BENZINA

Definiție
Compoziție
Obținere
DEFINIȚIE
 Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol prin distilare
fracționată, care este compus în principal din hidrocarburi lichide (având
între șase și zece atomi de carbon în moleculă) și aromatice din familia
benzenului. Este folosit drept combustibil în motoare cu combustie
internă.
 Benzina utilizată în motoarele cu combustie internă poate avea efecte
semnificative asupra mediului local și contribuie, de asemenea, la
emisiile globale de dioxid de carbon. Benzina poate intra în mediu
nearsă, atât ca lichid cât și ca vapori, din scurgeri și manipulare în timpul
producției, transportării și livrării (de exemplu, din rezervoare de stocare,
de la scurgeri etc.). Ca un exemplu de eforturi pentru a controla astfel de
scurgeri, multe rezervoare de stocare subterane trebuie să dispună de
măsuri extinse pentru a detecta și preveni astfel de scurgeri Benzina
conține benzen și alți agenți cancerigeni cunoscuți .
COMPOZIȚIE
 În compoziţia benzinelor se întâlnesc:

 - hidrocarburi saturate:

 - cu catenă liniară (n-alcani sau n-parafine), CnH2n+2

 - cu catenă ramificată (izoalcani sau izoparafine), CnH2n+2

 - cu catenă ciclică (cicloalcani sau naftene), CnH2n

 - hidrocarburi aromatice mononucleare (arene):

 - benzen, C6H6

 - toluen, C6H5-CH3

 - xileni, C6H4(CH3)2

 - hidrocarburi nesaturate cu o singură legătură dublă între doi atomi de carbon (alchene sau olefine), CnH2n

 - cantităţi mici de compuşi organici cu S, N, O etc.

OBȚINERE
 Cantităţile cele mai mari de benzină se obţin prin prelucrarea petrolului. Se mai
obţin prin piroliza cărbunilor (procedeul Fischer – Tropsch de fabricare a
benzinelor sintetice), prin hidrogenarea catalitică a cărbunilor, prin extracţie cu
solvenţi, prin gazeificarea cărbunilor la gaz de sinteză urmată de conversia
catalitică la combustibil lichid.
 Benzina a fost produsă la început de distilare , separând pur și simplu fracțiunile
volatile, mai valoroase de petrol brut. Procesele ulterioare, concepute pentru a
crește randamentul benzinei din țiței (Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide
și gazoase, precum și de alți compuși organici) , au împărțit moleculele mari în
altele mai mici prin procese cunoscute sub numele de cracare .Cracarea termică ,
folosind căldură și presiuni ridicate, a fost introdusă în 1913, dar a fost înlocuită
după 1937 cu cracarea catalitică , aplicarea catalizatorilor care facilitează reacțiile
chimice producând mai multă benzină. Alte metode utilizate pentru îmbunătățirea
calității benzinei și creșterea aprovizionării acesteia includ polimerizarea ,
transformarea olefinelor gazoase, cum ar fi propilena și butilena, în molecule mai
mari din gama benzinei;alchilare , un proces care combină o olefină și o parafină
cum ar fi izobutan;izomerizare , conversia hidrocarburilor cu lanț drept în
hidrocarburi cu lanț ramificat; și reformare , folosind fie căldură, fie catalizator
pentru a rearanja structura moleculară.
OBSERVAȚIE
 Volatilitatea benzinei este mult mai ridicata decat a motorinei , sau a
kerosenului, asta nu datorita constituentilor benzinei, ci in primul rand
aditivilor. Volatilitatea benzinei este realizata in functie de temperatura
mediului inconjurator. Astfel in climate mai reci, benzina are o
volatilitate mai mare pentru a putea arde mai usor iar in climatele mai
calde se foloseste benzina cu volatilitate mai mica asta ca din cauza
temperaturilor mai mari, ca sa se stopeze formarea excesiva a vaporilor
de benzina in conductele automobilelor.
CIFRA OCTANICĂ
Definiție
Observație
DEFINIȚIE
 Cifra octanică (CO) a unei benzine reprezintă rezistența la autoaprindere
a combustibilului, adică rezistența la detonație.
 Definiție: Cifra octanică se definește prin compararea comportării benzinei cu cea
a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu proprietăți antidetonante opuse.
Drept hidrocarbură care detonează ușor, adică are rezistență la autoaprindere mică,
se folosește normal heptanul (C7H16 ), căruia i se atribuie, în mod convențional
cifra octanică CO = 0. Drept hidrocarbură care detonează greu, adică are rezistență
la autoaprindere mare, se folosește izooctanul (2,2,4-trimetilpentan) (C8H18 ),
căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 100. Cifra octanică
este definită de procentul de izooctan în volumul amestecului etalon.
 Observație! Definirea cifrei octanice a fost făcută în jurul anului 1926 de chimistul
Russell Marker de la Ethyl Corporation. Alegerea n-heptanului s-a datorat
posibilității de a se obține substanța foarte pură, fără urme de alți izomeri ai
heptanului sau octanului, prin distilarea rășinii de pin Jeffrey. Obținerea heptanului
din alte surse, de exemplu din țiței nu se poate face la puritatea necesară unei
substanțe etalon.