Regimul militar al Generalului Ion Antonescu; Participarea României la Al Doilea Război Mondial;

I. România - ”Stat național legionar”;

La 4 septembrie 1940 Carol al II lea l-a desemnat cu alcătuirea guvernului pe gen. Ion Antonescu, a fost
suspendată Constituția din 1938 și a fost dizolvat Parlamentul, la 6 septembrie regele Carol al II lea
abdică în favoarea fiului său Mihai I, care depune jurământul în fața Patriarhului Nicodim și a lui Ion
Antonescu. Chiar dacă Regele Mihai păstra câteva atribuții simbolice, precum numirea primului ministru,
comandantul oștirii, conferirea de distincții și onoruri, baterea monedei, acordarea de grațiere și
amnistie, gen. Ion Antonescu s-a proclamat ”Conducător al statului”.

Refuzul partidelor istorice PNL, PNȚ, de a colabora l-a orientat pe Antonescu spre legionari, astfel că la
14 septembrie 1940 România este proclamată ”stat național-legionar”, asociind la guvernare pe
legionari, care primesc ministerele internelor, educației, muncii, cultelor, lucrările publice,
vicepreședinția Consiliului de Miniștrii, prin Horea Sima, șeful legionarilor, realizându-se un
”Condominium” de putere între Antonescu și legionari .

La 23 noiembrie 1940, România semnează tratatul economic cu Germania, ceea ce însemna aderarea
la Pactul Tripartit, până în anul 1941 numărul soldaților germani a ajuns la 500.000 .

Dictatura legionară a însemnat o politică profund antidemocratică, teroare, încălcarea celor mai
elementare drepturi ale omului, au fost create detașamente ale poliției legionare, în înteprinderi au fost
numiți „comisari de românizare„. Jafurile, crimele, terorismul, atacul și asasinatul politic, masacrele,
erau practici curente ale regimului, toate acestea au culminat cu asasinatele din noaptea de 26/27
noiembrie 1940, când în închisoarea Jilava au fost asasinați 64 de oameni politici, demnitari și oameni
de cultură, printre care, gen. Gheorghe Argeșanu, Gabriel Marinescu, Victor Iamandi, în aceiași noapte
au fost asasinați, în pădurea Snagov, economistul Virgil Madgearu și în pădurea Strejnic, marele istoric
și om politic Nicolae Iorga.

În ianuarie 1940 gen. Antonescu se afla în Germania, pentru a primi aprobarea de la Hitler să intervină
împotriva legionarilor, între timp el desființează ”poliția legionară”, a urmat desființarea ”comisiilor de
românizare, l –a destituit pe ministrul de interne legionar, măsuri care au dus la declanșarea, în zilele de
21-23 ianuarie 1941, a ”Rebeliunii legionară”. În București au avut loc asasinate, devastări de imobile,
jafuri, au fost devastate peste 3400 de imobile, cu peste 1000 de victime, pagubele ridicându-se la
aproximativ 1 miliard de lei, Antonescu intervine, sunt operate arestări, peste 700 de legionari, în frunte
cu Horia Sima, șeful lor, au fost expulzați în Germania, 8000 de legionari au fost arestați și condamnați.

II. Regimul militar al gen. Ion Antonescu;

La 15 februarie 1941 prin Decretul nr.314, a fost abrogată denumirea de stat legionar, s-a alcătuit un
nou guvern din militari și tehnicieni, condus de gen. Ion Antonescu, un rol important îl va avea Mihai
Antonescu, colaborator apropiat, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, se guverna prin decrete legi,
au fost militarizate întreprinderile, au fost înființate tabere și lagăre de muncă, la Târgu și Caransebeș, a
fost stabilit regimul de muncă în întreprinderile de stat și particulare. A fost semnat un nou Acord
economic româno-german, pe 10 ani, astfel că între 1 oct 1940 și 1944 Germania a ridicat din țara
noastră lemn, produse agricole, o cantitate de 10 milioane tone produse petroliere. Din punct de
vedere politic , în relațiie cu Germania, țara noastră și –a păstrat statutul de ”țară neocupată”, deși
Germania deținea și controla puncte economice și strategice importante: București Valea Prahovei,
Dunăre, porturile de la Marea Neagră, Dobrogea, întreținerea armatei germane a costat statul român
peste 67 miliarde de lei, în intervalul 1940-1944 influența germană, în România, a crescut considerabil,
la 4 decembrie 1940 a fost semnat un nou acord economic, pe 10 ani, între cele 2 părți.

În plan intern nu s au înregistrat derapaje mari pentru aplicarea „soluției finale„ împotriva evreilor și
țiganilor, cu excepția Progrom-ului de la Iași din 6 iulie 1941, căruia i-au căzut victime peste 3000 de
evrei..

III. România în Al Doilea Război Mondial, (1939-1945);

La 1 septembrie 1939 izbucnise Al Doilea Război Mondial, Germania invadează Polonia, la 3 septembrie
Franța și Marea Britanie declară război Germaniei, la 6 septembrie România își declară neutralitatea.
În fața acestei noi situații România a ales să fie de partea Axei Roma-Berlin-Tokio, sunt identificate
următoarele etape:

a) Sept 1940-iunie 1941-nonbeligeranță (neparticipare efectivă la operațiuni militare), cu aderare

la Axă;
b) Iunie 1941-august 1944-beligeranță, cu participare la război, alături de Germania;
c) August 1944-mai 1945-beligeranță, cu participarea alături de Coaliția națiunilor (SUA, Marea
Britanie, URSS)

După punerea în aplicare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, NV Transilvaniei intră sub
ocupația regimului maghiar al lui Horty, asupra populației de aici s-a declanșat un teroarea, deportări,
asasinate, masacre, declanșate de către administrația militară maghiară care a funcționat în NV
Transilvaniei, în perioada septembrie-noiembrie1940 și apoi de către regimul civil maghiar. Sunt
cunoscute masacrele de la Zalău, Ip, Trăsnea (jud. Sălaj), Huedin, Cluj, Moisei (Maramureș), puse la cale
prin legi excepționale, la care au căzut victime peste 150 de mii de evrei.

În ceea ce privește implicarea efectivă în război, la 17 septembrie 1939, URSS pune în aplicare Planul
Ribbetrop-Molotov și ocupă partea răsăriteană a Poloniei, România acordă ajutor Poloniei, în limitele
neutralității, tezaurul acestei țări a fost îmbarcat în portul Constanța, cu destinația Marea Britanie. În
primăvara lui 1940 Germania atacă și ocupă Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Luxemburg și
Franța, la 22 iunie 1940, înfrântă, Franța capitulează. În primăvara anului 1941, România refuză să
participe la invadarea Jugoslaviei și a Greciei, la sfârșitul anului 1941 și începutul anului 1942, se ajunge
la starea de război cu Marea Britanie, la 6 decembrie și cu SUA la 8-11 decembrie 1941, declară război
Canadei, Australiei și Noii Zeelande, iar la 12 decembrie 1941, SUA, aceasta răspunde declarației la 5
iunie 1942.

La 22 iunie 1941 Germania declanșează ”Planul Barbarossa” de atacare a URSS, la chemarea gen. Ion
Antonescu, ”Soldați vă ordon treceți Prutul!”, armata română a intrat în război pentru recuperarea
Basarabiei și a Bucovinei de Nord, pierdute în vara anului 1940, pe frontul de sud acționau Armata a III și
a IV a, până la 26 iulie 1941 armata română a atins Nistrul, ceste teritorii au fost eliberate, între august
1941 și ianuarie 1944 Basarabia s-a aflat sub administrație românească. După întâlnirea din 6 august
1941, între Antonescu și Hitler, i-se cere României să acționeze pe linia Odessa-Peninsula Crimeea,
României i-se încredințează și administrarea Transnistriei.

La 21 august Antonescu va fi ridicat la rangul de mareșal. i după care armata română a participat la
ofensiva militară, pe frontul de Est, din Peninsula Crimeea, Odessa, Caucaz, N. Mării Casnice, pierderile
umane ridicându-se la 6000 de ofițeri, 2500 de subofițeri, aproximativ 156.000 de oameni (morți, răniți,
dispăruți), iar costurile au ajuns la 1 miliard de dolari.

În ianuarie 1943 la Rastenburg, are loc întâlnirea dintre Antonescu și Hitler, a fost semnat un protocol
de reglementare a plăților dintre Germania și România

Începând cu anul 1943 în România se constituie 2 poli de putere pentru a negocia ieșirea României din
războiul alături de Germania, Opoziția Unită în jurul PNL, PNȚ, a lui Iuliu Maniu și a regelui Mihai I și o
alta în jurul Mareșalului Ion Antonescu și al lui Mihai Antonescu, în ianuarie 1942 a fost semnat un Acord
de principiu , între Regele Mihai și liderul țărănist Iuliu Maniu, pe tema scoaterii țării noastre din război.
Pe plan intern s-au realizat o serie de alianțe în 1942 s-a constitui Frontul Antihitlerist, alcătuit din
Uniunea Patrioților, Frontul Plugarilor, comuniști, Partidul Socialist Țărănesc.

În intervalul 1943-1944 s-au purtat tratative la Lisabona, de către Ion Pangal și Victor Cădere, la Madrid
de către Scarlat Grigoriu, la Berna de către Grigore Gafencu, la Roma și Vatican, Cairo, Ankara,
Stockholm, privind armistițiul cu Coaliția Națiunilor Unite (SUA, Marea Britanie, URSS).

IV. Actul de la 23 august 1944;

În anul 1943 regele Mihai I revine în prim planul vieții politice, astfel că se formează două centre de
putere privind scoaterea României din războiul alături de Germania, unul în jurul regelui și a PNL și PNȚ,
al lui Iuliu Maniu și al doilea în jurul mareșalului Antonescu și a lui Mihai Antonescu. Pe tot parcursul
anului 1943 au avut loc negocieri cu reprezentanții anglo-americano-sovietici, privind ieșirea din război:

-septembrie 1943-martie 1944, negocieri la Ankara;

-nov. 1943-ian. 1944, la Stockholm, în numele lui Antonescu, negocieri purtate de către Frederic Nanu și
ambasadoarea sovietică Alexandra Kollontay, se propunea soluția armistițiului;

-martie-iunie 1944, la Cairo, negocieri purtate de prințul Barbu Ștyrbei și apoi de Constantin Vișoianu.,
în numele ”Opoziției Unite”, se vehicula posibilitatea capitulării necondiționate ;

În primăvara anului 1944 situația externă a României devenise din ce în ce mai dificilă, în țară staționau
peste 62 de mii de soldați germani, în același timp Armata Roșie sovietică a trecut Nistru, în Basarabia și
se apropia de Prut, pregătindu-se să intre în țară, în condițiile date, se intensifică pregătirile pentru
scoaterea României din războiul alături de Germania.

La 17 martie 1944 au continuat tratativele la Cairo, între Barbu Știrbey și Aliații anglo-american0-
sovietici, la 12 aprilie 1944, la Stockholm, României i-se comunică condițiile armistițiului:

-întoarcerea armelor împotriva Germaniei;

-refacerea frontierei cu URSS la cea din 1940;

-obligația la plata unor despăgubiri de război;

-În iunie 1944 s-a constituit Blocul Național Democrat, alcătuit din reprezentanții PNL, PNȚ, PSD-Titel
Petrescu și PCR, care începe demersurile pentru scoaterea țării din războiul alături de Germania, între
timp armata sovietică a trecut Prutul și se afla la Iași. La 5 august 1944 a avut loc la Rastenburg, ultima
întâlnire între Hitler și Antonescu, s-a hotărât abandonarea Planului Margareta II, de ocupare a
României, de către armatele Germaniei, la 20 august armatele sovietice au declanșat ofensiva pe linia
Iași-Chișinău-Nămoloasa, în noaptea de 22/ 23 august 1944 a avut loc întâlnirea între Antonescu și Ion
Mihalache, urmată de o ședință a guvernului, tot la 23 august, mareșalul Antonescu a fost chemat la
Palat, de către Regele Mihai I și i s-a cerut să demisioneze, Antonescu a fost arestat, împreună cu
colaboratorii lui, a fost alcătuit un nou guvern pe baza Blocului Național Democrat, guvern condus de către
gen. Constantin Sănătescu. Au fost luate primele măsuri prin decrete-legi: amnistia generală, eliberarea
deținuților politici, desființarea lagărelor de muncă, restabilirea democrației și repunerea în drepturi a Constituției
din 1923.

În seara zilei de 23 august 1944, la orele 22, Regele lansează o” Proclamație către Țară”, prin care
anunța ieșirea României din războiul alături de Germania și alăturarea Coaliției Națiunilor Unite.”

V. Participarea la războiul alături de Coaliția Națiunilor Unite;

Imediat România intră în război, alături de statele Coaliției Unite, SUA, Marea Britanie și URSS, în zilele
de 24-28 august 1944, următoare armata română a dat lupte grele pentru eliberarea Bucureștiului, Văii
Prahovei, Munteniei și Dobrogei. La 28 august capitala a fost eliberată, iar frontul s-a mutat spre nord,
grele lupte s-au dat pe Valea Prahovei, pentru apărarea exploatările petroliere, în septembrie frontul s-a
mutat în Transilvania, grele lupte s-au dat la Brașov, pe Valea Mureșului, la Păuliș, în Podișul
Transilvaniei, Valea Crișurilor, dar și în Dobrogea și în porturile de la Dunăre. La 25 octombrie 1944 au
fost eliberate ultimele orașe Carei și Satu Mare, după această dată forțele armate române au acționat,
alături de armata Roșie sovietică la eliberarea Ungariei , în Munții Matra, Bukk, orașele Debrecen,
Miskolc, și a Cehoslovaciei, Munții Metalici, Masivul Tatra, Carpații Albi, orașele Roznava, Banska
Bystrica, efectivele române care participă la aceste acțiuni s-au ridicat la aprox. 248 000 de militari,
dintre care 66.000 de victime, efortul de război ridicându-se la 1.200.000 de dolari la cursul anului 1938.