RĂ ZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA TERITORIALĂ A ROMÂ NIEI (1914 –

1918)

CAMPANIA DIN 1917

Prima jumă tate a anului 1917 a fost destinată pregă tirii armatei româ ne
pentru reluarea conflictului. Au fost primite ajutoarele militare (arme, muniţii,
mijloace de transport specifice) şi au fost desfă şurate instruiri în vederea
declanşă rii operaţiilor ofensive. Se stabilize iniţial ca declanşarea ostilită ţilor
să fie reluată în iunie 1917. Momentul a fost însă amâ nat pentru luna iulie din
cauza problemelor create de armatele ruseşti. După desfă şurarea revoluţiei
burgheze din februarie 1917, în Rusia s-a agravat criza, inclusiv sub aspect
militar, iar armatele ruseşti situate pe frontul româ nesc se aflau într-o gravă
dezordine, complicâ nd acţiunile armatei româ ne.
Armata româ nă a fost organizată în două corpuri de armată : Armata I,
sub comanda gen. Eremia Grigorescu, amplasată în zona Focşani – Mă ră şeşti, şi
Armata a II-a, amplasată în zona Mă ră şti – Soveja, comandată de gen.
Alexandru Averescu.
La 9/22 iulie 1917 a fost declanşată ofensiva împotriva armatelor
inamice, iniţiativa aparţinâ nd Armatei a II-a, condusă magistral de gen. Al.
Averescu, care a reuşit să respingă armatele germane pe o adâ ncime a
frontului de între 20-30 de km. (Fig. 1)
Declanşarea operaţiilor militare de la Mă ră şti şi victoria obţinută de
armata româ nă au uşurat declanşarea ostilită ţilor în zona Mă ră şeşti – Focşani,
la 24 iulie/6 august 1917. (Fig. 2)
Încleştă rile militare au fost foarte severe, cu importante pierderi militare
şi de o parte şi de alta. La două zile după începerea luptelor la Mă ră şeşti, au
începâ nd bă tă liile de la Oituz (26 iulie/8 august 1917). Pe ambele fronturi
armatele româ ne au avut o evoluţie spectaculoasă , reuşind să înfrâ ngă
armatele inamice.
După încetarea ostilită ţilor, în ciuda victoriilor obţinute, armata româ nă
nu a putut să continue efortul militar pâ nă la eliminarea inamicului în afara
spaţiului româ nesc din cauza evenimentelor din Rusia. În perioada de acalmie
care a urmat bă tă liilor de la Mă ră şti-Mă ră şeşti şi Oituz armata româ nă a fost
nevoită să intervină pentru a pune capă t actelor de debandadă ale armatei
ruse, care este aruncată dincolo de Prut. Din noiembrie 1917 situaţia devine şi
mai complicată , ca urmare a declanşă rii revoluţiei bolşevice şi a instală rii
regimului comunist la conducerea fostului Imperiu Ţarist. Guvernul bolşevic a
scos Rusia din ră zboi şi, în felul acesta, Româ nia a ră mas izolată pe frontul
estic. Orice încercare de rezistenţă era inutilă , de aceea, între 24-26 noiembrie
1917, la Focşani, s-a încheiat armistiţiul între statul româ n şi Puterile Centrale.
Fig. 1 – Bă tă liile de la Mă ră şti – Soveja

Fig. 2 – Bătăliile de la Mărăşeşti

 ANUL 1918

După încheierea armistiţiului de la Focşani, Puterile Centrale au exercitat presiuni asupra României în vederea
încheierea tratatului de pace. La începutul anului 1918 guvernul I. I. C. Brătianu a demisionat, refuzând să încheie un
tratat de pace care promitea să fie foarte greu de acceptat. I-a urmat guvernul condus de Al. Averescu, ale cărui speranţe
de a obţine clauze mai avantajoase au fost deşarte. Abia guvernul condus de Alexandru Marghiloman, filogerman convins,
a demarat negocierile de pace cu Puterile Centrale.
Tratatul de pace s-a încheiat la Bucureşti, iar clauzele formulate de reprezentanţii Puterilor Centrale erau foarte
împovărătoare:
 România ceda Bulgariei teritoriul Dobrogei, cu excepţia unui culoar care făcea legătura cu portul
Constanţa, rămas în componenţa României;
 Graniţa dintre România şi Austro-Ungaria era mutată dincolo de crestele Carpaţilor, spre zona
extracarpatică între masivul Rodnei şi Retezat-Godeanu, Austria câştigând o suprafaţă de 55.000 de kmp.
 Rezervele de cereale şi de petrol ale României au fost concesionate Germaniei pentru o perioadă de 99 de
ani.
Încheiat în condiţii de presiune, tratatul de pace nu a fost ratificat de Parlament şi nu a fost sancţionat de regele
Ferdinand.
Evoluţia evenimentelor în vara şi toamna anului 1918 în sensul victoriilor obţinute de Antanta pe diferite fronturi,
au dus la schimbarea radical a situaţiei şi pentru statul român. La începutul lunii noiembrie vine la conducerea României
guvernul C. Coandă care, la 10 noiembrie 1918, decide reintrarea României în război împotriva Puterilor Centrale. La 11
noiembrie 1918 Germania a capitulat, aşa încât România figura din nou ca membră a Antantei, fapt care, până la urmă, a
avut consecinţe benefice pentru recunoaşterea reîntregirii ei teritoriale.