Ratia alimentara

Ratia alimentara reprezinta cantitatea de alimente ingerate care satisface in mod optim

toate nevoile nutritive ale individului intr-o perioada de timp delimitata, de obicei 24 h. In
alcatuirea unei ratii alimentare se urmaresc doua obiective importante :

a)     stabilirea nevoilor nutritive ale organismului ;

b)     stabilirea modalitatii in care se poate realiza acoperirea acestor

nevoi prin alimente care sa asigure aportul de calorii si factori
nutritivi corespunzator cu starea individului.

Nevoile nutritive ale organismului se pot imparti in : nevoi energetice (calorice) si

plastice (in factori nutritivi).

1. Nevoile energetice

Toate procesele vitale se realizeaza cu cheltuiala de energie, de aceea organismul va cauta

totdeauna sa satisfaca in primul rand aceste nevoi energetice. Energia este furnizata
organismului de principiile nutritive calorigene : glucidele, lipidele si proteinele.

Amintim ca 1 g glucide, prin ardere in organism, furnizeaza cca 4,1 calorii ; 1 g lipide, cca
9,3 calorii ; 1 g proteine, cca 4,1 calorii.

Se deosebesc : nevoi energetice bazale si nevoi energetice de relatie.

Nevoile energetice bazale (cheltuiala minima de energie sau metabolismul bazal)

reprezinta energia necesara unui individ aflat in stare de veghe, in repaus fizic si psihic, la cel
putin 12 ore de la ultima masa si la cel putin 24 de ore dupa ultima ingestie de proteine, in
conditii de neutralitate termica (20—21°).

De fapt, metabolismul bazal reprezinta energia de intretinere a organismului necesara

pentru mentinerea homeostaziei termice, a repartitiei diferite a ionilor in spatiile organismului,
a mentinerii eterogenitatii structurale si a diferitelor functii vitale din organism.

Metabolismul bazal nu are o valoare fixa, ci este dependent de o serie de factori legati de
organism sau din mediul inconjurator. Dintre acestia amintim :

- greutatea -> se considera ca metabolismul bazal, pentru un adult normal, este egal cu 1
cal./kilocorp/ora. Deci, la un individ de 70 kg, acesta va reprezenta 1 680 cal./24 de ore.
Acest mod de exprimare a metabolismului bazal este insa valabil numai la persoanele
normoponderale, la care exista un echilibru intre talie si greutate.

1
- varsta influenteaza valoarea metabolismului bazal. La nastere, acesta este cu cca 30% mai
redus decat la adult. Creste treptat in primele luni, atingand valoarea de la adult ; apoi,
depasind-o pe aceasta, ajunge la o valoare maxima de 2—2,5 cal./kilocorp/ora la varsta de 1
1/2 — 2 1/2 ani. Dupa ce a atins aceasta cifra maxima, valoarea metabolismului bazal incepe
sa scada treptat catre adolescenta, ajungand la cifrele de 1,2—1,5 cal./kilocorp/ora, atinge
valoarea adultului intre 20 si 25 de ani, apoi va scadea usor dupa varsta de 45 de ani, la 0,9 ;
0,8 ; 0,7 cal./kilocorp/ora, pe masura ce individul creste in virsta.

- sexul influenteaza de asemenea valoarea metabolismului bazal. Diferentierea incepe in jurul

varstei de 3 ani, se accentueaza la pubertate, ramanand in continuare, tot restul vietii, cu 8—
10% mai mare la indivizii de sex masculin.

- sarcina duce la o crestere a metabolismului bazal cu 10—12% in prima sa jumatate, apoi

cresterea se accentueaza ajungand la 20—25% in a doua jumatate a gestatiei.

- in cursul alaptarii, cresterea metabolismului bazal este de 30%.

- temperatura mediului ambiant influenteaza metabolismul bazal. Astfel, frigul intensifica

procesele de termogeneza, crescand concomitent metabolismul bazal cu cca 6—8%.
Temperatura ridicata a mediului ambiant (in cazul expunerilor repetate) determina o
micsorare a metabolismului bazal cu cca 10—15%.

- nivelul caloric al ratiei alimentare poate de asemenea modifica metabolismul bazal. Astfel,
subalimentatia duce la o reducere a metabolismului bazal, in timp ce alimentatia hipercalorica
intensifica metabolismul de baza.

Nevoile energetice de relatie includ nevoile calorice suplimentare (peste metabolismul

bazal) cerute de ingestia alimentelor, termoreglare si travaliu muscular.

Nevoile pentru incorporarea hranei. Ingerarea alimentelor solicita organismului o

cheltuiala suplimentara de energie, numita actiune dinamica specifica. Aceasta difera ca
valoare in functie de principiul alimentar utilizat. Astfel, arderea proteinelor necesita un
surplus energetic de 20—40%, a glucidelor 6—8% si a lipidelor 2—5°/o. Actiunea dinamica
specifica incepe sa se manifeste la cca 30 minute de la ingerarea hranei, atinge maximum la 2
—3 ore, scazand apoi treptat, in 10—12 ore, spre nivelul bazal . Intr-un regim alimentar mixt
echilibrat, aceasta se considera ca reprezenta cca 10% din valoarea calorica a ratiei.

Mentinerea constanta a temperaturii corpului necesita un consum energetic

suplimentar valorii metabolismului bazal. Valoarea consumului energetic se considera a fi de
cca 3—10%, dar variaza in functie de o serie de factori, ca : sezon, clima, mod de viata
(locuinta, imbracaminte etc.), ca si de capacitatea reactiva a individului.

2
 Travaliul muscular solicita o cheltuiala de energie suplimentara. Valoarea acesteia
depinde de o serie de factori, ca : intensitatea efortului depus, ritmul de munca (continuu sau
discontinuu), raportul intre efort si pauza, durata activitatii musculare s.a.

2. Nevoile plastice (in factori nutritivi)

Nevoia de proteine trebuie evaluata, atat sub aspectul ei cantitativ, cat si sub cel
calitativ. Raportata la valoarea calorica a ratiei, nevoia de proteine trebuie sa reprezinte cca 12
—18% din aceasta, adica 70—125 g /24 de ore. Ratia proteica nu este aceeasi pentru toti
indivizii, ci variaza in functie de o serie de factori :

- varsta, spre exemplu, influenteaza necesarul de proteine. Acesta este mai ridicat in primii
ani de viata, scade apoi treptat la adolescent si adult, devenind la batrani usor scazut sub
valoarea adultului normal (raportat la kilocorp greutate ideala).
- travaliul muscular determina o crestere a necesarului de proteine. Majorarea poate ajunge,
in cazul efortului intens (munca manuala sau la sportivi), pana la 50% fata de cei cu
activitate sedentara.
- anumite stari fiziologice,  cum sunt cresterea, sarcina, lactatia, impugn majorarea
aportului proteic
- in anumite stari patologice se creste aportul proteic.

Nevoia de lipide este apreciata, de asemenea, sub aspect cantitativ si calitativ.

Sub aspect cantitativ aceasta se evalueaza la cca 25—35% din totalul caloriilor, la copii si
adolescenti, si la 20—30°/0, la adulti, ceea ce reprezinta cam 1—2 g/kilocorp/zi.

In aprecierea ratiei lipidice se vor lua in considerate, nu numai grasimile ingerate ca atare,
ci si cele care intra in constitutria diferitelor alimente.

Ratia lipidica depinde de o serie de factori, ca : varsta, temperatura mediului ambiant,

efortul fizic indelungat si greu, iar in timpul sarcimi se recomanda o usoara scadere a ratiei
lipidice catre limita inferioara (15—20%).

Grasimile alimentare au fost impartite, din punctul de vedere al continutului lor in

acizi grasi, in urmatoarele categorii :

- grasimi alimentare bogate in acizi grasi saturati : untul, smantana, margarina, grasimea de
palmier si de nuca de cocos ;

- grasimi alimentare bogate in acizi grasi mononesaturati : uleiul

de arahide, uleiul de masline, galbenusul

- grasimi alimentare bogate in acizi grasi polinesaturati : uleiul de porumb, uleiul de soia,
uleiul de floarea soarelui, uleiul de rapita, uleiul de peste.

3
 Este cunoscut efectul grasimilor ingerate asupra nivelului colesterolului sanguin. Se
mentioneaza ca grasimile bogate in acizi grasi saturati au efect hlpercolesterolemiant, cele
bogate in acizi grasi mononesaturati au efect usor hipocolesterolemiant sau indiferent, in timp
ce grasimile bogate in acizi grasi polinesaturati au efect net hipocolesterolemiant. De aceea, la
cei cu niveluri ridicate ale colesterolului si, in general, o data cu inaintarea in varsta se
recomanda folosirea in proportie crescuta a grasimilor care contin acizi grasi polinesaturati,
concomitent cu reducerea celor cu continut ridicat de acizi grasi saturati in componenta lor.

Nevoia de glucide este evaluata la 50—60% din valoarea calorica globala, adica cca 4
—7 g/kilocorp/zi. Aceasta, de fapt, completeaza ratia calorica dupa acoperirea nevoii de
proteine si lipide, fiind dependenta de proportia acestora.

Din punct de vedere calitativ se recomanda preponderenta produselor bogate in

amidon, fata de dulciurile concentrate, pentru a preveni dezechilibre ale dietei

Nevoile hidrice ale organismului, care se apreciaza in jurul cifrei de 2500 ml/zi, sunt in
general acoperite printr-o ratie alimentara echilibrata. Aportul hidric este reprezentat de apa
continuta in alimente (cca 800—1000 ml), de apa ingerata ca atare (cca 1 000—1 200 ml) si
de apa rezultata din arderile metabolice (cca 200—300 ml), cunoscut fiind faptul ca prin
arderea unui gram de lipide rezulta 107 ml apa, prin arderea unui gram de glucide rezulta 55
ml apa si prin arderea unui gram de proteine rezulta 41 ml apa .

Intre aportul si eliminarea apei exista un echilibru, la mentinerea caruia contribuie o

serie de factori neurohormonali de reglare.

Nevoia de elemente minerale este acoperita, in general, printr-o ratie alimentara

echilibrata.

Elementele care au rol important in crestere, cum sunt calciul, magneziul, fierul,
fosforul, iodul, se vor da in cantitati mai mari la copii si adolescenti, ca si femeilor insarcinate
sau care alapteaza.

Nevoia de vitamine este de asemenea asigurata printr-o ratie alimentara echilibrata.

Vitaminele liposolubile sunt aduse indeosebi prin alimentele de origine animala, in timp ce
vitaminele hidrosolubile sunt aduse atat prin alimente de originele animala, cat si prin cele de
origine vegetala.

Cresterea, sarcina, lactatia maresc nevoile in unele vitamine, fapt de care trebuie sa se
tina seama in alcatuirea ratiei alimentare la astfel de indivizi.