Sunteți pe pagina 1din 13

Colegiul National ,, Sfantul Sava’’

~ Benzina ~

Profesor coordonator : Camelia Besleaga

Autori : Marin Ruxandra

Manescu Rebeca

Clasa a X -
G

Cuprins :

1
1. Introducere
2. Benzina – Definitie. Proprietati fizice.
Proprietati chimice. Tipuri de benzine
3. Utilizari ale benzinei
4. Efecte negative ale utilizarii benzinei
5. Vocabular
6. Bibliografie

1. Introducere
Dupa ce este extras din zacaminte, titeiul (petrolul brut)
este supus unor tratamente speciale in instalatii de prelucrare
a titeiului numite rafinarii. Prin incalzirea progresiva a titeiului,
la presiune atmosferica sau la presiune joasa, se separa
componentii sai dupa temperatura de fierbere. Aceasta
operatie poarta numele de distilare fractionata, hidrocarburile

2
care se separa in intervale diferite de temperatura numindu-se
fractiuni de distilare.
Se considera fractiuni usoare cele cu punct final de
distilare sub 200 ºC , fractiuni medii, cele care au acest punct
final cuprins intre 200 si 360ºC si fractiuni grele, cele cu
punctul final de distilare peste 360ºC.

2. Benzina – Definitie. Proprietati fizice.


Proprietati chimice. Tipuri de benzine
Benzinele formeaza prima fractiune obtinuta la distilarea
titeiului , fiind amestecuri complexe, de peste 500 de
hidrocarburi. Acestea se gasesc sub forma lichida, sunt
incolore si au un miros eterat, fiind alcatuite din componente
care distila intre 30 si 150 - 200ºC, in functie de intrebuintare,
si contin hidrocarburi volatile, inflamabile, cu 5-10 atomi de
carbon in molecula.
In ce priveste separarea dupa punctele de fierbere , se
deosebesc :

3
- benzina usoara , fractiunea care distila intre 30 si 1000C
,
- benzina medie I , intre 100 si 1250C , si benzina medie II
, intre 125 si 1500C
- benzina grea I , intre 150 si 1750C si benzina grea II ,
intre 175 si 2000C .
Caracteristicile principale ale benzinei sunt limitele de
fierbere, punctul de fierbere fiind de 40 - 200ºC si cifra
octanica, care arata capacitatea unei benzine de a rezista
combustiei premature si care poate fi modificata prin
schimbarea proportiilor anumitor componente, precum
izooctanul si heptanul.
Componentele principale ale benzinelor sunt
hidrocarburile saturate ( 40 - 75%) si ciclice (20 - 60%).
Continutul de hidrocarburi aromatice al benzinelor este, in
medie, 10 - 12%. Exista insa si unele titeiuri care dau benzine
ce contin pana la 40% hidrocarburi aromatice.
Exista situatii cand gazul natural contine un anumit
procent de benzina naturala, ce poate fi recuperata prin
condensare sau absorbtie. Cel mai comun proces de extragere
a benzinei naturale consta in introducerea gazului de sonda
intr-o serie de recipiente ce contin ulei usor, de culoarea
paiului. Uleiul va absorbi benzina, care va fi ulterior distilata.
Benzina de o calitate superioara poate fi produsa si prin
intermediul unui proces numit hidrofinare, care consta in
hidrogenarea uleiurilor petroliere rafinate in conditii de
presiune ridicata si in prezenta unui catalizator, precum oxidul
de molibden. Prin intermediul hidrofinarii, nu numai ca
uleiurile de calitate inferioara sunt transformate in benzina de
calitate superioara, in acelasi timp benzina este purificata din
punct de vedere chimic, fiind indepartate elementele nedorite
precum sulful. Benzina se poate obtine si prin hidrogenarea
carbunilor.

3. Utilizari ale benzinei


In functie de modul in care sunt utilizate, benzinele sunt
de mai multe categorii. Astfel, benzina este folosita drept

4
carburant (combustibil pentru motoarele cu explozie) la
automobile si avioane, drept dizolvant.
Benzina a devenit combustibilul de baza al
autumobilelor, deoarece prin ardere degaja foarte multa
energie, amestecandu-se usor cu aerul in carburator.

Motor cu explozie – amestecul de benzina si aer este comprimat si supus


aprinderii pentru a produce o explozie a carei energie este transformata in lucru
mecanic.
La inceput, benzina avea un pret relativ scazut, datorita
cantitatilor mari disponibile. In prezent insa, costurile au
crescut simtitor, cu exceptia situatiilor in care este
subventionata.
Din cauza cresterii numarului de automobile, camioane,
aeroplane, al caror motoare intrebuinteaza benzina drept
carburant, productia de benzina nu mai poate acoperi
consumul. Prin distilare fractionata nu se poate obtine din titei
mai mult de 20% benzina, motiv pentru care s-au cautat
mijloace de a mari procesul de benzina.

5
Inca din anul 1891 s-a descoperit o metoda practica de
descompunere a titeiului prin piroliza. Procedeul a fost ulterior
perfectionat si numit proces de cracare. El se explica astfel:
- se stie ca benzinele sunt formate din hidrocarburi cu un
numar mic de atomi de carbon in molecula
- pentru a se obtine din titei o cantitate mai mare de
asemenea hidrocarburi usoare, este necesar ca hidrocarburile
grele sa fie transformate in hidrocarburi usoare, prin ruperea
moleculelor lor
Se supun de obicei cracarii fractiuni grele de titei, mai
putin valoroase, precum pacura si motorina. In acest mod se
obtine un amestec din care se pot separa prin distilare gaze,
benzine etc.
Dupa conditiile in care se lucreaza, cat si dupa natura
procesului chimic, se deosebesc :
- procedeee de cracare termica
- procedeee de cracare catalitica
In procedeele de cracare termica, materia prima – pacura
sau motorina – in faza lichida, este incalzita la 460 - 560ºC, in
autoclave, sub presiunea de 15 - 45 At.
Cracarea termica se poate face si in faza de vapori, la
temperaturi mai inalte ( 500 - 600ºC), dar la presiuni mai mici (
1 – 3 At.). In acest din urma caz, se formeaza hidrocarburi
nesaturate, care, prin polimerizare, trec in hidrocarburi
aromatice.
Procedeele de cracare termica prezinta dezavantajul ca,
pentru a mari procentul de benzina, este necesra o
temperatura mai ridicata sau un timp de cracare mai
indelungat, ceea ce poate avea drept urmare si o condensare a
hidrocarburilor aromatice in hidrocarburi mai grele si cocs.
Datorita acestui fapt se prefera cracarea catalitica. In
acest procedeu, materia prima, in faza de vapori, este trecuta
peste un strat fix de catalizator ( un silicat de aluminiu sau
silicat de magneziu), la 470 - 500ºC si 1 – 15 At., sau
catalizatorul solid se disperseaza in masa de materie prima
lichida.
Prin cracarea catalitica se obtine un procent mai ridicat
de benzine si mai mic de gaze decat prin cracarea termica.
Benzinele de cracare catalitica contin hidrocarburi aromatice,

6
precum si izoparafine, rezultate prin izomerizarea si
hidrogenarea alchenelor formate intermediar.
Din gazele de cracare se pot obtine, prin diverse operatii,
benzine sintetice.
Benzinele de cracare, mai ales cele de cracare catalitica,
au o cifra octanica mai ridicata decat benzinele de distilare
primara, acest lucru datorandu-se unui procent mai ridicat de
izoparafine in benzine. Din acest motiv, pentru a imbunatati
calitatea benzinelor primare, acestea se amesteca cu benzine
de cracare catalitica. De obicei insa, marirea cifrei octanice a
unei benzine se face prin adaugarea directa de 2,2,4, - trimetil-
pentan, adica izooctan, care are cifra octanica 100, sau de
tetraetil-plumb.

Molecula de izooctan
Un exemplu pentru acest lucru il constituie benzina
etilata, folosita drept carburant in motoarele cu ardere interna
si careia I s-a adaugat tetraetil – plumb pentru a i se
imbunatati calitatile antidetonatoare. Datorita toxicitatii este
colorata in rosu sau in albastru.

7
Molecula de tetraetil –
plumb.
Tetraetil – plumbul
constituie un exemplu de
compus organometalic, in
care unul sau mai multe
grupuri organice sunt
atasate unui atom de
metal. In aceasta
molecula, atomul de
plumb are patru grupuri
de etil, sudispuse in jurul
lui in mod tetraedric.

De cand a fost descoperit faptul ca emisia de plumb din


benzine combinata cu substante precum trimetil – pentanul si
tetraetil – plumbul dauneaza mediului inconjurator si omului,
avand efecte precum cresterea tensiunii sangelui, folosirea
plumbului pentru a schimba anumite componente ale benzinei
a fost interzisa in majoritatea tarilor, utilizarea sa fiind in
prezent limitata ca aditiv al benzinei folosite in aviatie.
Benzinele de cracare, prin continutul lor ridicat in
alchene, sunt mai putin stabile decat benzinele obtinute prin
distilare ( benzinele primare). Benzinele de cracare, ca si cele
de distilare,sunt utilizate, in primul rand, drept carburanti.
Dupa separarea benzinei de cracare, se obtine o
fractiune care distila intre 190 – 350ºC, corespunzand
lampantului si motorinei. Din cauza caracterului nesaturat,
aceasta fractiune este nestabila, ceea ce determina ca
intrebuintarile ei sa fie limitate. In general, se foloseste drept
combustibil in injectoare.
Reziduul ramas in instalatiile de cracare este o fractiune
grea si vascoasa, din care se obtine cocsul de petrol, o masa
solida, neagra, materie prima pentru fabricarea de electrozi.
Cocsul de petrol se mai foloseste si drept combustibil, sub
forma de brichete.

Alte utilizari ale benzinei:


Inainte de inventarea motoarelor cu combustie interna,
benzina era vanduta in sticle mici, ca un tratament impotriva

8
paduchilor si oualor acestora. Acest tratament nu mai este
folosit in prezent decat foarte rar, datorita riscului mare de
incendiu si riscului dermatitei.
In timpul Razboiului Franco – Prusac, desfasurat intre anii
1870 - 1871, benzina era adusa in Paris pentru a fi folosita
impotriva unui posibil atac prusac impotriva orasului. Mai
tarziu, in 1871, s-au raspandit zvonuri in oras, privind asa-
numitele pétroleuses, femei care foloseau benzina pentru a
incinera cladirile orasului.
Benzina este de asemenea utilizata ca inhalant
psihoactiv.

4. Efecte negative ale utilizarii benzinei


Incepand cu mijlocul secolului XX, fumul produs prin
arderea benzinei a devenit una dintre principalele cauze ale
poluarii urbane a aerului.

Printre incercarile de a reduce dependenta fata de


benzina, se numara folosirea unui amestec in proportie de 9 : 1
de benzina si etanol, precum si constructia autovehiculelor
electrice.

9
Formula plana a etanolului

5. Vocabular:
* atmosfera – unitate de masura a presiunii gazelor.
Presiunea atmosferica care are capacitatea de a echilibra coloana
de mercur cu inaltimea de 760 mm la temperatura de 0ºC la nivelul marii
si la latitudinea de 45º e considerata normala, egaland cu o atmosfera.
In aceste conditii atmosfera apasa pe 1 cm² de suprafata a
pamantului cu greutatea unei mase de aproximativ 1 kg, mai exact de
1033 g.
* autoc lava – vas inchis ermetic, folosit la sterilizari sau
la efectuarea reactiilor chimice sub presiune si la temperaturi
ridicate
* catalizator – substanta care grabeste sau incetineste o
reactie chimica, fara ca ea insasi sa fie modificata
* cifra octanica – unitate de masura pentru detonatia
carburantilor, adica aprinderea amestecului lor cu aerul, in
cilindrul motorului
* cocs - produs solid obtinut din carbunele de pamant
sau din reziduuri de petrol prin incalzire la temperaturi inalte
si intrebuintat ca materie prima sau combustibil in metalurgie,
in industria chimica, in gospodarie, etc
* combustie - ardere
* dermatita - inflamatie a pielii

10
* electrod – conductor electric prin care intra sau iese
curentul dintr-un mediu conductor sau din vid
* etanol - alcool etilic ( care contine etil / pe baza de etil)
* eterat – care are mirosul eterului
Eter – combinatie organica lichida, incolora,foarte volatila si
inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau fenoli,
avand numeroase utilizari in industrie
Alcool – derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din
molecula unei hidrocarburi cu un oxidril / hidroxil
Fenol – compus organic derivat din benzen prin inlocuirea unui
atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit in farmacie si in industrie
Benzen - hidrocarbura lichida, incolora, insolubila in apa, extrasa
din petrol, care se foloseste ca decolorant sau ca materie prima la
fabricarea unor compusi organici
* hidrogenare - actiunea de a introduce hidrogen in
molecula unei combinatii chimice
* injector – aparat care serveste la injectarea
combustibilului lichid in camera de ardere a unui motor cu
ardere interna
* molibden – metal de culoare alba – argintie, lucios si
maleabil, inoxidabil la temperatura obisnuita, intrebuintat la
fabricarea unor oteluri speciale.
Este un element de tranzitie, simbolul sau chimic fiin Mo
iar numarul atomic avand valoare 42. Este un metal relativ rar,
care nu se gaseste necombinat cu alte elemente chimice in
natura, cu un punct de topire ridicat, de 2610 ºC - 4730ºF.
Aplicatii ale folosirii acestui metal constau in recipiente
folosite in diverse tipuri de reactii, proiectile, avioane, parti ale
automobilelor, suporturi pentru filamente. Anumite
componente ale molibdenului ( avand mai multe valente) sunt
folosite ca pigmenti saucatalizatori.
* motorina - lichid vascos obtinut prin distilarea
petrolului sau a unor produse sintetice, folosit drrept
combustibil la anumite motoare, sau ca materie prima in
industria chimica
* pacura – lichid vascos, negru sau brun – inchis, ramas
de la distilarea titeiului, care se foloseste drept combustibil si
ca materie prima la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor
minerale, a asfaltului si a altor produse.
* piroliza / pirogenare - procedeu pentru realizarea unor
reactii chimice intre gaze la temperaturi inalte

11
* polimerizare - actiunea de a se uni spontan sau prin
diverse reactii chimice mai multi monomeri in polimeri, prin
pastrarea compozitiei procentuale initiale si asezarea atomilor
in molecula
Monomer – substanta chimica simpla, de obicei organica, cu
greutate moleculara mica si cu caracter instabil, care intra in constitutia
unui polimer
* presiune atmosferica - reprezinta presiunea exercitata
de aerul din atmosfera asupra scoartei terestre. Atmosfera,
care inconjoara globul pamantesc, exercita o presiune anumita
asupra suprafetei pamantului si asupra tuturor oamenilor,
animalelor şi obiectelor, care se afla pe el. Presiunea
atmosferica este influentata de temperatura aerului (cu cat
este mai mica presiunea, temperatura este mai mare, cu cat
temperatura este mai mare, cu atat presiunea este mai mica).
* silicat - sare a acidului silicic, care intra in compozitia
unui mare numar de minerale si care se foloseste in
metalurgie, la fabricarea sticlei si a materialelor de constructie
Acid silicic – acid oxigenat al siliciului
Siliciu - element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare
cenusie, cu proprietati asemanatoare cu ale carbonului, care se gaseste
in natura sub forma de silice sau de silicati si se intrebuinteaza pentru a
da duritate si rerzistenta aliajelor fierului.
*amorf – care nu prezinta o structura cristalina, regulata. Ex: fara
forma precisa

* volatil – ( despre substante lichide) - care se evapora cu


usurinta la temperatura obisnuita

--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------
6. Bibliografie
* ,, Chimie organica’’ – E. Beral, M. Zapan
Editura Tehnica – Bucuresti - 1961
* ,, Chimie si probleme de chimie’’ – I. Risavi, I. Ionescu
Editura Tehnica – Bucuresti – 1971
* Dictionar Encic lopedic Britannica
* DEX – Dictionarul Explicativ al Limbii Romane
* Mic Dictionar Encic lopedic
Editura Stiintifica si Encic lopedica – Bucuresti - 1978

12
* Microsoft Encarta 2001

13