Economie și Afaceri Internaționale

An 2
Grupa: 1
Membrii echipei:

Numele și prenumele membrilor componenți ai echipei

1.Mandache Marina Raluca

2. Năzăreanu Gianina

3. Novac Daria

4. Siriteanu Eliza Daniela

1
 Rolul părinților fondatori în procesul de
Construcție Europeană

Realizat de: Mandache Marina Raluca, Năzăreanu Gianina, Novac Daria,

Siriteanu Eliza Daniela
Grupa EAI 21
1. Descriere generală

Secțiunea I Fișa de analiză a

temei proiectului (la nivelul UE)
1. Desciere generală
2. Winston Churchill- părinte
fondator al Uniunii Europene-
Viață și carieră
3. Viuziunea despre Europa
4. Contribuții ale lui Winston
Churchill în integrarea
europeană
5. Concluzii
Scopul acestui proiect este de a înțelege rolul părinților
fondatori ai Uniunii Europene, prin analiza contribuțiilor
acestora, în special rolul lui Winston Churchill, cât și anumite
aspecte privind viața, cariera dar și viziunea despre Europa a
acestuia.
Uniunea Europenă a fost creată cu scopul de a opri războaiele
numeroase duse de țări vecine, iar mulți dintre pioneri au
luptat, au depus eforturi și împărtășeau același ideal: O Europă
unită, pașnică și prosperă.
Valorile fundamentale pe care s-a întemeiat Uniunea
Europeană sunt libertatea, democrația, egalitatea, respectul
pentru demnitatea umană, drepturile omului și statul de drept,
solidaritatea și protecția pentru toți.

6.. Bibliografie Printre cei mai importanți fondori se numără Robert Schuman,
Alcide De Gasperi, Altiero Spinelli, Anna Lindh, Jean Monet,
Helmut Koel, Joseph Bech, Winston Churchill dar și mulți alții
au construit și inspirat proiectul European.

Aceștia au promovat istoria culturala și diversitatea ligvistică a

Europei, au pus bazele și au creat sistemele ce au stabilizat
economia și moneda euro.
Trebuie să construim un fel
de Statele Unite ale Europei
(Winston Churchill)
2
2. Winston Churchill-părinte fondator al Uniunii
Europene-Viață și carieră

Winston Churchill s-a născut la 30 noiembrie 1874 la Palatul Blenheim,

Oxfordshire, într-o familie aristocrată și s-a bucurat de o copilărie
privilegiată, fiind primul fiu al lordului Randolf Churchill, membru al
Camerei Comunelor din Parlamentul britanic.

Acesta a fost o persoană importantă, cu o serie de realizări de-a lungul

vietii, el a fost un om de stat, un prim-minstru, orator, scriitor dar și un
lider în ceea ce privește victoria Marii Britanii în cel de Al Doilea
Război Mondial.

Churchill a început studiile în anul 1888, la Harrow, o școală de băieti

renumită din Londra, iar după absolvire a urmat o carieră militară
deosebită și astfel s-a alăturat Cavaleriei Regale în anul 1895. Între anii
1895-l896 a fost trimis în Cuba, apoi In India, Egipt, Sudan, teritorii
aflate sub control britanic în care evoluau rebeliuni. Aceste călătorii au
determinat publicarea primelor sale carti (The Story of the Malakand
Field Force – 1898 și The River War -l899). După ce a demisionat din
armată în 1899, a călătorit ca jurnalist în Africa de Sud, In timpul
desfășurării Războiului burilor. A fost luat prizonier, însă datorită
spiritului său de luptător, a reușit să evadeze și să se întoarcă în locul
natal. Experiența sud-africană a fost oglindită apoi în alte doua cărți

3
reprezentative pentru esența sufletului său: London to Ladysmith via
Pretoria (1900) si Ian Hamilton's March (1900).

În 1900 a fost ales membru al Parlamentului din partea Partidului

Conservator, însă trece la Partidul liberal în anul 1904. Un an mai tarziu
a devenit subsecretar de stat la Oficiul colonial In cadrul guvernului
liberal.

Sub conducerea sa a fost demarat programul de înarmare a Angliei cu

tancuri, care își vor atesta eficiența în distrugerea inamicilor. În acelasi
timp, a acceptat planul de implicare a armatei britanice în redeschiderea
strâmtorii Dardanele (blocate de trupele otomane) și înfăptuirea unei
campanii în peninsula Gallipoli (1915). Acest demers însă s-a dovedit
un eșec care a condus la plasarea sa pe un post inferior în cadrul
guvernului. In 1917, noul prim-ministru, Lloyd George, i-a oferit postul
de ministru al armamentului, funcție în care Churchill va coordona
acțiunile economice pentru război, până la sfârșitul conflagrației.

În perioada interbelică, în condițiile degradării manifestărilor politice

ale Partidului Liberal în avantajul Partidului Laburist, Winston
Churchill a preferat să revină la Partidul Conservator, din partea căruia a
concurat pentru Camera Comunelor în 1924. În următorii cinci ani a
deținut unul dintre cele mai importante posturi ale cabinetului condus de
Stanley Baldwin: cel de ministru de finanțe. Și-a continuat în același
timp activitatea publicistică și literară, creionând un catharsis interior,
prin care Churchill, ca personalitate empirică, își expune gândurile într-

4
o manieră originală, cea mai importanta lucrare din aceasta perioada
fiind Marlborough: His Life and Times (1933-l938).

Totodată cu ascensiunea lui Hitler și a Partidului Nazist la conducerea

Germaniei, a devenit unul dintre cei mai duri critici ai politicii naziste.

La izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a primit postul de

Lord al Amiralității pentru a doua oară, în guvernul condus de Neville
Chamberlain, funcție care a adus victoria patriei sale, prin devotament și
încredere.

A continuat să scrie și mai ales să picteze. În 1963 a fost proclamat

cetățean de onoare al S.U.A. de către Congresul american.

A fost unul dintre cei care a propus pentru prima dată crearea Statele
Unite ale Europei. Cu sigurantă, experienţele trăite în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial l-au convins pe acesta că doar o Europă care
este unită poate aduce cu adevărat pacea. Avea ca și obiectiv principal
eliminarea ideilor naţionaliste şi beligerante pentru totdeauna. Winston
Churchill a purtat un discurs adresat stundetilor în care afirma faptul că
există un remediu care în câtiva ani ar putea face Europa fericită și
liberă.

Raportat la un cod socio-cultural personal, consider că de-alungul vieții

sale, Churchill s-a bucurat de un statut primordial, o carieră remarcabilă
și o viață palpitantă.

5
2.1 Impactul celui de-Al Doilea Război Mondial asupra lui
Winston Churchill
În anii 1930, Churchill a avertizat Parlamentul asupra pericolului care îi
pândește, reprezentat de Germania Nazistă și campania sa de
reînarmare. Acesta a intuit încă de la terminarea Primului Război
Mondial, începerea unui alt dezastru, nimeni de atunci nu dorea și nu se
gândea că ar putea exista o persoană, conștientă de tragediile și
atrocitățile petrecute, ce ar putea să readucă acest coșmar. Intuițiile sale
au fost ignorate de conducătorii de atunci. Devenise obsedat de
subiectul măririi flotei marine, a impus construirea distrugătoarelor de
submarine, având grijă ca flota să fie pregătită.

La izbucnirea războiului, a fost numit din nou Prim Lord al Amiralității,

iar la dat de 10 mai 1940, Churchill a devenit prim-ministru, pe ultima
sută de metri, s-a folosit de puterea care i s-a dat, neîncercând să ia mai
mult, cum încerca Hitler.

Refuza constant să accepte înfrângerea, predarea, sau un compromis

pentru pace, ajuta Marea Britanie în prima parte a războiului, fiind
singura țară activ implicată împotriva lui Hitler. Londra a fost
bombardată pe cale aeriană, în numeroase raiduri, ceea ce nu i-a trezit
frica ci mai mult solidaritatea față de poporul său. A fost îndemnat atât
el cât și familia regală să părăsească insula, dar s-au opus ieșind în
stradă pentru a analiza pagubele create. Churchill își arată latura
empatică surprinsă în repetate rânduri, când era surprins de garda sa de
corp, plângând pentru țara sa. Războiul relevă valorile pe care ține a le
avea la baza în implicarea sa de a crea Europa unită, solidară și care
respectă fiecare drept al omului. Acesta spunea că: ,,Un război european
nu poate fi altceva decât o luptă nemiloasă și traumatizantă, care, și dacă
ar fi să ne bucurăm până la urmă de fructele amare ale victoriei, îi va
solicita, probabil timp de mai mulți ani, pe toți bărbații națiunii, va
presupune întreruperea activității industriale și concentrarea tuturor
6
energiilor vitale din comunitate. Democrația e mai răzbunătoare decât
guvernele. Războaiele popoarelor vor fi mai cumplite decât războaiele
regilor,,.

2.1 Viziune despre Europa

În anul 1946, in cadrul unui discurs sustinut la Zürich, Winston
Churchill face apel către populația prezentă in cadrul adunării să
întoarcă spatele ororilor din trecut și să privească încrezători către viitor.
Totodată, a subliniat și faptul ca Europa nu poate să permit continuarea
într-o atmosferă de ură și răzbunare, lucuru care se datorează rănilor
trecutului.
Construirea unor „State unite ale Europei” reprezenta pentru Churchill
un prim pas în recrearea „familiei europene” bazata pe justiție,
indulgență și libertate.