Andrei Alexandru

Clasa a XI-a C

Ion Antonescu

Nascut 2/14 iunie 1882, Pitesti,Romania - Decedat in 1 iunie 1946, Jilava,

Ilfov, Romania.  A fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră,
( general), șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în
Primul Razboi mondial, atașat militar la Londra și Paris. comandant al Școlii
Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din
4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru
al Romaniei cu titlul de „Conducător al Statului".

Ion Antonescu a decis intrarea României în Al Doilea Razboi

Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că
teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la
Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României. Politica sa
externă profund falimentară s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România
reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii
Sovietice și Transnistria.

A participat la Razboiul de Independenta, fiind recompensat cu medalia

„Apărătorii Independenței”, „Crucea Trecerii Dunării”, „Medalia
Comemorativă Rusă” și Ordinul „Stanislav” clasa a III-a.

Antonescu și-a început și activitatea politică în 1919, cu

ocazia Conferintei de Pace de la Paris. A publicat un studiu cu caracter
naționalist, intitulat Românii. Origina, trecutul, sacrificiile și drepturile
lor (București, 1919), descris de el ca "foarte sumară și rapidă examinare a
drepturilor în baza cărora România va trebui sa iasă de la conferința de
pace cu granițele pentru care a sângerat și la care a aspirat neîntrerupt mai
bine de zece secole".
 Gheorghe Barbul, colaborator apropiat al lui Ion Antonescu, într-un
articol publicat în periodicul Lupta din Paris, în 1991, scoate în evidență
greșelile [militare] ale lui Ion Antonescu. „Prima și principala lui greșeală a
fost că a dorit și a crezut în victoria Germaniei asupra Uniunii Sovietice.
Pentru el, această victorie era indispensabilă viitorului României. N-a intrat
în război pentru eliberarea Basarabiei - ea ne-ar fi revenit implicit - ci pentru
înfrângerea comunismului, singurul lui dușman...
A doua greșeală a lui Antonescu a fost că n-a impus din timp, din
primăvara lui 1944, după ruperea frontului pe Pripet, retragerea trupelor
româno-germane pe linia Focșani-Nămoloasa-Galați. În acest caz, linia ar fi
fost impenetrabilă. Când s-a hotărât, în sfârșit, la 20 august 1944, era prea
târziu, mai ales din cauza defecțiunilor suspecte constatate pe front.”
Ion Anonescu a greșit ca strateg militar. România neavând capacitățile
umane și industrial-militare să ducă un război cu Aliati ca politican, a greșit
declarând război Aliaților, știind că Germania a decis împărțirea țării de
către URSS, Ungaria. În final s-a dovedit a fi un „[..] slab om politic, strateg
îndoielnic, obsedat de cucerire și criminal [..].

Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile

estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea
statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și
predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. La 17 mai
1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de razboi de Tribunalul
Poporului din București. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare
la inchisoarea Jilava.