Tradiționalismul: „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat

Eseu despre particularităţile unei poezii tradiţionaliste studiate

Planul eseului
- Context: Poezia „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă,
inclusă în volumul „Pe Argeş în sus”, apărut în 1923.

1. Trăsături: curent literar, orientare tematică

- Curent literar: tradiţionalismul - idilizarea trecutului, cadrul rural, tema timpului trecător,
prozodia clasică.
- Viziunea despre lume, de influenţă tradiţionalistă, după mărturisirile poetului.
2. Imagini/idei poetice, relevante pentru tema şi viziunea despre lume
- Specie, temă şi motive literare: Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii
ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman. Tematica rurală, preferată
de tradiţionalişti, se armonizează cu tema iubirii şi tema timpului, particularizate prin motive
specifice.
3. Elemente de compoziţie şi de limbaj ale textului poetic
- Lirismul obiectiv, în evocarea iubirii de odinioară, şi lirismul subiectiv, în comunicarea
directă a eului liric, la persoana I singular.
- Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii şi are sonoritate nostalgică.
- Compoziţie: Poezia este alcătuită din 19 distihuri şi un vers final, liber, cu rol de laitmotiv.
Textul are două planuri, trecut-prezent, şi trei părţi organizate simetric.
Imaginar poetic, figuri semantice/tropi
- Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează, prin intermediul metaforei „casa
amintirii”, spaţiul rememorării nostalgice a trecutului; trecerea timpului: „Păienjeni zăbreliră şi
poartă şi zăvor”. Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocării iubirii bunicilor: „Aci sosi
pe vremuri bunica-mi Calyopi”.
- Secvenţa elegiacă, mai restrânsă, alcătuită din două distihuri, dezvoltă tema timpului
trecător: „Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta, /Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita…”
- A treia parte surprinde simetric faţă de cea dintâi scenariul iubirii din prezent: „Ca ieri sosi
bunica… şi vii acuma tu: /Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.”
- Versul independent, din final, „De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat” – ideea
repetabilităţii.
Caracteristicile limbajului poetic
- Figurile de stil marchează paralelismul dintre trecut şi prezent. Expresivitatea se realizează
prin alternanţa timpurilor verbale. Sugestia poetică se concretizează mai ales la nivel lexical,
prin câmpul semantic al naturii.
- Elemente de prozodie: rima împerecheată, ritmul iambic şi măsura versurilor de 13-14 silabe;
un vers independent în final.

4. Opinie: Problematica trecutului şi cea a universului rural sunt privite într-o manieră
originală.

Concluzie: Poezie tradiţionalistă prin compoziţia de factură clasică şi prin abordarea unei
tematici specifice: universul rural, nostalgia trecutului, trecerea timpului, iubirea.