REFERAT REFERAT REFERAT REFERAT

SPOREA NICOLAE MARIAN GRUPA 4104 T.P.P.A. - ZOOTEHNIE

VITAMINE

DEFINITIE :

Vitaminele reprezint o clas de substane organice extrem de heterogen din punct de vedere structural, cu rol de biocatalizatori, care sunt necesare organismelor vii n cantiti foarte mici, dar care sunt indispensabile funciilor vitale. Vitaminele sunt sintetizate de plante i microorganisme dar nu se sintetizeaz n organismul uman i al majoritii mamiferelor.

CLASIFICAREA VITAMINELOR :

Datorit faptului c vitaminele alctuiesc o clas de compui biologic activi extrem de heterogen din punct de vedere structural i funcional, clasificarea lor este foarte dificil. Singurul criteriu de clasificare unanim acceptat astzi l constituie solubilitatea vitaminelor, n funcie de aceast proprietate distingndu-se dou clase: Vitaminele liposolubile sunt vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina F, vitamina K. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca n organismul animal n diferite organe atunci cnd aportul nutritiv l depete n anumite momente pe cel zilnic necesar, aceste rezerve putnd fi utilizate atunci cnd, din diverse motive, organismul nu primete prin hran cantitile necesare. Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B, vitaminele P, i vitamina C. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a se acumula n organism, excesul fiind eliminat. Din aceast cauz organismul uman i cel animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine. Funciile lor sunt n general de a asista enzimele importante implicate n producia de energie din carbohidrai i grsimi. Sunt instabile n prezena cldurii i procesul de preparare al hranei afecteaz cantitatea de vitamine disponibile din mncare. Vitaminele se deosebesc ntre ele prin structura lor chimic uneori destul de complicata, facand parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenya lor indispensabila pentru viata, dar n acelasi timp i presupunerea gresits a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice de tipul aminelor. Vitaminele sunt catalizatori biochimici (biocatalizatori) care in cantitati extrem de mici sunt absolut indispensabili organismului animal pentru reglarea i stimularea metabolismului. Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se agraveaza cu timpul, dand o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.). Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentaie se numete avitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza. Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal. Organismul animal primeste aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de vitamine, fie sub o form premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se transforma n vitaminele corespunzatoare. Dupa stabilirea structurii chimice a vitaminelor i a enzimelor, s-a constatat ca cele mai multe dintre vitamine intra n compoziia enzimelor. Vitaminele cunoscute

pn n prezent au fost notate prin majusculele alfabetului latin: A, B, C, D, E etc. nsoite uneori de cifre scrise jos n dreapta acestor litere (B1, B2, D1, D2 etc.). n afara deosebirilor structurale i a rolului diferit pe care-1 au n organism, vitaminele pot fi difereniate tinind seama de solubilitatea lor n diferii solveni. n funcie de felul solvenilor, vitaminele se pot clasifica n dou grupe: - vitamine liposolubile adic solubile numai n grsimi sau solveni, ai acestora - vitamine hidrosolubile, adic solubile n ap. Vitaminele liposolubile: din aceast grup fac parte vitaminele: A, D, E i K. Vitaminele D (antirahitice) regleaz. coninutul n sruri minerale ale organismului i condiioneaz n special depozitarea normal a calciului n esutul osos. Se gsete n "untura de pete", grsimea obinut din ficatul unor peti marini, i n ficatul mamiferelor i a psrilor sub forma denumit vitamina D2 sau calciferol. Dac alimentele sunt srace n aceast vitamin, organismul este predispus la rahitism, datorit decalcifierii organismului. La copii rahitici oasele rmn moi i astfel se deformeaz uor, iar la aduli oasele devin fiabile, rupndu-se la unele eforturi mai mari (osteomalacie). Continutul n vitamina D din organism se mrete dac acesta este supus aciunii radiaiilor ultraviolete, datorit faptului c provitamina D (7 dihidrocolesterolul) din piele este transformat n vitamin D. Aa se explic aciunea terapeutic a razelor solare asupra copiilor bolnavi de rahitism. n stare pur cristalizat s-a mai obinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4, care formeaz mpreun cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D. Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hran provoac sngerarea celulelor subcutanate i a traiectului stomacalintestinal. n organismul omului i al animalelor, vitaminele K mresc cantitatea de protrombin n snge, i prin aceasta sngele se ncheag normal. Vitamina Kl, care se gsete n foile verzi de lucern, spanac, castane, varz i de asemenea n ficat i muchi. Vitamine hidrosolubile. Din aceast grup fac parte vitaminele complexului B, vitamina C i vitamina PP. Vitamina PP (vitamin antipelagroas). Lipsa ei din alimentaie produce boala numita pelagra. Pelagra, care se manifest prin eczeme, slbiciune, tulburri nervoase, apare mai ales n regiunile unde alimentaia se bazeaz n cea mai mare parte pe mlai. Cuvntul de pelagr provine din limba italian pelle agra, care nseamn piele aspr. Cele mai bogate alimente n vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de roii (tomate), spanacul i drojdia de bere. Realizrile oamenilor de tiin n domeniul studiului vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe cale sintetic. Astzi, industria chimico-farmaceutic, din ara

noastr, prin fabricile de la Bucureti, Cluj i Iasi, este n msur s produc toate tipurile cunoscute de vitamine necesare prevenirii i tratrii avitaminozelor i poliavitaminozelor. Vitamina A mai este numita si retinol deoarece este indispensabila vederii. Ea conditioneaza functia normala a pielii si a mucoaselor, imunitatea, dezvoltarea oaselor si a dintilor. Vitamina D (calciferol) actioneaza la nivelul intestinului, oaselor, rinichilor si muschilor, stimuland absorbtia calciului si a fosforului din intestin, mentinerea unei proportii corespunzatoare de calciu in oase. Vitamina E, numita si tocoferol, are rol de antioxidant. La om, deficienta de vitamina E se poate manifesta prin anemie, mai ales la copiii prematuri, iar la adulti, prin tulburari neurologice. Lipsa vitaminei E determina la animale sterilitatea si avortul spontan. Vitamina K, numita si antihemoragica, joaca un rol esential in procesul coagularii sangelui si este necesara pentru formarea proteinelor din plasma, oase si rinichi.Vitamina B1, numita si tiamina, este indispensabila pentru functionarea unor enzime care asigura producerea energiei din glucoza. Deficienta avansata de tiamina vestita boala Beri-beri implica tulburari grave ale aparatului cardiovascular si ale sistemului nervos. Vitamina B2 mai este numita si riboflavina si are rol important in metabolismul energetic si al proteinelor. Deficienta de vitamina B2 duce initial a aparitia unor fisuri ale pielii in jurul gurii si nasului, la inflamatia limbii, seboree etc. Vitamina B6 mai este numita piridoxina si are un rol important in metabolismul aminoacizilor, al unor vitamine si al hemoglobinei. Vitamina B12 este vitamina cu cea mai mare molecula si singura care contine in structura ei un metal, si anume cobaltul, fapt pentru care a si fost denumita cobalamina. Vitamina B12 este esentiala in maturizarea globulelor rosii si in formarea invelisului de mielina al nervilor. Deficienta de cobalamina se manifesta in principal prin anemie si tulburari neurologice. Vitamina PP se numeste asa de la proprietatea ei de a preveni pelagra. Ea se intalneste sub doua forme, niacina (numita si niacinamida) si acidul nicotinic. Vitamina PP are diverse roluri in metabolismul energetic, metabolismul colesterolului si al altor grasimi. Substantele minerale : Mineralele de care organismul are nevoie in cantitati relativ mari sunt numite macroelemente. Din categoria aceasta fac parte: sodiul si clorul, calciul si fosforul, magneziul si potasiul. Mineralele de care organismul are nevoie in cantitati extrem de mici sunt numite microelemente. Din categoria microelementelor fac parte: fierul, zincul, iodul, fluorul, cuprul, manganul, seleniul, cobaltul, cromul, molibdenul.

Rolul mineralelor : Elementele minerale joaca diverse roluri deosebit de importante pentru organism. Sodiul si potasiul controleaza absorbtia, distributia, retinerea si eliminarea apei in si din organism. Potasiul intervine in desfasurarea normala a activitatii muschilor. Calciul si fosforul sunt elementele care confera oaselor rigiditatea caracteristica. Calciul are un rol esential in functionarea muschilor si a nervilor. Fierul este un element de prima importanta pentru formarea hemoglobinei din globulele rosii. Iodul este un element esential al hormonilor tiroidieni care influenteaza decisiv dezvoltarea intelectuala. Desi in cantitati limitate, mineralele sunt prezente in cele mai diverse alimente. De aceea, asigurarea unei alimentatii variate este conditia majora a satisfacerii necesitatilor organismului.