Indrumar Pregatire BAC Matematica Final

Pagina |1
MODELE DE ANTRENAMENT
SUBIECTUL I – PROBA E c)
MATEMATICĂ – INFORMATICĂ
ȘTIINȚELE NATURII
TEHNOLOGIC
PEDAGOGIC
COMENTARII – REZOLVARE – OBSERVAȚII – ASPECTE DE REȚINUT
https://rocnee.eu/testeantrenament/30-03-2020-bac.html
Ministerul Educației și Cercetării vine în sprijinul vostru, dragi elevi și stimați colegi, cu
prezentarea în detaliu a rezolvărilor cerințelor cuprinse în subiectul I al modelelor de antrenament,
postate de CNEE, considerând că însoțirea rezolvării de comentarii, observații și aspecte de reținut vă
oferă un cadru mai larg (dar nu complet!) de pregătire a examenului național de bacalaureat.
Recomandăm ca lectura acestui material să fie precedată de lectura lecțiilor găzduite de
emisiunea TELEȘCOALĂ, găzduite de TVR2 și accesibile pe facebook TELEȘCOALĂ.
De asemenea, vă recomandăm, dragi elevi, să nu vă rezumați la citirea rezolvărilor, util fiind să
încercați să redactați propriile rezolvări și să utilizați materialul de față pentru a verifica atât
corectitudinea răspunsurilor cât și a propriilor tehnici de rezolvare.
Trebuie să aveți în vedere că, în cadrul probei de examen, orice rezolvare corectă și completă
va fi evaluată cu maximum de punctaj, majoritatea problemelor propuse permițând variate abordări și
strategii de rezolvare.
Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

Prof. Alexandru Constantinescu - Prof. Silvia Mușătoiu - Prof. Ovidiu Șontea - Prof. Gabriel Vrînceanu
Pagina |2
CUPRINS
MI-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ ............... 9
MI.1. Arătați că numărul a  (4  3i ) 2  (3  4i ) 2 este număr natural, unde i 2  1 . ............. 9
MI.2. Se consideră numărul complex z  3  i . Arătați că z 2  6 z  10  0 .............................. 9

MI.3. Se consideră numărul complex z  1  i . Arătați că 2 z  z 2  2 . ...................................... 9
MI.4. Arătați că suma pătratelor elementelor mulțimii M  n  n  1  2 este egală cu 5.
........................................................................................................................................................... 10
MI.5. Se consideră numerele complexe z1  3  3i și z2  5  6i . Arătați că
2 z1  z2  1 . ...................................................................................................................................... 10
SN-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE NATURII ................................... 11
SN.1. Determinați suma primilor trei termeni ai progresiei geometrice (bn ) n 1 , știind că
primul termen b1  2 și rația este q  3 . ...................................................................................... 11
SN.2. Determinați suma primilor trei termeni ai progresiei aritmetice ( an ) n 1 , știind că

a2  2 . .............................................................................................................................................. 12
SN.3. Determinați al treilea termen al progresiei geometrice (bn ) n 1 , știind că b1  1 și b2  2 .

........................................................................................................................................................... 12
SN.4. Determinați termenul b7 al progresiei geometrice (bn ) n 1 , știind că b5  3 și b6  6 .... 13
SN.5. Arătați că (0, 2 10  1)(0, 2 10  1)  3 . ............................................................................. 13

T-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, TEHNOLOGIC .................................................. 15
T.1. Arătați că 3  (2  20)  180  6 . ...................................................................................... 15
T.2. Arătați că 11  ( 11  1)  ( 11  3)  8 . ............................................................................ 16
 1  1  99
T.3. Arătați că  5  5    . ......................................................................................... 16
 2  2 4
2
 1 1 1  1 1 1
T.4. Arătați că 1      1      2 . .............................................................. 16
 2 3 6  2 3 6
 1 1 5
T.5. Arătați că  3  3      1 . ............................................................................................ 17
 5 3  14
P-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, PEDAGOGIC ..................................................... 18
 1 1 
P.1. Arătați că 2     4 . ................................................................................. 18
 2 1 2 1 

Pagina |3
 3 2 6
P.2. Arătați că 
     1 . ................................................................................. 18
 2 3  27  8
P.3. Arătați că 5 3  32  18  2  4  75  2 . ............................................................ 19
1 
P.4. Arătați că 64   : 0,5  1  8 . ........................................................................................ 20
2 
P.5. Arătați că 2  18  2  9    2  9  8  : 2  5 . .......................................................................... 20
MI-I.2. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ ............. 21

MI.6. Determinați cel mai mare număr întreg m pentru care soluțiile ecuației
x 2  11x  m  0 sunt numere reale. ............................................................................................. 21
MI.7. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  6 . Determinați numărul real a , știind că
f (a )  f (a  2) . ............................................................................................................................. 21
MI.8. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  mx  2m , unde m este număr real.
Determinați mulțimea valorilor reale ale lui m , știind că f ( x )  0 pentru orice număr real x
. .......................................................................................................................................................... 22
MI.9. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  mx  5 , unde m este număr real.

Determinați mulțimea valorilor reale ale lui m , știind că vârful parabolei asociate funcției f
are abscisa egală cu 3 . .................................................................................................................... 23
MI.10. Se consideră funcția f :  , f ( x )  x  15 . Determinați numărul real m pentru
care f (m)  f (m  1)  35 . ............................................................................................................ 24
SN-I.2. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE NATURII ................................... 25
SN.6. Se consideră funcțiile f :  , f ( x)  x 2  3 x  2 și g :  , g ( x )  2 x  4 .

Calculați suma dintre abscisele punctelor de intersecție a graficelor celor două funcții. ......... 25
SN.7. Determinați numărul real a pentru care punctul A( a, a 2 ) aparține graficului funcției
f:  , f ( x)  4 x  4 ............................................................................................................. 26
SN.8. Se consideră funcția f :  , f ( x )  3 x  1 . Determinați numerele naturale x

pentru care f ( x )  7 . ..................................................................................................................... 27
SN.9. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  20 . Determinați numerele reale a știind

că f ( a )  a . .................................................................................................................................... 28
SN.10. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  2 . Rezolvați în mulțimea numerelor

reale ecuația f ( x )  x . ................................................................................................................... 29
T-I.2 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, TEHNOLOGIC ................................................... 30
T.6. Se consideră funcția f :  , f ( x )  3 x  1 . Calculați ( f f )(1) ............................... 30
T.7. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  5 x  6 . Determinați abscisele punctelor de
intersecție a graficului funcției f cu axa Ox . ............................................................................ 30

Pagina |4
T.8. Determinați coordonatele punctului de intersecției a graficelor funcțiilor f :  ,

f ( x)  3 x  4 și g :  , g ( x)  8  x . ................................................................................. 31
T.9. Se consideră x1 și x2 soluțiile ecuației x  4 x  m  0 , unde m este număr real.

2
Determinați numărul real m pentru care x12  x22  2 ............................................................ 32
T.10. Determinați numerele reale m știind că punctul A( m, 6) aparține graficului funcției

f:  , f ( x)  x 2  2 ............................................................................................................. 33
P-I.2 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, PEDAGOGIC ..................................................... 34
P.6. Se consideră funcția f :  , f ( x )  x  m , unde m este număr natural. Determinați
numerele naturale m pentru care f (1)  0 . .............................................................................. 34
P.7. Se consideră funcțiile f :  , f ( x )  2 x  1 și g :  , g ( x)  x  2 .

Determinați numerele naturale n pentru care f (n)  g (n) . .................................................... 34
P.8. Se consideră funcția f :  , f ( x )  2 x  m , unde m este număr natural.

Determinați numărul real m știind că punctul A(1,1) aparține graficului funcției f . .......... 35
P.9. Determinați cel mai mare element al mulțimii A  x   x 2  3  2 x . ......................... 36
P.10. Determinați coordonatele punctului de intersecție a graficelor funcțiilor f :  ,

f ( x)  x  1 și g :  , g ( x)  2 x  1 . ................................................................................... 38
MI-I.3 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ ............. 39
MI.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 7 (7 x)  log x 7  3 . ........................ 39
MI.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 4 ( x  4 x  5)  log 4 (2 x  4) . ..... 40

2
MI.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 5 ( x  1)  log 5 ( x  1)  2 ......... 42
MI.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x  2  8  x . ................................ 43
MI.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2  3  3  27  0 . .......................... 44

x x1
SN-I.3 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE NATURII .................................... 45
SN.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 x  3  x . ....................................... 45
SN.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  5 x  7  x  1 . .......................... 46
SN.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  8  x  2 . .................................. 46

1
SN.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 5 
x
. ............................................. 47
53 x
SN.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 6  x  x  14 . ............................... 48
T.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația lg(5 x  1)  lg 2  lg 7 . ......................... 49
T.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  2  3 3 . ....................................... 50

Pagina |5
T.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 5 (2 x  1)  2 . ................................... 51
T.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 3 x  1  3 x  1 . ...................................... 51
T.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 14  x  3x  6 ................................... 52

P-I.3 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, PEDAGOGIC ...................................................... 54
P.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 lg x  lg(2 x  8) . ................................ 54
P.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația lg( x 2  5)  lg(4 x  1) . ......................... 55
P.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  9  4 . ............................................ 56
P.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 2 ( x 2  x  1)  log 2 (3 x) . ................. 57
P.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 2 (10  2 x)  1 . .................................. 58
MI-I.4 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ .............. 59

MI.16. Determinați numărul de elemente ale unei mulțimi, știind că aceasta are exact 45 de
submulțimi cu două elemente. ........................................................................................................ 59
MI.17. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de
două cifre, acesta să aibă produsul cifrelor egal cu 16. ................................................................ 60
MI.18. Determinați numărul de elemente ale unei mulțimi, știind că aceasta are exact 32 de
submulțimi. ...................................................................................................................................... 60
MI.19. Determinați numărul submulțimilor cu 10 elemente ale unei mulțimi cu 12 elemente. 61
MI.20. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de
trei cifre, acesta să fie multiplu de 25. ........................................................................................... 61
SN.16. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea A   1, 2, 3,..., 50 , 

acesta să nu fie număr natural. ...................................................................................................... 62
SN.17. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de
două cifre, acesta să fie divizibil cu 10. .......................................................................................... 63
SN.18. Determinați numărul submulțimilor cu două elemente ale mulțimii 0,1, 2, 3 . ........ 63
SN.19. Determinați câte numere naturale impare, de două cifre distincte, au cifrele elemente
ale mulțimii 1, 2, 3, 4, 5, 6 . .......................................................................................................... 64
SN.20. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de
două cifre, acesta să aibă cifra zecilor cu 2 mai mică decât cifra unităților. ............................. 65
T.16. După o scumpire cu 30% un obiect costă 5200 de lei. Determinați prețul inițial al
obiectului. ......................................................................................................................................... 66
T.17. Se consideră patru puncte distincte, oricare trei dintre ele necoliniare. Calculați
numărul dreptelor determinate de câte două dintre aceste puncte. ........................................... 66
T.18. După o ieftinire cu 10% prețul unei tablete este de 630 de lei. Determinați prețul
tabletei înainte de ieftinire. ............................................................................................................. 67

Pagina |6
T.19. După o ieftinire cu 25% prețul unui obiect este de 750 de lei. Determinați prețul
obiectului înainte de ieftinire. ......................................................................................................... 68
T.20. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr n din mulțimea numerelor naturale de
două cifre, acesta să verifice inegalitatea n(n  10)(n  11)  0 . .................................................... 68
P.16. După o ieftinire cu 10% un obiect costă 540 de lei. Determinați prețul obiectului înainte
de ieftinire. ....................................................................................................................................... 70
P.17. Un biciclist parcurge un traseu în 3 etape. În prima etapă biciclistul parcurge 50% din
traseu, în a doua etapă 25% din traseu, iar în a reia etapă restul de 10 km. Determinați
lungimea traseului. .......................................................................................................................... 70
P.18. După o scumpire cu 20% , urmată de o ieftinire cu 180 de lei, prețul unui obiect este
300 de lei. Determinați prețul inițial al obiectului....................................................................... 71
P.19. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de
două cifre, acesta să fie multiplu de 17. ......................................................................................... 72
P.20. Determinați câte numere naturale pare de două cifre au ambele cifre nenule. ............... 73
MI.21. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(2, 2) , B ( 4, 4) și C ( 4, 0) .
Calculați aria triunghiului ABC . .................................................................................................. 74
MI.22. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0, 5) , B (3, 3) și C (7, 3) .
Determinați coordonatele punctului D , știind că ABCD este paralelogram. .......................... 75
MI.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0,1) , B (2, 5) și C (6,1) .
Determinați coordonatele punctului D , știind că AB  AC  AD . .......................................... 77
MI.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(5,1) , B ( 1, 3) și C (8,10) .
Determinați ecuația dreptei paralele cu dreapta AC și care trece prin mijlocul segmentului
CD , unde punctul D este mijlocul segmentului AB . .................................................................. 78
MI.25. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(6, 4) și B ( 2, 6) . Determinați
numerele reale a și b știind că , dacă C ( a, b) , atunci AC  CB . ............................................ 80
SN.21. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(2, 3) , B ( 2,1) și C ( 2, 5) .
Determinați ecuația medianei din A a triunghiului ABC . ....................................................... 81
SN.22. Determinați numărul real m pentru care vectorii u  mi  5 j și v  3i  3 j sunt

coliniari. ............................................................................................................................................ 82
SN.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(1,1) și B (4, 4) , C (1, a ) și D (2,1) ,
unde a este număr real. Determinați numărul real a pentru care dreptele AB și CD sunt
paralele. ............................................................................................................................................ 82
SN.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A( 1, 0) și B (0,1) și C (1, 0) .
Determinați coordonatele ortocentrului triunghiului ABC . ..................................................... 83

Pagina |7
SN.25. Determinați numărul real a pentru care u  v  0 , unde u  ai  (a  1) j și

v  2i  3 j . ...................................................................................................................................... 84
T.21. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0, 3) , B (4,8) și C (4, 0) . Calculați
distanța de la punctul B la dreapta AC . ...................................................................................... 86
T.22. În reperul cartezian xOy se consideră punctele M ( 1, 2) și N (2,1) . Determinați
coordonatele simetricului punctului M față de punctul N . ....................................................... 87
T.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(3,1) și B (3, 5) . Calculați lungimea
segmentului AM , unde M este mijlocul segmentului AB . ...................................................... 88
T.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0, 2) și B (8, 6) . Determinați
coordonatele punctului C , știind că OABC este paralelogram. ................................................ 89
T.25. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(3,1) , B ( 1, 4) și C (3, 7) . Calculați
perimetrul triunghiului ABC . ....................................................................................................... 90
P.21. Determinați ecuația dreptei care trece prin punctul M (2, 2) și este perpendiculară pe
dreapta d de ecuația y  x . .......................................................................................................... 92
P.22. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(6, 0) , B (4, 4) și C (3, 0) . Calculați
aria triunghiului ABC . .................................................................................................................. 93
P.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(3, 0) , B (0, 4) și C (3, 4) Determinați
lungimea medianei din vârful C al triunghiului ABC . ............................................................. 94
P.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctul M (0,1) și dreapta d de ecuație y  x .
Determinați ecuația dreptei care trece prin punctul M și este paralelă cu dreapta d . .......... 95
P.25. În reperul cartezian xOy se consideră punctul A(1, 2) , B (5, 2) și C (5, 6) . Demonstrați
că triunghiul ABC este isoscel. ...................................................................................................... 96
      1
MI.26. Determinați x   0,  pentru care cos x sin   x   sin x cos   x   . ......... 98
 2 2  2  2
x x 5x
MI.27. Se consideră E ( x)  tg  ctg  ctgx  2sin , unde x   0,   . Arătați că
2 2 3
 
E    1 ....................................................................................................................................... 101
2
     
MI.28. Determinați x   0,  pentru care sin   x   cos   x   sin x  cos x . ........ 102
 2 2  2 
MI.29. Calculați S  cos   cos 2  cos 3  ...  cos 2020 . ............................................... 103
MI.30. Se consideră triunghiul ABC , dreptunghic în A , cu AB  4 . Știind că aria ABC
este egală cu 6, calculați lungimea laturii BC . ........................................................................... 103
SN-I.6 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE NATURII .................................. 105

Pagina |8
SN.26. Determinați x   0,   știind că (2sin x  cos x) 2  4 cos x(sin x  cos x)  4 . ........... 105
SN.27. Arătați că (sin x  cos x) 2  (sin x  cos x) 2  2 pentru orice număr real x . ............ 105
SN.28. Calculați lungimea ipotenuzei BC a triunghiului dreptunghic ABC , în care AB  10

1
și cos B  .................................................................................................................................... 106
2
 
SN.29. Calculați cos 2x știind că tgx  3 și x   0,  . ....................................................... 107
 2
3 3  
SN.30. Arătați că tgx  , știind că sin x  și x   0,  . .................................................. 108
4 5  2
T-I.6 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, TEHNOLOGIC ................................................. 109
2 cos 30
T.26. Arătați că  tg 30 . ........................................................................................... 109
2tg 45  1
T.27. Se consideră triunghiul ABC , cu AB  3 2 , BC  9 și AC  3 5 . Calculați măsura

unghiului B . .................................................................................................................................. 110
1
T.28. Arătați că cos 2 45  sin 2 30  ...................................................................................... 111
4
1
T.29. Arătați că 3  cos 30  sin 30  cos 90  2 . .............................................................. 112
2
T.30. Arătați că sin 30  cos 30  2sin 45 cos 45  sin 60 cos 60  1 . ................................ 112
P-I.6 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, PEDAGOGIC .................................................... 113
P.26. Calculați perimetrul pătratului ABCD , știind că are diagonala AC  2 2 . .............. 113
P.27. Arătați că 3  cos 30  sin 30  2sin 2 45  1 . ............................................................. 114
P.28. Arătați că 3  sin 60  cos 60  1 . ................................................................................. 115

P.29. Se consideră triunghiul ABC cu AB  24 , AC  10 , BC  26 și punctul D mijlocul
segmentului BC . Arătați că lungimea segmentului AD este egală cu 13. .............................. 115
1
P.30. Arătați că (sin 60  cos 60 )(sin 60  cos 60 )  . ...................................................... 116
2

Pagina |9
MI-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ

– INFORMATICĂ
MI.1. Arătați că numărul a  (4  3i ) 2  (3  4i ) 2 este număr natural, unde i 2  1 .
Rezolvare
a  (4  3i ) 2  (3  4i ) 2
(4  3i ) 2  42  2  4  3i  (3i ) 2  16  24i  32 i 2  16  24i  9  7  24i
(3  4i ) 2  32  2  3  4i  (4i) 2  9  24i  16  7  24i
 a  7  24i  7  24i  0  0  i  0 
Reținem:
- i 2   1 ; 1  i 2
- (a  b) 2  a 2  2ab  b 2 , (a  b) 2  a 2  2ab  b 2 .
Comentarii:
- prezentăm o generalizare a expresiei propuse în enunț și o altă metodă de rezolvare; astfel
( x  iy )2  ( y  ix) 2  ( x  iy) 2  (i 2 y  ix) 2 
, oricare x, y  .
 ( x  iy )2  (i) 2 (iy  x) 2  ( x  iy) 2  ( x  iy) 2  0
MI.2. Se consideră numărul complex z  3  i . Arătați că z 2  6 z  10  0 .
Rezolvare
z  3  i  z 2   3  i   9  6i  i 2  9  6i  1  8  6i
2
z 2  6 z  10  (8  6i )  6(3  i )  10  8  6i  18  6i  10  (8  18  10)  i(6  6)  0  0  i  0

Comentarii:
- relația z 2  6 z  10  0 poate fi privită ca ecuație de gradul II, în necunoscuta z ; în acest
caz numărul complex 3  i ar reprezenta o soluție a ecuației;
- rezolvarea ecuației de gradul II, cu coeficienți reali, cazul   0 :
o identificarea corectă a coeficienților: a  1, b  6, c  10 ,
not
o   b 2  4ac  36  40  4  4i 2   2 ,
b   6  2i
o z1,2    3i ,
2a 2
o 3  i soluție a ecuației, deci pentru z  3  i , egalitatea z 2  6 z  10  0 este
adevărată.
MI.3. Se consideră numărul complex z  1  i . Arătați că 2 z  z 2  2 .
Comentarii:
- cerință similară exercițiului anterior;
1  i  1  i 
 2i ,  2i ; relațiile
2 2
- recomandăm reținerea următoarei proprietăți:
anterioare sunt utile pentru a genera calcului expresiilor de tipul 1  i  .
n

P a g i n a | 10
MI.4. Arătați că suma pătratelor elementelor mulțimii M  n  n  1  2 este

egală cu 5.
Rezolvare
M  n  n  1  2
n 1  2  n  3 , n   M  0,1, 2 .
Suma pătratelor elementelor mulțimii M : 02  12  22  0  1  4  5 , ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- scrierea unei mulțimi prin enumerarea elementelor sale presupune rezolvarea întregului set
de condiții prezente în definirea analitică a mulțimii; acordăm atenție tipului de conectori
logici: conjuncție (și)/disjuncție (sau).
MI.5. Se consideră numerele complexe z1  3  3i și z2  5  6i .

Arătați că 2 z1  z2  1 .
Rezolvare
Prin înlocuire directă obținem: 2 z1  z2  2  (3  3i )  (5  6i )  6  6i  5  6i  1 , ceea ce încheie
rezolvarea.
Reținem:
- pentru două numere complexe: z1  a  ib și z2  c  id , a, b, c, d 
o z1  z2  (a  ib)  (c  id )  (a  c)  i (b  d ) ;
o z1  z2  (a  ib)  (c  id )  (ac  bd )  i (ad  bc) .

P a g i n a | 11
SN-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE

NATURII
SN.1. Determinați suma primilor trei termeni ai progresiei geometrice (bn ) n 1 ,

știind că primul termen b1  2 și rația este q  3 .
Comentarii:
- în cadrul lecției am prezentat atât contextul teoretic esențial implicat de progresiile
aritmetice; enunțul de față necesită recapitularea noțiunii de progresie geometrică, în acest
sens prezentând următoarea fișă de teorie (similară cu cea de la progresiile aritmetice):
-
 bn n1  ( , , , ) Șir (în cazul de față progresie geometrică)
b2  6 b2 - notație pentru al doilea termen al șirului (un termen particular)
6 – valoarea corespunzătoare termenului
bn un termen general, a n -lea, n  1
bn 1 , bn 1 - alți termeni generali
bn 1  bn  q , n  1 Relație prin care se definește o progresie geometrică
Caz particular: b5  b4  q
S n  b1  b2  ...  bn Suma primilor n termeni
Pn  b1  b2  ...  bn Produsul primilor n termeni
Consecințe. Proprietăți
bn 1 b5
bn  , n  1, q  0 , caz particular: b4  , q0
q q
bn 1 b
 q , n  1, bn  0 , caz particular: q  5 , b4  0
bn b4
bn  b1  q n 1 , n  1 , caz particular: b5  b1  q 4
bm b
 q mn , bn  0 , m, n  1 , caz particular: 8  q83  q5 , b3  0
bn b3
bn2  bn 1  bn 1 , n  2 b22  b3  b1
, caz particular:
b1  bn  b2  bn 1  b3  bn  2  ...  bk  bn  k 1 , 1  k  n ,
caz particular: b1  b4  b2  b3
 qn 1 n n 1
b1  , q 1
Sn   q 1 ; Pn  b1  q 2 , n  1
n
 nb , q 1
 1
Rezolvare
(bn ) n 1 progresie geometrică
bn  b1  q n 1 , n  1  b2  b1  q  2  3  6 , b3  b1  q 2  2  32  18
b1  2 , q  3
În notația S3  b1  b2  b3 , ținând cont că am determinat valorile celor trei termeni ai sumei, obținem
S3  2  6  18  26 , ceea ce încheie rezolvarea

P a g i n a | 12
Reținem:
- am prezentat o rezolvare naturală, în sensul în care se pornește de la definirea progresiei
geometrice, însă ipotezele problemei permiteau și calculul direct al sumei, prin utilizarea
qn 1
formulei Sn  b1  , pentru cazul particular b1  2 , q  3, n  3 ;
q 1
- cunoașterea proprietăților progresiilor geometrice este necesară pentru a putea rezolva
cerințe mai complexe sau pentru a optimiza rezolvarea cerințelor simple.
SN.2. Determinați suma primilor trei termeni ai progresiei aritmetice (an ) n 1 ,

știind că a2  2 .
Comentarii:
- recomandăm lectura proprietăților progresiilor aritmetice, prezentată în cadrul lecției.
Rezolvare
( an ) n 1 progresie aritmetică
an  a1  (n  1)r , n  1  a1  a2  r  2  r , a3  a2  r  2  r
a2  2
În notația S3  a1  a2  a3 , ținând cont de rezultatele anterioare obținem
S3  (2  r )  2  (2  r )  6 , ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- deși exercițiul are la bază o cerință de calcul al unei sume de termeni pe caz particular (a
primilor 3 termeni ai progresiei aritmetice), un element de dificultate este reprezentat de
faptul că ipotezele problemei nu permit determinarea fiecărui termen al sumei, ci doar
exprimarea acestora în funcție de termenul cunoscut, a 2 ; cunoașterea unui singur termen
(începând cu al doilea) al progresiei aritmetice permite doar calculul sumei
S3  a1  a2  a3 sau a sumei a1  a3 , alte exprimări numerice neputând fi obținute în
acest context;
- a se vedea și problema prezentată în cadrul lecției, care are la bază aceeași abordare.
SN.3. Determinați al treilea termen al progresiei geometrice (bn ) n 1 , știind că b1  1

și b2  2 .
Rezolvare
b2 2
bn 1  bn  q , n  1  q   2 și b3  b2  q  2  2  4 , ceea ce încheie rezolvarea.
b1 1
b1  1 , b2  2
Reținem:
- cunoașterea oricăror 2 termeni consecutivi dintr-o progresie permite determinarea rației
progresiei;
- cunoașterea unui termen și a rației permite determinarea formulei progresiei, deci calculul
oricărui termen al acesteia.

P a g i n a | 13
SN.4. Determinați termenul b7 al progresiei geometrice (bn ) n 1 , știind că b5  3 și

b6  6 .
Rezolvare
b6 6
bn 1  bn  q , n  1  q   2 și b7  b6  q  6  2  12 , ceea ce încheie rezolvarea.
b5 3
b5  3 , b6  6
Reținem:
ca alternativă de rezolvare se poate utiliza și formula bn  bn 1  bn 1 , pentru cazul n  6 ;
2
-
facem precizarea că utilizarea acestei formule trebuie făcută cu interpretarea tuturor
condițiilor, în sensul în care cunoscându-se doar bn 1 și bn 1 din progresia geometrică, vom
accepta ambele valori – și cea pozitivă, și cea negativă – ca posibile valori pentru bn .
SN.5. Arătați că (0, 2 10  1)(0, 2 10  1)  3 .
Comentarii:
- acest ultim exercițiu din setul de modele pentru specializarea științele naturii se referă la
calculul numeric, ceea ce implică următoarele categorii de cunoștințe:
o apartenența unui număr la , ,  , , , ;
o forme de scriere pentru numere (de exemplu fracții ordinare, fracții zecimale, puteri,
radicali)
o proprietăți ale operațiilor cu numere (după caz: comutativitate, asociativitate,
element neutru, elemente simetrizabile – opus / invers) și între operații –
distributivitate – factor comun;
o regula semnelor la înmulțire/împărțire;
o ordinea operațiilor (ordinul I – adunare/scădere, ordinul II – înmulțire/împărțire,
ordinul III – puteri);
o calcul cu paranteze;
o aplicații numerice ale formulelor de calcul prescurtat.
- cu excepții precum calculul numeric pe mulțimea numerelor complexe și extinderea
noțiunilor de puteri și radicali, majoritatea elementelor enumerate anterior au fost introduse
în studiu și au fost exersate pe parcursul claselor gimnaziale;
- amintim, în legătură directă cu membrul stâng al relației din enunț, următoarele formule de
calcul prescurtat, fără ca enumerarea să reprezinte tot instrumentarul de formule studiate:
o (a  b) 2  a 2  2ab  b 2 , oricare a, b  ;
o (a  b)(a  b)  a 2  b 2 , oricare a, b  .
Rezolvare
2
0, 2 10  10  2
10
(0, 2 10  1)(0, 2 10  1)  (0, 2 10  1)(0, 2 10  1)  (2  1)(2  1)  1  3  3 , ceea ce încheie
rezolvarea.

P a g i n a | 14
Observație:
Putem folosi formula (a  b)(a  b)  a 2  b 2 care conduce la calculul
(0, 2 10  1)(0, 2 10  1)  (0, 2 10)  1  2  1  4  1  3 , dar utilizarea formulei de calcul
2 2 2 2
a b a b b2
a2
prescurtat nu aduce avantaje directe în rezolvarea cerinței.

P a g i n a | 15
T-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, TEHNOLOGIC
T.1. Arătați că 3  (2  20)  180  6 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 5 – Științele naturii;
- specificul calculului numeric este dat de prelucrarea radicalilor de ordinul 2; în acest
context reamintim:
o adunarea/scăderea radicalilor de același ordin (sub rezerva bunei definiri):
a b  c b  (a  c) b ; a b  c b  (a  c) b (similar metodei factorului
comun);
o înmulțirea/împărțirea radicalilor de același ordin (sub rezerva bunei definiri):
a b  c d  (a  c ) b  d ; a b : (c d )  (a : c)  b : d sau echivalent
a b a bd
d)
 (raționalizarea numitorului, cu scopul de a elimina radicalii de
c d cd
la numitor);
o extragerea unui factor de sub semnul radical (sub rezerva bunei definiri):
 de regulă aplicabil radicalilor din numere naturale;
 se descompune numărul natural de sub semnul radical în puteri de numere
a 2n  a n  a ;
n
prime și se ține conte de regulile:
a 0
a 2 n 1  a2n  a  a 2n  a  a n  a
 exemplu: 282  25  32  24  2  32  22  3  2 ;
o introducerea unui factor sub semnul radical (sub rezerva bunei definiri):

 a b, a  0
2
a b  ;

  a 2
b , a  0
o notația a (radical de ordinul 2 din a sau rădăcina pătrată a lui a ) reprezintă unica
soluție pozitivă a ecuației x  a (acel număr pozitiv care prin înmulțire cu el
2
însuși are ca rezultat numărul a ) și are sens numai în condiția a  0 ;
 a
2
o în condițiile de bună definire, a 2  a și  a (!)
Rezolvare
3  (2  20)  180  6
20  4  5  4  5  2 5  3  (2  2 5)  6 5  6  6 5  6 5  6
180  4  9  5  4  9  5  2  3  5  6 5
Reținem:
- o cerință de tipul arătați că / verificați că implică validarea unui enunț printr-un procedeu
logico-matematic; în condițiile în care cerința este de tipul verificați dacă, atunci afirmația
ce continuă cerința de acest tip poate fi validată (demonstrăm că este adevărată) sau
invalidată (demonstrăm că este falsă).

P a g i n a | 16
T.2. Arătați că 11  ( 11  1)  ( 11  3)  8 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului anterior;
Rezolvare
11  ( 11  1)  ( 11  3)  8
11  ( 11  1)  11  11  11  11  11
( 11  3)   11  3
 11  ( 11  1)  ( 11  3)  11  11  11  3  11  3  8
T.3. Arătați că  5     5    .
1 1 99
 2  2 4
Comentarii:
- a se vedea formulele de calcul prescurtat prezentate în cadrul exercițiului 5 – Științele
naturii.
Rezolvare
 1  1  99
5  5   
 2  2 4
(a  b)(a  b)  a 2  b 2 , oricare a, b 
1
a  5, b 
2
1 100 1 100  1 99
2
 1  1 1
  5     5    52     4) 25      .
 2  2 2 4 4 4 4 4
T.4. Arătați că 1      1      2 .

1 1 1 1 1 1
 2 3 6  2 3 6
Rezolvare
2
 1 1 1  1 1 1
1      1      2
 2 3 6  2 3 6
1 2)1 1)1 1 2 1 1 33) 1 1 2
1    1   1  1   1  11  2
2 3 6 2 6 2 6 2 2 2
2
 1 1 1
1      2  4
2
 2 3 6
2
 1 1 1  1 1 1
În concluzie, 1      1      4  2  2 , ceea ce încheie rezolvarea.
 2 3 6  2 3 6

P a g i n a | 17
Reținem:
- specificitatea cerinței este legată de calculul cu fracții ordinare; reamintim faptul că
adunarea fracțiilor ordinare presupune, de regulă, aducerea la același numitor, parcurgându-
se etapele:
o determinarea celui mai mic multiplu comun al numitorilor (implicând
descompunerea numitorilor în factori primi);
o amplificarea fracțiilor cu factorii ce completează numitorul până la c.m.m.m.c
determinat;
- în cazul de față, am evitat adunarea de la început a tuturor fracțiilor, utilizând particularități
ale unor sume de fracții.
T.5. Arătați că  3  3      1 .
1 1 5
 5 3  14
Rezolvare
 1 1 5
 3  3     1
 5 3  14
1 1 3 1 1 1 1 1  1 1  5 14 5
3         3  3      1
5 3 1 5 3 1 5 5  5 3  14 5 14
1 1 1 15 1 14
3  3    5) 3    
5 3 5 5 5 5
Reținem:
- specificitatea cerinței este legată de calculul cu fracții ordinare și ordinea operațiilor; sunt
implicate operații de amplificare și simplificare de fracții, punctând că simplificarea se poate
face în cadrul aceleași fracții sau în fracții aflate în produs.

P a g i n a | 18
P-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, PEDAGOGIC
 1 1 
P.1. Arătați că 2   4.
 2 1 2 1 
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 5 – Științele naturii și exercițiului 1 -
Tehnologic;
- specificul calculului numeric este dat de prelucrarea radicalilor de ordinul 2; în acest
context completăm cele reamintite în exercițiile menționate cu aspecte privind raționalizarea
numitorilor (sub rezerva bunei definiri):
Numitor Conjugată Rezultat
a a a
a b b ab
a b a b a b
a b a b a b
a b sau b a a b a  b2
a b a b a  b2
b a b a b2  a
- prezența radicalilor la numitorul fracțiilor sugerează utilizarea operației de raționalizare, în
acest context fiind echivalentă cu aducerea fracțiilor la același numitor pentru a putea
efectua suma de fracții ordinare.
Rezolvare
Deoarece desfacerea parantezei nu reprezintă în acest caz un avantaj, debutăm cu rezolvarea parantezei,
prin aducerea la același numitor al fracțiilor.
2 1) 2 1)
1 1 21 21 2 2 2 2
    2 2
2 1 2 1  
2 1 2 1 2 1 1
 1 1 
 2
2
2     2 2 2  2  2  2  4 , ceea ce încheie rezolvarea.
 2 1 2 1 
Reținem:
- o cerință de tipul celei abordate anterior presupune efectuarea de calcul numeric;
- avantajul formulărilor de acest tip este existența răspunsului la care trebuie ajuns prin
aplicarea corectă a proprietăților operațiilor studiate, ceea ce permite verificarea calculelor
și identificarea eventualelor erori în cazul în care răspunsul nu coincide cu cel precizat în
problemă.
 3 2 6
P.2. Arătați că      1.
 2 3  27  8
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 5 – Științele naturii, exercițiului 1 – Tehnologic
și exercițiului anterior prezentat;

P a g i n a | 19
Rezolvare
Deoarece desfacerea parantezei nu reprezintă în acest caz un avantaj, debutăm rezolvarea cu aplicarea
de transformări prin echivalență a relației ce trebuie verificată.
 3 2 6 27  8 3 2 27  8
    1  0   
 2 3  27  8 6 2 3 6
Folosim extragerea a factorilor de sub semnul radical, cu descompunerea cantităților de sub semnul
radical în puteri de factori primi sau echivalent:
27  9  3  9  3  3 3
27  8 3 3  2 2 3 3 2 2 3 2
     
6 6 6 6 2 3
2 3
8 2 2 2
3
3 2 27  8
Am obținut că egalitatea   este adevărată, deci și egalitatea inițială este
2 3 6
adevărată, ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- a verifica o egalitate poate însemna prelucrarea unuia sau ambilor membri, inclusiv prin
aplicarea de transformări prin echivalență a relației de egalitate;
- în cazul de față, transformarea a presupus înmulțirea ambilor membri cu o aceeași cantitate
nenulă.
P.3. Arătați că 5 3  32  18  2  4  75  2 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiilor anterioare de la Tehnologic și de la Pedagogic.
Rezolvare
Folosim extragerea a factorilor de sub semnul radical, cu descompunerea cantităților de sub semnul
radical în puteri de factori primi sau echivalent:
32  16  2  16  2  4 2
18  9  2  9  2  3 2
42
75  25  3  25  3  25 3
 5 3  32  18  2  4  75  5 3  4 2  3 2  2  2  5 3  2
4 2
Relația este adevărată.

P a g i n a | 20
1 
P.4. Arătați că 64   : 0,5  1  8 .
 2 
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiilor anterioare de la Tehnologic și de la Pedagogic;
- specificitatea exercițiului este datorată prezenței atât a fracțiilor ordinare cât și a fracțiilor
zecimale, precum și a radicalilor, necesitând cunoașterea regulilor de operare cu fiecare
dintre acestea.
Rezolvare
Deoarece desfacerea parantezei nu reprezintă în acest caz un avantaj, debutăm rezolvarea cu efectuarea
calculelor din paranteză.
5(5 1 1 1 1
0,5    : 0,5  1  :  1  1  1  0
10 2 2 2 2
1 
 64   : 0,5  1  8  0  8
2 
64  8
P.5. Arătați că 2  18  2  9    2  9  8  : 2  5 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiilor anterioare de la Tehnologic și de la Pedagogic;
- este implicat calcul numeric în domeniul numerelor întregi, cu accent pe ordinea operațiilor
și calcul cu paranteze.
Rezolvare
Deoarece desfacerea parantezelor nu reprezintă în acest caz un avantaj, debutăm rezolvarea cu
efectuarea calculelor din paranteze.
18  2  9  18  18  0
 2  18  2  9    2  9  8  : 2  2  0  10 : 2  0  5  5
2  9  8  18  8  10

P a g i n a | 21
MI-I.2. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ

– INFORMATICĂ
MI.6. Determinați cel mai mare număr întreg m pentru care soluțiile ecuației
x 2  11x  m  0 sunt numere reale.
Rezolvare
x 2  11x  m  0 - ecuație de gradul II, cu coeficienți reali ( m întreg).
O astfel de ecuație admite soluții reale dacă și numai dacă discriminantul ecuației este mai mare sau egal
cu 0.
Impunem   b  4ac  0 .
2
În cazul de față, coeficienții sunt 1, 11, m , deci condiția se rescrie astfel:

121 1
  (11) 2  4 1 m  121  4m  0  4m  121  m   30
4 4
m  , cea mai mare valoare  m  30 .
Reținem:
forma generală a ecuației de gradul II: ax  bx  c  0 , a  0 ;
2
-
- dacă a, b, c  , atunci:
b  
o   b 2  4ac  0 implică soluții reale, diferite, x1,2  ;
2a
b
o   b 2  4ac  0 implică soluții reale, egale, x1,2  ;
2a
o   b 2  4ac  0 implică soluții complexe, nereale, complex conjugate,
b  
x1,2  , unde   i  .
2a
MI.7. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  6 . Determinați numărul real a ,

știind că f (a)  f (a  2) .
Rezolvare
f (a )  a 2  6
f (a  2)  (a  2) 2  6  a 2  6  (a  2) 2  6  a 2  (a  2) 2  a  a  2
f (a )  f (a  2)
Cazul 1. a  a  2  0  a  2 , caz ce nu este verificat de nicio valoare.
Cazul 2. a  (a  2)  a   a  2  2a  2  a  1 .
În concluzie, singura valoare reală care verifică toate condițiile problemei este a  1 .
Reținem:
- în rezolvarea cerinței, am pornit de la înlocuirea argumentului funcției cu expresiile a ,
a  2 și am aplicat reguli de calcul algebric;
o relație de tipul a  b este echivalentă cu a  b , ceea ce este echivalent cu a  b sau
2 2
-
a  b ;

P a g i n a | 22
- alternative de prelucrare a relației a 2  (a  2) 2 :

o a 2  (a  2) 2  0   a  (a  2)   a  (a  2)   (2a  2)  2  0  4a  4
o a  a  4a  4  4 a  4
2 2
- o altă metodă presupune folosirea proprietății funcțiilor de gradul II privind axa de simetrie
a reprezentării grafice; astfel f :  , f ( x)  ax 2  bx  c , a, b, c  , a  0 , admite
b
ca axă de simetrie dreapta d: x , ceea ce implică faptul că
2a
 b   b 
f     f     , oricare   ; în cazul de față, axa de simetrie este chiar
 2a   2a 
b 0
axa Oy , d : x      0 ; folosind notația auxiliară m  a  1 , ceea ce implică
2a 2
a  m  1 , relația f (a )  f (a  2) se rescrie f (m  1)  f (m  1) și implică m  0 , deci
a  1 ; pentru a evita notația auxiliară se putea utiliza următorul rezultat: în notația generală
mn b
a funcției de gradul II, egalitatea f  m   f  n  implică   ; astfel, cum
2 2a
f (a )  f (a  2) și axa de simetrie este d : x 0, rezultă
a  (a  2) 2a  2
  a  1  0 , deci a  1 .
2 2
- Observați reprezentarea grafică pentru ipotezele date:
MI.8. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  mx  2m , unde m este număr

real. Determinați mulțimea valorilor reale ale lui m , știind că f ( x)  0 pentru
orice număr real x .
Comentarii:
- în contextul funcțiilor de gradul II, o condiție de tipul f ( x )  0 pentru orice număr real x
implică faptul că ecuația atașată f ( x )  0 nu admite soluții reale ( f ( x )  0 pentru orice
număr real x ); pentru a asigura echivalența, trebuie să impunem și condiția a  0 , prin a
2
înțelegând coeficientul termenului x din legea funcției.

P a g i n a | 23
Rezolvare
f :  , f ( x)  x 2  mx  2m f ( x)  0 nu admite soluții reale   m 2  8m  0
f ( x)  0 pentru orice număr real x  a  1  0  a 1 0
Condiția a  1  0 fiind îndeplinită, continuăm cu rezolvarea condiției   m 2  8m  0 , m  , care

reprezintă o inecuație de gradul II în necunoscuta m .
Cum m 2  8m  m(m  8) se anulează pentru m  0 și pentru m  8 , din tabelul de semn asociat
expresiilor de gradul II (în ), rezultă:
Semnul m  0 8 
coeficientului
+ + +
m 2  8m
+ 0 - 0
termenului m2
este +
În concluzie, condiția   m 2  8m  0 este verificată de oricare m   0,8  .
Astfel, condiția f ( x )  0 pentru orice număr real x este îndeplinită pentru oricare m   0,8  , ceea ce
încheie rezolvarea.
Reținem:
- în contextul f :  , f ( x)  ax 2  bx  c , a, b, c  , a  0 avem următoarele
caracterizări:
  0
o f ( x)  0, x    ;
a  0
  0
o f ( x)  0, x    ;
a  0
  0
o f ( x)  0, x    ;
 a  0
  0
o f ( x)  0, x    .
a  0
- caracterizările anterioare sunt utile în contextul în care dorim să argumentăm că o funcție
de gradul II păstrează semn constant - funcție (strict) pozitivă , (strict) negativă.
MI.9. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  mx  5 , unde m este număr real.

Determinați mulțimea valorilor reale ale lui m , știind că vârful parabolei asociate
funcției f are abscisa egală cu 3 .
Comentarii:
- în contextul funcțiilor de gradul II, f :  , f ( x)  ax 2  bx  c , a, b, c  ,
a  0 , desenul (curba) funcției (reprezentarea grafică a funcției într-un sistem cartezian de
coordonate) este de tip parabolă, curbă de ecuație y  ax 2  bx  c ;
 b   b 
- vârful parabolei: V   , ,  - abscisa vârfului;  - ordonata vârfului;
 2a 4a  2a 4a
b
- ecuația x   , y corespunde axei de simetrie a parabolei.
2a

P a g i n a | 24
Rezolvare
f:  , f ( x)  x 2  mx  5
b m
a  1, b  m, c  5  3   3  m  6 .
2a 2
 b 
V  , 
 2a 4a 
vârful parabolei asociate funcției f are abscisa egală cu 3
În concluzie, condiția problemei se realizează pentru m  6 .
MI.10. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x  15 . Determinați numărul real m

pentru care f (m)  f (m  1)  35 .
Rezolvare
f :  , f ( x)  x  15
f (m)  m  15
f (m  1)  (m  1)  15  m  16  (m  15)  (m  16)  35  2m  31  35  2m  4
f (m)  f (m  1)  35
În concluzie, valoarea care corespunde sistemului de condiții este m  2  .

P a g i n a | 25
SN-I.2. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE

NATURII
SN.6. Se consideră funcțiile f :  , f ( x)  x 2  3x  2 și g :  ,

g ( x)  2 x  4 . Calculați suma dintre abscisele punctelor de intersecție a graficelor
celor două funcții.
Comentarii:
- a determina intersecția graficelor/ reprezentărilor grafice corespunzătoare la două funcții
înseamnă a identifica toate perechile de coordonate ( x, y )  G f  Gg , deci a
( x , f ( x )) ( x , g ( x ))
determina mulțimea ( x, y ) y  f ( x)  g ( x) , unde x trebuie să aparțină intersecției

domeniilor de definiție ale funcțiilor date;
- din punct de vedere algebric, determinarea coordonatelor punctelor de intersecție dintre
două funcții f , g , se reduce la pașii:
o rezolvarea ecuației f ( x)  g ( x) ;
o admiterea ca abscisă a punctelor de intersecție doar a valorilor corespunzătoare lui
x aflat la intersecția domeniilor de definiție ale funcțiilor;
- se poate face și o determinare cu ajutorul reprezentării geometrice a graficelor funcției într-
un același sistem de coordonate xOy (cu limitările privind exactitatea măsurătorilor,
impuse de această metodă).
Rezolvare
f:  , f ( x)  x 2  3 x  2
g :  , g ( x)  2 x  4  x  3x  2  2 x  4  x  5 x  6  0
2 2
f ( x)  g ( x) , x 
x2  5x  6  0
  b 2  4ac  (5) 2  4 1 6  25  24  1  0
b   (5)  1 5  1  x1  3 
 x1,2    
2a 2 2  x2  2 
Ambele abscise convin condițiilor problemei, deci suma lor este x1  x2  3  2  5 , ceea ce încheie
rezolvarea.
Observație:
Din condiția y  f ( x)  g ( x) , ordonatele celor două puncte de intersecție sunt
 y1  g ( x1 )  g (3)  2  3  4  2
 .
 y2  g ( x2 )  g (2)  2  2  4  0
Punctele de intersecție, evidențiate și cu ajutorul reprezentărilor geometrice ale graficelor celor două
funcții sunt A(2, 0) și B (3, 2) .

P a g i n a | 26
Reținem:
- există o condiție specifică pentru determinarea coordonatelor punctelor de intersecție dintre
reprezentările grafice asociate la două funcții; condiția, evidențiată anterior, nu depinde de
tipul funcțiilor;
- acordăm atenție ca rezolvarea algebrică a unei astfel de cerințe să îndeplinească și condițiile
privind domeniile de definiție ale funcțiilor implicate.
SN.7. Determinați numărul real a pentru care punctul A(a, a 2 ) aparține

graficului funcției f :  , f ( x)  4 x  4 .
Comentarii:
- din punct de vedere algebric, verificarea apartenenței unei perechi ordonate de numere reale,
( ,  ) , la graficul unei funcții numerice f : A  B se reduce la verificarea sistemului
 f ( )  

   A , în cazul verificării tuturor condițiilor fiind adevărat că ( ,  )  G f ;
  B

- neîndeplinirea cel puțin a uneia dintre condițiile anterioare implică ( ,  )  G f .
Rezolvare
f:  , f ( x)  4 x  4
 f (a)  a 2  4a  4  a 2  a 2  4a  4  0
  
  a   a   a
 a 2  a 2  a2 
  
( a, a 2 )  G f
Cum a 2  4a  4  (a  2) 2 , ecuația a 2  4a  4  0 este echivalentă cu (a  2) 2  0 , ceea ce implică
soluția dublă a  2  .

P a g i n a | 27
Observație:
Reprezentare geometrică:
SN.8. Se consideră funcția f :  , f ( x)  3x  1 . Determinați numerele naturale

x pentru care f ( x)  7 .
Comentarii:
- pe caz general, fiind date două funcții numerice f : A  B și g : C  D ,
A, B, C , D  , o condiție de tipul f ( x)  g ( x) (sau , ,  ) poate fi privită:
o algebric, implicând rezolvarea unei inecuații, cu domeniul de admisibilitate al
soluțiilor de tipul A  C ; rezolvarea inecuațiilor implică specificități datorate
tipului de funcții implicate;
o geometric, implicând reprezentarea geometrică a graficului funcțiilor, cu
determinarea coordonatelor punctelor de intersecție (dacă există) și selectarea din
domeniul comun doar a acelor valori ale absciselor ce corespund, în cazul
f ( x)  g ( x) , la porțiunea de desen al funcției f reprezentată sub desenul funcției
g;
- cerința din problema de față este un caz particular, în acest caz g fiind o funcție constantă,
deci reprezentarea sa este o dreaptă (porțiune de dreaptă) paralelă sau confundată cu axa
Ox ;
- în cazul în care g  0 , o cerință de tipul f ( x )  0 (sau , ,  ) este similară cu cerința de
a studia semnul funcției f .
Rezolvare
f:  , f ( x)  3x  1
 3x  1  7  3 x  6  x  2 , x   S  (, 2)  .
f ( x)  7 , x 
În concluzie, numerele naturale care îndeplinesc ipotezele problemei sunt 0 și 1.

P a g i n a | 28
Observație:
Reprezentarea geometrică:
SN.9. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  20 . Determinați numerele reale a

știind că f (a )  a .
Comentarii:
- condiția problemei este de tipul f ( x )  y , ceea ce este echivalent cu a determina perechile
( x, f ( x)) ce aparțin graficului funcției f și care satisfac anumite restricții;
- putem reține că punctele geometrice corespunzătoare unei condiții particulare de tipul
f ( x )  x ( f funcție numerică, definită pe sau submulțimi ale acesteia) se află la
intersecția dintre reprezentarea geometrică a graficului funcției f cu prima bisectoare –
dreapta ce conține bisectoarea unghiului drept cu vârful în originea sistemului de axe
xOy , corespunzător cadranul I, adică dreapta de ecuație d : y  x .
Rezolvare
f:  , f ( x)  x 2  20
 a  20  a  a  a  20  0
2 2
f (a)  a , a 
a 2  a  20  0
  (1) 2  4 1  (20)  1  80  81  0
(1)  81 1  9  a1  5 
 a1,2   
2 2 a2  4 
Ambele numere convin condițiilor problemei.

P a g i n a | 29
Observație:
Reprezentare grafică:
SN.10. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  2 . Rezolvați în mulțimea

numerelor reale ecuația f ( x)  x .
Comentarii:
- cerință similară cu cea din exercițiul precedent.
Rezolvare
f:  , f ( x)  x 2  2
 x 2 x  x  x2  0
2 2
f ( x)  x , x 
x 2  x  2  0  x 2  2 x  x  2  x( x  2)  ( x  2)  ( x  2)( x  1)  0
x1  2 

x2  1
Mulțimea soluțiilor ecuației f ( x )  x este S  1; 2 .
Observație:
Am preferat să abordăm acest exercițiu prin evidențierea unei metode de descompunere a expresiilor
algebrice de gradul II.

P a g i n a | 30
T-I.2 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, TEHNOLOGIC
T.6. Se consideră funcția f :  , f ( x)  3x  1 . Calculați ( f f )(1) .
Comentarii:
- cerință similară cu cea din exercițiul prezentat în cadrul lecției de recapitulare;
- reamintim din acel context faptul că ( f f )( x)  f ( f ( x)) .
Rezolvare
f:  , f ( x)  3x  1
(f f )(1)  f ( f (1)) 
( f f )(1)  f (2)  3  2  1  6  1  5 .
f (1)  3 1  1  3  1  2 
În concluzie ( f f )(1)  5 , ceea ce încheie rezolvarea.
T.7. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  5 x  6 . Determinați abscisele

punctelor de intersecție a graficului funcției f cu axa Ox .
Comentarii:
- completăm elementele de recapitulare pentru domeniul funcțiilor numerice, prezentând
abordarea generală pentru cerințe standard (dar esențiale pentru studiul unei funcții) –
intersecțiile reprezentării grafice a funcției cu axele de coordonate; pentru aceasta, în notația
generală f : A  B , A, B  , nevide, evidențiem următoarele:
o G f  ( x, f ( x )) x  A - graficul funcției f ; fiecărei perechi de coordonate
( x, f ( x)) a graficului funcției îi corespunde în planul în care se fixează un sistem
de axe de coordonate xOy un unic punct pentru care x reprezintă abscisa
punctului și y  f ( x ) reprezintă ordonata punctului;
o Ox  ( x, 0 ) x   , deci orice punct al axei Ox are ordonata egală cu 0 ;
o Oy  (0, y ) y   , deci orice punct al axei Oy are abscisa egală cu 0 ;
- în acord cu notații anterioare:
o intersecția dintre graficul funcției f și axa Oy reprezintă perechea de coordonate
corespunzătoare la G f  Oy  (0, y ) 0  A, y  f (0) ; de reținut că există
intersecție dintre reprezentarea grafică a funcției și axa Oy numai în condițiile în
care 0 (zero) este element al domeniului de definiție al funcției; în caz că există,
intersecția este reprezentată de un unic punct de coordonate (0, f (0)) ;
o intersecția dintre graficul funcției f și axa Ox sunt perechile de coordonate
corespunzătoare la G f  Ox  ( x, 0 ) x  A, f ( x)  0  B ; etapele de
determinare a intersecțiilor de acest tip sunt:
 observarea faptului că 0 (zero) este punct al codomeniului funcției; dacă
acesta nu aparține codomeniului, nu există intersecții;

P a g i n a | 31
 f ( x)  0
 rezolvarea sistemului de condiții  (deci rezolvarea ecuației
 x  A
atașate și păstrarea ca soluții doar a valorilor ce aparțin domeniului de
definiției al funcției);
 evidențierea perechilor de coordonate în care abscisa reprezintă valoare
acceptată la pasul anterior, iar ordonata este 0 (zero).
- a se vedea rezolvarea ecuației de gradul 2, prezentată în cadrul exercițiului 6 – Matematică-
Informatică.
Rezolvare
f:  , f ( x)  x 2  5 x  6
 f ( x)  0  x2  5x  6  0
 
 x  x
Rezolvăm ecuația de gradul 2: x  5 x  6  0 .
2
Coeficienții ecuației sunt a  1, b  5, c  6 .

b   (5)  1 5  1
 x1,2    .
2a 2 1 2
5 1 6 5 1 4
Soluțiile sunt x1    3  , respectiv x2    2  , și acestea reprezintă abscisele
2 2 2 2
punctelor de intersecție ale reprezentării graficului funcției cu axa Ox , ceea ce încheie rezolvarea.
Observație:
Reprezentarea grafică a funcției, cu evidențierea punctelor de intersecție cu axa Ox :
T.8. Determinați coordonatele punctului de intersecției a graficelor funcțiilor

f :  , f ( x)  3 x  4 și g :  , g ( x)  8  x .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 6 – Științele naturii.
Rezolvare
f :  , f ( x)  3 x  4
g :  , g ( x)  8  x  3x  4  8  x  4 x  4  x  1 .
f ( x)  g ( x) , x 
Am determinat abscisa punctului de intersecție a graficelor funcțiilor, x  1 .

P a g i n a | 32
Ordonata punctului de intersecție se obține fie din calculul implicat de f (1)  3 1  4  7 , fie de
g (1)  8  1  7 .
În concluzie, coordonatele punctului de intersecție formează perechea de coordonate (1, 7) .
Observație:
Reprezentarea grafică a funcțiilor, cu evidențierea punctului lor de intersecție:
T.9. Se consideră x1 și x2 soluțiile ecuației x 2  4 x  m  0 , unde m este număr real.

Determinați numărul real m pentru care x12  x22  2 .
Comentarii:
- suntem în contextul ecuațiilor de gradul 2, cerința fiind verificarea unei relații între
rădăcinile ecuației; cum ecuația are termenul liber variabil - m număr real, a verifica relația
prin determinarea soluțiilor ecuației este dificil, necesitând și o discuție după semnul
discriminantului  .
- de regulă, verificarea sau obținerea de relații între rădăcinile unei ecuații de gradul 2 (și de
grad superior) implică utilizarea relațiilor lui Viete;
- în notația generală a unei ecuații de gradul 2, ax  bx  c  0 , a, b, c  , a  0 , relațiile
2
lui Viete sunt:

b
o suma rădăcinilor (soluțiilor ecuației): S  x1  x2   ;
a
c
o produsul rădăcinilor (soluțiilor ecuației): P  x1  x2  .
a
- în rezolvare este
necesară și utilizarea formulei de calcul prescurtat
(a  b)  a  2ab  b , oricare a, b  .
2 2 2
Rezolvare
x2  4x  m  0
b 4 4 c m
x1 și x2 soluții  S  x1  x2      4 , P  x1  x2    m .
a 1 1 a 1
a  1, b  4, c  m
Cum ( x1  x2 ) 2  x12  2 x1 x2  x2 2
 x12  x2 2  ( x1  x2 ) 2  2 x1 x2  S 2  2 P  42  2m  16  2m
x12  x22  2 (din ipoteză)  16  2m  2

P a g i n a | 33
Obținem 16  2  2m , deci 2m  14 și obținem soluția m  7  , ceea ce încheie rezolvarea.

Reținem:
- cerințe de determinare sau verificare a unor relații între soluțiile unei ecuații algebrice
implică, de regulă, scrierea și prelucrarea relațiilor lui Viete;
- se poate remarca faptul că relațiile lui Viete nu depind de natura soluțiilor (reale sau
complexe nereale); în cazul de față, pentru m  7 , discriminantul
  b  4ac  (4)  4 1 7  16  28  12  0 , deci soluțiile ecuației sunt exprimate
2 2
prin numere complexe conjugate (deci nereale).
T.10. Determinați numerele reale m știind că punctul A( m, 6) aparține graficului

funcției f :  , f ( x)  x 2  2 .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 7 – Științele naturii.
Rezolvare
f:  , f ( x)  x 2  2
 f ( m)  6

  m .
 6

A( m, 6) aparține graficului
f ( m)  6
 m  2  6  m  4  m  2 , deci m  2  sau m  2 
2 2
f ( m)  m 2  2
În concluzie, 2 și 2 sunt singurele valori care îndeplinesc toate condițiile problemei.
Observație:
Reprezentarea grafică a funcției, cu evidențierea punctelor reprezentării grafice a funcției , de
ordonată 6:

P a g i n a | 34
P-I.2 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, PEDAGOGIC
P.6. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x  m , unde m este număr natural.

Determinați numerele naturale m pentru care f (1)  0 .
Comentarii:
- a se vedea contextele teoretice din domeniul funcțiilor numerice, prezentate anterior;
Rezolvare
f:  , f ( x)  x  m
x  1  f (1)  1  m  m  1
f (1)  0  m  1  0  m  1
m este număr natural  m  0, m  1 .
În concluzie mulțimea valorilor naturale ale lui m care îndeplinesc condițiile problemei este 0;1 .
Observație:
Reprezentarea grafică a funcțiilor care îndeplinesc condițiile problemei, cu evidențierea punctelor
graficului, de abscisă 1 :
P.7. Se consideră funcțiile f :  , f ( x)  2 x  1 și g :  , g ( x)  x  2 .

Determinați numerele naturale n pentru care f (n)  g (n) .
Comentarii:
- a se vedea contextele teoretice din domeniul funcțiilor numerice, prezentate anterior, în
special cele asociate exercițiului 8 – Științele naturii;
Rezolvare
f:  , f ( x)  2 x  1 f ( n)  2n  1
g:  , g ( x)  x  2 g ( n)  n  2  2n  1  n  2  2n  n  2  1  n  1
f ( n)  g ( n) 
n este număr natural
n  0, n  1 .
În concluzie mulțimea valorilor naturale ale lui n care îndeplinesc condițiile problemei este 0;1 .

P a g i n a | 35
Observație:
Reprezentarea grafică a funcțiilor, cu evidențierea punctelor graficelor care îndeplinesc condițiile (a se
observa faptul că punctele evidențiate de pe reprezentarea grafică a funcției f se află sub punctele
evidențiate de pe reprezentarea grafică a funcției g sau coincid, reprezentând intersecția reprezentărilor:
P.8. Se consideră funcția f :  , f ( x)  2 x  m , unde m este număr natural.

Determinați numărul real m știind că punctul A(1,1) aparține graficului funcției
f.
Comentarii:
- a se vedea și exercițiul 7 – Științele naturii precum și comentariile asociate acestuia,
reamintind că din punct de vedere algebric, verificarea apartenenței unei perechi ordonate
de numere reale, ( ,  ) , la graficul unei funcții numerice f : A  B se reduce la
 f ( )  

verificarea sistemului    A .
  B

Rezolvare:
f:  , f ( x)  2 x  m
 f (1)  1  2 1  m  1 m  1
     
 1  1  1
(1,1)  G f m număr real m  1 
Observație:
Reprezentarea grafică a funcției care îndeplinește condiția problemei, cu evidențierea punctului
A(1,1) :

P a g i n a | 36
P.9. Determinați cel mai mare element al mulțimii A   x  x 2  3  2 x .
Comentarii:
- contextul teoretic implicat de exercițiul de față este explicit legat de mulțimi date prin
evidențierea unor proprietăți ale elementelor;
- implicit, rezolvare presupune rezolvarea unei inecuații de gradul II, deci se poate reduce la
rezolvarea unei cerințe legate de funcția de gradul II, în particular studiul semnului funcției
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 8 – Științele naturii;
- reamintim succint că din punct de vedere algebric, studiul semnului funcției de gradul II,
f :  , f ( x)  ax 2  bx  c , a, b, c  , a  0 se reduce la pașii:
o stabilirea semnului coeficientului dominant, a ;
calculul discriminantului   b  4ac ;
2
o
o în cazul existenței soluțiilor reale, determinarea acestora cu formulele
b  
x1,2  (făcând convenția în tabelele următoare că x1  x2 );
2a
o completarea tabelului de semn, corespunzător unuia dintre cazurile:
0 x  x1 x2 
a0 f ( x) + + 0 - 0 + +
a0 f ( x) - - 0 + 0 - -
0 x  x1  x2 
a0 f ( x) + + 0 + + + +
a0 f ( x) - - 0 - - - -
0 x  
a0 f ( x) + + + + + + +
a0 f ( x) - - - - - - -
Rezolvare
A determina elementele mulțimii A  x   x 2  3  2 x este echivalent cu a rezolva sistemul de
 x2  3  2 x
condiții  .
 x

P a g i n a | 37
Prima condiție presupune rezolvarea unei inecuații de gradul II, adusă la forma echivalentă
x2  2x  3  0 .
În notația f :  , f ( x)  x 2  2 x  3 , rezolvarea inecuației este echivalentă cu studiul semnului
funcției f și determinarea domeniului pentru care funcția este strict negativă ( îndeplinește condiția
f ( x )  0 ).
Coeficientul dominant este a  1  0 .
  b 2  4ac  (2) 2  4 1 (3)  4  12  16  0 și implică
b   (2)  16 2  4 2  4 2
x1,2    cu alegerea x1    1 , respectiv
2a 2 1 2 2 2
24 6
x2    3.
2 2
Tabelul de semn este:

0 x  1 3 
a0 f ( x) + + 0 - 0 + +
Condiția f ( x )  0 corespunde intervalului ( 1;3) .

Cea de-a doua condiție este x  , deci impunem (1;3)   0,1, 2 .
În concluzie A  0,1, 2 și el mai mare element al acestei mulțimi este 2, ceea ce încheie rezolvarea.
Observație:
Reprezentarea geometrică a contextului exercițiului de față este următoarea:

P a g i n a | 38
P.10. Determinați coordonatele punctului de intersecție a graficelor funcțiilor

f :  , f ( x)  x  1 și g :  , g ( x)  2 x  1 .
Comentarii:
- reamintim succint că din punct de vedere algebric, determinarea coordonatelor punctelor de
intersecție dintre două funcții f , g , se reduce la pașii:
o rezolvarea ecuației f ( x)  g ( x) ;
o admiterea ca abscisă a punctelor de intersecție doar a valorilor corespunzătoare lui
x aflat la intersecția domeniilor de definiție a funcțiilor.
Rezolvare
f :  , f ( x)  x  1
g :  , g ( x)  2 x  1  x  1  2 x  1  1  1  2x  x  x  2 (abscisa punctului)
f ( x)  g ( x) , x 
Pentru x  2 , f (2)  2  1  3  g (2) , deci ordonata punctului este y  3 .
Coordonatele punctului de intersecție a graficelor funcțiilor date sunt x  2 , y  3 .
Observație:
Punctul de intersecție, evidențiat și cu ajutorul reprezentărilor geometrice ale graficelor celor două
funcții:

P a g i n a | 39
MI-I.3 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ

– INFORMATICĂ
MI.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 7 (7 x)  log x 7  3 .
Comentarii:
- în cadrul lecției de recapitulare am punctat anumite proprietăți ale logaritmilor, precum și
faptul că, de regulă, o ecuație cu logaritmi, prin prelucrare se aduce la două forme standard,
deci este indicat să revedeți informațiile menționate la momentul respectiv;
- particularitatea ecuației de față constă în faptul că expresiilor logaritmice au baze diferite și,
mai mult, necunoscuta ecuației, x , este prezentă atât ca argument, cât și ca bază;
- în condițiile în care buna definire este asigurată, avem formula de schimbare de bază a
logb A
logaritmilor, log a A  , precum și cazul particular al acesteia,
logb a
logb b 1
log a b   .
logb a logb a
Rezolvare
7 x  0

Impunem condițiile de existență (bună definire) a expresiilor log 7 (7 x ) și log x 7 , x  :  x0 .
 x 1

log 7 (7 x)  log x 7  3
7 x  0
1 
log 7 (7 x)  log 7 7  log 7 x  1  log 7 x  1  log 7 x   3, x  :  x0
log 7 x  x 1

1
log x 7 
log 7 x
1
Folosim metoda algebrică, a notațiilor auxiliare. Notăm log 7 x  t  . Din 1  log 7 x  3
log 7 x
1
obținem 1  t   3 , t  * care, prin prelucrare, conduce la ecuația de gradul II în necunoscuta t :
t
t 2  2t  1  0 , echivalentă cu (t  1) 2  0 , admițând soluția dublă t  1  * .
t 1
log 7 x  t  log 7 x  1  x  71  7 , valoare care verifică setul de condiții de existență.
7 x  0

 x0
 x 1

În concluzie, mulțimea soluțiilor ecuației date este S  7

P a g i n a | 40
Reținem:
- utilizarea de notații auxiliare (ajutătoare) reprezintă un instrument util și puternic, atunci
când este posibil de aplicat, având rolul de a ascunde anumite structuri repetitive (în cazul
de față log 7 x ) și a dezvălui tipare mai simple, deja studiate (în cazul de față o ecuație
reductibilă la o ecuație de gradul II);
- metoda algebrică a notațiilor auxiliare se poate aplica atunci când în baza notației, întreaga
structură inițială se poate rescrie în noile notații; nu trebuie uitat faptul că răspunsul final
trebuie să se refere la necunoscuta/necunoscutele inițiale, deci rezolvarea presupune
partajarea în pași a rezolvării (în cazul de față aflarea într-un prim pas a valorilor
corespunzătoare notației t , apoi a necunoscutei inițiale x ;
- vom acorda atenție transformărilor prin echivalență ale unei relații, unele dintre transformări
relevând și implicând condiții suplimentare de asigurare a sensului; un astfel de exemplu
1
este și problema de față; astfel în relația 1  log 7 x   3 apare o fracție algebrică,
log 7 x
deci apare ca necesitate impunerea condiției de bună definire log 7 x  0 , ceea ce, în notația
utilizată, a implicat t  * ;
1
- este de reținut și inegalitatea t   2 , oricare t  , t  0 , cu posibilitate atingerii
t
minimului numai pentru t  1 , însă în contextul dat nu avem informații despre semnul
necunoscutei t , ceea ce nu permite abordarea rezolvării pe acest raționament;
- observați și reprezentarea geometrică a ecuației (în sensul identificării membrilor ecuației
cu legile unor funcții pe domeniul lor maximal de definiție:
MI.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația

log 4 ( x 2  4 x  5)  log 4 (2 x  4) .
Comentarii:
- în cadrul lecției am precizat necesitatea impunerii condițiilor de bună definire a expresiilor
algebrice ce compun o relație, precizând că impunerea poate fi însoțită sau nu de rezolvarea
sistemului de condiții;
- exemplu de față este unul care aduce argumente suficiente pentru importanța analizei tipului
de condiții impuse din perspectiva volumului de lucru și a utilității rezolvării setului de
condiții în raport cu impunerea lor și verificarea lor cu valorile obținute prin tehnica de
rezolvare utilizată;

P a g i n a | 41
- atragem atenția că analiza oportunității de rezolvare a unui set de condiții trebuie completată
cu analiza relației/relațiilor ce trebuie studiată/studiate pentru că există cazuri în care
rezolvarea unei ecuații să fie dificil de abordat și să conducă la final la o mulțime a soluțiilor
vidă, mulțime care ar putea fi identificată de la început din rezolvarea condițiilor de bună
definire!
Rezolvare
Impunem condițiile de existență (bună definire) a expresiilor log 4 ( x 2  4 x  5) și log 4 (2 x  4) ,
 x2  4x  5  0
x : .
 2x  4  0
În aceste condiții, log 4 ( x  4 x  5)  log 4 (2 x  4) este echivalentă cu x  4 x  5  2 x  4 , fiind

2 2
implicată proprietatea de injectivitate a funcțiilor logaritmice.

x 2  4 x  5  2 x  4  x 2  2 x  1  0  ( x  1) 2  0 .
Ecuația obținută admite soluția dublă x  1 .
x  1
 x2  4x  5  0 (1)2  4  (1)  5  1  4  5  2  0
  .
 2x  4  0  2  ( 1)  4  2  4  2  0
Setul de condiții fiind verificat, rezultă că mulțimea soluțiilor ecuației date este S  1 .
Reținem:
- vom pune în balanță eforturile de rezolvare a setului de condiții cu eforturile de rezolvare a
relației/relațiilor principale;
- în cazul de față, rezolvarea sistemului de condiții presupunea rezolvarea unei inecuații de
gradul II și a unei inecuații de gradul I, iar efortul de verificare a valorii obținute susține
strategia de a impune condițiile fără a le rezolva;
- o privire mai atentă permitea prelucrarea primei condiții astfel: x  4 x  5  0 
2
x 2  4 x  4  1  0  ( x  2) 2  1  0 , relație verificată oricare x  ;

- observați și reprezentarea geometrică:

P a g i n a | 42
MI.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 5 ( x  1)  log 5 ( x  1)  2 .
Rezolvare
Impunem condițiile de existență (bună definire) a expresiilor log 5 ( x  1) și log 5 ( x  1) , precum
 x 1  0

și a expresiei x , x :  x 1  0 .

x  0
În aceste condiții, log 5 ( x  1)  log 5 ( x  1)  2 este echivalentă cu log 5 ( x  1)( x  1)   2 .

 
Obținem log 5 ( x  1)  2 , de unde, pornind de la definiția logaritmilor, rezultă x  1  5 , deci x  26
2
.
Cum valoarea obținută verifică sistemul de condiții impuse, rezultă că mulțimea soluțiilor ecuației date
este S  26 .
Reținem:
- impunerea condițiilor de existență va acoperi toate categoriile de expresii ce necesită
condiții (uzual fracții, radicali de ordin par, logaritmi, anumite expresii trigonometrice;
- o alternativă în rezolvarea ecuației o reprezintă studiul monotoniei membrilor ecuației,
având următoarea abordare generală, în notația f ( x)  g ( x) , x  D (domeniu comun de
bună definire a legilor f și g :
o f și g monotone (cel puțin una strict monotonă) pe D și de monotonii diferite
 f ( x)  g ( x) admite cel mult o soluție; în plus, dacă 0  Im ( f  g ) D sau dacă
f și g continue pe un interval I din D și Im f I  Im g   , atunci ecuația
I
f ( x)  g ( x) admite exact o soluție.
- în sensul celor precizate anterior, ecuația poate fi interpretată astfel:
f ( x)  log 5 ( x  1)  log 5 ( x  1) reprezintă o sumă de funcții strict crescătoare pe
1,   , Im f (1,  )
 , g ( x)  2 constantă pe , deci și pe 1,   și
Im g (1, )  2 , f , g continue pe 1,   , deci sunt îndeplinite condițiile pentru a

afirma că ecuația admite o unică soluție. Cum x  26 verifică ecuația sub forma sa inițială,
rezultă că ea este și unica soluție, deci S  26 ;
- observați și reprezentarea geometrică:

P a g i n a | 43
MI.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x  2  8 x .
Comentarii:
- atât în cadrul lecției, cât și referitor la propunerile anterioare, exemplele de ecuații au fost
din clasa ecuațiilor logaritmice;
- problema de față rămâne în contextul rezolvării de ecuații, însă ne vom referi la clasa
ecuațiilor ce conțin necunoscuta sub semnul radical (ecuații iraționale);
- prin prelucrarea prin echivalență a acestui tip de ecuații, de regulă se ajunge la una dintre
formele de bază:
 f ( x)  0  f ( x)  0
 
o f ( x)  g ( x)   g ( x)  0 ; 2 k f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)  f ( x)  g 2 k ( x)
 
 f ( x)  0  f ( x)  0
 
o f ( x)  g ( x)   g ( x)  0 , f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
2 k 2 k
 f ( x)  g ( x)  f ( x)  g ( x)
 
o 3 f ( x)  g ( x)  f ( x)  g 3 ( x) ; 2 k 1 f ( x)  g ( x)  f ( x)  g 2 k 1 ( x)
o 3 f ( x)  3 g ( x)  f ( x)  g ( x) ; 2 k 1 f ( x)   2 k 1 g ( x)  f ( x)   g ( x)

 f ( x)  0

o 2k f ( x)  2 p 1 g ( x)   g ( x)  0 , unde m  cmmmc(2k , 2 p  1)
 m m
 f 2 p 1 ( x)  g 2 k 1 ( x)

o 2k f ( x)   2t g ( x)  2 k f ( x)  2t g ( x)  0  f ( x)  g ( x)  0
- printre transformările prin echivalență indicate în rezolvarea ecuațiilor iraționale este și cea
de ridicare la aceeași putere a fiecăruia dintre membrii ecuației, cu scopul de a produce
dispariția radicalilor;
- vom acorda atenție ridicării la putere pară, procedeu ce păstrează echivalența numai dacă
membrii au același semn;
- vom acorda atenție aplicării altor transformări prin echivalență anterior ridicării la putere a
membrilor ecuației date, prin rearanjarea termenilor ce conțin radicali pentru a asigura
scopul aplicării metodei (dispariția radicalilor).
Rezolvare
x  2  0
Impunem condițiile de existență (bună definire) a expresiilor x  2 și 8 x , x : .
8  x  0
Cum ambii membri ai relației x  2  8  x sunt reprezentați de radicali de ordin par, în condițiile
impuse ecuația este echivalentă cu x  2  8  x , care conduce la 2 x  6 , deci x  3 .
x3
x  2  0 3  2  5  0
  .
8  x  0 8  3  5  0
Cum valoarea obținută verifică sistemul de condiții impuse, rezultă că mulțimea soluțiilor ecuației date
este S  3 .

P a g i n a | 44
Observație:
MI.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2  3x  3x1  27  0 .
Comentarii:
- prin acest exercițiu completăm studiul ecuațiilor cu o nouă clasă, cea a ecuațiilor
exponențiale (ecuații care conțin necunoscuta la exponentul unor puteri);
- prin prelucrarea prin echivalență a acestui tip de ecuații, de regulă se ajunge la una dintre
formele de bază:
a x  a y  x  y, dacă b  a y
o ax  b  (în condiții de asigurare a bunei
x  log a b
definiri a expresiilor și am ținut cont de injectivitatea funcțiilor exponențiale).
expresiile de tip exponențial, a , oricare x  , se definesc pentru a  , a  0, a  1 ;
x
-
- sunt valabile proprietățile calculului cu puteri, sub rezerva îndeplinirii condițiilor de
existență (bună definire) a expresiilor implicate în calcul;
- metoda notațiilor auxiliare este implicată într-o serie de ecuații exponențiale, alte metode
pot implica utilizarea proprietăților de monotonie ale funcțiilor exponențiale, de exemplu
pentru a argumenta unicitatea unei soluții obținute prin observare directă și probă.
Rezolvare
Ecuația nu necesită impunerea de condiții de existență.
3x 1  3x  31  3  3x
2  3x  3x1  27  0  2  3  3  3  27  0  (2  3)  3x  27  3  3  x  3 
x x x 3
.
Mulțimea soluțiilor ecuației date este S  3 .
Observație:
Reprezentarea geometrică:

P a g i n a | 45
SN-I.3 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE

NATURII
SN.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 x  3  x .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 14 –Matematică – Informatică; extragem din
comentariile respective cazul general ce corespunde relației de față:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)

Rezolvare
 x0  x0
 
2 x  3 x   3 x  0   x3
2  x  (3  x)
2 2  x  10 x  9  0
2
 
x1  1
x 2  10x  9  0  x 2  x  9 x  9  x( x  1)  9( x  1)  ( x  1)( x  9)  0 
x2  9
Dintre cele două valori doar x1  1 verifică ambele condiții impuse ( 0  1  3 ), deci mulțimea soluțiilor
ecuației inițiale este S  1 .
Observație:
În rezolvarea ecuației puteam utiliza și metoda prin care studiem monotonia membrilor ecuației, fiind
îndeplinite condițiile de a concluziona asupra unicității soluției, iar aceasta putând fi ușor de intuit și de
verificat direct în relația de egalitate dată. Observați reprezentarea geometrică următoare:

P a g i n a | 46
SN.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2  5x  7  x  1 .
Comentarii:
- același caz general ca la exercițiul anterior:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)

Rezolvare
 x2  5x  7  0  x2  5x  7  0  x2  5x  7  0
  
x2  5x  7  x  1   x 1  0   x 1  0   x 1  0
 x 2  5 x  7  ( x  1) 2  3x  6  0  x2
  
22  5  2  7  11  10  1  0
Valoarea x  2 verifică ambele condiții din sistem (probă directă)  .
2  1  1  0
Mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este S  2 .
Observație:
În acest caz, metoda prin care studiem monotonia membrilor ecuației nu are indicație. Observați
reprezentarea geometrică:
SN.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2  8  x  2 .
Comentarii:
- același caz general ca la exercițiul anterior:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)


P a g i n a | 47
Rezolvare
 x2  8  0  x2  8  0  x2  8  0
  
x2  8  x  2   x  2  0   x  2   x  2
 x 2  8  ( x  2) 2 8  4 x  4  x  1
  
12  8  9  0
1  2
Observație:
De observat faptul că prima condiție, x 2  8  0 , reprezintă o sumă de numere pozitive, deci este
verificată de orice număr real.
Și în acest caz, metoda prin care studiem monotonia membrilor ecuației nu are indicație. Observați
reprezentarea geometrică:
1
SN.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 5x  .
53 x
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 15 –Matematică – Informatică; cazul la care se
reduce rezolvarea este de tipul a x  a y  x  y , datorită proprietății de injectivitate a
funcțiilor exponențiale.
Rezolvare
injectivitate
1
5x   53 x  0  5x  53 x  1  5x 3 x  1  54 x  1  50  4x  0  x  0 
53 x
În concluzie, mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este S  0 .
Observație:

P a g i n a | 48
SN.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 6  x  x  14 .
Comentarii:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g ( x)

Rezolvare
 6 x  0  x6  x6  x6
   
2 6  x  x  14   x  14  0  x  14   x  14   x  14
22 (6  x)  x  14 24  4 x  x  14  5 x  10  x2
   
2  6
2  14
Observație:
În rezolvarea ecuației puteam utiliza și metoda prin care studiem monotonia membrilor ecuației, fiind
îndeplinite condițiile de a concluziona asupra unicității soluției, iar aceasta putând fi ușor de intuit și de
verificat direct în relația de egalitate dată. Observați reprezentarea geometrică următoare:

P a g i n a | 49
T.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația lg(5 x  1)  lg 2  lg 7 .
Comentarii:
- atât în cadrul lecției de recapitulare, cât și în cadrul exercițiilor de la Matematică-
Informatică și Științele naturii am reamintit și aplicat definiția logaritmilor precum și
proprietăți ale acestora și ale operațiilor cu logaritmi;
- în completarea notației generale log a c , reamintim că:
o notația lg x reprezintă scrierea prescurtată a logaritmului în bază 10 (logaritm
not
zecimal), log10 x  lg x ;
- facem diferența dintre o expresie logaritmică de tipul lg x , ce are ca argument variabila x
și necesită condiția de bună definire x  , x  0 și expresii numerice de același tip, de
exemplu lg 2 sau lg 7 , prezente în relația din enunț, expresii ce sunt constante și nu necesită
impunerea condițiilor de bună definire (de existență).
Rezolvare
 x
Impunem condiția de existență (bună definire) a expresiei lg(5 x  1) :  .
5 x  1  0
Cum membrul drept reprezintă o sumă de logaritmi în aceeași bază, obținem
lg 2  lg 7  lg(2  7)  lg14 .
Ecuația inițială se reduce la lg(5 x  1)  lg14 și reprezintă egalitatea a doi logaritmi în aceeași bază,
deci implică egalitatea 5 x  1  14 , echivalent cu 5 x  15 , cu unica soluție x  3 .
 3
Cum x  3 verifică sistemul de condiții impuse,  , mulțimea soluțiilor ecuației date
5  3  1  14  0
este S  3
Reținem:
- lg x este un caz particular de logaritmi, al celor de bază 10; am utilizat proprietățile:
A
o lg A  lg B  lg( A  B ) și reținem și lg A  lg B  lg , A, B  , A, B  0 ;
B
injectivitate
o lg A  lg B  A  B  0 ;
- se mențin majoritatea proprietăților și strategiilor de rezolvare prezentate pe cazul general
al logaritmilor;
- observați și reprezentarea geometrică a ecuației (privită ca intersecție a două reprezentări
ale graficelor de funcții):

P a g i n a | 50
T.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2  2  3 3 .
Comentarii:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)

Rezolvare
 x 2  2  0  x2  2  0  x2  2  0
x2  2  3 3   2   2   2
 x  2  (3 3)  x  2  9  3  27  x  25
2
Ecuația x  25 este o ecuație de gradul 2, pe caz particular, care este echivalentă cu x  5 .

2
Soluțiile acestei ecuații sunt x  5 și x  5 , amândouă reprezentând numere reale care îndeplinesc
condiția x 2  2  (5) 2  2  27  0
În concluzie, mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este S  5;5 .
Reținem:
- ecuații iraționale din cadrul cărora face parte și ecuația propusă spre rezolvare în acest
exercițiu necesită atenția pentru buna definire a expresiilor ce o formează; în cazul
radicalilor de ordin par, expresia de sub semnul radical trebuie să fie mai marea sau egală
cu 0);
- prin prelucrarea ecuației inițiale am obținut o nouă ecuație de tip x  a , a  , ecuație
2
care:
o admite două soluții reale diferite, opuse, dacă a  0 ; soluțiile sunt a și  a ;
o admite două soluții reale, egale cu 0, dacă a  0 ;
o nu admite soluții reale, dar admite soluții numere complexe nereale, conjugate, dacă
a  0 < soluțiile sunt i  a și i  a ;

P a g i n a | 51
T.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 5 (2 x  1)  2 .
Comentarii:
- atât în cadrul lecției de recapitulare, cât și în cadrul exercițiilor de la Matematică-
Informatică și Științele naturii am reamintit și aplicat definiția logaritmilor precum și
proprietăți ale acestora și ale operațiilor cu logaritmi;
- reamintim cazul care corespunde problemei de față și a cărei rezolvare necesită cunoașterea
echivalenței:
log a f ( x)  b  f ( x)  a b  0 .
Rezolvare
 x
Impunem condiția de existență (bună definire) a expresiei log 5 (2 x  1) :  .
2 x  1  0
log 5 (2 x  1)  2  2 x  1  52  2 x  1  25  2 x  24  x  12 .
 12 
Cum x  12 verifică sistemul de condiții impuse,  , mulțimea soluțiilor
2 12  1  24  1  25  0
ecuației date este S  12
Reținem:
- impunem condiții de bună definire dar nu este obligatoriu de a le aduce la formă explicită
ci, după obținerea valorilor ce verifică relațiile succesive prin care transformăm ecuația
inițială, le verificăm în condițiile impuse și le acceptăm ca soluții ale ecuației inițiale doar
dacă toate condițiile sunt verificate;
T.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 3x  1  3x  1 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 14 –Matematică – Informatică și 11 -
Tehnologic; extragem din comentariile respective cazul general ce corespunde relației de
față:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)


P a g i n a | 52
- particularitatea acestei ecuații este dată de repetarea expresiei 3 x  1 , ceea ce poate orienta
strategia de rezolvare spre a utiliza notația auxiliară t  3 x  1  0 (vă recomandăm să
dezvoltați și această cale de rezolvare);
Rezolvare
 3x  1  0  3x  1  0  3x  1  0
3x  1  3x  1       2
3x  1  (3x  1) 3x  1  9 x  6 x  1 9 x  3 x  0
2 2
Ecuația 9 x  3 x  0 este o ecuație de gradul 2, pe caz particular, care este echivalentă cu

2
1
3 x(3 x  1)  0 , ceea ce implică 3 x  0 , deci x  0 , sau 3 x  1  0 , deci 3 x  1 și x   .
3
Valoarea x  0 îndeplinește condiția 3 x  1  3  0  1  1  0 , deci o acceptăm ca soluție a ecuației
inițiale.
1  1
Valoarea x   îndeplinește condiția 3x  1  3      1  1  1  0  0 , deci o acceptăm ca
3  3
soluție a ecuației inițiale.
 1 
În concluzie, mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este S   ;0  .
 3 
Reținem:
T.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 14  x  3x  6 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 14 –Matematică – Informatică și rezolvările
ecuațiilor iraționale anterioare de la modelele de antrenament Tehnologic; extragem din
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g ( x)


P a g i n a | 53
Rezolvare
 14  x  0  x  14  x  14  x  14
   
14  x  3 x  6   3 x  6  0   x  2   x  2   x  2
14  x  3 x  6 14  6  3x  x 4x  8  x2
   
2  14
2  2
Reținem:

P a g i n a | 54
P.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 lg x  lg(2 x  8) .
Comentarii:
- atât în cadrul lecției de recapitulare, cât și în cadrul exercițiilor anterioare am reamintit și
aplicat definiția logaritmilor precum și proprietăți ale acestora și ale operațiilor cu logaritmi;
- reamintim că:
o notația lg x reprezintă scrierea prescurtată a logaritmului în bază 10 (logaritm
not
zecimal), log10 x  lg x .
o datorită proprietății de injectivitate a funcției logaritmice, avem echivalența:
lg A  lg B  A  B  0 ;
o pentru aplicarea proprietății anterioare vom avea în vedere prelucrări care implică
proprietatea: a  lg x  lg x a , oricare x real, x  0 .
Rezolvare
 x

Impunem condițiile de existență (bună definire) ale expresiilor lg x și lg(2 x  8) :  x  0 .
2 x  8  0

Cum 2 lg x  lg x 2 , obținem lg x 2  lg(2 x  8) , ceea ce este echivalent cu x 2  2 x  8 în condițiile de
existență impuse anterior.
Ecuația inițială se reduce la studiul ecuației de gradul II, x 2  2 x  8  0 .
Cum   b 2  4ac  (2) 2  4 1 (8)  4  32  36  0 , ecuația admite soluțiile
b   (2)  36 2  6 26 8
x1,2    , ceea ce conduce la x1    4, respectiv
2a 2 1 2 2 2
2  6 4
x2    2 .
2 2
Verificăm sistemul de condiții impuse pentru fiecare valoare obținută:
 4

x1  4  , 4  0 , deci acceptăm această valoare ca soluție a ecuației inițiale.
2  4  8  16  0

 2 

x2  2  , 2  0 (fals) , deci nu acceptăm această valoare ca soluție a ecuației inițiale.
2  (2)  8  4  0

În concluzie, mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este S  4
Reținem:
- impunerea condițiilor de existență se face în prima etapă de rezolvare, orice modificare a
ecuației – fie prin transformări, fie prin prelucrare algebrică a membrilor poate aduce
modificări ale condițiilor; astfel, lg x necesită condiția x  0 iar lg x 2 implică doar
condiția x  0 ;

P a g i n a | 55
- observați și reprezentarea geometrică a ecuației (privită ca intersecție a celor două

reprezentări ale graficelor de funcții):
P.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația lg( x 2  5)  lg(4 x  1) .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului anterior;
- rămânem în contextul ecuațiilor logaritmice.
Rezolvare
 x

Impunem condițiile de existență (bună definire) ale expresiilor lg( x  5) și lg(4 x  1) :  x 2  5  0 .
2
4 x  1  0

lg( x 2  5)  lg(4 x  1) este echivalentă cu x 2  5  4 x  1 în condițiile de existență impuse anterior.
Ecuația inițială se reduce la studiul ecuației de gradul II, x 2  4 x  4  0 .
Putem aplica formula de calcul prescurtat a 2  2ab  b 2  (a  b) 2 pentru a  x și b  2 , deci
x 2  4 x  4  ( x  2) 2 .
Obținem ecuația ( x  2) 2  0 care admite soluția dublă x1  x2  2 .
Verificăm sistemul de condiții impuse pentru valoarea obținută:
 2
 2
x1  x2  2  , 2  5  4  5  9  0 , deci acceptăm această valoare ca soluție a ecuației inițiale.
4  2  1  9  0

Reținem:
- se poate observa faptul că dintre condițiile impuse, singura care aduce restricții este condiția
4 x  1  0 , iar condiția x 2  5  0 este îndeplinită pentru orice valoare reală;
- dacă sistemul de condiții nu este unul ce necesită prelucrări ample, se poate explicita fiecare
condiție de la început și se poate determina domeniul în care trebuie să se încadreze soluțiile;

P a g i n a | 56
P.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2  9  4 .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiului 14 –Matematică – Informatică și 11, 14 -
Tehnologic; extragem din comentariile respective cazul general ce corespunde relației de
față:
 f ( x)  0

f ( x)  g ( x)   g ( x)  0
 f ( x)  g 2 ( x)

Rezolvare
 x2  9  0  x2  9  0  x2  9  0
x 9  4   2
2
 2  2
x  9  4  x  9  16  x  25
2
Ecuația x  25 este o ecuație de gradul 2, pe caz particular (ecuație binomă), care este echivalentă cu
2
x  5 , ceea ce implică x  5 sau x  5 .

Cum ambele valori verifică x 2  25 , rezultă că ambele valori îndeplinesc condiția
x 2  9  25  9  16  0 , deci le acceptăm ca soluții ale ecuației inițiale.
În concluzie, mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este S  5;5 .
Reținem:

P a g i n a | 57
P.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 2 ( x 2  x  1)  log 2 (3 x) .
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate exercițiilor 11 și 12 - Pedagogic;
- rămânem în contextul ecuațiilor logaritmice, de această dată pe cazul logaritmilor de bază
2.
Rezolvare
Impunem condițiile de existență (bună definire) ale expresiilor log 2 ( x  x  1) și log 2 (3 x ) :
2
 x
 2
x  x 1  0 .
3 x  0

log 2 ( x 2  x  1)  log 2 (3 x) este echivalentă cu x 2  x  1  3 x în condițiile de existență impuse
anterior.
Ecuația inițială se reduce la studiul ecuației de gradul II, x 2  2 x  1  0 .
Putem aplica formula de calcul prescurtat a 2  2ab  b 2  (a  b) 2 pentru a  x și b  1 , deci
x 2  2 x  1  ( x  1) 2 .
Obținem ecuația ( x  1) 2  0 care admite soluția dublă x1  x2  1 .
Verificăm sistemul de condiții impuse pentru valoarea obținută:
 1
2
x1  x2  1  , 1  1  1  3  0 , deci acceptăm această valoare ca soluție a ecuației inițiale.
3 1  3  0

Reținem:
- se poate observa faptul că dintre condițiile impuse, singura care aduce restricții este condiția
3 x  0 , iar condiția x 2  x  1  0 este îndeplinită pentru orice valoare reală;
1 1
x2  x  1  (4 x 2  4 x  1  3)  (2 x  1) 2  3  0 ;
4 4

P a g i n a | 58
P.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 2 (10  2 x)  1 .
Comentarii:
- a se vedea exercițiul 13 - Tehnologic;
- reamintim cazul care corespunde problemei de față și a cărei rezolvare necesită cunoașterea
echivalenței:
log a f ( x)  b  f ( x)  a b  0 .
Rezolvare
 x
Impunem condiția de existență (bună definire) a expresiei log 2 (10  2 x) :  .
10  2 x  0
log 2 (10  2 x)  1  10  2x  21  10  2 x  2  10  2  2x  2 x  8 , deci x  4 .
 4
Cum x  4 verifică sistemul de condiții impuse,  , mulțimea soluțiilor
10  2  4  10  8  2  0
ecuației date este S  4 .
Reținem:

P a g i n a | 59

– INFORMATICĂ
MI.16. Determinați numărul de elemente ale unei mulțimi, știind că aceasta are
exact 45 de submulțimi cu două elemente.
Comentarii:
- în exemplul prezentat în cadrul lecției de recapitulare, am făcut o serie de comentarii privind
contextul pe care-l presupun problemele de numărare, aducând în discuție acțiuni specifice
precum a ordona și a alege;
- reamintim faptul că:
o atunci când formăm un număr, alegem cifre din mulțimea cifrelor; când cifrele
numărului îndeplinesc condiția de a fi diferite, poate fi implicată și condiția de
ordine;
o atunci când formăm o submulțime a unei mulțimi date, alegem dintre elementele
mulțimii date și nu este implicată ordinea.
Rezolvare
Notăm cu n , n  , numărul de elemente ale mulțimii despre care știm că admite 45 de submulțimi
cu două elemente.
A forma o submulțime de două elemente, dintre cele n ale mulțimii în discuție, presupune acțiunea de
a alege 2 elemente dintre cele n și cum nu contează ordinea, contextul este echivalent cu o combinare
de n luate câte 2.
Numărul total de combinări de acest tip este:
n! n  (n  1)  (n  2)! n(n  1)
Cn2    .
2! (n  2)! 2! (n  2)! 2
În conformitate cu ipoteza din enunț obținem:
n(n  1)
 45 , n  \ {0,1}  n(n  1)  90  10  9 , n  \ {0,1} .
2
Cum produsul factorilor din membrul stâng crește în valoare odată cu creșterea valorilor naturale ale lui
n , rezultă că singura soluție exprimată prin numere naturale pentru relația n( n  1)  10  9 este
n  10 , valoare care îndeplinește condiția de bună definire a combinărilor.
În concluzie, numărul de elemente ale mulțimii din enunț este 10.
Reținem:
n!
- Cnk  , în condiții de sens date de condițiile n, k  , 0  k  n ;
k ! (n  k )!
n(n  1)
- cazuri particulare Cn0  1 , Cn1  n , Cn2  (cu respectarea condițiilor de bună
2
definire);
- o consecință evidentă a definirii combinărilor Cnk (numărul de alegeri ...) este: Cnk  ;
deși evidentă, pot fi formulate cerințe în care fracții ce conțin factoriale trebuie argumentate
ca având valori întregi, presupunând recunoașterea structurilor de tip fracții generate de
combinări;
- dintre multe proprietăți (identități combinatoriale) reamintim (cu limitările impuse de buna
definire a expresiilor constituente):
o Cnk  Cnn  k ;
o Cn0  Cn1  Cn2  ...  Cnn  2n

P a g i n a | 60
- Ultima relație este echivalentă cu proprietatea: numărul total al submulțimilor unei mulțimi
de n elemente este egal cu 2 n , atrăgând atenția că în acest număr sunt considerate și
mulțimea vidă – ca submulțime a oricărei mulțimi, respectiv mulțimea însăși.
MI.17. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor

naturale de două cifre, acesta să aibă produsul cifrelor egal cu 16.
Comentarii:
- completăm cadrul de recapitulare cu elementele esențiale despre probabilitatea definită în
sens clasic: raportul dintre m - numărul situațiilor (cazurilor) favorabile realizării unui
m
eveniment și n - numărul situațiilor (cazurilor) egal posibile; formula utilizată este P 
n
, m, n  , 0  m  n ;
- un eveniment se consideră imposibil dacă P  0 ;
- un eveniment se consideră sigur dacă P  1 ;
- 0  P  1.
Rezolvare
Pentru a determina probabilitatea trebuie să determinăm numărul cazurilor posibile și, dintre acestea,
numărul cazurilor favorabile.
Prin caz posibil înțelegem, în acest context, orice număr natural de două cifre.
Prin caz favorabil înțelegem orice număr natural de două cifre, având produsul cifrelor egal cu 16.
În notația standard pentru un număr natural de două cifre, ab , a, b  0,1, 2,3, 4,5, 6, 7,8,9 , a  0 ,
avem inegalitatea 10  ab  99 , deci numărul cazurilor posibile este n  99  10  1  90 .
Pentru caz favorabil impunem condiția suplimentară ca a  b  16 , a, b cifre.
Din descompunerea în factori de tip numere naturale de o cifră, obținem 16  2  8  4  4  8  2 , ceea
ce implică m  3 cazuri favorabile, 28,44,82.
3 1
În concluzie, P   .
90 30
MI.18. Determinați numărul de elemente ale unei mulțimi, știind că aceasta are
exact 32 de submulțimi.
Comentarii:
- în exemplul 16, am reamintit identitatea combinatorială Cn0  Cn1  Cn2  ...  Cnn  2n ,
oricare n  , precum și interpretarea acesteia din perspectiva numărului de submulțimi
ale unei mulțimi date;
- întărim afirmația anterioară cu precizările:
o numărul Cnk este egal cu numărul submulțimilor de câte k elemente dintre cele n
ale mulțimii din care se aleg elementele;
o 2 n este numărul total de submulțimi ale unei mulțimi de n elemente.
Rezolvare
Notăm cu n , n  , numărul de elemente ale mulțimii despre care știm că admite exact 32 de
submulțimi.
Impunem condiția 2 n  32 , condiție care conduce la răspunsul n  5 .
În concluzie numărul de elemente ale mulțimii din enunț este 5.

P a g i n a | 61
MI.19. Determinați numărul submulțimilor cu 10 elemente ale unei mulțimi cu 12

elemente.
Rezolvare
Cnk este egal cu numărul submulțimilor de câte k elemente dintre cele n ale mulțimii din care se aleg
elementele.
În ipotezele date, n  12 și k  10 .
Numărul submulțimilor cu 10 elemente ale unei mulțimi cu 12 elemente se calculează după formula:
12!
C1210  .
10! (12  10)!
Prin utilizarea calculului cu factoriale, obținem:
12! 12 11 10! 12 11
10
C12     6 11  66 .
10! 2! 10!  2! 2
În concluzie, numărul submulțimilor cu 10 elemente ale unei mulțimi cu 12 elemente este 66.
Reținem:
- n !  1  2  ...  n , oricare n  , n  2 ; 1!  1 și 0!  1 ;
- în unele probleme ce implică utilizare formulelor pentru permutări, aranjamente și
combinări sunt implicate și calcule cu factoriale, de aceea amintim (sub rezerva încadrării
în buna definire a expresiilor):
o n !  n  (n  1)!
(n  1)!
o n! 
n 1
o (n  1)! n !  n  n !
MI.20. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor

naturale de trei cifre, acesta să fie multiplu de 25.
Rezolvare
Prin caz posibil înțelegem, în acest context, orice număr natural de trei cifre.
Prin caz favorabil înțelegem orice număr natural de trei cifre, reprezentând un multiplu de 25.
În notația standard pentru un număr natural de trei cifre, abc , a, b, c  0,1, 2,3, 4,5, 6, 7,8,9 , a  0
, avem inegalitatea 100  abc  999 , deci numărul cazurilor posibile este n  999  100  1  900 .
Pentru caz favorabil impunem condiția suplimentară ca abc  25  n , n număr natural.
100  abc  999
abc  25  n 100  25  n  999  1000 , de unde obținem 4  n  40 , deci 4  n  39 .
În condiția dată, numărul de valori ce corespund lui n număr natural este 39  4  1  40  4  36 .
36 4 1
În concluzie, P     0, 04 .
900 100 25
Reținem:
- probabilitatea poate reprezenta orice număr real din intervalul  0,1 ;
- forma de reprezentare a rezultatului este acceptată fie sub formă de fracție ordinară (fiind și
sugestivă în raport cu definiția în sens clasic, în cazul de față evidențiind că unul din 25 de
cazuri este favorabil), fie sub formă de fracție zecimală.

P a g i n a | 62

NATURII
SN.16. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea

A  1, 
2, 3,..., 50 , acesta să nu fie număr natural.
Comentarii:
- elementele mulțimii A reprezintă radicali de ordinul 2 din numere naturale;
- rezolvarea cerinței presupune conexiunea intradisciplinară a noțiunii de probabilitate cu cea
de apartenență a unui radical de ordinul 2 dintr-un număr natural la mulțimea numerelor
naturale; astfel, pentru n  , n dacă și numai dacă n este pătrat perfect (există
k astfel încât n  k 2 , caz în care n  k2  k  k  ; în concluzie, dacă
n  k 2 , oricare k  , atunci n (mai mult, în acest caz n )
Rezolvare
Prin caz posibil înțelegem, în acest context, orice element al mulțimii A .
Cum elementele mulțimii A sunt radicalii de ordin 2 al tuturor numerelor naturale mai mari sau egale
cu 1 și mai mici sau egale cu 50, numărul elementelor mulțimii A (cardinalul mulțimii) este egal cu 50.
Numărul cazurilor posibile este 50; notăm n  50 .
Prin caz favorabil înțelegem orice element al mulțimii A care nu reprezintă un număr natural.
Deoarece numărul pătratelor perfecte mai mari sau egale cu 1 și mai mici sau egale cu 50 este mai mic
decât numărul de numere care nu sunt pătrate perfecte în aceleași condiții, vom determina numărul
elementelor mulțimii A exprimate prin numere naturale.
Cel mai mic pătrat perfect ce convine problemei este 1 și determină cel mai mic număr natural al
mulțimii A , 1  1  .
Cel mai mare pătrat perfect ce convine problemei este 49 și determină cel mai mare număr natural al
mulțimii A , 49  7  .
În concluzie , A   1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 , deci mulțimea A conține 7 elemente numere naturale,
restul de 50  7  43 de elemente ale mulțimii A nu sunt numere naturale.
Numărul cazurilor favorabile este 43; notăm m  43 .
m
Utilizând definiția în sens clasic a probabilității, P  (numărul cazurilor favorabile pe numărul
n
2)
43 86
cazurilor posibile), rezultă P    0,86 , ceea ce încheie rezolvarea.
50 100
Reținem:
- notând cu E evenimentul de a alege un element al mulțimii A care nu este număr natural,
E este evenimentul contrar, cel de a alege un element al mulțimii A care este număr
natural; în cazul a două evenimente contrare, în notațiile făcute avem următoarea proprietate
a probabilităților asociate lor:
 
PE  P E 1
- faptul că numărul de cazuri pentru E a fost mai simplu de determinat, strategia de rezolvare
 
a implicat abordarea de tipul P  E   1  P E  1 
7
50
.

P a g i n a | 63
SN.17. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor

naturale de două cifre, acesta să fie divizibil cu 10.
Comentarii:
- a se vedea și problema 20 – Matematică-Informatică;
- conexiunea intradisciplinară necesită reamintirea relației de divizibilitate; astfel, pe
mulțimea numerelor naturale, pentru a, b  , afirmația a divide b - cu scrierea a b este
echivalentă cu afirmația b se divide cu a - cu scrierea b a și înțelegem că există c 
astfel încât b  a  c ; în notațiile date, a se numește divizor al lui b și b reprezintă un
multiplu al lui a ; relația de divizibilitate poate fi extinsă la mulțimea numerelor întregi,
, și este regăsită și la studiul polinoamelor.
Rezolvare
Prin caz favorabil înțelegem orice număr natural de două cifre, reprezentând un număr divizibil cu 10,
echivalent cu a reprezenta un multiplu de 10.
Pentru caz favorabil impunem condiția suplimentară ca ab  10  n , n număr natural.
10  ab  99
ab  10  n 10  10  n  99  100 , de unde obținem 1  n  10 , deci 1  n  9 .
În condiția dată, numărul de valori ce corespund lui n număr natural este 9  1  1  9 .
9 1
În concluzie, P    0,1 .
90 10
Reținem:
- strategia de rezolvare acoperă și cerințe similare, dar mai complexe;
- în cazul de față, pentru cazurile favorabile se putea face enumerarea acestora, 10, 20, ..., 90.
SN.18. Determinați numărul submulțimilor cu două elemente ale mulțimii

0,1, 2, 3 .
Comentarii:
- a se vedea și problema 19 – Matematică-Informatică;
Rezolvare
Cnk reprezintă numărul submulțimilor de câte k elemente dintre cele n ale mulțimii din care se aleg
elementele.
În ipotezele date, n  4 și k  2 .
Numărul submulțimilor cu 2 elemente ale unei mulțimi cu 4 elemente se calculează după formula:
4!
C42  .
2! (4  2)!
Prin utilizarea calculului cu factoriale, obținem:

P a g i n a | 64
4! 4  3  2! 4  3
C42     6.
2! (4  2)! 2!  2! 2
În concluzie, numărul submulțimilor cu 2 elemente ale mulțimii date (cu 4) elemente este 6.
Reținem:
- într-un astfel de context, nu contează ce reprezintă elementele mulțimii, contează doar
numărul acestora.
SN.19. Determinați câte numere naturale impare, de două cifre distincte, au

cifrele elemente ale mulțimii 1, 2, 3, 4, 5, 6 .
Comentarii:
- a se vedea rezolvarea problemei prezentată pe larg în lecția de recapitulare.
- specificitățile cerinței în cazul de față – față de problema la care am făcut trimitere – sunt:
o formarea unor numere naturale impare;
o cifra 0 nu se regăsește printre elementele mulțimii 1, 2, 3, 4, 5, 6 .
Rezolvare
Notația standard pentru un număr natural de două cifre este ab , a, b  0,1, 2,3, 4,5, 6, 7,8,9 ,
a  0.
Ținând cont de condițiile problemei:
a  1, 2,3, 4,5, 6 a  1,3,5 a  2, 4, 6
b  1,3,5 (cifră impară)  Cazul 1 b  1,3,5 sau Cazul 2 b  1,3,5
ab ab a  b (îndeplinită în acest caz)
3! 3  2 1
Cazul 1: numărul de cazuri este determinat cu formula aranjamentelor - A3    6.
2
(3  2)! 1
Cazul 2: numărul de cazuri este determinat de regula produsului (poziției corespunzătoare lui a îi
corespund 3 cazuri, la fel și poziției lui b , mulțimile din care se aleg cifrele fiind disjuncte în acest caz),
deci obținem 3  3  9 cazuri.
Adunând numărul de cazuri, numărul de cazuri ce îndeplinesc toate condițiile problemei este
6  9  15 , ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- o optimizare a rezolvării ține cont de faptul că din condițiile problemei putem aplica direct
formula aranjamentelor, determinând numărul total de numere (atât pare cât și impare),
6! 6! 6  5  4!
A62     30 ; cum pe postul cifrei unităților numărul de cifre pare
(6  2)! 4! 4!
și cifre impare este egal, rezultă că numărul de numere pare este egal cu numărul de numere
impare, deci numărul de numere impare ce îndeplinesc toate condițiile problemei este
A62 30
  15 .
2 2

P a g i n a | 65
SN.20. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor

naturale de două cifre, acesta să aibă cifra zecilor cu 2 mai mică decât cifra
unităților.
Comentarii:
- a se vedea și problema 20 – Matematică-Informatică, respectiv problema 17 – Științele
Naturii.
Rezolvare
Prin caz favorabil înțelegem orice număr natural de două cifre, de forma ab , cu a  b  2 (cifra zecilor
cu 2 mai mică decât cifra unităților).
Cum 10  ab  99 , numărul cazurilor posibile este n  99  10  1  90 .
Pentru caz favorabil, condiția a  b  2 cu a, b cifre și 1  a  9 implică 1  b  2  9 , deci 3  b  9
( b cifră).
Condiția 3  b  9 implică 9  3  1  7 cazuri favorabile.
7
În concluzie, P  .
90
Reținem:
- în cazul de față, pentru cazurile favorabile se putea face enumerarea acestora, 13, 24, ..., 79.

P a g i n a | 66
T.16. După o scumpire cu 30% un obiect costă 5200 de lei. Determinați prețul
inițial al obiectului.
Comentarii:
- domeniul de conținut implicat de exercițiul de față este cel al matematicilor financiare; acest
domeniu cuprinde, în principal, conținuturi privind procente, dobânzi și taxe (TVA);
- în contextul evoluției prețurilor, acțiuni asociate evoluției sunt: ieftinire(reducere) sau
scumpire (creștere); cele două acțiuni pot fi caracterizate în termeni de valori absolute
(creștere sau scădere a unui preț cu o anumită valoare monetară; exemplu: prețul unui obiect
crește cu 2 lei) sau valori relative (exprimare procentuală, ca în enunțul de față);
- în raport cu notațiile Pi - preț inițial (exprimat în unități monetare), Pf - preț final (exprimat
prin unități monetare), p % - procentajul de scumpire/ieftinire aplicat prețului inițial, avem
următoarele relații:
p  p 
o pentru scumpire: Pf  Pi  p%  Pi  Pi   Pi  1    Pi ; cunoașterea
100  100 
oricăror două dintre variabile (preț inițiai/preț final/procentaj) permite aflarea celei
de-a treia variabilă;
p  p 
o pentru ieftinire: Pf  Pi  p%  Pi  Pi   Pi  1    Pi .
100  100 
Rezolvare
Notăm:
Pi - preț inițial (lei), Pf - preț final (lei), p % - procentajul de scumpire aplicat prețului inițial.
Pf  5200 (lei)
 30  100  30 130
p %  30%  5200   100)1    Pi   Pi   Pi
 100  100 100
 p 
Pf  1    Pi
 100 
400
130 10 0
Obținem Pi  5200 :  5200   400 10  4000 (lei), prețul inițial.
100 13 0
Reținem:
- acordăm atenție datelor problemei, cu identificarea corectă a fiecăreia;
- cuvinte-cheie într-un astfel de context: ieftinire (reducere) – scumpire (majorare, creștere)
- acordăm atenție celor două categorii de date: valori absolute – de exemplul prețul exprimat
în lei, respectiv valori relative – procentaj.
T.17. Se consideră patru puncte distincte, oricare trei dintre ele necoliniare.
Calculați numărul dreptelor determinate de câte două dintre aceste puncte.
Comentarii:
- contextul teoretic implicat de exercițiul de față este cel al problemelor de numărare;
- recapitularea acestui domeniu s-a realizat atât în cadrul lecției de recapitulare, cât și prin
exercițiile anterioare propuse în subiectele Matematică-Informatică, respectiv Științele
naturii;

P a g i n a | 67
n!
- selectăm din prezentările anterioare noțiunea de combinare: Cnk  numărul
k !(n  k )!
combinărilor de n luate câte k , n, k  , 0  k  n ;
- o combinare de n elemente luate câte k înseamnă o alegere a k elemente dintre cele n
dintre care se pot alege; nu contează ordinea în care alegem elementele!;
- specificul exercițiului este datorat aplicării strategiilor de numărare într-un context
intradisciplinar – geometrie; în acest sens, spunem că o dreaptă este determinată și înțelegem
că este unică; astfel, spunem că o dreaptă este determinată de două puncte distincte,
raportându-ne la axiomele dreptei: prin două puncte distincte trece o unică dreaptă.
Rezolvare
Cum cele 4 puncte considerate în ipoteză sunt distincte (diferite) și oricare 3 necoliniare, rezultă că orice
două puncte distincte dintre cele 4 determină câte o dreaptă.
Numărul de drepte determinate prin alegerea a două puncte distincte dintre cele 4 puncte este echivalent
numărul combinărilor de 4 luate câte 2.
n!
Cnk 
k !(n  k )!
4! 4! 4  3  2! 12
n4  C42     6
2!(4  2)! 2! 2! 2! 2! 2
k 2
În concluzie se pot forma 6 drepte.
Reținem:
- importanța ipotezelor privind faptul că punctele sunt distincte și cea privind faptul că oricare
3 sunt necoliniare; astfel, în lipsa ipotezei privind necoliniaritatea oricăror 3, puteam avea
cazurile:
o toate 4 punctele coliniare – determină o unică dreaptă;
o 3 puncte coliniare, al patrulea neaparținând dreptei determinată de celelalte puncte
– există 4 drepte distincte în acest caz;
- în rezolvarea cerinței am ținut cont că două puncte distincte A, B determină o aceeași
dreaptă, indiferent de ordinea lor, dreapta AB coincizând cu dreapta BA .
T.18. După o ieftinire cu 10% prețul unei tablete este de 630 de lei. Determinați
prețul tabletei înainte de ieftinire.
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate problemei 16 – Tehnologic;
o în cazul de față, relația dintre prețul inițial, cel final și procentajul ieftinirii este
p  p 
Pf  Pi  p%  Pi  Pi   Pi  1    Pi .
100  100 
Rezolvare
Notăm:
Pi - preț inițial (lei), Pf - preț final (lei), p % - procentajul de ieftinire aplicat prețului inițial.
Pf  630 (lei)
 10  100  10 90
p %  10%  630   100)1    Pi   Pi   Pi
 100  100 100

P a g i n a | 68
 p 
Pf  1    Pi
 100 
70
90 10 0
100 90
T.19. După o ieftinire cu 25% prețul unui obiect este de 750 de lei. Determinați
prețul obiectului înainte de ieftinire.
Comentarii:
- a se vedea comentariile asociate problemei 16 – Tehnologic;
o în cazul de față, relația dintre prețul inițial, cel final și procentajul ieftinirii este
p  p 
Pf  Pi  p%  Pi  Pi   Pi  1    Pi .
100  100 
Rezolvare
Notăm:
Pi - preț inițial (lei), Pf - preț final (lei), p % - procentajul de ieftinire aplicat prețului inițial.
Pf  750 (lei)
 25  100  25 75
p %  25%  750   100)1    Pi   Pi   Pi
 100  100 100
 p 
Pf  1    Pi
 100 
10
75 100
100 75
T.20. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr n din mulțimea numerelor

naturale de două cifre, acesta să verifice inegalitatea n(n  10)(n  11)  0 .
Comentarii:
- a se vedea problema 20 – Matematică-Informatică, respectiv problemele 17 și 20 – Științele
Naturii.
Rezolvare
Prin caz favorabil înțelegem orice număr natural de două cifre, notat n , care verifică inegalitatea
n(n  10)(n  11)  0 .
Cum 10  n  99 , numărul cazurilor posibile este n  99  10  1  90 .
Pentru caz favorabil, studiem inegalitatea n(n  10)(n  11)  0 , unde 10  n  99 , n natural.
Din condiția 10  n  99 , rezultă că n  0 .
Cum membrul stâng al inegalității este un produs de factori și factorul n este strict pozitiv, produsul
n  10  0 n  10  0
îndeplinește condiția de a fi mai mic sau egal decât 0 dacă:  sau  .
 n  11  0  n  11  0

P a g i n a | 69
Obținem echivalent cazurile:

n  10
 , n număr natural de două cifre, deci convin valorile 10 și 11
 n  11
n  10
sau  , caz care nu admite soluții.
 n  11
Numărul cazurilor favorabile este 2.
2(2 1
90 45

P a g i n a | 70
P.16. După o ieftinire cu 10% un obiect costă 540 de lei. Determinați prețul
obiectului înainte de ieftinire.
Comentarii:
- a se vedea contextul teoretic prezentat în carul exercițiului 16 – Tehnologic;
- reamintim că, în raport cu notațiile Pi - preț inițial (exprimat în unități monetare), Pf - preț
final (exprimat prin unități monetare), p % - procentajul de scumpire/ieftinire aplicat
prețului inițial, avem următoarele relații:
p  p 
o pentru scumpire: Pf  Pi  p%  Pi  Pi   Pi  1    Pi ; cunoașterea
100  100 
oricăror două dintre variabile (preț inițiai/preț final/procentaj) permite aflarea celei
de-a treia variabilă;
p  p 
o pentru ieftinire: Pf  Pi  p%  Pi  Pi   Pi  1    Pi .
100  100 
Rezolvare
Notăm:
Pi - preț inițial (lei), Pf - preț final (lei), p % - procentajul de scumpire aplicat prețului inițial.
Pf  540 (lei)
 10  100  10 90
p %  10%  540   100)1    Pi   Pi   Pi
 100  100 100
 p 
Pf  1    Pi
 100 
60
90 10 0
100 90
Reținem:
- acordăm atenție datelor problemei, cu identificarea corectă a fiecăreia;
- cuvinte-cheie într-un astfel de context: ieftinire (reducere) – scumpire (majorare, creștere)
- acordăm atenție celor două categorii de date: valori absolute – de exemplul prețul exprimat
în lei, respectiv valori relative – procentaj.
P.17. Un biciclist parcurge un traseu în 3 etape. În prima etapă biciclistul

parcurge 50% din traseu, în a doua etapă 25% din traseu, iar în a reia etapă
restul de 10 km. Determinați lungimea traseului.
Comentarii:
- acordăm atenție faptului că avem două categorii de date:
o date absolute – lungimea traseului/ a unor părți ale traseului – cu exprimare în
unități de măsură ale distanței(kilometri în cazul de față);
o date relative – procentaje;
- o schemă a datelor cunoscute ș necunoscute din cele două perspective (date absolute/date
relative este util de avut în vedere, în cazul de față observând:

P a g i n a | 71
Întregul traseu Traseu parcurs în prima Traseu parcurs în a Traseu parcurs în treia
zi doua zi zi (ultima zi)
Date absolute ? ? ? 10 km
Date relative 100% 50% 25% ?
Rezolvare
Notăm:
x - lungimea întregului traseu (km)
Cum în primele două zile s-au parcurs lungimi ce reprezintă 50% și 25% din întregul traseu, iar în
ultima zi se parcurge restul de traseu, rezultă că, în termeni procentuali, lungimea traseului parcurs în
cea de-a treia zi este de 100%  (50%  25%)  100%  75%  25% (din total lungime traseu)
Cunoaștem că traseul parcurs în a treia zi este de 10 km, deci avem relația:
4
25 100
25%  x  10 , echivalentă cu  x  10 , ceea ce implică x  10   10  4  40 (km).
100 25
În concluzie, lungimea întregului traseu este de 40 de kilometri.
Reținem:
- 100% este echivalent cu un întreg (în cazul de față un traseu întreg); 50% reprezintă
jumătate dintr-un întreg ( o doime); 25% reprezintă un sfert dintr-un întreg (o pătrime);
- în termenii prezentați anterior, problema se putea aborda pe metoda grafică, astfel:
100% = 50% + 25% +?%

50% 25% ?%
Prima zi A doua zi A treia zi
? km ? km 10 km
- acordăm atenție cui se aplică procentajul; astfel în acest caz, ambele procentaje se aplică
lungimii totale a traseului, dar există enunțuri similare în care datele relative se aplică
diferitelor date absolute ; astfel, răspunsul final ar fi fost altul în cazul următorului set de
ipoteze: în prima zi se parcurge 50% din traseu, în a doua etapă 25% din restul traseului,
iar în a treia etapă restul de 10 km; schema asociată ar fi fost:
100% - 50% = 50% (rest)
50% din total 25% din ?%
50% din
total
Prima zi A doua zi A treia zi
? km ? km 10 km
P.18. După o scumpire cu 20% , urmată de o ieftinire cu 180 de lei, prețul unui
obiect este 300 de lei. Determinați prețul inițial al obiectului.
Comentarii:
- a se vedea contextul teoretic prezentat în carul exercițiului 16 – Pedagogic.
Rezolvare
Notăm:
P0 - preț inițial (lei), P1 - prețul după scumpire (intermediar), Pf - preț final (lei), p % - procentajul de
scumpire aplicat prețului inițial.
Pf  300 (lei) este obținut din P1 în urma unei ieftiniri cu 180 de lei, deci avem relația
P1  180  Pf , adică P1  180  300 , deci P1  300  180  480 (lei)
P1  480 (lei)
 20  100  20 120
p %  20%  480   100)1    P0   P0   P0
 100  100 100
 p 
P1  1    P0
 100 
P a g i n a | 72
40
120 10 0
Obținem P0  480 :  480   40 10  400 (lei), prețul inițial.
100 12 0
Reținem:
- metoda utilizată anterior este metoda mersului invers; rezolvare a presupus parcurgerea în
pași a determinării necunoscutei principale (preț inițial)
- se putea evita utilizarea notației intermediare și calculul prețului intermediar, în condițiile
scrierii unei singure relații care permitea rezolvarea:
20
P0   P0  180  300
100
P  20  180  300
0
 P0
100
prețul scumpire procent din prețul urmată de valoare absolută ce reprezintă cu rezultând prețul
inițial cu inițial ieftinire cu cât s-a ieftinit final
P.19. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor

naturale de două cifre, acesta să fie multiplu de 17.
Comentarii:
- a se vedea și problema 20 – Matematică-Informatică și 17 – Științele naturii;
- în corelație cu problema SN.17, condiția a se divide cu... este echivalentă cu a fi multiplu
al...
Rezolvare
Prin caz favorabil înțelegem orice număr natural de două cifre, reprezentând un număr multiplu de 17,
echivalent cu a reprezenta un număr divizibil cu 17.
Pentru caz favorabil impunem condiția suplimentară ca ab  17  n , n număr natural.
10  ab  99
ab  17  n 10  17  n  99 , de unde obținem 1  n  5 .
În condiția dată, numărul de valori ce corespund lui n număr natural este 5.
55) 1
90 18
Reținem:
- în cazul de față, pentru cazurile favorabile se putea face enumerarea acestora, 17, 34, 51, 68
și 85.

P a g i n a | 73
P.20. Determinați câte numere naturale pare de două cifre au ambele cifre
nenule.
Comentarii:
- a se vedea rezolvarea problemei prezentată pe larg în lecția de recapitulare, precum și
exercițiul 19 – Științele naturii.
- specificitățile cerinței în cazul de față – față de problema la care am făcut trimitere – sunt:
o formarea unor numere naturale pare, deci cifra unităților acestor numere este cifră
pară;
o nu se precizează dacă cifrele numărului sunt sau nu distincte, deci acceptăm ambele
cazuri în studiu;
o cifra 0 nu se regăsește printre cifrele numărului.
Rezolvare
Notația standard pentru un număr natural de două cifre este ab , iar faptul că acestea sunt formate cu
cifre nenule și reprezintă numere pare implică a  1, 2,3, 4,5, 6, 7,8,9 și b  2, 4, 6,8 .
Folosind regula produsului, cum pe poziția zecilor corespund 9 cazuri și pe poziția unităților corespund
4 cazuri, numărul de numere ce îndeplinesc toate condițiile problemei este 9  4  36 , ceea ce încheie
rezolvarea.

P a g i n a | 74

– INFORMATICĂ
MI.21. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(2, 2) , B (4, 4) și C (4, 0) .
Calculați aria triunghiului ABC .
Comentarii:
- numim reper cartezian xOy sistemul de axe perpendiculare, cu origine comună O și cu
aceeași unitate de măsură (adimensională); axa Ox reprezintă axa absciselor (de regulă
orizontală), axa Oy reprezintă axa ordonatelor (de regulă verticală);
- într-un plan în care am fixat un reper cartezian avem o bijecție între mulțimea punctelor
planului și produsul cartezian   ( x, y ) x  , y   ; în acest cadru, oricărui
punct din plan îi corespunde o unică pereche ordonată de numere reale și oricărei perechi
de numere reale îi corespunde un unic punct din plan;
- prin scrierea de tipul M ( x, y ) înțelegem punctul M de coordonate x și y ; x reprezintă
abscisa punctului M , iar y reprezintă ordonata punctului M ; în particular prin scrierea
de tipul A(2, 2) înțelegem punctul A de abscisă 2 și ordonată 2 ;
- este util de amintit:
o Ox  ( x, 0 ) x  
o Oy  (0, y ) y  
o O (0, 0)
- rezolvarea unui context geometric având la bază ipoteze privind coordonatele sau
ecuațiile/relațiile asociate unor elemente geometrice se încadrează la domeniul de studiu al
geometriei analitice (geometrie pe coordonate);
- alături de geometria sintetică (studiată în clasele gimnaziale) și geometria vectorială,
geometria analitică permite caracterizarea, operarea și relaționarea figurilor și corpurilor
geometrice, contribuind cu metode și instrumente specifice la rezolvarea problemelor din
acest domeniu;
- în contextul dat, cerința privind calculul ariei unui triunghi poate fi abordată astfel:
o prin reprezentarea triunghiului în sistemul cartezian și identificarea unor
particularități cu corespondență în rezultatele geometrie sintetice;
o prin utilizarea formulei de calcul pentru arie atunci când se cunosc coordonatele
vârfurilor triunghiului; astfel, pe caz general, aria triunghiului determinat de
vârfurile A( x A , y A ), B ( xB , yB ), C ( xC , yC ) este dată de formula (exprimată cu
xA yA 1
1
ajutorul determinanților S ABC    , unde   xB yA 1 ;
2
xC yC 1
o în cazul în care   0 , semnificația pe care o acordăm (în condiția în care punctele
implicate sunt distincte) este că punctele A, B și C sunt coliniare (triunghi
degenerat, arie 0).
o astfel, calculul determinantului  are dublu rol: intervine în calculul unei arii sau
în verificarea coliniarității a 3 puncte.

P a g i n a | 75
Rezolvare
A(2, 2) , B ( 4, 4) și C ( 4, 0)

xA yA 1 2 2 1
  xB yA 1    4 4 1  (8  0  8)  (16  0  8)  24
xC yC 1 4 0 1
1 1
Obținem S ABC      24  12 , ceea ce încheie rezolvarea.
2 2
Reținem:
- posibilitatea de a rezolva cerințele cu ajutorul geometriei pe coordonate utilizând fie
rezultatele specifice ale acestui domeniu (așa cum este cel privind aria triunghiului,
prezentat în cadrul rezolvării anterioare), fie prin construcția elementelor de geometrie în
planul în care se fixează un reper cartezian;
- reprezentarea triunghiului în reperul cartezian dat este următoarea:
- ținând cont de datele problemei și de construirea dreptelor paralele cu axele ce conțin

vârfurile A și B , se poate observa faptul că putem exprima aria triunghiului ca diferență
66 62
de arii: S ABC  S AEBD  S ADB  S AEC  6  6    36  18  6  12 .
2 2
MI.22. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0, 5) , B (3, 3) și C (7, 3) .

Determinați coordonatele punctului D , știind că ABCD este paralelogram.
Comentarii:
- din geometria sintetică, paralelogramul face parte din clasa patrulaterelor convexe, având
laturile opuse două câte două paralele;
- încadrarea unui patrulater convex în cazul particular de paralelogram se poate face prin
următoarele condiții necesare și suficiente:
o laturile opuse în pereche, paralele două câte două;
o laturile opuse în pereche congruente două câte două;
o o pereche de laturi opuse, paralele și congruente;
o unghiurile opuse în pereche, congruente două câte două;
o orice două unghiuri adiacente suplementare;
o intersecția diagonalelor coincide cu mijlocul fiecărei diagonale.
- în contextul de față, ipotezele permit mai multe strategii de rezolvare; dintre acestea, optăm
pentru a utiliza proprietatea de intersecție a diagonalelor; astfel, reamintim că dacă

P a g i n a | 76
A( xA , y A ) și B( xB , yB ) , punctul M ( xM , yM ) reprezintă mijlocul segmentului AB dacă

 x  xB
 xM  A

și numai dacă  2 .
y  y A  y B


M
2
Rezolvare
Notăm cu M intersecția diagonalelor AC și BD . Notăm D( xD , yD ) .
ABCD este paralelogram  M mijlocul diagonalei AC și al diagonalei BD .
M mijlocul diagonalei AC
 x  xC 0  7 7
 xM  A  
A(0, 5)

  2 2 2
 y  y A  yC  5  3  4


M
2 2
C (7, 3)
 3  xD 7
 xM  
 2 2

 y  3  yD  4


M
2
M mijlocul diagonalei BD
 x  xD 3  xD
 xM  B 

  2 2
B (3, 3)
 y  yB  yD  3  yD


M
2 2
D ( xD , y D )
3  xD  7 x  4
Am redus problema la rezolvarea sistemului de ecuații  , de unde se obține  D .
3  yD  8  yD  5
În concluzie, D (4, 5) .
Reținem:
- observați cum, prin utilizarea reprezentării ipotezelor problemei în reperul cartezian,
poziționarea punctului D este simplu de obținut; mai mult, cazul particular al laturilor BC
și AD (paralele cu axa Ox ) permite relativ ușor determinarea coordonatelor punctului
D;

P a g i n a | 77
MI.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0,1) , B (2, 5) și C (6,1) .

Determinați coordonatele punctului D , știind că AB  AC  AD .
Comentarii:
- contextul necesită cunoașterea de proprietăți atât din domeniul geometriei analitice, cât și
vectoriale;
- în cadrul lecției am adus în discuție vectorul liber și segmentul orientat, vom completa în
continuare cu vectorul definit prin coordonate, pornind de la vectorul de poziție;
- orice punct din plan are în corespondență bijectivă o pereche de coordonate, precum și un
vector de poziție, astfel punctului A( x A , y A ) îi corespunde vectorul de poziție
rA  OA  x A i  y A j , unde i este versor corespunzător axei Ox , respectiv j este versor
corespunzător axei Oy (vectori de modul – mărime – 1, cu ajutorul cărora se realizează
descompunerea oricărui vector în raport cu un sistem de axe ortogonale);
- pentru A( x A , y A ) și B( xB , yB ) , asociem vectorul:
AB  AO  OB  OB  OA  ( xB i  yB j )  ( x A i  y A j )  ( xB  x A )i  ( yB  y A ) j .
- în notațiile anterioare, putem exprima lungimea vectorului AB astfel:
AB  ( xB  xA )  ( yB  y A ) (la fel și pentru calculul lungimii segmentului AB când
2 2
cunoaștem coordonatele capetelor segmentului).
Rezolvare
Notăm D( xD , yD ) .
AB  AC  AD  AB  AD  AC  AD  CA  CA  AD  CD .
AB  CD
A(0,1) , B (2, 5) , C (6,1) , D( xD , yD )  xD  6  2  xD  8
AB  (2  0)i  (5  1) j  2i  4 j  ( xD  6)i  ( yD  1) j  2i  4 j
CD  ( xD  6)i  ( yD  1) j  yD  1  4  yD  5
În concluzie, D (8, 5) .

P a g i n a | 78
Reținem:
- complexitatea problemelor din domeniul geometriei este datorată în principal diversității de
strategii de rezolvare, deci rezidă în alegerea celei mai bune metode rezolvare; însă nu
trebuie uitat faptul că optimizarea rezolvării este o etapă ce urmează rezolvării propriu-zise,
prin metoda care vă este la îndemână, punctajul primit pentru redactarea rezolvării
nedepinzând de metoda aleasă ci de corectitudinea și argumentarea fiecărei etape;
- relația din ipoteză, AB  AC  AD , putea fi interpretată și din punctul de vedere al
adunării vectorilor prin regula paralelogramului, D reprezentând în mod necesar
extremitatea rezultantei sumei vectoriale, deci al 4-lea vârf al paralelogramului ABDC :
MI.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(5,1) , B (1, 3) și C (8,10) .

Determinați ecuația dreptei paralele cu dreapta AC și care trece prin mijlocul
segmentului CD , unde punctul D este mijlocul segmentului AB .
Comentarii:
- contextul necesită completarea noțiunilor de geometrie analitică prezentate anterior cu
următoarele:
o ecuația dreptei oblice sau orizontale, determinată de un punct A( x0 , y0 ) și de panta
m : y  y0  m( x  x0 ) ;
o ecuația dreptei oblice, determinată de două puncte, A( x A , y A ) și B( xB , yB ) :
x  xB y  yB
AB :  .
x A  xB y A  y B
o panta unei drepte determinată de două puncte, A( x A , y A ) și B( xB , yB ) :
y  yB
mAB  A
x A  xB
o condiția necesară (!) de paralelism pentru două drepte d și d ' , oblice sau
orizontale – pantele dreptelor sunt egale, md  md ' ;
o reamintim și condiția de perpendicularitate dintre două drepte d și d ' , oblice sau
orizontale – produsul pantelor dreptelor este egal cu -1, md  md '  1 ;

P a g i n a | 79
o cazuri particulare:
 ecuația dreptei d orizontală, ce trece printr-un punct dat, A( x0 , y0 ) :
y  y0 ;
 ecuația dreptei d verticală, ce trece printr-un punct dat, A( x0 , y0 ) :
x  x0 .
Rezolvare
Notăm D( xD , yD ) .
 x  xB 5  1
 xD  A  2
D este mijlocul segmentului AB  
 2 2  D (2, 2) .
y  y  y 1  3
A B
 2


D
2 2
Notăm E ( xE , yE ) mijlocul segmentului CD .
 x  xD 8  2
 xE  C  5
 2 2
  E (5, 6) .
 y  yC  yD  10  2  6


E
2 2
Notăm cu d dreapta paralelă cu dreapta AC și care trece prin E (5, 6) .
y A  yC 1  10
mAC   3
xA  xC 58
d AC  md  mAC  3
E (5, 6)  d  y  6  3( x  5) , deci d : y  3 x  9 .
y  yE  md ( x  xE )
Reținem:
- afirmația că md  md ' este o condiție necesară pentru paralelism, dar nu suficientă, este
datorată faptului că și o pereche de drepte confundate îndeplinesc condiția de pante egale,
deci vom acorda atenție pentru a completa condiția cu alte informații, de exemplu existența
unui punct pe una din drepte și care nu aparține celeilalte drepte;
- față de celelalte enunțuri, rezolvarea cerinței nu permite reducerea sa la desen; totuși,
realizarea desenului este un reper bun în construcția strategiei de rezolvare:

P a g i n a | 80
MI.25. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(6, 4) și B (2, 6) .

Determinați numerele reale a și b știind că , dacă C (a, b) , atunci AC  CB .
Rezolvare
A(6, 4) , B ( 2, 6) , C ( a, b)
AC  (a  6)i  (b  4) j
CB  (2  a)i  (6  b) j  (a  6)i  (b  4) j  ( 2  a)i  (6  b) j
AC  CB
a  6  2  a  2a  4 a  2
Obținem sistemul      , ceea ce încheie rezolvarea.
 b4  6b 2b  10 b  5
Comentarii:
- relația AC  CB reprezintă egalitatea a doi vectori și, așa cum am prezentat și în cadrul
lecției de recapitulare, o astfel de relație implică:
o AC , CB - vectori care au aceeași direcție; faptul că punctul C este comun celor doi
vectori implică A, B, C coliniare;
o AC , CB - vectorii au același sens, ceea ce implică, în plus, faptul că C  ( AB) ;
o AC  CB  AC  CB , deci, în completarea celorlalte observații, rezultă că
C este mijlocul segmentului AB

P a g i n a | 81

NATURII
SN.21. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(2, 3) , B (2,1) și C ( 2, 5) .

Determinați ecuația medianei din A a triunghiului ABC .
Comentarii:
- în contextul geometriei analitice (pe coordonate) facem următoarele completări, cu trimiteri
la elementele de geometrie sintetică, la prezentările teoretice asociate rezolvărilor
subiectelor de la Matematică-Informatică, astfel:
o mediană într-un triunghi reprezintă segmentul determinat de un vârf al triunghiului
și mijlocul laturii opuse acelui vârf;
o fiind date punctele A( x A , y A ) și B( xB , yB ) , mijlocul M ( xM , yM ) al segmentului
x A  xB y  yB
AB implică: xM  și yM  A ;
2 2
o revedeți ecuația dreptei oblice determinată de două puncte ale căror perechi de
coordonate sunt cunoscute, prezentată în comentariile asociate problemei 24,
Matematică-Informatică;
o particularitatea în cadrul acestui exercițiu este că ecuația cerută corespunde unei
drepte orizontale; în acest caz, ecuația unei drepte orizontale este de forma
d : y  c , unde c reprezintă o constantă reală ce corespunde ca ordonată oricărui
punct al dreptei respective.
Rezolvare
Notăm cu M ( xM , yM ) mijlocul laturii BC .
xB  xC 2  (2)
B ( 2,1)  xM   2 ,
2 2
y  yC 1  5
C ( 2, 5) yM  B   3 , deci M ( 2, 3) .
2 2
A(2, 3) , M ( 2, 3)  puncte de ordonată egală, ceea ce implică faptul că dreapta AM este orizontală,
deci AM : y  3 , ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- acordăm atenție setului de ipoteze și corelării acestuia cu formulele și rezultatele specifice
geometriei analitice, unele dintre rezultate, precum anumite relații prin care descriem
ecuația unei drepte, nu acoperă întreaga cazuistică; astfel, vom alege strategia potrivită
pentru scrierea unei ecuații de drepte oblice, respectiv orizontale sau verticale;
- realizarea desenului este un reper bun în alegerea strategiei de rezolvare:

P a g i n a | 82
SN.22. Determinați numărul real m pentru care vectorii u  mi  5 j și v  3i  3 j

sunt coliniari.
Comentarii:
- în cadrul lecției de recapitulare a fost prezentată operația de înmulțire a unui vector cu un
scalar, una dintre interpretările unei relații de tipul   u  v fiind legată de coliniaritatea
vectorilor;
- completăm studiul coliniarității pentru cazul vectorilor dați prin coordonate; astfel,
u  ai  b j și v  ci  d j sunt coliniari dacă și numai a  d  b  c .
Rezolvare
u  mi  5 j
v  3i  3 j  m  3  5  3 , deci m  5 , ceea ce încheie rezolvarea.
u, v coliniari
SN.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(1,1) și B (4, 4) , C (1, a ) și

D (2,1) , unde a este număr real. Determinați numărul real a pentru care dreptele
AB și CD sunt paralele.
Comentarii:
- a se vedea contextul teoretic prezentat în asociere cu problema 24 – Matematică-
Informatică, în care condiția de paralelism a două drepte este corelată cu pantele dreptelor
respective (acestea trebuie să fie egale – condiție necesară (!), nu și suficientă);
- completăm cadrul teoretic cu o condiție de coliniaritate: punctele distincte A, B și C sunt
coliniare dacă unul dintre ele aparține dreptei determinată de celelalte două, echivalent cu a
verifica faptul că perechea de coordonate corespunzătoare unuia dintre puncte verifică
ecuația dreptei determinată de celelalte două puncte; spre exemplificare, în notațiile
A( x A , y A ), B ( xB , y B ) și C ( xC , yC ) , puncte distincte, C  AB dacă și numai dacă
xC  xB yC  yB
 (de regulă aplicabilă pentru cazul AB oblică);
xA  xB y A  yB
- relația anterioară poate fi substituită de o condiție echivalentă care include orice caz de
dreaptă (oblică, orizontală sau verticală), exprimată cu ajutorul determinanților, deci
necesită corelații intradisciplinare cu domenii de conținut de clasa a XI-a:
xA y A 1
o A, B și C sunt coliniare  xB yB 1  0 ;
xC yC 1
- a se vedea și comentariile asociate exercițiului 21 – Matematică-Informatică.
Rezolvare
Panta dreptei AB
yB  y A 4  1 3
A(1,1)  mAB    1
xB  x A 4  1 3
B (4, 4) . AB CD
 mAB  mCD  1  a  1 , a  0
Panta dreptei CD
yD  yC 1  a 1  a
C (1, a )  mCD     1 a
xD  xC 2  1 1
D (2,1) .

P a g i n a | 83
Pentru a admite valoarea a  0 ca răspuns corect este nevoie să excludem cazul în care cele două drepte
sunt confundate (suprapuse).
Un astfel de caz ar implica faptul că punctele A, B, C , D ar fi coliniare.
xA yA 1 1 1 1
Cum xB yB 1 4 4 1  (4  1  0)  (4  0  4)  5  8  3  0 , rezultă că punctele
xC yC 1 1 0 1
A, B, C nu sunt coliniare, ceea ce exclude cazul dreptelor confundate, deci a  0 este răspuns corect și
complet la condițiile problemei.
Reținem:
- realizarea desenului ar fi fost un argument ce permitea evitarea verificării algebrice a
condiției de coliniaritate/necoliniaritate:
- doar verificarea condiției de egalitate de pante nu exclude cazul dreptelor confundate, deci
vom acorda atenție completării acelei condiții cu alte informații care exclud cazul
suprapunerii de drepte;
- astfel, în condițiile în care se cunosc ecuațiile a două drepte (oblice sau orizontale) date sub
formă generală explicită, d1 : y  m1 x  n1 , d 2 : y  m2 x  n2 , avem:
o d1 d 2  m1  m2 și n1  n2 ;
o d1  d 2  m1  m2 și n1  n2 ;
- în condițiile în care se cunosc ecuațiile a două drepte date sub formă generală implicită,
d1 : a1 x  b1 y  c1  0 , d 2 : a2 x  b2 y  c2  0 , avem:
a1 b1 c1
o d1 d 2    (cu atenție asupra interpretării rapoartelor în contextul
a2 b2 c2
unora dintre coeficienți nuli!);
a1 b1 c1
o d1  d 2    (cu atenție asupra interpretării rapoartelor în contextul
a2 b2 c2
unora dintre coeficienți nuli!).
SN.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A( 1, 0) și B (0,1) și C (1, 0) .

Determinați coordonatele ortocentrului triunghiului ABC .
Comentarii:
- enunțul de față este un foarte bun exemplu al rolului pe care-l are corelarea aspectelor
algebrice cu reprezentarea geometrică a acestora în cadrul geometriei analitice; astfel, o
abordare strict algebrică a determinării coordonatelor ortocentrului presupune parcurgerea
următoarelor etape, atunci când se cunosc coordonatele vârfurilor unui triunghi:
o determinarea pantelor dreptelor suport pentru două dintre laturile triunghiului;

P a g i n a | 84
o determinarea ecuațiilor dreptelor suport ale înălțimilor corespunzătoare laturilor

anterior alese (utilizând determinarea ecuației cunoscându-se un punct – vârf al
triunghiului – și panta obținută din condiția de perpendicularitate a două drepte);
o rezolvarea sistemului format din ecuațiile dreptelor suport ale înălțimilor studiate,
soluția sistemului reprezentând coordonatele ortocentrului;
- reprezentarea geometrică a triunghiului ABC permite sesizarea unor cazuri particulare, în
situația de față triunghiul ABC fiind un triunghi dreptunghic și isoscel, ortocentrul
triunghiului fiind în acest caz situat în vârful de unghi drept al triunghiului;
- o posibilitate de a argumenta existența unghiului drept este cea de a verificare a condiției de
perpendicularitate a dreptelor – în cazul oblicelor, produsul pantelor egal cu -1.
Rezolvare
Etapa de observație – reprezentarea geometrică a triunghiului în sistemul de axe xOy :
Panta dreptei AB
yB  y A 1 0 1
A( 1, 0)  mAB    1
xB  xA 0  (1) 1
B (0,1) .
 mAB  mBC  1 (1)  1
Panta dreptei BC
yC  yB 0  1 1
B (0,1)  mBC     1
xC  xB 1  0 1
C (1, 0) .
Cum mAB  mBC  1 , rezultă AB  BC , deci m  ABC   90 .

Cum triunghiul este dreptunghic în B , rezultă că ortocentrul triunghiului ABC coincide cu vârful B ,
deci coordonatele ortocentrului triunghiului sunt x  0, y  1 .
SN.25. Determinați numărul real a pentru care u  v  0 , unde u  ai  (a  1) j și

v  2i  3 j .
Rezolvare
u  ai  (a  1) j
 a20
v  2i  3 j  u  v  (a  2)i   (a  1)  3 j  0  0  i  0  j , deci  .
(a  1)  3  0
Cum ambele ecuații conduc la aceeași soluție, a  2 , aceasta este singura valoare care convine
condițiilor problemei.

P a g i n a | 85
Reținem:
- condiția u  v  0 semnalează o sumă de vectori opuși, v  u ;
- acordăm atenție faptului că rezultatul sumei a doi vectori nu poate fi un scalar, deci în cazul
în care suma unor vectori are ca răspuns ”0”, ne vom referi la răspunsul 0 (vector nul).

P a g i n a | 86
T.21. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0, 3) , B (4,8) și C (4, 0) .

Calculați distanța de la punctul B la dreapta AC .
Comentarii:
- exercițiul de față necesită cunoștințe de geometrie sintetică – în particular despre triunghi și
distanțe, precum și cunoștințe de geometrie pe coordonate; recapitularea noțiunilor de
geometrie a fost făcută în cadrul exercițiilor din același domeniu de conținut, în funcție de
cadrul de aplicare dat;
- specificitatea enunțului este cea privind semnificația distanței de la un vârf al triunghiului
la latura opusă acestuia, ceea ce este echivalent cu o înălțime a triunghiului;
- putem identifica mai multe strategii de rezolvare, după cum urmează:
o calculul ariei triunghiului când se cunosc coordonatele vârfurilor acestuia, al
lungimii laturii, apoi a lungimii înălțimii corespunzătoare acestei laturi;
o determinarea ecuației laturii corespunzătoare înălțimii ce trebuie calculată, apoi
aplicarea formulei de calcul pentru distanța de la un punct la o dreaptă; în acest caz
reamintim:
 ecuația dreptei oblice, determinată de două puncte, A( x A , y A ) și
x  xB y  yB
B( xB , yB ) : AB :  ;
x A  xB y A  y B
 prelucrarea relației anterioare pentru a obține ecuația sub forma generală
implicită, ax  by  c  0 , a, b, c  , cu a 2  b 2  0 (coeficienți ce nu
pot fi în același timp egali cu 0);
 aplicarea formulei distanței de la punctul M ( x0 , y0 ) la dreapta
ax0  by0  c
d : ax  by  c  0 : dist ( M , d )  ;
a 2  b2
o reprezentarea geometrică a triunghiului în sistemul de coordonate și utilizarea
particularităților reprezentării pentru a determina înălțimea.
Rezolvare
A(0, 3) C (4, 0)
x  xC y  yC x4 y 0 x4 y
AC :   AC :  , deci AC :  .
xA  xC y A  yC 0 4 30 4 3
Prelucrând algebric ultima relație obținută, rezultă 3( x  4)  4 y , de unde forma generală implicită a
ecuației dreptei este AC : 3 x  4 y  12  0 .
B ( 4,8)
AC : 3 x  4 y  12  0
axB  byB  c
dist ( B, AC ) 
a 2  b2
3  4  4  8  12 12  32  12 32 2)
32 64
 dist ( B, AC )       6, 4
3 4
2 2
9  16 25 5 10
Reținem:

P a g i n a | 87

- reprezentarea configurației geometrice în reperul cartezian dat este următoarea:
- ținând cont de datele problemei și de particularitățile vârfurilor, se poate determina ușor

lungimea laturii BC  8 și lungimea înălțimii corespunzătoare acestei laturi, în notațiile de
pe figură AE  4 , iar din triunghiul dreptunghic AOC determinăm lungimea ipotenuzei
AC  AO 2  OC 2  32  42  9  16  25  5 ;
BC  AE AC  BD 32
cum: S ABC   , rezultă 8  4  5  BD , deci BD  .
2 2 5
T.22. În reperul cartezian xOy se consideră punctele M ( 1, 2) și N (2,1) .

Determinați coordonatele simetricului punctului M față de punctul N .
Comentarii:
- context de geometrie pe coordonate;
- este necesară reamintirea noțiunii de simetrie față de un punct (numit și centru de simetrie):
punctul B( xB , yB ) reprezintă simetricul punctului A( x A , y A ) față de punctul O( xO , yO )
dacă O este mijlocul segmentului AB ; în aceste condiții, ținând cont de proprietatea
x  xB y  yB
coordonatelor mijlocului unui segment avem relațiile xO  A și yO  A .
2 2
Rezolvare
Notăm cu P( xP , yP ) simetricul punctului M față de punctul N .
M ( 1, 2)  N mijlocul segmentului MP
N (2,1)
Folosind proprietatea coordonatelor mijlocului unui segment exprimate cu ajutorul coordonatelor

capetelor segmentului, obținem:

P a g i n a | 88
xM  xP 1  xP
xN  2  4  1  xP  xP  5
2 2
y  yP 2  yP
yN  M 1  2  2  yP  yP  0
2 2
În concluzie coordonatele simetricului P al punctului M față de punctul N sunt 5 (abscisa) și 0
(ordonata).
Reținem:
T.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(3,1) și B (3, 5) . Calculați

lungimea segmentului AM , unde M este mijlocul segmentului AB .
Comentarii:
- sunt implicate următoarele noțiuni:
o lungimea unui segment când se cunosc coordonatele capetelor, a se vedea
prezentarea teoretică de la exercițiul 23 – Matematică-Informatică; reamintim că
pentru A( x A , y A ) și B( xB , yB ) , asociem lungimea segmentului AB astfel
AB  ( xB  xA ) 2  ( yB  y A ) 2 ;
o exprimarea coordonatelor mijlocului unui segment; dacă O( xO , yO ) este mijlocul
x A  xB y  yB
segmentului AB , atunci avem relațiile xO  și yO  A ;
2 2
o proprietatea mijlocului unui segment – împarte segmentul în două segmente de
lungimi egale.
Rezolvare
AB
M este mijlocul segmentului AB  AM  MB  .
2
A(3,1)
 AB  (3  3)  (5  1)  0  4  4  4
2 2 2 2 2
B (3, 5)
AB  ( xB  xA ) 2  ( yB  y A ) 2
AB 4
Obținem AM    2 , ceea ce încheie rezolvarea.
2 2
Reținem:

P a g i n a | 89
- exprimarea lungimii segmentului AM nu a necesitat determinarea coordonatelor mijlocului

segmentului AB ;
- în baza reprezentării anterioare se poate evidenția cazul particular al segmentului AB , situat

pe o dreaptă verticală; reprezentarea permite determinarea lungimii segmentului AM
ținând cont de aceste particularități.
T.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0, 2) și B (8, 6) . Determinați

coordonatele punctului C , știind că OABC este paralelogram.
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 22 – Matematică-Informatică;
- în contextul de față, ipotezele permit mai multe strategii de rezolvare; dintre acestea, optăm
pentru a utiliza proprietatea de intersecție a diagonalelor într-un punct ce reprezintă mijlocul
acestora; astfel, reamintim că dacă A( x A , y A ) și B( xB , yB ) , punctul M ( xM , yM )
 x  xB
 xM  A
 2
reprezintă mijlocul segmentului AB dacă și numai dacă  ;
 y  y A  yB


M
2
- O (0, 0) - originea sistemului de axe.
Rezolvare
OABC paralelogram  OB și AC diagonale.

Cunoaștem perechea de coordonate a originii sistemului de axe, O (0, 0) .
Notăm C ( xC , yC ) și M ( xM , yM ) intersecția diagonalelor OB și AC .
ABCD este paralelogram  M mijlocul diagonalei OB și al diagonalei AC .
M mijlocul diagonalei OB
 x  xB 0  8 8
 xM  O   4
 2 2 2
O (0, 0)    M (4,3)
y  y  y 0  6 6
O B
  3


M
2 2 2
B (8, 6)
M (4,3) mijlocul diagonalei AC

P a g i n a | 90
 x  xC 0  xD xC
 4 A   xC  4  2  8

  2 2 2  
A(0, 2) 
 3  y A  yC  2  yC  yC  3  2  2  6  2  4

 2 2
C ( xC , yC )
În concluzie C (8, 4) (8 – abscisa punctului, 4 – ordonata punctului).
Reținem:
- observați cum, prin utilizarea reprezentării ipotezelor problemei în reperul cartezian,
poziționarea punctului C este simplu de obținut; mai mult, cazul particular al laturilor AO
și BC (paralele sau conținute cu/de axa Oy ) permite relativ ușor determinarea
coordonatelor punctului C :
T.25. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(3,1) , B ( 1, 4) și C (3, 7) .

Calculați perimetrul triunghiului ABC .
Comentarii:
- sunt implicate următoarele noțiuni:
o lungimea unui segment când se cunosc coordonatele capetelor, a se vedea
prezentarea teoretică din exercițiul anterior;
o perimetrul , notat uzual P , asociat unei figuri de tip poligon, și reprezentând suma
lungimilor tuturor laturilor poligonului.
Rezolvare
A(3,1)
B ( 1, 4)  AB  (1  3)  (4  1)  (4)  3  16  9  25  5
2 2 2 2
AB  ( xB  xA ) 2  ( yB  y A ) 2
A(3,1)
 AC  (3  3)  (7  1)  0  6  6  6
2 2 2 2 2
C (3, 7)
AC  ( xC  xA ) 2  ( yC  y A ) 2
B ( 1, 4)
C (3, 7)
BC  ( xC  xB )2  ( yC  yB ) 2

P a g i n a | 91
 BC  3  (1)  (7  4) 2  (3  1) 2  32  16  9  25  5
2
În concluzie, P  AB  AC  BC  5  6  5  16 , ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- în baza reprezentării anterioare se poate evidenția cazul particular al segmentului AC ,

situat pe o dreaptă verticală; reprezentarea permite determinarea lungimii segmentului AC
ținând cont de aceste particularități, iar prin construcția înălțimii BD, D  AC se puteau
determina lungimile laturilor AB, AC prin utilizarea teoremei lui Pitagora în triunghiurile
dreptunghice ADB, BDC .

P a g i n a | 92
P.21. Determinați ecuația dreptei care trece prin punctul M (2, 2) și este
perpendiculară pe dreapta d de ecuația y  x .
Comentarii:
- a se vedea contextul teoretic prezentat anterior, în cadrul exercițiului 24 Matematică –
Informatică;
- reamintim:
o ecuația dreptei oblice sau orizontale, determinată de un punct A( x0 , y0 ) și de panta
m : y  y0  m( x  x0 ) ;
o panta unei drepte determinată de două puncte, A( x A , y A ) și B( xB , yB ) :
y A  yB
mAB 
x A  xB
o condiția necesară (!) de paralelism pentru două drepte d și d ' , oblice sau
orizontale – pantele dreptelor sunt egale, md  md ' ;
o reamintim și condiția de perpendicularitate dintre două drepte d și d ' , oblice sau
orizontale – produsul pantelor dreptelor este egal cu -1, md  md '  1 ;
- în raport cu sistemul cartezian xOy , dreapta suport a bisectoarei cadranului I
( x  0, y  0 ), numită și bisectoarea principală, are ecuația y  x (toate punctele de
abscisă egală cu ordonata);
- una dintre formele de scriere a ecuației unei drepte în raport cu sistemul cartezian xOy este
y  mx  n - ecuația generală explicită; în acest caz m reprezintă panta dreptei, iar n
reprezintă ordonata la origine, adică ordonata punctului de intersecție dintre dreaptă cu axa
Oy (în acest caz abscisa punctului este x  0 ).
Rezolvare
Notăm cu d ' dreapta perpendiculară pe dreapta d și care trece prin M (2, 2) .
md  1 (coeficientul lui x din ecuația generală explicită y  x )
md  md '  1 (condiția de perpendicularitate a dreptelor)  md '  1
md '  1
M (2, 2), M  d '  y  (2)  (1)( x  2)  y  2   x  2
y  yM  md ' ( x  xM )
Obținem ecuația dreptei d ' dreapta perpendiculară pe dreapta d și care trece prin M (2, 2) :
y   x (exprimare sub formă generală explicită, sau sub formă generală implicită x  y  0 ).
Reținem:
- dreapta de ecuație y   x este dreapta suport a bisectoarelor cadranelor II și IV;
- condiția md  md '  1 se utilizează pentru cazul dreptelor oblice;
- reprezentarea geometrică asociată ipotezelor date:

P a g i n a | 93
P.22. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(6, 0) , B (4, 4) și C (3, 0) .

Calculați aria triunghiului ABC .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 21 – Matematică-Informatică;
- reamintim:
- în contextul dat, cerința privind calculul ariei unui triunghi poate fi abordată astfel:
o prin reprezentarea triunghiului în sistemul cartezian și identificarea unor
particularități cu corespondență în rezultatele geometrie sintetice;
o prin utilizarea formulei de calcul pentru arie atunci când se cunosc coordonatele
vârfurilor triunghiului; astfel, pe caz general, aria triunghiului determinat de
vârfurile A( x A , y A ), B ( xB , yB ), C ( xC , yC ) este dată de formula (exprimată cu
xA yA 1
1
ajutorul determinanților S ABC    , unde   xB yA 1 ;
2
xC yC 1
o în cazul în care   0 , semnificația pe care o acordăm (în condiția în care punctele
implicate sunt distincte) este că punctele A, B și C sunt coliniare (triunghi
degenerat, arie 0).
o astfel, calculul determinantului  are dublu rol: intervine în calculul unei arii sau
în verificarea coliniarității a 3 puncte.
Rezolvare
A(6, 0) , B (4, 4) și C (3, 0)

xA yA 1 6 0 1
  xB yA 1    4 4 1  (24  0  0)  (12  0  0)  24  12  12
xC yC 1 3 0 1
1 1
Obținem S ABC    12  6 , ceea ce încheie rezolvarea.
2 2
Reținem:
- reprezentarea triunghiului în reperul cartezian dat este următoarea:

P a g i n a | 94
- ținând cont de datele problemei și de situarea laturii AC pe axa Ox , în baza reprezentării

geometrice era facilă determinarea lungimii laturii AC și a înălțimii din B , ceea ce
permitea exprimarea ariei ca semiprodusul dintre lungimea unei laturi și lungimea înălțimii
corespunzătoare acesteia.
P.23. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(3, 0) , B (0, 4) și C (3, 4)

Determinați lungimea medianei din vârful C al triunghiului ABC .
Comentarii:
- reamintim:
o mediană într-un triunghi reprezintă segmentul determinat de un vârf al triunghiului
și mijlocul laturii opuse acelui vârf;
o fiind date punctele A( x A , y A ) și B( xB , yB ) , mijlocul M ( xM , yM ) al segmentului
x A  xB y  yB
AB implică: xM  și yM  A ;
2 2
o de asemenea, pentru A( x A , y A ) și B( xB , yB ) , asociem lungimea segmentului AB
astfel: AB   x A  xB    y A  y B 
2 2
.
Rezolvare
Notăm cu M ( xM , yM ) mijlocul laturii AB
A(3, 0)
B (0, 4)
xA  xB 3  0 3
 xM   
2 2 2
y  yB 0  4 4 3 
yM  A    2 , deci M  , 2  .
2 2 2 2 
C (3, 4)
3 
M  , 2
2 
CM   xC  xM    yC  yM 
2 2
2 2
 3 3 9 4) 25 5
 CM   2) 3     4  2      22   4 
2
 2 2 4 4 2

P a g i n a | 95
5)
5 25
În concluzie, lungimea medianei CM este   2,5 , ceea ce încheie rezolvarea.
2 10
Reținem:
- în baza reprezentării grafice, observăm faptul că latura AC este verticală și are lungimea
4, latura BC este orizontală și are lungimea 3, deci triunghiul ABC este dreptunghic,
ipotenuza obținându-se de 5; cum mediana CM este cea corespunzătoare ipotenuzei,
utilizăm proprietatea: lungimea medianei corespunzătoare ipotenuzei este jumătate din
lungimea ipotenuzei; în concluzie CM  2,5 .
P.24. În reperul cartezian xOy se consideră punctul M (0,1) și dreapta d de

ecuație y  x . Determinați ecuația dreptei care trece prin punctul M și este
paralelă cu dreapta d .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 21 – Pedagogic;
Rezolvare
Notăm cu d ' dreapta pe care trebuie s-o determinăm și cu d dreapta de ecuație y  x .
În condițiile date, obținem panta md  1 (coeficientul lui x în ecuația generală explicită).
Din condiția de paralelism, d ' d , obținem md '  md  1 .
M (0,1)
md '  1  y  1  1  ( x  0) , deci d ' : y  x  1 , ceea ce încheie rezolvarea.
y  yM  md ' ( x  xM )
Reținem:
- am ținut cont în rezolvare de faptul că dreapta d nu este orizontală sau oblică, deci se pot
aplica formulele pentru pantă și pentru ecuația dreptei;

P a g i n a | 96
P.25. În reperul cartezian xOy se consideră punctul A(1, 2) , B (5, 2) și C (5, 6) .

Demonstrați că triunghiul ABC este isoscel.
Comentarii:
- reamintim faptul că, uzual, a demonstra că un triunghi este isoscel înseamnă:
o a verifica egalitatea lungimilor a două laturi;
o a verifica egalitatea măsurilor a două unghiuri;
o a verifica faptul că o mediană este și înălțime/bisectoare/mediatoare;
- în contextul cunoașterii coordonatelor vârfurilor triunghiului, opțiunea este pentru calculul
lungimilor laturilor, utilizând formulele reamintite în cadrul exercițiului 23, în vederea
identificării a două lungimi egale dintre cele 3 calculate.
Rezolvare
A(1, 2)
B  5, 2   AB   5  1   2  2   42  02  42  4
2 2
AB   xB  x A    y B  y A 
2 2
A(1, 2)
C  5, 6   AC   5  1   6  2   42  42  42  2  4 2
2 2
AC   xC  xA    yC  y A 
2 2
B (5, 2)
C  5, 6   BC   5  5   6  2   02  42  42  4
2 2
BC   xC  xB    yC  yB 
2 2
Cum AB  BC  4 rezultă că triunghiul ABC este isoscel.
Reținem:
- alegerea strategiei de rezolvare va ține cont de tipurile de date cunoscute(1,2);

P a g i n a | 97
- conform reprezentării prin desen, se poate observa cazul particular al laturilor AB

(orizontală) și BC (verticală), care permit utilizarea simplificată de formule de determinare
a lungimilor și intuind cele două laturi egale, precum și natura triunghiului – dreptunghic și
isoscel.

P a g i n a | 98

– INFORMATICĂ
  
MI.26. Determinați x   0,  pentru care cos x sin   x   sin x cos   x   .
1
2   2   2  2 
Comentarii:
- domeniul de conținut Elemente de trigonometrie este unul amplu din punct de vedere al
proprietăților și formulelor, însă trebuie să reținem că întreg ansamblul acestor elemente
este generat de definirea funcțiilor trigonometrice cu ajutorul cercului trigonometric:
o cos t - abscisa punctului M de pe cercul trigonometric care formează cu punctul

A(1, 0) un arc de lungime t ; cos :  ;
o sin t - ordonata punctului M de pe cercul trigonometric care formează cu punctul
A(1, 0) un arc de lungime t ; sin :  ;
o tgt - ordonata punctului T obținut la intersecția tangentei în punctul A(1, 0) la
 
cercul trigonometric cu dreapta AM ; tg :    k , k    ;
2 
sin t
tgt  ;
cos t
o ctgt - abscisa punctului T ' obținut la intersecția tangentei în punctul B (0,1) la
cos t
cercul trigonometric cu dreapta AM ; ctg :  k , k    ; ctgt  ;
sin t
1  k 
ctgt  (pe domeniul comun de definiție,  k   );
tgt  2 
- prin raportare la definirea acestor funcții, reamintim proprietățile fundamentale pentru
funcțiile sinus și cosinus:
o sin 2 x  cos 2 x  1 , oricare x  ;
o 1  sin x  1 , 1  cos x  1 , oricare x  ;
o sin( x)   sin x , oricare x  (sinus este funcție impară); cos(  x)  cos x ,
oricare x  (cosinus este funcție pară);
o sin( x  2k )  sin x , oricare x  , k  ; cos( x  2k )  cos x , oricare
x , k  (sinus și cosinus sunt funcții periodice, perioada principală
T  2 );

P a g i n a | 99
- pornind tot de la cercul trigonometric, una dintre formulele de bază din care se obțin multe
dintre formulele trigonometrice uzuale este cos a cos b  sin a sin b  cos(a  b) , oricare
a, b  ; argumentarea formulei se bazează pe reprezentarea din figura următoare, pe baza
egalității dintre lungimile segmentelor AM  cos(a  b)  1  sin(a  b)  0
2 2
și
M 1M 2  (cos a  cos b) 2  (sin a  sin b) 2
- din formula cos a cos b  sin a sin b  cos(a  b) se obțin următoarele:

 
o ținând cont de valorile principale, cos  0, sin  1, reținem
2 2
   
cos   x   sin x, sin   x   cos x , oricare x  ;
2  2 
o cos a cos b  sin a sin b  cos(a  b) , oricare a, b  ;
o sin a cos b  sin b cos a  sin(a  b) , oricare a, b  ;
o sin 2 x  2 sin x cos x , oricare x  ;
o cos 2 x  cos 2 x  sin 2 x  2 cos 2 x  1  1  2sin 2 x , oricare x  ;
- completăm instrumentarul anterior prezentat cu mulțimile soluțiilor ecuațiilor fundamentale
trigonometrice (cele la care se reduc, de regulă, oricare alte ecuații ce au necunoscuta ca
argument al funcțiilor trigonometrice):
 S  (1) k arcsin a  k , k   a   1,1
o sin x  a   ;
 S  a    1,1
 S   arccos b  2k , k  
 b   1,1
o cos x  b   ;

 S   b    1,1
o tgx  c  S  arc tgc  k , k   ;
o ctgx  d  S  arc ctgd  k , k  
Rezolvare
 
cos   x   sin x
2 
  1 1
sin   x   cos x  cos x cos x  sin x sin x   cos 2 x  .
2  cos2 x sin 2 x
2 2
    1
cos x sin   x   sin x cos   x  
2  2  2

P a g i n a | 100
 
Cum x   0,  , rezultă 2 x   0,   .
 2
1
Notând y  2 x , obținem un caz particular al ecuației fundamentale, cos y  .
2
Cum y   0,   , putem folosi cercul trigonometric pentru a evidenția singurul punct de pe cerc,
1
corespunzător abscisei , din intervalul  0,   :
2
 1
În concluzie, ținând cont de valorile principale (corespunzătoare cadranului I), cum cos  , rezultă
3 2
 
y  2 x , deci singura valoare reală ce îndeplinește toate condițiile problemei este x  .
3 6
Observație:
Utilizarea formei generale a soluțiilor ecuațiilor fundamentale ar fi condus la următoarea rezolvare a
1
ecuației cos 2 x  :
2
 
 
 1       
S   arccos  2k , k     0,      2k , k     0,      , deci 2 x  și, în
 2   3  3 3
  
 3 

concluzie, x  .
6
Reținem:
- volum crescut de proprietăți și formule, ceea ce necesită fie exersarea repetată a diferitelor
contexte de rezolvare pentru a stimula memorizarea formulelor sau reținerea minimului
necesar din care se pot deduce formulele ce sunt necesare unei rezolvări;
- corelarea funcțiilor trigonometrice cu cercul trigonometric permite rezolvarea unor cerințe
standard.

P a g i n a | 101
x x 5x
MI.27. Se consideră E ( x)  tg  ctg  ctgx  2sin , unde x   0,   . Arătați că
2 2 3
 
E   1.
2
Rezolvare

x
2
x x 5x      5
E ( x)  tg  ctg  ctgx  2sin  E   tg  ctg  ctg  2sin .
2 2 3 2 4 4 2 6
Recunoaștem valorile principale pentru funcțiile implicate astfel:
 
tg  ctg 1
4 4

ctg 0
2
5  6        1
sin  sin    sin      sin  cos  sin cos   .
6  6   6 0 6 6 1 2
1
2
  1
Prin înlocuire, rezultă E    1  1  0  2   1 , ceea ce încheie rezolvarea.
2 2
Reținem:
- prelucrarea expresiei E pe caz general nu este indicată în acest caz;
- particularizarea variabilei necesită cunoașterea valorilor principale pentru funcțiile
trigonometrice, deci reamintim aceste valori (pentru cadranul I):
x 0    
6 4 3 2
sin x 0 1 2 3 1
2 2 2
cos x 1 1 0
3 2
2 2 2
tgx 0 1 -
3 3
3
ctgx - 1 0
3 3
3
- putem reține că anumite valori pot fi prelucrate pentru a reprezenta sume sau diferențe de
5 
valori principale, așa cum am procedat în exercițiul anterior,   sau
6 6
5 2  3  
   .
6 6 3 2

P a g i n a | 102
  
MI.28. Determinați x   0,  pentru care sin   x   cos   x   sin x  cos x .
 2 2  2 
Rezolvare
 
sin   x   cos x , oricare x 
2 
  
cos   x   sin x , oricare x   cos x  sin x  sin x  cos x 
2 
   
sin   x   cos   x   sin x  cos x  cos x  sin x .
2  2 
Relația obținută, cos x  sin x , poate fi interpretată ca egalitatea dintre abscisa și ordonata punctelor de
pe cercul trigonometric, deci doar acestea generează soluții ale ecuației.
   
Cum x   0,  , ne referim doar la punctul M   , deci singura valoare care îndeplinește condițiile
 2 4

enunțului este x  .
4
Observație:
Relația obținută, cos x  sin x se putea transforma prin echivalență pentru a fi adusă la forma unei
ecuații fundamentale, dar necesita abordarea pe cazuri:
a) pentru cos x  0 , atunci sin x  0 , imposibil (pentru că nu verifică relația sin 2 x  cos 2 x  1
sau pentru că O (0, 0) nu este punct de pe cercul trigonometric - e centrul acestuia(!));
b) pentru cos x  0 , obținem cos x  sin x : cos x de unde se obține tgx  1 . Cum
  
x   0,  , singura valoare din cadranul I care corespunde este x  .
 2 4
Reținem:
- se poate evita aplicarea mecanică a rezolvării ecuațiilor fundamentale, cu scrierea mulțimii
soluțiilor pe caz general, în condițiile în care este precizat un domeniu restrictiv al
 
necunoscutei, mai ales dacă acesta este  0,  (cadranul I); într-un astfel de caz,
 2
reprezentarea cercului trigonometric poate fi de real sprijin în rezolvare.

P a g i n a | 103
MI.29. Calculați S  cos   cos 2  cos 3  ...  cos 2020 .
Rezolvare
Valorile care sunt atribuite variabilei funcției cosinus prin care sunt reprezentați termenii sumei S sunt
de două tipuri:
- De tipul 2k ( 2 , 4 ,....2020 ) și ținând cont de periodicitatea funcției cosinus rezultă
2020  2
cos 2  cos 4  ...  cos 2020  1 , în total un număr de  1  1010
2
termeni;
- De tipul (2k  1) (  ,3 ,....2019 ) și ținând cont de periodicitatea funcției cosinus
2019  1
rezultă cos   cos 3  ...  cos 2019  1 , în total un număr de  1  1010
2
termeni.
Cum suma conține un număr egal de termeni egali cu 1 cu numărul de termeni egali cu 1 , rezultă că
S  0 , ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- rezolvarea problemei presupune:
o cunoașterea de valori principale pentru funcțiile trigonometrice;
o cunoașterea proprietăților fundamentale ale funcțiilor trigonometrice (cel puțin
pentru sinus și cosinus).
MI.30. Se consideră triunghiul ABC , dreptunghic în A , cu AB  4 . Știind că aria

ABC este egală cu 6, calculați lungimea laturii BC .
Rezolvare
ABC , dreptunghic, m( BAC )  90
AB  AC 4  AC
AB  4 (catetă de lungime dată)    6  AC  3 .
2 2
c1  c2
SABC  , c1 , c2 catete
2
ABC , dreptunghic
Teorema lui Pitagora
m( BAC )  90  BC 2  AB 2  AC 2  42  32  16  9  25  52  BC  5 .
AB  4 , AC  3

P a g i n a | 104
În concluzie, lungimea laturii BC (ipotenuză) este 5.
Reținem:
- rezolvarea triunghiului dreptunghic este un caz particular al rezolvării triunghiurilor;
- față de instrumentarul de formule prezentat în cadrul lecției, putem adăuga specificitățile
triunghiului dreptunghic:
o ipotenuza - cea mai lungă dintre laturi, are și rol de diametru al cercului circumscris
triunghiului;
o unghiurile ascuțite sunt complementare (suma măsurilor lor este de 90 );
o teorema lui Pitagora: ip 2  c12  c2 2 ;
o în notațiile din desenul anterior și considerând AD  BC , D  BC (înălțimea
corespunzătoare ipotenuzei, notată și h , avem:
 teorema catetei: AB 2  BD  BC și AC 2  CD  BC ;
 teorema înălțimii: AD 2  BD  CD ;
c1  c2
 formula înălțimii: h  ;
ip
c1  c2
o S ;
2
ip
o R (raza cercului circumscris triunghiului dreptunghic); centrul acestui cerc
2
coincide cu mijlocul ipotenuzei; mediana corespunzătoare ipotenuzei are lungimea
egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei;
c1  c2 c  c2  ip
o r ; r 1
ip  c1  c2 2
o Catetele au și rol de înălțimi alte triunghiului; ortocentrul coincide cu vârful în care
se situează ughiul drept al triunghiului.

P a g i n a | 105

NATURII
SN.26. Determinați x   0,   știind că (2sin x  cos x) 2  4 cos x(sin x  cos x)  4 .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 26 – Matematică-Informatică, accent
pe proprietățile fundamentale ale funcțiilor trigonometrice:
Rezolvare
Din prelucrarea algebrică a expresiilor din membrul drept al relației din ipoteză obținem:
(2sin x  cos x) 2  4sin 2 x  4sin x cos x  cos 2 x
4 cos x(sin x  cos x)  4sin x cos x  4 cos 2 x
 (2sin x  cos x) 2  4 cos x(sin x  cos x)  4(sin 2 x  cos 2 x)  cos 2 x  4  cos 2 x
1
Obținem egalitatea 4  cos x  4 , deci cos x  0  cos x  0 .

2 2

Cum x   0,   , singura soluție a ecuației cos x  0 este x  .
2
Observație:
Reprezentare geometrică a ecuației:
SN.27. Arătați că (sin x  cos x) 2  (sin x  cos x) 2  2 pentru orice număr real x .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică asociată exercițiului 26 – Matematică-Informatică, accent
pe proprietățile fundamentale ale funcțiilor trigonometrice:
Rezolvare
Din prelucrarea algebrică a expresiilor din membrul drept al relației din ipoteză obținem:
(sin x  cos x) 2  sin 2 x  2sin x cos x  cos 2 x , oricare x 
(sin x  cos x) 2  sin 2 x  2sin x cos x  cos 2 x , oricare x 
Adunând membru cu membru relațiile anterioare, rezultă:
(sin x  cos x) 2  (sin x  cos x) 2  2(sin 2 x  cos 2 x) , oricare x 

P a g i n a | 106
Folosim proprietatea fundamentală sin x  cos x  1 , oricare x 

2 2
, de unde obținem:
(sin x  cos x) 2  (sin x  cos x) 2  2 , pentru oricare x  .
SN.28. Calculați lungimea ipotenuzei BC a triunghiului dreptunghic ABC , în

1
care AB  10 și cos B  .
2
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică din lecția de recapitulare;
- cerința se încadrează în cele de tipul rezolvarea triunghiului, în acest caz discutând despre
un triunghi particular – dreptunghic;
- am recapitulat prin problemele anterioare, asociate domeniilor geometrie și trigonometrie,
noțiunile de funcții trigonometrice; în acest caz ne reamintim definirea elementelor de
trigonometrie în relație cu unghiurile ascuțite ale unui triunghi dreptunghic:
b c
o sin B  cos C  , sin C  cos B  ;
a a
b c
o tgB  ctgC  , ctgB  tgC  ;
c b
- în rezolvarea problemei se poate utiliza și tabelul de valori principale, a se vedea contextul
teoretic prezentat la exercițiul 27 – Matematică-Informatică.
Rezolvare
Informația privind ipotenuza BC permite să concluzionăm că triunghiul ABC este dreptunghic, cu
unghiul drept în vârful A .
AB
În aceste condiții, cos B  .
BC
AB 10 1
AB  10    , deci BC  20 , ceea ce încheie rezolvarea.
BC BC 2
1
cos B  .
2

P a g i n a | 107
Reținem:
- rezolvarea triunghiului dreptunghic este un caz particular al rezolvării triunghiurilor;
1
- folosind valorile principale trigonometrice, o proprietate implicată de ipoteza cos B 
2
este, în cazul triunghiului dreptunghic, faptul că m( B)  60 , deci
m( C )  90  m( B)  30 ; reamintim astfel că în triunghiul dreptunghic cu un unghi
de 30 , cateta opusă acestui unghi reprezintă jumătate din lungimea ipotenuzei.

SN.29. Calculați cos 2x știind că tgx  3 și x   0,  .
2  
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică din debutul exercițiului 26 – Matematică-Informatică;
 
- particularitatea cerinței este precizarea domeniului variabilei, x   0,  (cadranul I) și
 2
ipoteza tgx  3 care permite utilizarea tabelului de valori principale, a se vedea contextul
teoretic asociat exercițiului 27- Matematică-Informatică; ținând cont de aceste observații,
se poate evita o abordare cu un caracter mai general al rezolvării.
Rezolvare
tgx  3

 x
3
  
2
1 2 1
x   0,   cos 2 x  2cos 1  2    1  1   .
2
 2 3 2 4 2
cos 2 x  2 cos 2 x  1
1
În concluzie, cos 2 x   , ceea ce încheie rezolvarea.
2
Reținem:
- alte strategii de rezolvare:
  2 1
o cos 2 x  cos  2    cos  ;
 3 3 2
2
sin x
o tgx  3  tg x 
2
2
 3  sin 2 x  1  cos 2 x  3  cos 2 x ; 
cos x
1 1 1
cos 2 x  , deci cos 2 x  2 cos 2 x  1  2   1   .
4 4 2

P a g i n a | 108

și x   0,  .
3 3
SN.30. Arătați că tgx  , știind că sin x 
4 5  2
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică din debutul exercițiului 26 – Matematică-Informatică;
- la fel ca la exercițiul precedent, particularitatea cerinței este precizarea domeniului
  3
variabilei, x   0,  însă ipoteza sin x  nu permite utilizarea tabelului de valori
 2 5
principale.
Rezolvare
3
sin x 
5
 
2
3 9 16 4
x   0,   cos x  0 și cos x  1  sin 2 x  1     1   
 2 5 25 25 5
sin x  cos 2 x  1
2
3
sin x 
5
3
sin x 5 3 5 3
tgx      , ceea ce încheie rezolvarea.
cos x 4 5 4 4
5
4
cos x 
5
Reținem:
- de regulă, un exercițiu cu cerințe asociate domeniului trigonometriei permite aplicarea mai
multor strategii de rezolvare; orice strategie aleasă, va fi evaluată cu maximum de punctaj
dacă este completă și corectă.

P a g i n a | 109
2 cos 30
T.26. Arătați că  tg 30 .
2tg 45  1
Comentarii:
- contextul teoretic vizat de acest exercițiu este cel al elementelor de trigonometrie;
- în acest sens, reamintim tabelul valorilor principale, exprimat în măsuri de grade ale
unghiurilor (nul, ascuțit, drept):
x 0 30 45 60 90
sin x 0 1 2 3 1
2 2 2
cos x 1 1 0
3 2
2 2 2
tgx 0 1 -
3 3
3
ctgx - 1 0
3 3
3
Rezolvare
Valorile de 30 și 45 sunt valori principale pentru care cunoaștem valorile elementelor de
trigonometrie astfel:
3
cos 30 
2
3
2
2 cos 30 2 3
  
2tg 45  1 2 1  1 3
2 cos 30
tg 45  1   tg 30 .
2tg 45  1
3
tg 30 
3
Reținem:
- recomandăm cunoașterea valorilor principale asociate elementelor de trigonometrie
studiate; este suficient reținerea valorilor pentru sinus și implicarea unor reguli
mnemotehnice pentru generarea valorilor pentru cosinus, respectiv pentru tangentă prin
sin x
utilizarea relației tgx  (excepție cazul unghiului de 90 ), respectiv
cos x
cos x 1
ctgx   (excepție cazul unghiului nul).
sin x tgx

P a g i n a | 110
T.27. Se consideră triunghiul ABC , cu AB  3 2 , BC  9 și AC  3 5 . Calculați

măsura unghiului B .
Comentarii:
- a se vedea prezentarea teoretică din lecția de recapitulare;
- cerința se încadrează în cele de tipul rezolvarea triunghiului, în acest caz discutând despre
un triunghi în care se cunosc toate lungimile laturilor;
- într-un astfel de caz este recomandată verificarea relației din teorema lui Pitagora, caz în
care dacă este adevărată, conform reciprocei teoremei, triunghiul este dreptunghic, ceea ce
permite strategii specifice de rezolvare a cerințelor;
- în notațiile uzuale pentru un triunghi ABC considerăm util tabelul de relații prezentat și în
lecția de recapitulare:
Categorii de relații Relațiile în triunghi oarecare:
Privind unghiurile
m( A)  m( B)  m( C )  180
Privind laturile
a  b  c, b  c  a , c  a  b
Perimetrul și semiperimetrul
abc
P  abc, p 
2
Privind aria a  ha b  hb c  hc
S  
2 2 2
a  b  sin C b  c  sin A c  a  sin B
S  
2 2 2
a b c
S
4R
S  pr
S p ( p  a )( p  b)( p  c)
Teorema sinusurilor
a b c
   2R
sin A sin B sin C
Teorema cosinusului
b2  c2  a 2 c 2  a 2  b2 a 2  b2  c 2
cos A  , cos B  , cos C 
2bc 2ca 2ab
Rezolvare
Verificarea cazului particular al triunghiului dreptunghic (etapă care nu este obligatorie, dar poate
simplifica mult rezolvarea în cazul situării în această clasă de triunghiuri):
 
2
AB 2  3 2  32  2  9  2  18
 3 5 
2
AC 2  32  5  9  5  45  Cum 81  18  45  63 triunghiul ABC nu este dreptunghic.
BC 2  92  81
În condițiile cunoașterii lungimilor tuturor laturilor determinarea unghiului B se poate realiza utilizând
teorema cosinusului:
AB  3 2 , BC  9 , AC  3 5
c 2  a 2  b2 18  81  45 99  45 54 1 2
cos B   cos B     
2ca 23 2 9 54 2 54 2 2 2
În calculul anterior, am ținut cont de pătratele lungimilor laturilor utilizate în verificarea relației lui
Pitagora.

P a g i n a | 111
2
Cum cos B  , valoare principală ce corespunde unghiului ascuți de 45 , deci m( B )  45 .
2
Reținem:
- în condițiile cunoașterii lungimilor tuturor laturilor unui triunghi, se poate testa ipoteza de
triunghi dreptunghic, încadrarea în această clasă permițând strategii adaptate de rezolvare a
cerințelor de geometrie/trigonometrie;
- în acest caz, realizarea desenului triunghiului dat este posibilă, dar nu facilă – ca în cazul
reprezentării în geometria pe coordonate, dar considerăm utilă asocierea rezolvării cu
desenul:
- în rezolvarea triunghiurilor, relațiile specifice teoremei sinusurilor și cosinusului sunt

instrumente extrem de utile ce permite rezolvarea triunghiurilor;
- de regulă, într-un astfel de context nu există o unică strategie de rezolvare, o altă strategie
față de cea prezentată bazându-se pe exprimarea ariei triunghiului în moduri diferite.
1
T.28. Arătați că cos 2 45  sin 2 30  .
4
Comentarii:
- a se vedea tabelul valorilor principale asociat prezentării teoretice de la exercițiul 26 –
Tehnologic.
Rezolvare
1
sin 30 
2
 2
2
2
 2   1 2 12 2 1 1
 cos 45  sin 30  
2 2
        
 2  2 22 22 4 4 4
2
cos 45 
2

P a g i n a | 112
1
T.29. Arătați că 3  cos 30  sin 30  cos 90  2 .
2
Comentarii:
Tehnologic.
Rezolvare
Valorile de 30 , 45 și 90 sunt valori principale pentru care cunoaștem valorile elementelor de
1
sin 30 
2
3 1 3 1 1 3 1 4
cos 30   3  cos 30  sin 30  cos 90  3    0     2
2 2 2 2 2 2 2 2
cos 90  0
T.30. Arătați că sin 30  cos 30  2sin 45 cos 45  sin 60 cos 60  1 .
Comentarii:
Tehnologic.
Rezolvare
Valorile de 30 , 45 și 60 sunt valori principale pentru care cunoaștem valorile elementelor de
1 3
sin 30  , cos 30 
2 2
2
sin 45  cos 45 
2
3 1
sin 60  , cos 60 
2 2
1 3 2 2 3 1 2 4
sin 30  cos 30  2sin 45 cos 45  sin 60 cos 60    2     2  1
2 2 2 2 2 2 4 4


P a g i n a | 113
P.26. Calculați perimetrul pătratului ABCD , știind că are diagonala AC  2 2 .
Comentarii:
- contextul teoretic vizat de acest exercițiu este cel al configurațiilor geometrice de tip
patrulater, studiate în cadrul geometriei sintetice, în particular pătratul;
- reamintim faptul că orice pătrat:
o este un patrulater convex;
o are toate laturile sale sunt congruente;
o are toate unghiurile sale sunt congruente, fiind drepte;
o are diagonalele sunt congruente, perpendiculare și se înjumătățesc, fiind și
bisectoare ale unghiurilor pătratului;
o are patru axe de simetrie (dreptele determinate de mijloacele laturilor opuse,
dreptele suport ale diagonalelor)
o are un centru de simetrie – punctul ce reprezintă intersecția diagonalelor; acesta
reprezintă și centrul cercului înscris, precum și centrul cercului circumscris;
o reprezintă singurul poligon regulat cu patru laturi;
- în notațiile l - latura pătratului, d - diagonala sa, A - aria sa, P - perimetrul său, R - raza
cercului circumscris, r - raza cercului înscris (apotema pătratului), avem următoarele relații:
o d l 2;
o P  4l ;
o A  l2 ;
d l 2
o R  ;
2 2
l
o r .
2
Rezolvare
AC  2 2
d l 2  l 2  2 2 , deci l  2 (lungimea laturii pătratului)
AC diagonală  P  4l  4  2  8
P  4l (perimetrul)

P a g i n a | 114
P.27. Arătați că 3  cos 30  sin 30  2sin 2 45  1 .
Comentarii:
- în acest sens, reamintim tabelul valorilor principale, exprimat în măsuri de grade ale
unghiurilor (nul, ascuțit, drept):
x 0 30 45 60 90
sin x 0 1 2 3 1
2 2 2
cos x 1 1 0
3 2
2 2 2
tgx 0 1 -
3 3
3
ctgx - 1 0
3 3
3
Rezolvare
3
cos 30 
2
1
sin 30 
2
2
sin 45 
2
2
3 1  2 3 1 2 4 4
 3  cos 30  sin 30  2sin 45  3 
2
  2       2     2  1  1
2 2  2  2 2 4 2 4
Reținem:
- recomandăm cunoașterea valorilor principale asociate elementelor de trigonometrie
studiate; este suficient reținerea valorilor pentru sinus și implicarea unor reguli
mnemotehnice pentru generarea valorilor pentru cosinus, respectiv pentru tangentă prin
sin x
utilizarea relației tgx  (excepție cazul unghiului de 90 ), respectiv
cos x
cos x 1
ctgx   (excepție cazul unghiului nul).
sin x tgx

P a g i n a | 115
P.28. Arătați că 3  sin 60  cos 60  1 .
Comentarii:
- a se vedea exercițiul anterior și tabelul de valori principale trigonometrice.
Rezolvare
Valoarea de 60 este principală, pentru care cunoaștem:
3
sin 60 
2
3 1 3 1 2
 3  sin 60  cos 60  3      1
2 2 2 2 2
1
cos 60 
2
P.29. Se consideră triunghiul ABC cu AB  24 , AC  10 , BC  26 și punctul D

mijlocul segmentului BC . Arătați că lungimea segmentului AD este egală cu 13.
Comentarii:
- contextul teoretic vizat de acest exercițiu este cel al configurațiilor geometrice de tip
triunghi, studiate în cadrul geometriei sintetice, în particular triunghiul dreptunghic, a se
vedea și elementele de recapitulare asociate exercițiului 30 – Matematică-Informatică.
Rezolvare
AB  24 , AC  10 , BC  26
Reciproca teoremei lui Pitagora  262  676 , 242  102  576  100  676 , deci
BC 2  AB 2  AC 2 , în concluzie triunghiul ABC este dreptunghic de ipotenuză BC .
BC 26
D mijlocul segmentului BC  AD mediana corespunzătoare ipotenuzei, deci AD    13
2 2
, ceea ce încheie rezolvarea.
Reținem:
- în cazul cunoașterii lungimilor laturilor unui triunghi avem posibilitatea de a verifica
încadrarea triunghiului într-un caz particular, echilateral, isoscel sau, utilizând reciproca
teoremei lui Pitagora, dreptunghic;
- o strategie care nu are la bază identificarea acestui caz particular de triunghi dreptunghic ar
fi presupus un studiu mult mai amplu, atât ca instrumentar de formule, cât și din punctul de
vedere al calculului, o alternativă fiind următoarea:
o determinarea ariei triunghiului (cu aplicare formulei lui Heron);
o determinarea lungimii înălțimii corespunzătoare laturii BC din exprimarea ariei ca
semiprodusul dintre lungimea laturii și cea a înălțimii corespunzătoare acesteia;
o determinarea segmentului format de piciorul respectivei înălțimi și mijlocul D al
segmentului BC ;
o aplicarea teoremei lui Pitagora în triunghiul format de mediană, înălțime și
segmentul determinat anterior.

P a g i n a | 116
1
P.30. Arătați că (sin 60  cos 60 )(sin 60  cos 60 )  .
2
Comentarii:
- a se vedea exercițiul anterior și tabelul de valori principale trigonometrice;
- reamintim și formula de calcul prescurtat ( a  b)(a  b)  a 2  b 2 , oricare a, b numere
reale.
Rezolvare
Aplicăm membrului stâng al relației de verificat formula de calcul prescurtat ( a  b)(a  b)  a 2  b 2 ,
3 1
pentru a  sin 60  și b  cos 60  , unde recunoaștem valoarea de 60 ca valoare
2 2
trigonometrică principală. Obținem:
2
 3   1  2 3 1 22) 1
(sin 60  cos 60 )(sin 60  cos 60 )  sin 60  cos 60  
2 2
        ,
 2  2 4 4 4 2
ceea ce încheie rezolvarea.


Indrumar Pregatire BAC Matematica Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar Pregatire BAC Matematica Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagina |1

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

MI-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ ............... 9

MI.1. Arătați că numărul a  (4  3i ) 2  (3  4i ) 2 este număr natural, unde i 2  1 . ............. 9

MI.2. Se consideră numărul complex z  3  i . Arătați că z 2  6 z  10  0 .............................. 9

SN.2. Determinați suma primilor trei termeni ai progresiei aritmetice ( an ) n 1 , știind că

SN.3. Determinați al treilea termen al progresiei geometrice (bn ) n 1 , știind că b1  1 și b2  2 .

SN.5. Arătați că (0, 2 10  1)(0, 2 10  1)  3 . ............................................................................. 13

T.2. Arătați că 11  ( 11  1)  ( 11  3)  8 . ............................................................................ 16

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

P.3. Arătați că 5 3  32  18  2  4  75  2 . ............................................................ 19

MI-I.2. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ ............. 21

MI.9. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  mx  5 , unde m este număr real.

SN.6. Se consideră funcțiile f :  , f ( x)  x 2  3 x  2 și g :  , g ( x )  2 x  4 .

SN.8. Se consideră funcția f :  , f ( x )  3 x  1 . Determinați numerele naturale x

SN.9. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  20 . Determinați numerele reale a știind

SN.10. Se consideră funcția f :  , f ( x)  x 2  2 . Rezolvați în mulțimea numerelor

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

T.8. Determinați coordonatele punctului de intersecției a graficelor funcțiilor f :  ,

T.9. Se consideră x1 și x2 soluțiile ecuației x  4 x  m  0 , unde m este număr real.

Determinați numărul real m pentru care x12  x22  2 ............................................................ 32

T.10. Determinați numerele reale m știind că punctul A( m, 6) aparține graficului funcției

P.7. Se consideră funcțiile f :  , f ( x )  2 x  1 și g :  , g ( x)  x  2 .

P.8. Se consideră funcția f :  , f ( x )  2 x  m , unde m este număr natural.

P.9. Determinați cel mai mare element al mulțimii A  x   x 2  3  2 x . ......................... 36

P.10. Determinați coordonatele punctului de intersecție a graficelor funcțiilor f :  ,

MI.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 4 ( x  4 x  5)  log 4 (2 x  4) . ..... 40

MI.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 5 ( x  1)  log 5 ( x  1)  2 ......... 42

MI.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x  2  8  x . ................................ 43

MI.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2  3  3  27  0 . .......................... 44

SN-I.3 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, ȘTIINȚELE NATURII .................................... 45

SN.11. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2 x  3  x . ....................................... 45

SN.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  5 x  7  x  1 . .......................... 46

SN.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  8  x  2 . .................................. 46

T.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  2  3 3 . ....................................... 50

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

T.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 5 (2 x  1)  2 . ................................... 51

T.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 3 x  1  3 x  1 . ...................................... 51

T.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 14  x  3x  6 ................................... 52

P.12. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația lg( x 2  5)  lg(4 x  1) . ......................... 55

P.13. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x 2  9  4 . ............................................ 56

P.14. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 2 ( x 2  x  1)  log 2 (3 x) . ................. 57

P.15. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log 2 (10  2 x)  1 . .................................. 58

MI-I.4 MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ – INFORMATICĂ .............. 59

SN.16. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea A   1, 2, 3,..., 50 , 

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

SN.22. Determinați numărul real m pentru care vectorii u  mi  5 j și v  3i  3 j sunt

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

SN.25. Determinați numărul real a pentru care u  v  0 , unde u  ai  (a  1) j și

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

SN.28. Calculați lungimea ipotenuzei BC a triunghiului dreptunghic ABC , în care AB  10

T.27. Se consideră triunghiul ABC , cu AB  3 2 , BC  9 și AC  3 5 . Calculați măsura

P.27. Arătați că 3  cos 30  sin 30  2sin 2 45  1 . ............................................................. 114

P.28. Arătați că 3  sin 60  cos 60  1 . ................................................................................. 115

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

MI-I.1. MODELE DE ANTRENAMENT CNEE, MATEMATICĂ

MI.1. Arătați că numărul a  (4  3i ) 2  (3  4i ) 2 este număr natural, unde i 2  1 .

MI.2. Se consideră numărul complex z  3  i . Arătați că z 2  6 z  10  0 .

z 2  6 z  10  (8  6i )  6(3  i )  10  8  6i  18  6i  10  (8  18  10)  i(6  6)  0  0  i  0

MI.3. Se consideră numărul complex z  1  i . Arătați că 2 z  z 2  2 .

Pregătirea Examenului Național de Bacalaureat. Subiectul I. Modele de antrenament CNEE-2020

MI.4. Arătați că suma pătratelor elementelor mulțimii M  n  n  1  2 este

MI.5. Se consideră numerele complexe z1  3  3i și z2  5  6i .