Alexandru Averescu

Alexandru Averescu s-a născut în 9 martie

1859 la Babele (Principatele Unite ale Moldovei și
Țării Românești) și a murit în 2 octombrie 1938

A urmat o carieră militară, absolvind Școala

Militară de la Mănăstirea Dealu în 1881, avansând la
gradul de sublocotenent.
Datorită calităților sale excepționale, a fost
selecționat pentru a urma cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, pe care
a absolvit-o în 1886.
Averescu de a lungul vieții a fost mareșal al României, general de armată și
comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori
creditat pentru puținele succese militare ale României.
A fost și cel de-al 24-lea prim-ministru al României
Alexandru Averescu a mai fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare.

Pentru meritele sale, în 1923, a fost ales membru de onoare al Academiei

Române, în 1926 senator de drept, iar pe 14 iunie 1930 a fost numit Mareșal al
României.
121 martie 1859, Babele, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești[2] – d.
2 octombrie 1938,[3] București, România[4])

2 fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în

timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese
militare ale României. A fost, de asemenea, cel de-al 24-lea prim-ministru al
României .Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare
3La 9 martie 1859 se năștea, în Ismail (Basarabia), Alexandru Averescu,
viitor mareșal și om politic român, ce s-a distins în timpul Războiului de
Independență, participând ca voluntar și obținând gradul de sergent.

A urmat o carieră militară, absolvind Școala Militară de la Mănăstirea Dealu

în 1881, avansând la gradul de sublocotenent. Datorită calităților sale
excepționale, a fost selecționat pentru a urma cursurile Școlii Superioare de
Război din Torino, pe care a absolvit-o în 1886.
De-a lungul carierei sale militare a îndeplinit mai multe funcții importante,
precum comandant al Școlii Superioare de Război din București între 1894-
1895, comandant al Regimentului 4 Roșiori între 1898-1899, șef al Secției
organizare și operații din Marele Stat Major (1899-1904), comandant al
Brigăzii 1 Roșiori între 1904-1907. În 1906 a fost avansat la gradul de
general de brigadă, iar între 1907-1909 a fost ministru de război. Între 1909-
1911, a preluat comanda Diviziei 1 Infanterie, iar între 1911-1913 a fost șef
al Marelui Stat Major al armatei. În această funcție a condus operațiile
Armatei Române în cel de-al doilea Război Balcanic din 1913.

În timpul Primului Război Mondial, Alexandru Averescu a condus Armata a

2-a Română, cu excepția unei perioade scurte când a condus Grupul de
Armate Sud. A devenit general de corp de armată la 1 ianuarie 1917, fiind
artizanul victoriilor de la Mărășești și Oituz din vara anului 1917. A câștigat
respectul și admirația trupelor sale, capital de imagine ce va fi fructificat și în
plan politic, ocupând președinția Consiliului de Miniștri al României în anii
1918, 1920-1921, 1926-1927. În anul 1918, Alexandru Averescu a încheiat
armistițiul cu Puterile Centrale, învingătoare pe frontul de est și a semnat
Tratatul Preliminar de Pace de la Buftea din 20 februarie 1918. Aceste
tratate vor rămâne fără rezultat, datorită victoriilor Antantei pe frontul de
vest.

În următorii ani de guvernare se vor realiza reforma financiară, unificarea

monetară și reforma agrară, în urma căreia au fost împroprietărite 1,5
milioane familii de țărani.

Pe 4 iunie 1920 se semnează Tratatul de la Trianon, iar pe 28 octombrie

1920, cel de la Paris. Sub conducerea lui s-au semnat tratatele bilaterale
ale Micii Înțelegeri, tratatele de amiciție cu Franța, Italia și concordatul cu
Vaticanul.
Pentru meritele sale, în 1923, a fost ales membru de onoare al Academiei
Române, în 1926 senator de drept, iar pe 14 iunie 1930 a fost numit
Mareșal al României.

S-a stins din viață pe 3 octombrie 1938, fiind înmormântat în cripta de la

Mărăști, în Mausoleul Eroilor, ridicat din inițiativa sa, în memoria eroilor din
1917, în apropiere de satul Mărăști, comuna Răcoasa, jud. Vrancea.