Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Chimie Biologie Geografie

Studii postuniversitare - Conversie Chimie
Anul I, semestrul II
Chimie organica

Benzina. Cifra octanica

Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol, care este compus în principal din
hidrocarburi lichide (având între șase și zece atomi de carbon în moleculă) și care este
imbunătățit cu benzenuri, pentru a mări cifra octanică, folosit drept combustibil în motoare cu
combustie internă.

Cifra octanică (C.O.) sau indice octanic se definește prin compararea comportării
benzinei cu cea a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu proprietăți antidetonante
opuse. Definirea cifrei octanice a fost făcută în jurul anului 1926 de chimistul Russell Marker
de la Ethyl Corporation.
În practică, s-a observat că apariţia fenomenului de „ciocănire” sau „detonaţie” a
motorului se produce din cauza unei arderi anormale a carburantului, ceea ce duce la
micşorarea puterii motorului. S-a constatat, de asemenea, că hidrocarburile care intră în
compoziţia benzinelor se comportă diferit în motor în ce priveşte fenomenul de detonaţie; în
timp ce alcanii normali produc detonaţie puternică în motor, izoalcanii şi hidrocarburile
aromatice împiedică apariţia acestui fenomen .
Pentru a aprecia tendinţa la detonaţie a unei benzine se compară comportarea ei într-un
motor experimental şi în condiţii standard cu a amestecurilor formate din hidrocarburile n-
heptan (C7H16), considerat ca având cifra octanică zero (care produce detonaţie puternică în
motor) şi izooctan (2, 2, 4-trimetil-pentan), căruia i s-a atribuit cifra octanică 100 (puţin
sensibil la autoaprindere). Datorită proprietăţilor sale antidetonante, izooctanul a fost luat ca
substanţă de referinţă. În felul acesta se stabileşte o scară (aleasă arbitrar) cu limite cuprinse
între 0 şi 100 în care benzinele cu o cifră octanică anumită, de exemplu C.O. 86, se
comportă în acest motor ca un amestec format din 86% izooctan şi 14% n-heptan.
Definiţie : Cifra octanică (C.O.) a unei benzine reprezintă deci, procentul, în volume
de izooctan (2, 2, 4+trimetil pentan) dintr-un amestec de izooctan cu heptan normal. Cu cât
C.O. a unui combustibil este mai mare cu atât rezistenţa sa la detonaţie este mai mare. Vaporii
de benzină se amestecă cu aerul în carburatorul motorului, de unde se întorc în cilindri, aici se
comprimă şi se aprind printr-o scânteie electrică.
Cifra octanică (C.O.) a unei benzine se poate îmbunătăţi prin adaos de mici cantităţi de
antidetonanţi care împiedică combustia detonantă în motoare.
Cel mai utilizat este tetraetil-plumbul, Pb(C2H5)4, cu structura moleculară :
Metode de încercare

Comparația dintre comportarea benzinei a cărei cifră octanică se determină și a amestecului

etalon se face pe un motor special, CFR, al Comitetului Cooperativ pentru Cercetarea
Combustibililor, care permite realizarea unui raport de comprimare variabil, în condiții
sandard, stabilite de Asociația Americană de Încercări și Materiale (ASTM), respectiv permite
realizarea unui nivel de detonație determinat. Cifrele octanice a benzinei, respectiv a
amestecului etalon se consideră egale dacă în condițiile de încercare standard produc aceeași
intensitate a detonației.

Se folosesc două metode pentru determinarea cifrei octanice:

 Metoda Research (CO/R sau CO/Ce). Determinarea cifrei octanice se face la turația de
600 rpm.
 Metoda Motor (CO/M). Determinarea cifrei octanice se face la turația de 900 rpm.

Metoda CO/R dă valori ceva mai mari decât metoda CO/M, însă pericolul de detonație este
mai mare la turația de cuplu maxim (mai mică), așa că metoda CO/R este preferată pentru
caracterizarea benzinelor pentru automobile. În aviație, datorită faptului că acolo motoarele
lucrează turate, se preferă caracterizarea benzinelor (de exemplu AvGas) prin metoda CO/M.

Extracţia ţiţeiului sau fracţiuni petroliere:

Din zăcămintele în care se gaseşte, ţiţeiul este extras dupa foraj pe mai multe cai, dupa
presiunea proprie a zăcământului:
- Daca presiunea este mare, are loc o erupţie controlată şi lichidul iese la suprafaţă singur
prin sonda de foraj ( metoda erupţiei ).
- Dacă presiunea este scăzută se introduce din afară gaze de sondă la presiune, care înping
lichidul afară ( metoda gaz-lift ).
- Dacă presiunea este foarte mică sau chiar nulă extracţia decurge prin pompare. ( metoda
pompelor canadiene ).

Prelucrarea ţiţeiului
După extracţie şi pregătire, ţiţeiul este trimis în unităţi de prelucrare denumite curent
rafinării. Principalele rafinării de la noi din ţară se gasesc la: Ploieşti, Piteşti, Brazi,
Campina, Teleajen, Midia şi Oneşti.

Prelucrarea modernă a ţiţeiului brut s-a dezvoltat pe 3 direcţii principale deosebite între ele
prin tipul proceselor practicate şi prin natura produşilor rezultaţi: prelucrare primară,
prelucrarea secundară şi prelucrara petro-chimică.
a) Prelucrarea primară. Foloseşte metoda fizică de prelucrare a ţiţeiului şi furnizează în
principal carburanţi şi lubrifianţi. Prin distilarea fracţionalţ la presiune atmosferică din ţiţei
se obţin mai multe fracţiuni denumite fracţiuni petroliere.

Ele distilă şi se separă în anumite intervale de temperatură şi sunt amestecuri de mai multe
componente cu diferite utilizări. Distilarea primară se face în instalaţii prevăzute cu coloane
de fracţionare în care vaporii urcă de jos în sus, iar lichidul condensat coboară de sus în jos
în felul acesta au loc nenumărate condensări şi evaporări pe talere coloanei, la diferitele sale
înălţimi culegându-se fracţiunile corespunzătoare. Fracţiunile uşoare rezultate la distilarea
primară a ţiţeiului sânt tratate cu solvenţi selectivi care dizolvă numai hidrocarburile
aromatice.

Soluţiile obţinute sunt separate şi supuse distilării fracţionale; se obţin diverşi termini din
seria arenelor ( ex: Benzen, Toluen, Xilen, Etilbenzen ) în stare pură şi solventul cere se
recirculă. Prin distilarea fracţională la presiune scăzută a păcurii se obţin lubrifianţi sau
uleiuri minerale. Din păcura ţiţeiurilor neparafinoase, după îndepărtarea parafinei, se obţin
uleiurile spaciale pentru motoarele autovehiculelor si avioanelor. Rezidul acestei distilari il
constituie smoala sau asfaltul folosit in special la pavarea şoselelor.

Prin convenţia hidrocarburii ( 1) i s-a atribuit CO=0, celei de-a doua CO=100. Denumirea
practică a CO a unei benzene se face în motoare de încercare, prin compararea arderii sale cu
cea a unui amestec oarecare din cele 2 hidrocarburi de mai sus.
b). Prelucrare secundă foloseşte metode fizico-chimice de prelucrare a unora din fracţiunile
distilării primare; produsele acestei prelucrări a unora dintre fracţiunile distilării primare;
produsele acestei prelucrări sânt în general: hidrocarburi aromatice, alchene inferioare,
cantităţi suplimentare, izomerizare, dehidrogenare, alchilare, etc. Sunt prezente procesele de
cracarea termică sau catalitică.
 c). Prelucrarea petrochimica valorifică ţiţeiul într-o gamă complexă şi deosebit de
rentabilă de produsele. Prin diferite procese chimice majoritatea produselor prelucrarii
secundare sânt transformate fie în materie prime industriale necesare în diverse sectoare, fie în
produşi finiţe de uz industrial sau de larg consum.

Clasificarea benzinelor:

Benzinele (cel mai de seama combustibil lichid) se obtin pe trei cai:

Benzinele naturale rezulta prin distilarea petrolului (aproximativ 30–40% din petrolul brut).

Benzinele de cracare termica si catalitica se obtin din fractiunile superioare din

petrol(lampant , motorina).Spre deosebire de cele naturale, benzinele de cracare contin
alchene. Prin incalzirea la peste 400° a fractiunilor mai grele de titei(motorina sau pacura)
are loc procesul de cracare, un proces fizico-chimic complex în care au loc ruperi a unor
legături simple C – C şi C – H din alcanii superiori conţinuţi în fracţiunile petroliere grele ,
obtinandu-se fractiuni mai usoare(benzinele de cracare).In functie de conditiile in care se
lucreaza, se deosebesc: procedee de cracare termica si procedee de cracare catalitica.

Cracarea termică : Materia primă folosită la cracarea termică este motorina şi păcura. Ea
se practică în mai multe variante, diferite între ele prin condiţiile de lucru; cea mai folosită
variantă este cea selectivă: 450-550 şi 15-45 atm. Produşii rezultaţi sunt: gaze numite gaze de
cracare sau gaze de rafinărie, benzina de cracare şi cocs petrolier.Cracarea termica se poate
realiza in faza lichida sau in faza de vapori:

· in faza lichida, motorina sau pacura este incalzita la 450-550° sub o presiune de 15-
45atm;

· in faza de vapori, motorina sau pacura se incalzeste la temperaturi de 500-600° si la

presiuni joase de 1-3 atm.Benzinele de cracare astfel obtinute se deosebesc de
benzinele rezultate prin distilarea fractionata a titeiului, prin continutul lor mai mare
de alchene si hidrocarburi aromatice.

Cracarea catalitica se realizeaza in faza de vapori; motorina sau pacura, la 480° si 1-

2,5 at, este trecuta peste un strat de catalizatori (ortosilicat de aluminiu) în strat fix sau în strat
fluidizat..La cracarea catalitica se obtin randamente mai mari de benzina si cu caracter mai
saturat, gaze de rafinărie, benzină şi cocs petrolier. Această metodă se bazează pe proprietatea
ce o au cicloalcanii de a se dehidrogena şi alcanii de a se dehidrogena şi cicliza formand, în
anumite condiţi, hidrocarburi aromatice sau benzene superiore.

H3-(CH2)8-CH3 catalizator 540 CH3-(CH2)3 –CH3 + H2C=H2C + H2C=CH-CH3

decan pentan etena propena

Benzinele de cracare, in comparatie cu cele obtinute la distilarea fractionata a titeiului, sunt

mai bune si au o cifra octanica (C.O.) mai mare.
 Benzinele sintetice se formeaza in anumite conditii (temperatura, presiune,
catalizatori) prin hidrogenarea carbunilor (procedeul Bergius) sau a oxidului de
carbon.Amestecul de hidrocarburi se distila fractionat.

Calitatea benzinelor folosite drept combustibil in motoarele cu explozie depinde de

comportarea lor in motor si este data de cifra octanica (C.O.) a benzinei.Asemenea explozii
au urmari foarte grave pentru functionarea motorului.Detonatia se reduce sau dispare
complet cand se utilizeaza benzine superioare, cu cifra octanica mare.

De exemplu, o benzina cu o cifra octanica 98 (cum este cea utilizata la autoturismul

„Dacia”) se comporta in motor ca un amestec de 98% izooctan si 2% n – heptan.

Calitatea benzinei creste o data cu cresterea cifrei octanice.Benzina cu cifra octanica

mai mare permite functionarea motorului cu randament mai bun.Pentru indeplinirea acestei
cerinte, benzinele trebuie sa contina izoalcani sau arene.

Deseori benzina de la distilarea primara, cu cifra octanica mica, este transformat pe

cale termica sau catalitica in benzina cu cifra octanica superioara.Procesul se numeste
reformare

Reactii chimice ce au loc sunt:

Reacţii de dehidrogenare:
 Reacţii de dehidrogenare şi ciclizare:

Farmaceutic
 Inainte de inventarea motoarelor cu combustie internă, benzina era vândută în sticle
mici, ca un tratament împotriva păduchilor și ale ouălor acestora. Acest tratament nu
mai este comun datorită riscului mare de incendiu și riscului dermatitei.
 În timpul Războiul Franco-Prusac al anilor 1870-71, pétrole (benzină) era adunată în
Paris pentru a fi folosită împotriva unui posibil atac Prusac asupra orașului. Mai târziu,
în 1871, s-au răspândit zvonuri în oraș, privind așa-numitele pétroleuses, femei care
foloseau benzină pentru a incendia clădirile orașului.

 Benzina este de asemenea folosită ca inhalant psihoactiv.