Vita

Ovidiu Tafuni
Vitamine, minerale, Dr. , MD, conf. univ.,
Departamentul de Medicină
pre și probiotice Preventivă, Disciplina Igienă
 Caracteristica generală a vitaminelor
• Vitaminele sunt substanțe chimice complexe care
îndeplinesc un rol esențial în funcționarea normală a
organismului omenesc și care, cu cateva excepții, nu
pot fi sintetizate de către acesta.
• Ele se găsesc în majoritatea alimentelor de
proveniență naturală și sunt absolut necesare pentru
creșterea, menținerea vitalității și bunăstarea
generală a organismului nostru.
• Ele nu sunt distruse în procesul digestiv, fiind
absorbite ca atare.
• De aceea toate vitaminele sunt eficiente atunci când
sunt administrate pe cale orală.
 Caracteristica generală a vitaminelor
• Vitaminele pot fi stocate în organism într-o oarecare
masură, de exemplu, vitaminele liposolubile sunt
stocate în ficat și țesutul subcutanat, în timp ce
vitamina C este stocată în cortexul suprarenal, etc.
• Multe dintre vitamine sunt necesare în cantități
foarte mici, dar ele joacă un rol foarte important în
cele mai multe reacții chimice din organism.
• Ele nu sunt alimente, dar nici suplimente alimentare
și nici nu oferă energie, deși nici un om nu poate trăi
fără vitamine.
• Multe dintre aceste reacții din celule sunt realizate
de către enzime, fiecare alt fel de enzimă fiind
responsabilă pentru desfășurarea unor reacții
chimice speciale în cadrul corpului.
 Caracteristica generală a vitaminelor
• Enzimele sunt formate dintr-o combinație complexă de
vitamine și minerale. Astfel, dacă o vitamină se întamplă să
lipsească, aceea enzimă nu poate fi formată și, deci,
anumite funcții importante din organism, în care este
implicată enzima, nu vor putea fi îndeplinite.
• Vitaminele își fac efectul în cantități foarte mici. Prin
urmare, nevoia totală zilnică este de obicei foarte mică.
• Necesarul zilnic al unei vitamine pentru o persoană
variază în funcție de rata metabolismului organismului.
• Astfel, persoanele care efectuează munci grele, femeile
însărcinate, sau cele care alptează, copiii în creștere, au
nevoie de o cantitate mai mare de vitamine. În general, un
om care depune un efort obișnuit poate obține destule
vitamine din diete echilibrate mixte.
• Vitaminele sunt partial distruse și partial secretate de către
organism. Însă sunt înlocuite, prin alimentație, în
momentul în care organismul simte nevoia de vitamine.
 Definiţie
• Vitaminele sunt substanţe organice, cu
greutate moleculară mică, active în doze
reduse, fără valoare energetică intrinsecă,
care ajung în organism prin aport exogen,
biosinteza endogenă a unora fiind
insuficientă pentru a asigura promovarea
creşterii, menţinerea vieţii şi a capacităţii de
reproducere.
Clasificarea vitaminelor în funcţie de solubilitate
Vitaminele pot fi:
Liposolubile (solubile in grasimi):
• vitamina A (si provitamina A -carotenul- care in organismul
omului se transforma in vitamina A), D, E, K.
Hidrosolubile (solubile in apa): (grupul B şi vitamina C)
Vitaminele B: Tiamina (B1), Riboflavina (B2), Niacina (B3-
PP), Acidul Folic, Vitamina B6 (Piridoxina), Vitamina B12,
Biotina, Acidul pantothenic.
 Caracteristicile de bază ale
vitaminelor liposolubile

Sunt solubile în grăsimi şi solvenţii acestora

sursa alimentară de bază o reprezintă
alimentele grase sunt absorbite din tubul
digestiv în prezenţa bilei, în limfă şi circulă în
curentul sanguine.
 Caracteristicile de bază ale
vitaminelor liposolubile
sunt depozitate în lipidele tisulare, mai ales la
nivel hepatic surplusul de aport ridică riscul
hipervitaminozei, cu manifestări toxice
datorate tezaurizării excesive deficitul de
aport duce la folosirea iniţială a rezervelor
depozitate, iar semnele hipovitaminozei apar
tardiv și au acţiune asemănătoare hormonilor,
participând la procesele anabolice din
organism.
 Vitamina A(Axeroftol)
Roluri: - facilitează vederea crepusculară, intrând în constituţia pigmenţilor
retinieni (rodopsinei); indispensabilă pentru funcţionalitatea ţesuturilor
epiteliale (cornee, piele, mucoasă respiratorie, digestivă) rol trofic
tegumentar şi muscular, rol în creştere: proteinogeneză, osteogeneză,
odontogeneză rol în reproducere rol anticanceros rol antioxidant
• Caracteristici: - sensibilă la lumină şi la căldură, aer.
• Carenţa: - hemeralopie (orbul găinilor), xeroftalmia (uscarea şi
îngroşarea corneei), hipercheratoză foliculară, tulburări de creştere,
osificare.
• Excesul:- suplimente vitaminice sugari, copii: pierderea apetitului,
stagnare în greutate, prurit femei gravide: malformaţii adulţi: cefalee,
greaţă, vărsături, dureri osoase, musculare, amenoree, căderea părului.
• Surse alimentare:
• - Retinol: ficat, lapte integral, smântână, unt, gălbenuş de ou.
• - Caroteni: morcovi, roşii, caise, pepeni.
• Raţia : - copii 2000 – 4000UI - adulţi UI - gravide 6000 UI 1UI = 0,3μg
retinol 0,6 μg β caroteni
 Vitamina D (Calciferol)
D2 – ergocalciferol (UV ergosterol din vegetale (ciuperci, drojdii).
D3 – colecalciferol 7-dehidrocst (piele) cst (intestin subţire ).
• Roluri: - favorizează absorbţia digestivă a Ca şi P şi reabsorbţia
tubulară a Ca, mineralizarea osoasă (antirahitică, anti
osteomalacie), troficitatea musculară protecţie faţă de agenţii
infecţioşi.
• Caracteristici: - sensibilă la lumină şi stabilă.
• Carenţa: - copii – rahitism adult – osteomalacie vârstnici –
osteoporoză.
• Excesul: - hipercalcemie, hipercalciurie, depuneri de Ca la nivel
renal (litiază) sau al vaselor mari (stenoză aortică), -cefalee,
tulburări digestive, poliurie, polidipsie.
• Surse alimentare: - ulei din ficat de peşte, ton, sardină, somon,
unt, gălbenuş de ou, lapte gras, frişcă fortificarea alimentelor
(lapte).
• Raţia: - (UI) - sugari, copii < 7 ani: 400 - copii > 7 ani: 100 – 200
- adulţi: 100 - femei gravide : 600 Femei care alăptează: 600 –
800.
 Vitamina E (Tocoferol)
• Roluri: - menţine structura şi funcţionalitatea organelor de
reproducere (vit. antisterilitate) asigură troficitatea: sist. muscular
(rol antidistrofic), neuronilor şi vaselor capilare scade oncogenitatea
unor subst, chimice creşte imunitatea organismului prin protejarea
leucocitelor, rol antioxidant la nivel celular (protejează ac. graşi, vit.
A).
• Caracteristici: - sensibilă la căldură, aer şi mediu alcalin -stabilă în
mediu acid.
• Carenţa: - se asociază cu malabsorbţia grăsimilor și tulburări în
păstrarea sarcinii, în ovogeneza/spermatogeneză leziuni
degenerative ale fibrelor musculare anemie macrocitară leziuni
tegumentare.
• Surse alimentare: - alimente vegetale (surse principale ): Gr. VII -
uleiuri vegetale din germeni de cereale, Gr. V- pâine neagră, fasole,
mazăre, Gr. IV - fructe cu coajă tare (alune, nuci, migdale) legume
verzi (varză, salată), - alimente animale (surse secundare): unt, ficat,
gălbenuş de ou, brânză grasă.
• Raţia: 10 – 30 mg / zi.
 Vitamina K
• Vitamina K, K1 - fitochinona (plante verzi) K2 - farnochinona
(flora intestinală), K3 – menadiona (produs farmaceutic).
• Roluri: - contribuie la sinteza hepatică a unor factori de
coagulare (vitamina antihemoragică): II – protrombina; VII –
proconvertina; IX – Christmas; X – Stuart – Power.
• Caracteristici: - stabilă la căldură, instabilă la lumină şi aer
• Carenţă: - nou-născut – vit. K străbate greu bariera
fetoplacentară + lipsa florei intestinale, după naştere în caz de
aport alimentar scăzut duce la alterarea florei intestinale,
tulburări de absorbţie stări patologice: - obstrucţie biliară,
malabsorbţie.
• Surse alimentare: - surse principale: legume verzi (salată,
spanac, lobodă, urzici, ceapa verde) - surse secundare: ficat,
gălbenuş de ou, carne, brânzeturi.
• Raţia: 2 mg / zi
 Caracteristicile de bază ale
vitaminelor hidrosolubile
Sunt solubile în apă, pierzându-se uşor din alimente prin spălare
excesivă sau prin menţinere îndelungată în apă, iar în organismul
uman prin transpiraţii patologice, deosebit de abundente şi
repetate sunt absorbite uşor din tubul digestiv în prezenţa acidului
clorhidric din sucul gastric, direct în sânge unde circulă liber,
nelegate în mod obişnuit nu suferă tezaurizare semnificativă în
organism, excesul fiind preluat de lichidele extracelulare,
transportat pe cale sanguină şi eliminat prin urină.
Semnele hipovitaminozei apar rapid, catalizează procesele care
eliberează energia din proteine, glucide şi din lipide, fiind
cofermenţi ai enzimelor.
 VITAMINA B1 (Tiamina)
• Roluri: - asistența metabolismului glucidic (oxidare)
şi al cetoacizilor transmiterea inpulsului nervos,
integritatea morfofuncţională a sistemului nervos.
• Caracteristici: - sensibilă la căldură, mediu alcalin
Carenţa : - alimente rafinate: orez decorticat, zahăr,
făină albă, lapte praf) - consum (de ceai (factori
antitiaminici -polifenoli) – consum (de produse
marine crude (conţin tiaminază) - alcoolismul
cronic. - stări patologice: infecţii cronice, boli
digestive.
• Clinic: infulențează tonusul sistemul nervos
periferic (iritabilitate, oboseală, nevralgii, crampe
musculare, manif digestive), stadii avansate – boala
beri-beri: polinevrită cu tulburări cardiovasculare,
la alcoolici se atestă manifestări neuro-psihice
(encefalopatia Wernicke şi sd.Korsakoff).
 VITAMINA B1 (Tiamina)
• Hipovitaminoza B1 Bl. Beri-beri:
• Forma uscată: predomină manifestările neuropatiei periferice –
parestezii ale membrelor inferioare, dureri musculare,
exagerarea şi ulterior abolirea reflexelor osteotendinoase,
slăbiciune musculară, în faze terminale paralizia membrelor şi
atrofie musculară.
• Forma umedă de beri-beri: (edematoasă): predomină
simptomatologia cardiovasculară: dureri precordiale, palpitaţii,
edeme (initial la membrele inferioare), cianoză, scăderea TA.
• La alcoolici: encefalopatia Wernicke (confuzie, ataxie,
oftalmoplegie) sindromul Korsakoff (amnezie retrogradă,
confabulaţie, reducerea capacităţii de memorare) sugarii ←
alimentaţia lacto-făinoasă prelungită şi nediversificată →
anorexie, vărsături, paloare, anxietate, edeme, convulsii
• Surse alimentare: - drojdia de bere, germenii cerealelor, fasole şi
mazăre uscată, carne de porc, viscere (ficat, inimă). Fortificarea
produselor cerealiere, a laptelui praf şi a produselor zaharoase
cu tiamina.
• Raţia (OMS):0,6 mg / 1000 Kcal
 Vitamina PP (B3) (Niacina)
• Roluri: -reacţii oxido-reducere, eliberarea energiei
din moleculele de G, P, L şi alcool etilic (rol
antipelagros). Sinteza niacinei din triptofan în
prezenţa vitaminelor B2 şi B6.
• Caracteristici: - Prezintă stabilitate. Sinteză
endogenă din TRP în prezenţa vit. B2 şi B6.
Carenţa: - pelagră (3D)-dermatită, diaree, demenţa.
• Surse alimentare: - Drojdie, ficat, carne, peşte,
lapte, cereale (excepţie porumbul!) Fortificarea cu
niacină a făinii, fulgilor de cereale, a pastelor
făinoase şi a biscuiţilor.
• Raţia : 5 mg /1000 kcal (OMS: 6,6 echiv./1000 kcal).
 Vitamina B12 (Ciancobalamina)

• Roluri: - hematopoeză troficitate neuronală

troficitatea mucoasei tubului digestiv sinteza ADN,
ARN.
• Caracteristici: - este cea mai mare si cea mai
complicata vitamina din punct de vedere structural.
• Carenţa: - risc major de carenţă la vegetarieni,
anemie megaloblastică, leucopenie, trombocitopenie.
• Surse alimentare: - Numai în alimente de origine
animală (Ficat, carne, lapte, ouă, peşte, crustacee).
Fortificarea fulgilor de cereale cu B12.
• Raţia: -adulţi 2 μg/zi, copii 0,5 -1,5 μg/zi femei
gravide –3 μg/zi.
 Vitamina C (acidul ascorbic)
• Roluri: - respiraţia celulară (agent reducător
biologic), antioxidant - formarea colagenului -
antiinfecţios, antitoxic- creşte HDL-
colesterolul, creşte absorbția Fe (din vegetale),
integritatea osului şi dinţilor, reduce oboseala
şi stressul.
• Caracteristici: - sensibilă la căldură, mediu
alcalin, oxigen, lumină, metale (Cu, Fe).
• Carenţa: - anemie, tulburări de cicatrizare,
mineralizarea scheletului, astenie, scăderea
capacităţii de apărare faţă de infecţii, scorbut.
• Surse alimentare: Fructe şi legume crude.
Raţia: - 25 mg / 1000 Kcal.
 SĂRURILE MINERALE

Clasificare:
Macroelementele: - (Na, K, Ca, Mg, P) – se
găsesc în cantităţi mari în organism
Microelementele sau oligoelementele: - (Fe,
Zn, I, Se, Mn, Cu, Cr, Mo) – se găsesc în
cantităţi reduse
 Principalele roluri ale bioelementelor
în organism
Rol plastic, intrând în structura tuturor celulelor,
ţesuturilor şi a lichidelor interstiţiale reglează balanţa
hidrică a organismului, prin menţinerea echilibrului
dintre apa intracelulară şi cea extracelulară menţin
presiunea coloid-osmotică şi echilibrul acido-bazic
reglează permeabilitatea membranelor celulare,
intervenind în procesele de transport transmembranar
modulează activitatea enzimelor, hormonilor şi a
vitaminelor, participând astfel la multiple reacţii
biochimice, anabolice şi catabolice.
Unele săruri minerale intră în structura unor enzime
intervin în contracţia musculară şi în reactivitatea
sistemului nervos.
 CALCIU
• CALCIU ponderea cea mai mare în organism – 1100 – 1500 g
- 99% în oase şi dinţi ( + P – rol plastic) - 1% în ţesuturi moi (roluri
biologice).
• Roluri în organism: - plastic – intră în structura oaselor şi dinţilor
intervine în coagularea sângelui activează enzime: tripsina,
labfermentul, colinesteraza activează factorul intrinsec Castle,
absorbţia vit. B12 în intestin, contracţia musculară, reglarea
permeabilităţii capilare, efecte simpaticomimetice (antagonic K –
acţ. parasimpaticomimetică), excitabilitatea neuromusculară (+
Mg).
• Calcemia este reglată de către parathormonul şi vit. D (calcitonina
– care regleză calcemia.
• Absorbţia Ca la nivelul duodenului şi jejunului sub influenţa
factori favorizanţi ai absorbţiei: aciditatea gastrică normală, vit. D,
lactoza, acidul lactic, acidul citric, aminoacizi, săruri P (raport
Ca/P subunitar), acid oxalic, acid fitic, exces de grăsimi,
hipoaciditate gastrică.
 CALCIU
• Carenţa de calciu: - duce la lipsa factorilor care
favorizează absorbţia intestinală (lactoza), deficitul
de lactoză, pancreatita, duodenita, lambliază,
carenţa vit D, exces alimentar de oxalaţi, fitaţi şi
fosfaţi, excreţie urinară - nefropatii, acidoza
metabolică, tulburări în perioada de sarcină şi
alăptare.
• Carenţa de calciu deficitul de vit. D – conduc la boli
grave hepato-renale (deficit de formare a
metaboliţilor activi ai vit D), secreţiei de
parathormon – hipoparatiroidism, alcoolism
(hipoMg), diaree cronică, absorbţia digestivă şi
renală a Ca.
 CALCIU
• Consecinţe: - modificări în structura şi funcţionalitatea tisulară
excitabilitatea neuromusculară permeabilitatea membranelor
celulare.
• Simptomatic: spasmofilie, tetanie şi convulsii la copii +
tahicardie, astenie, cefalee, lipotimie, insomnii, capacităţii de
concentrare.
• Excesul de Ca: hipervitaminoze D (mobilizarea Ca din oase cu
osteoliză) hipersecreţie de parathormon - resorbţia Ca din ţesut
osos, intestin, filtrat glomerular la bolnavii ulceroşi (lapte +
alcalinizante cu Ca) – hipercalcemie tranzitorie.
• Surse alimentare Gr. I – lapte şi produse lactate – cant. (de Ca +
factori favorizanţi ai absorbţiei Conserve din peşte în sos tomat.
• Raţia zilnică : - adult 400-500 mg/zi.
 FIERUL
• FIERUL - în organismul adultului 4 – 5 g din care :
65% - fierul hemic din Hb, mioglobină şi feroenzime, restul
(35%) – fierul nehemic din feritină, transferină, hemosiderină.
Feritina şi hemosiderina: forme de depozit ale Fe din ficat,
splină, măduva osoasă Transferina– formă de transport a Fe.
• Roluri intră în structura Hb, mioglobinei, enzime implicate în
respiraţia celulară rol trofic pentru tegument şi mucoase
contribuie la secreţia gastrică, rezistenţa la infecţii asigură o
funcţionalitate hepatică normală.
 FIERUL
• forma Fe - bivalentă mai absorbabilă decât cea trivalentă
Absorbţia fierului: la nivelul duodenului şi jejunului CUD %
(adult) 20% (copii, femei gravide, carenţaţi) CUD este
favorizat de: forma Fe - bivalentă mai absorbabilă decât cea
trivalentă pH-ul normal al sucului gastric
• Raţia zilnică: - se absoarbe numai 10% din Fe ingerat, nevoia
organismului este de 10 ori mai mare decât nevoia reală la
copii, la adulţi: - bărbaţi mg - femei mg 20 – 40 mg în ultimul
trimestru de sarcină.
 FIERUL
• Carenţa de Fe:
• aport alimentar: - alimente rafinate, sărace în Fe,
Grupuri de populație cu necesar fiziologic sporit de
fier: - sugari, copii, femei în perioada fertilă pierderi
de sânge: fiziologice / patologice boli: malabsorbţie,
pierderea transferinei în sd. nefrotic, hemoliza
vasculară cu hemoglobinurie.
• Clinic: - anemie feriprivă microcitară – tegumente şi
mucoase palide, rezistenţei organismului la agresiuni
Grupuri populaţionale cu risc: - copii, adolescenţi,
femei în perioada fertilă, vârstnici, persoane infestate
parazitar.
 FIERUL
• Excesul de Fe (supraîncărcarea organismului): - rară,
prinabsorbţia excesivă a Fe: - în ciroză, insuficienţă
pancreatică, etilism cronic  aport excesiv de Fe: transfuzii
masive, terapie cu Fe Clinic: - hemosideroză, supraîncărcarea
cu Fe fără leziuni tisulare hemocromatoză, supraîncărcarea cu
Fe cu leziuni tisulare.
• Surse alimentare bogate în Fe: - carnea roşie, viscerele,
mezelurile, peştele, gălbenuşul de ou legume verzi, soia, caise,
curmale, stafide, prune uscate, nuci, alune, migdale cerealiere
(pâine neagră).
• Alimente sărace în Fe: - laptele şi produsele lactate care
favorizează instalarea anemiei feriprive, valenţele alcaline ale
laptelui inhibă absorbţia Fe.
• Toxicitatea fierului: - se manifestă la valori de peste 20 mg de
fier pentru fiecare kilogram de masă corporală, 60 mg/kg
reprezentând o doză letal.
Mulțumesc pentru atenție