Combustibilul este o substanţă, un amestec de substanţe sau un material care dezvoltă energie în

urma arderii. Această energie este folosită în activitatea umană pentru diferite scopuri: încălzirea unor
incinte, producerea de abur, funcţionarea motoarelor, etc.Combustibilii petrolieri sunt cei obţinuţi din
prelucrarea petrolului (ţiţeiului) în rafinării. Ei conţin în principal Carbon şi Hidrogen, două elemente
care în timpul arderii (combustiei) reacţionează cu oxigenul din aer, rezultând oxizi de carbon şi apă şi
dezvoltând o mare cantitate de energie:

Puterea calorifică (calorică) se defineşte ca fiind căldura dezvoltată la arderea unui kg de combustibil
solid sau lichid, respectiv 1Nm3 de combustibil gazos.

 Se definesc două valori ale puterii calorifice, pentru acelaşi combustibil:

 puterea calorifică superioară Qs

 puterea calorifică inferioară Qi

 Puterea calorifică superioară se măsoară în următoarele condiţii:

 temperatura produsului înainte de ardere şi a produselor de ardere la final 200C;

 arderea completă a C → CO2 şi S → SO2; CO2 şi SO2 considerate în fază gazoasă; se

consideră că N2 nu arde;

 apa rezultată ca produs de ardere, fiind la 200C este în fază lichidă.

 Puterea calorifică inferioară se defineşte asemănător, cu deosebirea că apa conţinută în

produsele de ardere este considerată în stare de vapori. Diferenţa de valoare între Qs şi
Qi este dată de latenta de condensare (vaporizare) a apei.

 In SI (sistemul internaţional de măsuri) se măsoară în kJ/kg sau kcal/kg.

 Puterea calorifică a produselor petroliere solide şi lichide se determină prin arderea completă în
bomba calorimetrică a unei cantităţi de combustibil, la 25-30 at. Căldura degajată este cedată
unei cantităţi cunoscute de apă a cărei creştere de temperatură se măsoară.

 Biocombustibilii sunt combustibilii obţinuţi din biomasă ( din plante cu conţinut mare de zahăr
sau amidon, plante oleaginoase, mai puţin din organisme animale). Ei conţin în molecule atomi
de C, H şi O.

 Unii biocombustibili se obţin prin procese biochimice (ex. fermentaţia alcoolică), alţii prin
procese chimice (ex. transesterificare, piroliză)

 Biocarburanţii sunt definiţi în lege ca acei biocombustibili care se utilizează la autovehicule

 Alţi biocombustibili sunt utilizaţi la încălzire şi la cogenerarea de abur şi energie electrică

(biofluidele, biocombustibili solizi)
ClasificareA

-biocombustibili de primă generaţie (obţinuţi din biomasă cultivată în vederea fabricării de

biocombustibili)

-biocombustibili de a doua generaţie (obţinuţi din deşeuri de lemn, deşeuri de plante cultivate în alte
scopuri)

Necesitatea introducerii biocombustibililor in retete de combustibili pentru motoare:

 Reducerea dependenţei de petrol;

 Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2 dar şi COV-compuşi organici volatili);

Plantele sunt considerate consumatoare nete de CO2( consumă ceva mai mult CO2 pentru hrănire prin
fotosinteză decât produc CO2 prin respiraţie);ca urmare, pentru simplificare, s-a considerat că
biocombustibilul va produce prin combustie, zero emisii de CO2, spre deosebire de combustibilii
minerali;

 Reducerea costurilor pe litrul de combustibil (dar nu este întotdeauna adevărat că

biocombustibilul este mai ieftin).

Cei mai cunoscuţi biocombustibili :

 Alcoolii- pentru înlocuirea parţială sau totală a benzinei

- înlocuirea benzinei cu metanol (Romania, anii 80, artizanal) sau etanol (Brazilia)- probleme de
coroziune în motor

- Amestec de 20% alcool etilic (etanol) + 80% benzină (Gasohol), în SUA

- înlocuirea parţială a benzinei cu un amestec de alcooli cu 1-8 atomi de C

- Înlocuirea parţială a combustibilului Diesel, în motoare cu dublă injecţie (Diesel şi etanol)

 Uleiurile vegetale

- ca atare, înlocuind complet combustibilul Diesel

- după transformarea chimică a moleculei de ulei→biodiesel

 Bioeteri (aditivi pentru creşterea cifrei octanice a benzinelor)

-fie obţinuţi direct din grâu prin fermentaţie

- Fie se obţine etanol din biomasă iar acesta va fi materie primă la sintetizarea eterilor
  Biogaz

-utilizat în consumul casnic dar posibil de a fi utilizat şi în transport auto- ca atare sau ca materie primă
pentru obţinerea hidrogenului în pile electrice →automobilul electric

Sustenabilitatea (durabilitatea) producţiei de carburanţi înseamnă posibilitatea de a-i produce acum

şi în viitor, fără a afecta şansele de dezvoltare a societăţii în care vor trăi urmaşii noştri. Aceasta
înseamnă în primul rând materii prime abundente sau regenerabile şi procese de producţie care să
afecteze cât mai puţin mediul. Pentru orice produs (deci şi pentru combustibil) există un ciclu de viaţă,
“de la naştere până la disparițtie” care ar trebui să se poată relua.

 Producţia de biocombustibili are şi efecte adverse :

1) Emisii de carbon (dioxid de carbon) la : lucrări pentru întreţinerea culturilor agricole, transportul
biomasei, prelucrarea biomasei, transportul, depozitarea şi comercializarea combustibililor

2) Securitatea alimentară: terenul agricol este limitat. La ce este mai important de folosit: culturi
agricole pentru alimente sau pentru biocombustbili?

3) Despăduriri pentru înfiinţarea culturilor urmate de eroziunea solului şi pierederea biodiversităţii,

impactul asupra resurselor de apă

 Reziduul de carbon se analizează din fracţiunea care rămâne în balonul de distilare după ce a
distilat 90% din motorină, prin evaporare şi piroliză (descompunere termică în aer insuficient
sau în atmosferă de azot). Se raportează masa cărbunelui obţinut la masa probei de motorina.
Trebuie să fie max.0,3%, conform specificaţiei

 Cenuşa se analizează prin arderea unei probe de motorină la temperaturi de câteva sute de
grade , când va arde tot conţinutul organic(hidrocarburile) şi rămân nearse substanţele minerale
(acestea formează cenuşa). Trebuie să fie max.0,01%, conform specificaţiei

 Coroziunea pe lama de cupru este o metodă calitativă de a aprecia dacă este un carburant
coroziv şi în ce măsură. Carburantul poate cauza corodarea părţilor de cupru, zinc şi bronz ale
motorului.

 Se ţine o lamă de cupru timp de 3 h în motorina încălzită la 50oC şi la sfârşit, după ce se şterge
bine, se observă dacă şi-a schimbat culoarea. Se compară aspectul ei cu un set de culori- etalon.
Culoarea trebuie să corespundă clasei 1, adică cea mai deschisă culoare în afară de cea originală.

 Lubricitatea (Puterea de lubrifiere) este proprietatea carburantului de a reduce frecarea

pistonului în cilindru, precum şi efectul frecării, adică uzura motorului . Ea nu poate fi măsurată
direct, ci se măsoară efectul pe care îl produce.

 Aparatul de determinare este HFRR (High Frequency Reciprocating Rig) şi are o bilă şi un disc pe
care se face un test de frecare la înaltă frecvenţă şi uzură, în prezenţa carburantului ca
lubrifiant, la temperatura de 60oC. Acelaşi aparat se poate utiliza şi la testarea uleiurilor
 lubrifiante, şi a unsorilor consistente. În cazul testării combustibilului Diesel, urma de uzură
lăsată de bilă pe disc nu trebuie să fie mai mare de 450 μm.

Conţinutul de esteri metilici ai acizilor graşi (EMAG, FAME)::

 Este vorba despre conţinutul de biodiesel carburant. Din punct de vedere al structurii chimice,
biodieselul este un amestec de esteri metilici ai acizilor graşi.

 Conţinutul de EMAG (FAME, biodiesel) poate fi determinat precis printr-o metodă

spectroscopică.

 Aici nu există limită, cel puţin nu în România, dar specificaţia obligă la a menţiona acest conţinut.

 În alte ţări, conţinutul de FAME este limitat (ex. la 7%), din raţiuni de impact asupra mediului.

 În Germania, pentru agricultură se poate utiliza drept combustibil aşa-zisul “Diesel ecologic”
care constă în totalitate din biodiesel. El este mai ieftin decât combustibilul petrolier chiar de la
fabricaţie şi nu se accizează. Totuşi, are putere calorifică mai mică, ceea ce în aplicaţiile din
agricultură (ex. tractoare), nu deranjează.

Efectul adăugării de biodiesel asupra caracteristicilor carburantului. Cifra cetanică şi puterea calorifică::

o Biodieselul are o cifră cetanică comparabilă cu cea a motorinei Diesel obţinută din petrol

o Biodieselul are o cifra cetanică între 45 şi 67, aceasta depinzând de calitatea materiei prime
(uleiul vegetal) din care s-a fabricat acesta. Se pare că uleiul de rapiţă dă un biodiesel cu cifră
cetanică mai mare decât cel de soia.

o În SUA, biodieselul are cifra cetanică între 45 şi 50. La aceste valori, adăugarea de biodiesel în
reţeta carburantului are un efect de scădere a cifrei cetanice a acestuia. Se poate compensa
prin adăgarea de aditivi speciali pentru mărirea cifrei cetanice, aşa-zişii “cetane booster”.

o Puterea calorifică a biodieselului este mai mică (cca.41000 kJ/kg) decât a motorinei minerale
(cca. 45000 kJ/kg), deci adăugarea de biodiesel va duce la scăderea puterii calorifice.