spanac, varză, iar
vitaminele A în produse animale, ca de exemplu: untură de peşte, ficat, gălbenuş
de ou, unt.
Necesarul mediu zilnic pentru adult este de 1,5 mg vit. A sau de 3 mg β-caroten.
 2.Vitaminele D

Sursa
https://www.doctorulzilei.ro/semnele-care-indic
a-un-deficit-de-vitamina-d-in-organism-bolile-d
e-care-ne-fereste-vitamina-d/

• Sinteză, structură chimică şi proprietăţi:

Vitaminele D, cunoscute şi sub denumirea de vitamine antirahitice, se găsesc
în natură ca atare sau sub formă de provitamine (steroli). Din cele 6 vitamine
mai cunoscute, doar două (D2 şi D3) prezintă importanţă practică în nutriţie şi
terapeutică umană.
 Nume Compoziția chimică Structura

Vitamina D1 Compusă din ergocalciferol și lumisterol, 1:1

Vitamina D2 ergocalciferol (sintetizat din ergosterol)

Vitamina D3 colecalciferol (din 7-dehidrocolesterol în piele).

Vitamina D4 22-dihidroergocalciferol

Vitamina D5 sitocalciferol (din 7-dehidrositosterol)

• Colecalciferolul este o formă a vitaminei D,
denumită și vitamina D3, având denumirea
sistematică "(3β,5Z,7E)-9,10-secocolesta-
5,7,10(19)-trien-3-ol". Vitamina D3 este, de
asemenea, și steroid,
precum testosteronul, colesterolul și cortizolul.
Această formă a vitaminei D este sintetizată
în organism ca urmare a expunerii la lumina
solară, însă se poate regăsi și în unele alimente
sau în suplimente alimentare. Ca medicament,
este utilizată pentru a preveni deficitul de
vitamină D și al bolilor asociate acestuia, un
exemplu fiind rahitismul.Mai este utilizată în
hipofosfatemia familială, hipoparatiroidismul
ce produce hipocalcemie și sindromul Fanconi
• Suplimentele alimentare cu vitamina D pot fi
ineficiente la pacienții care prezintă boli
renale.Calea de administrare cea mai frecvent
utilizată este cea orală. Formulă C27H44O
Masă molară
384,64 g/mol
Figura 1. Absorbţia şi metabolismul vitaminelor D (după Janos Z şi col, 2014)
• Proprietăţi fizico-chimice:
Vit. D2 cristalizează în ace sau prisme incolore. Este solubilă în solvenţi organici, termostabilă
şi optic activă. în natură se găseşte forma dextrogiră. Cu triclorura de stibiu, vit. D (în general)
dau o coloraţie portocalie, utilizată la identificarea lor.

• Mecanismul de acţiune a vitaminelor D:

Vitaminele D reglează menţinerea echilibrului Ca/P. În prezenţa vit. D, absorbţia calciului este
mai intensă, ducând la creşterea nivelului sanguin al acestui element.
Vitamina D stimulează secreţia gastrică şi prin aceasta absorbţia intestinală a calciului şi a
fosforului.
Sub acţiunea acestor vitamine scade concentraţia fosfatazelor în sânge şi creşte la nivelul
ţesutului osos, unde aceste enzime scindează esterii fosforici, punând fosforul în libertate.
Fosforul se uneşte apoi cu calciul, formând fosfatul tricalcic necesar procesului de osificare.

• Efectele carenţei :
La copii, lipsa vit. D duce la rahitism – boală caracterizată prin mineralizare întârziată a oaselor şi
manifestată prin oase moi, flexibile şi dezvoltare anormală a articulaţiilor.
La adulţi, avitaminoza D instalează osteomalacia, caracterizată prin oase deformabile şi fragile.
Alterarea raportului Ca/P, prin carenţă vitaminică, duce şi la scăderea concentraţiei de fosfor
la nivelul dinţilor, având ca rezultat încetinirea formării dentinei.
 Ce determină deficitul de vitamina D?

Deficitul de vitamina D poate fi determinat de anumite afecțiuni precum:

• Fibroza chistică, boala Crohn și boala celiacă. Aceste afecțiuni nu permit
intestinelor să absoarbă suficientă vitamina D din suplimentele alimentare.
• Intervențiile chirurgicale pentru micșorarea stomacului. Acestea fac dificil
consumul de cantități suficiente din anumiți nutrienți, vitamine și minerale. Aceste
persoane trebuie să fie monitorizate cu grijă de medic și au nevoie să ia vitamina D
și alte suplimente de-a lungul vieții.
• Obezitatea. Un indice de masă corporală (IMC) peste 30 este asociat cu niveluri
scăzute de vitamina D. Celulele grase mențin vitamina D izolată astfel încât aceasta
să nu fie eliberată. Deficitul de vitamina D este întâlnit la persoanele obeze.
Obezitatea impune administrarea unor doze mai mari de suplimente de vitamina D
pentru a ajunge la nivelurile normale.
• Boala renala sau hepatică. Aceste boli reduc cantitatea de enzime necesare pentru
a transforma vitamina D într-o formă care poate fi utilizată de organism. Deficitul
acestor enzime determină un nivel inadecvat de vitamina D în organism.
Figura 2. Manifestări în cazul deficitului de vitamina D
• Răspândire şi necesar zilnic :

Atât vitaminele cât şi provitaminele D se găsesc în: ficat, lapte, unt, smântână,
gălbenuş de ou. Cea mai bogată sursă este uleiul extras din ficatul peştilor marini.

Necesarul de vitamină D este între 2 şi 10 μg/zi, care poate fi crescut pentru cazuri
speciale (graviditate, lactaţie etc.).

O parte din necesarul de vitamină D al organismului este asigurat şi prin

transformarea 7 dehidro-colesterolului în vit. D3, sub acţiunea razelor UV asupra
pielii.
3.Vitaminele E
https://nordnews.md/cat-de-im
portant-este-consumul-vitamin
ei-e-pentru-organism-vezi-prop
rietatile
/
• Structură chimică şi proprietăţi :
Vitaminele E se mai numesc tocoferoli, vitaminele antisterilităţii sau ale fecundităţii.
Tocoferolii au ca structură de bază tocolul, un derivat al cromanului cu un metil şi un
radical saturat cu 16 atomi de carbon substituiţi în poziţia 2 şi un hidroxil în poziţia 6:

Din tocol derivă prin diferite metilări 6 tocoferoli naturali, dintre care doar trei sunt
mai activi: α-tocoferol (5,7,8- trimetil-tocol), β-tocoferol (5,8-dimetil-tocol), şi ξ-
tocoferol (5,7-dimetil-tocol).
Toţi tocoferolii sunt substanţe uleioase, vâscoase, care cu acidul azotic se colorează în
roşu, iar cu clorura ferică în roşu gălbui. Sunt antioxidanţi, descompuşi de radiaţiile
UV, de hidraţii alcalini şi de oxidanţi.
Vitaminele E pot fi tocoferoli sau tocotrienoli, ambele clase având un nucleu croman de care
se leagă o grupă hidroxil. Aceasta este implicată în procese redox, reducând radicalii liberi.
Catena alifatică lungă permite penetrarea membranelor celulare. Formele posibile sunt α
(alfa), β (beta), γ (gama) și δ (delta), acestea fiind determinate de poziția grupelor metil pe
nucleul croman:

Forma Structura

alfa-tocoferol

beta-tocoferol

gama-tocoferol

delta-tocoferol
• Mecanism de acţiune şi rol în organism :

Datorită proprietăţilor lor antioxidante, tocoferolii blocheză oxidarea acizilor graşi

nesaturaţi la peroxizi, anulând efectul inhibitor pe care aceşti compuşi l-ar avea
asupra enzimelor celulare.
Tocoferolii protejează organismul faţă de diferite substanţe nocive (tetraclorură de
carbon, metilcolantan, aloxan etc.)

• Efectele carenţei :

Omul nu face avitaminoză, dar vitaminele E pot fi administrate în profilaxia sterilităţii

şi tratamentul distrofiilor musculare.

• Răspândire şi necesar zilnic :

Vit. E se găsesc în cantităţi mari în uleiul de germene de grâu sau uleiul din boabe de
porumb, bumbac şi soia. În cantităţi mai mici se găsesc în legume (salată verde,
mazăre, spanac) şi în alimente de origine animală: lapte, ouă, carne, peşte.
Necesarul zilnic la om ar fi de 0,1-0,2 mg/kilocorp.
Doza zilnică recomandată:

• Sugarii de la 0 la 6 luni: 4 mg/zi

https://www.roportal.ro/articole/despre/
care-sunt-cele-mai-importante-vitamine
-si-minerale-pentru-sanatate/
• Bebelușii de la 7 la 12 luni: 5 mg/zi (data 2.12.2-22 ora 13.48)

• Copiii cu vârste între 1 și 3 ani: 6 mg/zi

• Copiii cu vârste între 4 și 8 ani: 7 mg/zi

• Copiii cu vârste între 9 și 13 ani: 11 mg/zi

• Adulții și copiii de peste 14 ani au nevoie de 15 miligrame (mg) de vitamina E pe zi.

• Femeile care alăptează ar trebui să ia 19 mg de vitamina E pe zi, iar femeile însărcinate

ar trebui să ia 15 mg de vitamina E pe zi.

• Dozajul nu ar trebui să depășească 1000 de unități internaționale (UI) pe zi dacă

folosești suplimente sintetice.
4.Vitaminele K https://www.catena.ro/vitami
na-k-rol-beneficii-administrar
• Structură chimică şi proprietăţi : e-surse

Se cunosc 5 vitamine K naturale şi mai mulţi compuşi sintetici cu acţiune vitaminică

sau antivitaminică. Vitamina K este, de fapt, un grup de compuși liposolubili,
împărțiți în mai multe grupuri principale. Două dintre acestea sunt vitamina K1
și vitamina K2. În plus, trebuie să reținem că există cel puțin trei forme sintetice de
vitamina K. Acestea sunt cunoscute drept: vitamina K3 (menadiona), vitamina K4
(menadiol diacetat) și vitamina K5.
• Vitamina K1
Vitamina K1 (numită și filochinona) se găsește în alimentele de origine vegetală.
Filochinona este principala formă de vitamina K în dieta noastră a tuturor.
• Vitamina K2
Vitamina K2, numită și menachinonă. Această variantă de vitamina K se găsește în
alimentele de origine animală și în produsele fermentate din soia. Vitamina K2
este, de asemenea, produsă de bacteriile intestinale, în colon.
• Vitamina K3
Vitamina K3 se mai numește și menadionă. Spre deosebire de formele naturale
(vitaminele K1 și K2) care sunt sigure, o formă sintetică a vitaminei K, adică
vitamina K3 este demonstrată a fi toxică în concentrații mari. S-a demonstrat că
dozele mari din vitamina K3 cauzează reacții alergice, anemie hemolitică și
citotoxicitate în celulele hepatice.
Denumiri:
-K1 (fitomenadionă, filochinonă)
- K2 (menachinonă)
- K3 (menadionă)
Formula chimică vitamina K:
C36 H46 O2
• Așa cum știi deja, vitamina K joacă un rol esențial în coagularea sângelui,
însă ea are și alte proprietăți și funcții, inclusiv faptul că susține sănătatea
oaselor noastre și ajută la prevenirea calcifierii vaselor de sânge, având
potențialul de a reduce riscul de boli cardiovasculare.
• Specialiști spun că vitamina K1, care se găsește în mod natural în special în
unele legume / salate de un verde închis, merge direct la ficatul tău și te ajută
să îți menții un grad optim de coagulare a sângelui. Vitamina K s-a dovedit a fi
un agent puternic care luptă contra cancerului și este un aliat eficient în
reducerea riscului de cancer la prostată, colon, stomac și al cavității orale.
• Un studiu a arătat chiar că dozele mari de vitamina K i-a ajutat pe pacienții cu
cancer la ficat să își stabilizeze și chiar să își îmbunătățească funcția hepatică.
Așa că este important să reținem un alt rol al vitaminei K, și anume faptul că
ajută la menținerea funcționării optime a ficatului.
• De-a lungul anilor, au fost publicate cercetări care indicau că aportul optim de
vitamina K joacă un rol important în longevitatea noastră. Un studiu din
2014 făcut pe vitamina K a confirmat că aportul amplu de vitamina K poate,
într-adevăr, să ajute oamenii să trăiască mai mult.
• S-a dovedit că vitamina K are o acțiune protectivă în multe privințe. De
exemplu, vitamina K2 ajută la prevenirea stresului oxidativ în interiorul
creierului. Altă funcție a vitaminei K2 include și faptul că vine în sprijinul
sistemului tău imunitar, ajutându-te să lupți contra infecțiilor.
• Surse de vitamina K:
Vitamina K1 se găsește în cantități mari în legumele de tipul frunzoaselor, cum ar
fi varza kale, mangoldul, spanacul. Alte surse includ uleiurile vegetale și unele
fructe. Este bine să fii informat și să cunoști care sunt cele mai bune surse de
vitamina K, pentru a le include în alimentația ta dacă vrei să nu ai probleme legate
de coagularea sângelui.
Alimente vegetale ce conțin vitamina K:
Iată o listă cu alimentele de origine vegetală care conțin una dintre formele
vitaminei K: kale, legumele din familia verzei (adică unele legume crucifere),
spanacul, frunzele de nap, varza de Bruxelles, broccoli, sparanghelul, laptucile
(salata verde), varza murată, boabele de soia, fasole, edamame, murăturile,
dovleacul, semințele de pin, afinele, fasolea verde, prunele, kiwi, uleiul de boabe de
soia, avocado, mazarea verde, varza, patrunjelul proaspăt, frunzele de sfeclă.
Alimente de origine animală ce conțin vitamina K:
Există și anumite produse de origine animală care conțin procente mari de vitamina
K. Printre acestea se află: ficatul de vită, cotletele de porc, carnea de pui, pasta din
ficat de gâscă, brânzeturile tari/ solide, brânzeturile moi, baconul, carnea de vită
tocată, ficatul de porc, pieptul de rață, rinichii de vită, ficatul de pui, gălbenușul,
brânza cheddar, brânza cu mucegai albastru, laptele integral, untul, smântâna.
• Doza zilnică recomandată de vitamina K:

În medie, femeile adulte au nevoie de 90 de micrograme (mcg) de vitamina K pe

zi, iar bărbații adulți au nevoie de 120 mcg. Verifică, printr-o discuție cu medicul
tău, dacă ai voie să iei vitamina K și discută și cu un medic nutriționist, pentru a
înțelege mai bine doza zilnică recomandată de vitamina K în cazul tău. Mai jos îți
prezentăm doza zilnică recomandată de vitamina K, pentru anumite categorii:
• sugarii de la 0 la 6 luni: 2 mcg/zi
• sugarii de la 7 la 12 luni: 2,5 mcg/zi
• copii mici de la 1 la 3 ani: 30 mcg/zi
• copii de la 4 la 8 ani: 55 mcg/zi
• copii de la 9 la 13 ani: 60 mcg/zi
• adolescenții de la 14 la 18 ani: 75 mcg/zi
• femeile de peste 18 ani: 90 mcg/zi
• bărbații de peste 18 ani: 120 mcg/zi
• femeile însărcinate sau cele care alăptează (19-50 de ani): 90 mcg/zi
• femeile însărcinate sau cele care alăptează (sub 19 ani): 75 mgc/zi
 CONCLUZII http://www.ica-rd.ro/contaminanti-organici/

• Este important să reții că vitaminele liposolubile se găsesc în abundență în alimentele bogate

în grăsimi și că se absorb mult mai bine în organism (adică în fluxul sangvin) când sunt luate
în timpul mesei, mai ales dacă mănânci alimente grase. Există patru tipuri de vitamine
liposolubile care se găsesc în alimentația noastră, iar fiecare dintre ele îți oferă beneficii
diferite:
• Vitamina A: Este necesară pentru formarea oaselor, formarea dinților și pentru vedere.
Contribuie la funcția celulară și la buna funcționare a sistemului imunitar. Surse de vitamina
A: ficatul, uleiul din ficat de pește și untul.
• Vitamina D: Ajută la dezvoltarea dinților și a oaselor, încurajând absorbția și metabolismul
calciului și fosforului. Este disponibilă în două forme principale: vitamina D2 și vitamina D3.
Reține că D3 se găsește în ouă și uleiul de pește și că este produsă de pielea noastră, atunci
cănd suntem expuși la razele soarelui. Unii factori care pot reduce sau bloca absorbția
acestuia includ: afecțiuni precum boala celiacă, pancreatita cronică, boala Crohn și fibroza
chistică, dar și la persoanele supraponderale sau obeze, cu IMC (indicele de masă corporală)
mai mare de 30. Toate acestea pot afecta intestinele, împiedicându-le să absoarbă vitamina D
găsită în alimente.
• Vitamina E - este un antioxidant important, care ajută în lupta contra infecției și
menține eritrocitele sănătoase. Cele mai bogate surse alimentare sunt anumite uleiuri
vegetale, semințele și nucile.
• Vitamina K: Are un rol central în coagularea sângelui și ajută la menținerea oaselor
sănătoase. Este împărțită în două grupuri principale: vitamina K1 și vitamina K2, însă există și
 BIBLIOGRAFIE
1. Mitrea Niculina, Margarină Denisa, Grădinaru Daniela. Biochimie: vitaminele în procesele metabolice. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 2008.
2. Mircea Cornelia. Enzime şi vitamine. Iaşi: Editura „Gr. T. Popa” U.M.F Iaşi, 2010.
3. https://www.catena.ro/vitamina-k-rol-beneficii-administrare-surse
4. https://www.qbebe.ro/sanatate/boli_frecvente/care-este-cea-mai-buna-perioada-din-an-pentru-a-lua-vitamine
5. https://nordnews.md/cat-de-important-este-consumul-vitaminei-e-pentru-organism-vezi-proprietatile/
6. http://www.ica-rd.ro/contaminanti-organici/
7. https://www.kfetele.ro/iata-ce-rol-au-vitaminele-in-organism-si-in-ce-alimente-se-gasesc-16520610
8. https://www.scribd.com/presentation/15398812/Curs-vitamine-liposolubile
9. https://www.roportal.ro/articole/despre/care-sunt-cele-mai-importante-vitamine-si-minerale-pentru-sanatate/ (data 2.12.2-22 ora 13.48)
10. https://www.doctorulzilei.ro/semnele-care-indica-un-deficit-de-vitamina-d-in-organism-bolile-de-care-ne-fereste-vitamina-d/
11. https://adinarusu.ro/cand-trebuie-sa-luam-vitamine/
12. https://www.slabsaugras.ro/vitaminele-liposolubile-surse-si-roluri/
13. https://www.nutripharm.ro/2020/02/vitaminele-liposolubile-a-d-e-si-k/
14. https://cdn.shopify.com/s/files/1/0566/3771/8737/files/921_tipuri_de_vitamine_1084913126.jpg
15. https://www.secom.ro/blogs/ghidul-secom/vitaminele-care-sunt-principalele-tipuri-ce-beneficii-au-surse-de-vitamine-si-doze-recomandate
16. https://fdocumente.com/document/vitamine-ppt.html?page=8
17. https://pdfslide.net/documents/powerpoint-vitaminele.html?page=6 (accesat in 2.12.2022 ora 13.14)
18. https://www.slideserve.com/americus-witt/tema-vitaminele (accesat in 2.12.2022 ora 13.10)
19. http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamina_D
20. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamina_K
21. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/77205_vitaminele-a-b-c-si-d
22. http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamin%C4%83
23. https://www.slideserve.com/benita/vitamine (accesat in 2.12.2022 ora 13)
24. https://www.doc.ro/sanatate/totul-despre-vitamina-k (accesat in 9.01.2023, ora 16)
25. https://www.doc.ro/sanatate/vitamine-hidrosolubile-liposolubile-diferente (accesat in 9.01.2023, ora 16.45)
26. https://ro.wikipedia.org/wiki/Colecalciferol (accesat 9.01.2023.,ora 17)
27. https://www.universfarmaceutic.ro/stiinte-farmaceutice/vitamina-d-beneficii-si-riscuri (accesat in 9.01.2023.,ora 18)