NINGE

-BACOVI
Când iar începe-a ninge

Mă simt de-un dor cuprins.

A
Mă văd, pe-un drum, departe,

Mergând, încet, şi nins.

Sub streşină, cerdacul

Se-ntunecă mâhnit;

Stă rezemată-o fată

De stâlpu-nzăpădit.

FULGII –
STEFAN
Zăceau priveliștile moarte

OCTAVIAN
Sub cerul sur, în asfințit,

Și-abia mai auzeam departe

IOSIF
Un glas de crivăț amorțit.

În mijlocul naturii mute,

Eram eu singur călător:

Îmi aminteam de vremi trecute

Și mă visam în viitor...

Iar din imperiul tăcerii

Se desprindeau fulgi mari de nea:

Cădeau încet, cădeau puzderii

În urma și-naintea mea...

 SE
DESCOMPUNE
UNIVERSU-N
SOARE – Oh, ce zăpadă şi ce iarnă

Şi Moş Crăciun e un copil

LORIN
Prin uliţă se vede o gară

CIMPONERIU
În care trenuri trec şi vin

În mersul lor luceşte iarna

În multe zări adiacente

Zăpada-i lapte şi iertare, murind în iarnă

Te ridici spre trandafiri din visare

Atunci, acum şi aici

Se descompune universu-n soare

Ne strecurăm adânc spre infinit.