Politica INTERNa A ROMÂNIEI,

SUB REGELE Carol al II-lea

la începutul Războiului Mondial
(1939-1940)

Prof. Iulia Cristina Bulacu Elev: Balhui Tudor

Clasa a XI a A

Liceul Teoretic ”Al. I. Cuza”, București

 Dictatura Regală (1938-1940)

 20 februarie 1938, democrația parlamentară murea în România.

Consiliul de Miniștri aproba textul unei noi Constituții, care instaura
un regim autoritar, ce oferea puteri sporite Regelui Carol al II-lea.

 Regele Carol al II-lea considera această nouă Constituție drept o

barieră în calea ascensiunii formațiunii de extrema-dreaptă Garda
de Fier, aliata nazismului german. Evenimentele ulterioare arată că
Regele Carol al II-lea a eșuat în tentativa sa de a-i împiedica pe
legionari să vină la putere.

 Dictatura regală a încetat în anul 1940, când Carol al II-lea a

părăsit România și a cedat puterea dictatorului Ion Antonescu.
 - La 16 decembrie 1938 s-a constituit Frontul Renaşterii Naţionale, „unica
organizaţie politică în stat”, orice activitate politică fiind considerată
clandestină, fapt ce însemna dizolvarea partidelor politice.

- Apărea și organizația de tineret, Straja Țării, în care erau înscriși automat

băieții cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani, precum și fetele cu vârste între 7 și
21 de ani. În fruntea organizaţiei se afla Carol al II-lea, care deţinea titlul de
Mare Străjer.

 Adoptarea unei noi legi electorale pe 9 mai 1939. Carol a sporit autoritatea

regimului său continuu. Pe 22 iunie 1940, FRN a fost transformat în Partidul
Naţiunii, declarat „partid unic şi totalitar”.
 Cultul personalității

 -Un rol deosebit de important în consolidarea regimului autoritar și în răspândirea

cultului personalității lui Carol al II-lea l-a jucat propaganda

 Au fost înființate instituții speciale: Direcția Generală a Presei și Propagandei,

respectiv Ministerul Propagandei Naționale, care coordonau activitatea la nivelul
întregii țări. Scopul principal al campaniei propagandistice, care s-a manifestat
prin mijloacele mass-media (presă, radio), cât și prin demonstrațiile publice, a
fost tocmai acela de a câștiga adeziunea populației la noul regim.

 Noul regim a preluat utilizarea salutului roman, cu mâna dreaptă ridicată și

palma întinsă, după modelul Italiei fasciste, salut care fusese anterior preluat și
de către naziști. Uniformele fuseseră concepute în culorile alb și albastru, albul
fiind asociat ideii de renaștere, iar albastrul al celei de loialitate. Impactului
vizual i se adăuga și unul sonor, prin intonarea imnurilor regale și al Frontului
Renașterii Naționale, dar și a numeroase cântece patriotice.

 Toate aceste manifestații se desfășurau după un protocol strict, iar abaterea de

la reguli atrăgea după sine sancțiuni.
 Controlul presei opozante prin ”Decretul-lege asupra publicațiilor clandestine”
 Șcena politică si regimul dictatorial
 După erodarea partidelor democratice în perioada 1934-1939, Gheorghe Brãtianu, Iuliu Maniu șiConstantin (Dinu)
Brãtianu au continuat sã lupte pentru păstrearea democraţiei. Aceştia trei trimiteau frecvent numeroase memorii la
Cotroceni prin care criticau regimul de autoritate monarhicã.

 Guvernul Armand Călinescu (primnul ministru martie 1939-noiembrie 1939) la trei săptămâni de la izbucnirea celui
de-al doilea Război Mondial, va fi asasinat la data de 21 septembrie 1939 în mijlocul Bucureștiului de către un grup de
legionari din Județul Prahova. Asasinatul s-a produs pe fondul acțiunilor contra legionarilor.Anterior, în calitate de
ministru de interne a cerut la ordinul lui Carol al II-lea arestarea și apoi asasinarea în închisoare a lui Corneliu Zelea
Condreanu, liderul Mișcării Legionare.

 Guvernul Gheorghe Argeșanu (21-28 septembrie 1939) a primit ordinul de a pedepsi pe cei responsabili. Astfel,
liderii legionarilor din fiecare județ au fost arestați și executați, apoi expuși în piața publică împreună cu "echipa morții".
Nu a existat niciun proces, iar cadavrele au fost lăsate zile întregi pentru a fi văzute de populația Bucureștiului. Va fi și
el executat de legionari în 26/27 noiembrie 1940 în cadrul masacrului de la Jilava.

 Guvernul Constantin Argetoianu (perioada 28 septembrie-23 noiembrie 1939)

 Șcena politică si regimul dictatorial
Gheorghe Tãtãrescu (prim-ministru între 1934-1937; 1939-
1940) a susținut politica dusã de rege. Odată cu cedările
teritoriale către Rusia, Gheorghe Tătărescu demisionează,

Guvernul lui Ion Gigurtu (4 iulie 1940-4 septembrie 1940),

cu ministrul de externe, Mihail Manoilescu, un vechi
colaborator al suveranului. În guvern au fost incluși și trei
lideri legionari, în frunte cu Horia Sima, noul șef al Legiunii,
dar aceștia au demisionat la 8 iulie 1940. După cum îl
caracteriza Mihail Manoilescu, era un „guvern al disperării
regale“, un guvern de sacrificiu, ce avea misiunea să
păstreze frontierele cât mai rămăsese din ele.

Guvernul Ion Antonescu (6 sept.- 23 august 1944), numit

de Carol al II-lea la propunerea lui Horia Sima
 Relația lui Carol al II-lea cu legionarii
 Viața politică a României caracterizată prin instabilitate, nemulțumirile la nivel
social, precum și problemele economice survenite în urma Marii Crize au
contribuit la erodarea încrederii populației în instituțiile democratice.

 O bună parte a populației s-a îndreptat către extrema dreaptă, în special către
exponentul cel mai activ al acesteia, Mișcarea Legionară. În plan internațional,
ascensiunea Italiei fasciste și a Germaniei naziste, în paralel cu slăbiciunea
Franței și a Marii Britanii, au produs îngrijorare în cercurile politice românești.

 Cele mai grave acțiuni legionare au fost asasinarea opozanților politici, care în
ciuda represaliilor derulate, odată cu abdicarea regelui, În noaptea de 26-27
noiembrie 1940, în închisoarea Jilava au fost asasinați de legionari 64 de
oameni politici, foști demnitari ai dictaturii regale ( I. G. Duca, generalul Gh.
Argeșanu, Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost
ministru de Justiție etc).

 În dimineața zilei de 27 noiembrie au fost asasinați de către legionari: Nicolae

Iorga (lângă satul Strejnic) și Virgil Madgearu (pădurea Snagov). Generalul Ion
Antonescu i-a criticat aspru pe făptuitori.
 Relația lui Carol al II-lea cu legionarii
Cauzele conflictului:
 Refuzul Căpitanului (C. Zelea Codreanu) de a-l proclama pe Carol șef al Mișcării
Legionare. Aroganța regală căuta un pretext pentru pedepsirea insubordonatului.

 Istoricul N. Iorga, ministru secretar de stat, a sugerat Guvernului să închidă

librăria Cartea Românească unde se vindeau cărți legionare, cantinele și
restaurantele legionare. Codreanu a trimis o scrisoare lui Iorga în care îl critica
pentru necinste sufletească. Armand Călinescu l-a sfătuit pe Iorga să se
adreseze Parchetului. Savantul a deschis acțiune pentru ultragiu în exercițiul
funcțiunii. A urmat procesul și la 16 aprilie Codreanu a fost condamnat la 6 luni de
detenție pentru ultragiu.

 După arestarea Căpitanului, conducerea o acaparase Horia Sima.

 După întâlnirea cu Hitler care-i confirmă că nu se amestecă în politica internă a

României, Carol al II-lea a ordonat uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Acesta
a fost luat din închisoarea de la Rîmnicu-Sărat și ucis alături de allți 13 legionari,
prin sugrumare în pădurea Tâncăbești, la kilometrul 30 pe distanța dintre Ploiești
și București.
 Relația lui Carol al II-lea cu legionarii
 Pe fondul vizitelor în Anglia si Franta s-au încheiat cu un esec, liderii
de la Londra si Paris neluându-si nici un fel de obligatii fata de
România.

 Acțiunile expansioniste ale lui Hitler și Pactul Ribbentrop-Molotov (23

august 1939), l-au motivat pe rege ca  la sfârsitul anului 1939, să
initieze politica de "reconciliere nationala" cerând tuturor românilor
sa colaboreze pentru apararea intereselor tarii; PNL si PNŢ au
respins, dar Miscarea Legionara a început tratativele cu guvernul.

- prin deciziile Ministerului de Interne din martie si aprilie 1940 s-a trecut
la eliberarea în masa a legionarilor din lagare si închisori;
 Anul 1940 și dispariția României Mari
Context
• Decizia ultimelor două cabinete ale dictaturii carliste (Gheorghe Tătărescu și Ion Gigurtu)
de a renunța la orice obligație de ordin internațional, precum abandonarea „faimoaselor”
garanții anglo-franceze și retragerea din Societatea Națiunilor, a avut ca și consecință
reorientarea politicii externe, prin ralierea la sistemul internațional-politic al Reichului
nazist.
• Cedarea teritorială a Basarabiei și nordului Bucovinei, ca urmare a notelor ultimative
emise de Uniunea Sovietică în 26-28 iunie 1940, nu numai că a declanșat procesul
dezintegrării teritoriale a României Mari, edificiu realizat în 1918, dar odată satisfăcute
doleanțele Moscovei, nu mai puteau fi stăvilite nici pretențiile revizioniste ale Ungariei
horthyste și Bulgariei, încurajate de Axa Roma-Berlin și de către Uniunea Sovietică.
Destrămarea României Mari
  27 iunie 1940, vestea ultimatumului sovietic privind evacuarea Basarabiei și Bucovinei
de Nord, a fost o surpriză și pentru reprezentanții germaniei la București. Se
recunoaștere o ”cedare temporarr”, inițial neacceptată de Carol al II lea, care amenință
cu represalii
 Conform tratativelor de la Craiova, desfășurate între 19 august și 7 septembrie 1940,
România cedează statului bulgar Dobrogea de Sud (Cadrilaterul), revenindu-se la
frontiera din anul 1912. În ciuda faptului că oficial, semnarea ei este posterioară actului
arbitrar de la 30 august, sentința cu privire la litigiile teritoriale cu Bulgaria trebuie
considerată o anticipație a Dictatului de la Viena, deoarece atât soluția dictată de Hitler
cât și acceptarea ei de către guvernul român s-au produs înaintea „arbitrajului” vienez.
 Anul 1940 și pierderile teritoriale românești
1. Pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord
Consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov
  27 iunie 1940, vestea ultimatumului sovietic privind evacuarea Basarabiei și
Bucovinei de Nord, a fost o surpriză și pentru reprezentanții germaniei la București.
Se recunoaștere o ”cedare temporarr”, inițial neacceptată de Carol al II lea, care
amenință cu represalii

 teritoriul ocupat a fost organizat de sovietici pe 2 august 1940 după cum urmează:

cea mai mare parte a Basarabiei și o mică parte din RSSA Moldovenească (care a
fost desființată cu această ocazie) au fost proclamate ca o nouă republic
sovietică – RSS Moldovenească. Bucovina de nord și jumătatea nordică a județului
Hotin (Ținutul Herța), ca și partea de sud a Basarabiei (cea mai mare parte a
județelor Ismail și Cetatea Albă, așa numitul „Bugeac”) au fost date Ucrainei
sovietice. Această împărțire a fost hotărâtă de o comisie condusă de Nikita
Sergheevici Hrușciov.
 Anul 1940 și pierderile teritoriale românești
2. Pierderea Dobrogei de Sud (Cadrilaterul)
 Pe 3 august 1940, reprezentantul german în România, Fabricius, a
informat guvernul român că trebuie să cedeze Bulgariei întreg
Cadrilaterul, ca urmare a întâlnirii din 15 iunie 1940 de la
Berchtesgaden dintre Hitler și primul ministru bulgar.

 Conform tratativelor de la Craiova, desfășurate între 19 august și 7

septembrie 1940, România cedează statului bulgar Dobrogea de Sud
(Cadrilaterul), revenindu-se la frontiera din anul 1912

 - Unii ofițeri ai armatei Române (de exemplu, generalul Argeșanu) s-au

opus acestei retrageri și au organizat pe cont propriu o rezistență
armată. Conducătorul rezistenței fiind însă arestat în cele din urmă din
ordinele lui Ion Antonescu.

 Bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni de 7.412 de kilometri

pătrați şi 410.000 de locuitori relativ fără probleme.
 Anul 1940 și pierderile teritoriale românești
3. Pierderea Ardealului
„Arbitrajul” de la Viena (30 august 1940)

 Semnarea deciziei arbitrare la Palatul Belvedere din Viena i-a avut în calitate de arbitri pe Joachim von Ribbentrop - ministrul
de externe al Reich-ului; Galeazzo Ciano - ministrul de externe al Italiei, iar în numele părților, Mihail Manoilescu - pentru
România și Csaky Istvan - pentru Ungaria. Valer Pop și primul ministru Teleki Pal au avut statutul de observatori.

- În urma sentinței arbitrare de la Viena, România pierdea, fără vreo ripostă militară, circa 43.492 km 2, incluzând, total sau
parțial, teritoriul a 14 județe (Bihor, Ciuc, Cluj, Maramureș, Someș, Mureș, Năsăud, Odorhei, Sălaj, Satu Mare, Trei Scaune,
Tîrnava Mare, Tîrnava Mică, Câmpulung Moldovenesc) cu o populație de peste 2.600.000 de locuitori, în majoritatea lor români.

În final, soluția Dictatului de la Viena, reprezintă transpunerea în practică a unei crime în domeniul relațiilor internaționale.
În total vara anului 1940 a adus României pierderi teritoriale de aproximativ
100.000 de kilometri pătrați, adică o treime din suprafață și un deficit de
6.800.000 de locuitori însumând 33% din populație.
 Puciul Anticarlist
 Carol dorind să câștige sprijinul lui Hitler, pentru viitoare renegocieri de recuperare teritorială, la 8 august 1940
semnează două decrete-legi antisemite, aplicate de primul ministru Ion Antonescu, pus să formeze un guvern
de uniune națională.

 Antonescu nu a cooptat partidele la guvernare, ci doar pe membrii sau simparizanți ai Mișcării Legionare

 În pragul haosului, Berlinul a mizat pe generalul Ion Antonescu. Militar experimentat, incoruptibil şi respectat de
Armată, era singurul om cu autoritate intactă. În noaptea de 5 spre 6 septembrie, Ion Antonescu i-a cerut lui
Carol al II-lea să abdice. Acesta a renunţat la tron în favoarea fiului său, Mihai, şi a părăsit România.
 Prin Legea nr. 510/1940 se suspenda Constituția și se dizolva Parlamentul

 Antonescu a decis intrarea României în război de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler de a
reântregii România
 Abdicarea lui Carol al II-lea
 Abdicarea regelui Carol al II-lea, a avut loc la 6 septembrie 1940

 Într-o atmosferă de instabilitate politică generală și sub presiunea opiniei publice, după pierderile teritoriale,
noul prim-ministru al ţării, generalul Ion Antonescu, numit în funcție chiar de rege pe 4 septembrie, l-a
constrâns pe Majestatea Sa să abdice în favoarea principelui moştenitor Mihai.

 Pus într-o situație fără ieșire, Carol al II-lea s-a gândit, totuși, să-și lase o portiță deschisă în documentul de
abdicare. Astfel, în actul cu pricina nu figurează cuvântul ,,abdic”, regele adoptând formula ,,trecând astăzi
fiului meu […] grelele sarcini ale domniei”. Se gândea probabil că, atunci când împrejurările îi vor fi favorabile,
să se poată reîntoarce, așa cum făcuse în 1930.
La 7 septembrie 1940 a avut loc plecarea fostului rege Carol al II-lea din țară. Acesta s-a
urcat în tren în Gara Băneasa, după ce l-a îmbrățișat pe fiul său, noul rege Mihai I, care l-
a condus  la gară. Conform  lui Gheorghe Teodorescu, comandantul gărzii care apăra
trenul fostului suveran al României, trenul a avut şapte vagoane: un vagon cu maşini, cu
două maşini ale fostului rege, un vagon cu bagaje, şi apoi vagoane clasă, cu totul şapte
vagoane. Ultimul vagon din garnitură era vagonul gărzii, care era chiar lângă vagonul
regelui.

- Itinerariul era următorul: Craiova, Turnu Severin, Timişoara, pentru a ieși din țară prin
Jimbolia. Când trenul se apropia de stația din Timișoara și încetinea, pe peron a navălit
un grup semnificativ de legionari în cămăși verzi care au început să tragă cu puștile.
Trenul și-a mărit viteza și legionarii au rămas în urmă. Cu nu mai puțin de 18 găuri în
geamurile vagonului regal, trenul nu a mai oprit la graniță, oprindu-se direct în Iugoslavia,
la Velika Kikinda. Acolo, Majestatea Sa le-a mulțumit personal soldaților care l-au apărat
de atacul legionar, strângându-le mâna fiecăruia în parte.
Prezentare video
Prezentare video
 Bibliografie
 https://historia.ro/
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_al_II-lea_de_Hohenzollern-Sigmaringen
  Decret-lege pentru transformarea Frontului Renaşterii Naţionale în Partidul Naţiunii în „Monitorul
Oficial”, nr. nr.142 din 22 iunie 1940
 Decret-lege pentru reforma electorală în „Monitorul Oficial”, nr.106 din 9 mai 1939
 https://hi-storylessons.eu/ro/culture/cultul-personalitatii-regelui-carol-al-ii-lea
 https://www.rfi.ro/politica-89344-accent-pe-istorie-abdicarea-lui-carol-al-ii-lea-subtilitati-si-gloante
 https://www.independentaromana.ro/carol-al-ii-lea-si-miscarea-legionara/
 https://
www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/dezastrul-romaniei-mari-pierderile-teritoria
le-si-abdicarea-lui-carol-al-ii-lea-795509