Chimia Organică

•Chimia organică este

ramura chimiei care se ocupă cu studiul
structurii, proprietăților, reacțiilor de
sinteză sau de descompunere
a compușilor organici.
• În 1828, Friedrich Wöhler, pionierul chimiei organice, a
sintetizat ureea (carbamida), un constituent al urinei, folosind
numai materiale anorganice ca punct de plecare (cianat de
potasiu și sulfat de amoniu). Aceasta a fost prima dată când un
compus organic a fost sintetizat în laborator fără să se folosească
materiale biologice. Această sinteză a invalidat teoria forței vitale și
indirect vitalismul.
• În 1856, William Henry Perkin, încercând să
obțină chinină, a produs în mod accidental
un colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de
anilină, primul colorant organic de sinteză.
Descoperirea sa a adus interes în domeniul chimiei
organice.
• Nicolae Teclu rămâne unul dintre
primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și
sunt recunoscuți la nivel internațional.[8] În plus, o
parte din școlile sau liceele cu profil
de chimie din România poartă numele acestuia.
Unul dintre acestea este Liceul de chimie „Nicolae
Teclu” din Copșa Mică, Județul Sibiu.
• Din toate timpurile, chimia a fost larg răspîndită în activitatea omului. Încă
în antichitate apăreau meșteșuguri la baza cărora se afla chimia, cum ar fi:
dobîndirea metalelor, a sticlei, a obiectelor din ceramică.
• Un rol importat îl are anume chimia organică. Unele substanţe organice îi
sunt cunoscute omului zeci de ani, altele numai se studiaza, iar celelalte
încă aşteptă rîndul său. Dar un lucru este sigur: chimia organică niciodată
nu se va putea epuiza. Diversitatea ei se ascunde în natura ei.
• Consider că este important să ştim că alimentele, îmbrăcămintea,
încălțămintea, medicamentele, coloranţii, detalii de construcții, electrice,
radiotehnice și TV, fibrele sintetice, materialele plastice, cauciucul şi
explozivi – este doar o listă incompletă a ceea ce oferă chimia organică
omului.
Surse
• www.wikipedia.org
• www.misterulchimiei.wordpress.com
• www.lectii-virtuale.ro